Tag Archives: viata

Sport

Intrebari la care nu stim sa raspundem!

Socant, (Soc! Soc! Soc!, cum ar spune copiii mei :) ) m-a intrebat cineva ieri ce “sport” ii recomand sa faca, fiind supraponderal, nemaifiind la prima tinerete si incercand sa diminueze kilogramele pe care medicul sau le considera ca fiind “in plus”. Este socant pentru ca m-as fi asteptat sa ma intrebe despre activitati intelectuale, specificul Asociatiei ar fi justificat acest fel de intrebare, in plus inclinarea unei anumite persoane pentru un anumit gen de activitate intelectuala este foarte usor de determinat, si ulterioar persoana respectiva este foarte usor de indrumat. Sport insa nu recomand nimanui sa faca, mai ales trecut de o anumita varsta, am explicat si alta data de ce, cazul Cotabita e semnificativ pentru fenomenul sportiv de masa din Romania. Activitate fizica, bineinteles, sa faca fiecare, dar ce sfaturi pot sa dau eu unui om despre care nu stiu mai nimic? Fara suparare, sunt necalificat pentru a da aceste sfaturi si posibil ca sfaturile date sa produca neplaceri celui care le primeste, asa ca m-am abtinut, nu i-am dat nici un sfat, dar as vrea totusi sa vorbim despre acest subiect un pic. Cei mai multi oameni care ajung sa isi puna aceasta intrebare nu au facut niciodata sport in tinerete sau copilarie, caci de aceea isi pun aceasta intrebare, altfel ar fi continuat in mod firesc activitatea desfasurata candva. Sa te apuci brusc de o activitate cu tenta sportiva te expune unor riscuri pe care nu ti le explica nimeni, industria care traieste de pe urma naivitatii acestor oameni ascunzand abil toate afectiunile de care poti sa suferi daca le urmezi sfaturile fara sa te gandesti un pic la consecinte. Grupe de muschi, tendoane si organe se formeaza si se modifica fata de normal in cursul unei activitati sportive desfasurate in copilarie, la varsta adulta corpul nu poate suporta prea brusc aceste modificari si aceasta neputinta se traduce imediat in accidentari, dureri acute sau cronice si asa mai departe. Oricum, daca vrei sa slabesti nu e o idee buna sa te apuci de sport, sau chiar putem sa consideram ca este o idee foarte proasta. Daca vrei sa slabesti mananca mai putin, alta solutie nu exista, sportul o sa te ingrase si mai mult, cel putin la inceput si plus o sa te alegi cu o foame cumplita, oricat ai manca, cel putin pana se obisnuieste organismul cu noul stil de viata. In plus sporturile populare, sau mai bine spus activitatile sportive carora li se face intens reclama sunt oarecum si cele mai nocive. Foarte multi naivi se apuca sa alerge prin parcuri. Gresit, trebuie mai intai sa te invete cineva sa alergi, daca nu ai alergat in copilarie, caci altfel te expui multor tipuri de probleme medicale potentiale. Tot asa, alti naivi, se apuca sa mearga pe bicicleta. Gresit, iti trebuie antrenament specific si pentru aceasta activitate, daca nu esti deja antrenat. De alte activitati nu mai vorbim, motocrosul, calaria, schiul nautic sunt activitati cu ceva risc si un pic costisitoare. Asa ca nu prea mai raman multe activitati pentru cei ce nu au avut activitati sportive in prima parte a vietii. Eu personal as recomanda mersul pe jos, pe teren plat si la umbra, dar asa cum spuneam la inceputul articolului sunt necalificat pentru a da sfaturi in acest domeniu. Numai va rog nu mai credeti tot ce publica presa in acest domeniu, majoritatea oamenilor care vorbesc despre asta nu au nici o legatura cu activitatea careia ii fac reclama si mai rau, nu au nici un fel de pregatire medicale. Mare prudenta, sanatatea este importanta, sa nu cadem din lac in put!

Razboi

Grup infractional organizat

Sa vorbim un pic despre grupuri de persoane. Mai precis sa vorbim un pic despre grupuri de minim trei persoane, dar fara o limita numerica superioara, care exista teoretic pentru o perioada limitata de timp, dar care limita nu este obligatoriu sa fie definita, care actioneaza in mod coordonat, conform unui program prestabilit, modificabil in functie de situatia in care se gaseste grupul respectiv, care are un scop determinat in functie de interesele grupului sau altor persoane cu care intretin anumite relatii. Aceste grupuri influenteaza societatea din jurul lor si creeaza doua feluri de reactii, total opuse. O reactie de atractie, reactie ce apare intr-un cerc destul de restrans format din oameni care intretin intr-un fel sau altul relatii reciproc avantajoase cu oamenii din grupul despre care vorbim, si o reactie de respingere a tuturor membrilor societatii care nu au relatii reciproc avantajoase cu grupul citat. Ca sa nu o mai lungim, banuiesc ca va ganditi ca scriu azi despre grupul infractional organizat. Nu, scriu despre guvern. Guvernul este cea mai strasnica organizare mafiota, gruparea infractionala aflata la lumina, in litera si spiritul legii. Putini sunt cei care se gandesc cum ar fi viata lor daca guvernul in loc sa se comporte ca un grup infractional al caror membri sunt pusi pe capatuiala fara sa le pese de consecinte ar fi interesat de gestiunea tarii si de bunastarea cetatenilor ei. Impactul guvernelor asupra unui popor poate varia de la foarte pozitiv la foarte negativ, putand imbraca aspecte comice precum vedem la unele guverne europene sau de-a dreptul tragice precum observam la unele guverne din lumea araba. Este foarte interesant de observat schimbarile pe care le aduce vietii cotidiene schimbarea guvernului. In acest sens un articol publicat zilele trecute pe un site de stiri aduce la lumina schimbari din viata de zi cu zi a nedericitilor care au ghinionul sa locuiasca in Crimeea: http://www.ziare.com/international/crimeea/21-de-feluri-in-care-s-a-schimbat-viata-in-crimeea-dupa-anexarea-la-rusia-1325996. Lectura placuta si aveti grija cu cine votati!

Legile prostiei

Am mai scris in trecut despre prostie si legile ei, fara a ma concentra insa pe acestea. Ca cetatean onest al unei societati democratice este foarte greu sa accepti ca una dintre principalele forte care modeleaza societatea in care traim este prostia. Este o bariera psihologica greu de trecut, o bariera pe care mi-as fi dorit sa mi-o ridice cineva cand inca eram tanar astfel incat sa pot intelege societatea asa cum este in realitate, si sa am sansa sa imi joc cartile in cunostinta de cauza. Intr-un anumit mod prostia si societatea sunt atat incompatibile cat si simbiotice. Sunt incompatibile pentru ca nevoia de dezvoltare armonioasa si linistita a societatii este puternic tulburata de prostia cumulata a membrilor acelei societati, prostie care genereaza membrilor sai sentimente ce sunt direct determinate de prostie, precum invidia, gelozia, dispretul, sentimente care sunt amplificate de la individ la scara sociala si nevoi nefiresti, generate tot de prostie, precum dominatia, posesia, apatia sociala sau din contra hiperactivitatea sociala. Sunt simbiotice deoarece prostia este mecanismul de baza care genereaza structuri sociale complexe, bazate pe nevoi nesatisfacute, si determina actiuni sociale extreme. Oricum ar fi, o societate formata numai din oameni inteligenti este utopica, fiind mult mai susceptibila sa se destrame din cauza interesului scazul al membrilor sai pentru mentinerea grupului pe care il numim societate decat o societate formata numai din prosti, care constienti de impotenta lor se vor coaliza cu unicul scop de a mentine grupul in functiune astfel incat numarul sa le confere siguranta si putere. Legile prostiei au fost formulate de Carlo M. Cipolla (15 august 1922 – 5 septembrie 2000), un filozof si istoric al economiei italian care a publicat ceva lucrari pe aceasta tema pe la mijlocul anilor 1970 si care a teoretizat faptul ca oamenii prosti, luati ca un grup, sunt cu mult mai puternici decat organizatii precum Mafia sau complexele industriale, si care fara constrangeri, lideri sau scop reusesc sa produca efecte uriase cu un nivel de coordonare incredibil. Mai multe pe aceasta tema la: http://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_M._Cipolla .

Pe scurt, cele cinci legi fundamentale ale prostiei, cunoscute sub numele de legile lui Cipolla, sunt enuntate in felul urmator:

1. Intotdeauna si in mod inevitabil fiecare dintre noi subestimeaza numarul prostilor din societate.
2. Probabilitatea ca o persoana data sa fie proasta este independenta de orice alta caracteristica a acelei persoane.
3. O persoana este proasta daca creeaza pierdere pentru o alta persoana sau grup de persoane fara sa sa castige vreun avantaj personal, sau chiar mai rau, creandu-si singure pierderi in acest proces.
4. Oamenii care nu sunt prosti intotdeauna subestimeaza potentialul de distrugere al oamenilor prosti; ei uita in mod constant ca la orice moment de timp, oriunde, in orice circumstante, raporturile sau asocierea lor cu oamenii prosti constituie invariabil o eroare costisitoare.
5. O persoana proasta reprezinta cel mai periculos tip de persoana care exista.

Exista in circulatie mai multe variante ale acestor legi, probabil imbogatite si actualizate de folclorul cotidian si de acuratetea traducerilor succesive, dar nu asta este important. Mult mai important este faptul ca cele cinci legi fundamentale ale prostiei nu au fost scrise de un sociolog, ar fi fost pacat, ci au fost scrise de un istoric economist, care le-a argumentat prin prisma meseriei sale si care a reusit sa le determine pe baza unui calcul, a unui rationament. Poate ar trebui sa mai aduc un argument la aceasta idee, argument care va clarifica si mai mult semnificatia acestor legi. Cipolla a clasificat oamenii dupa urmatoarele tipuri:

  • Oamenii inteligenti sunt oamenii care contribuie la starea societatii si care in acest proces reusesc sa isi atraga beneficii personale
  • Oamenii naivi sunt oamenii care contribuie la starea societatii dar nu reusesc sa isi atraga beneficii personale fiind exploatati de societate
  • Banditii sunt oamenii care isi urmaresc numai interesul propriu si care in acest proces cauzeaza un mare detriment societatii
  • Oamenii prosti sunt oamenii care sunt capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor
  • Neajutoratii sunt oamenii care nu au nici un impact asupra societatii si nici asupra lor insisi

Bineinteles in societate gasim tot felul de specimene care fie se incadreaza intre cele cinci categorii bine definite, fie sunt foarte greu de incadrat in vreuna din categorii, comportamentul lor variind in functie de elemente greu de identificat. Cateva precizari trebuie facute si asupra acestor tipuri de oameni. In primul rand incadrarea unei anumite persoane  intr-un anumit tip de om nu are nici o legatura cu optiunea personala, adica daca eu as vrea sa ma incadrez intr-o anumita categorie nu inseamna ca prin comportamentul meu social eu si reusesc sa ma incadrez in categoria pe care o doresc. In al doilea rand exista anumite persoane care incearca prin comportament social adecvat sa se incadreze intr-o anumita categorie sociala dar nu apartin acelei categorii si nu pot prezenta toate caracteristicile acelei categorii. De exemplu, cei care pozeaza ca altruisti sau cei care militeaza activ pentru anumite cauze incearca sa se comporte ca si cum ar putea fi incadrati in categoria oamenilor naivi, lucru imposibil deoarece nu indeplinesc nici una dintre caracteristicile acestei incadrari, si anume nu contribuie la starea societatii dar in schimb reusesc sa isi atraga beneficii personale. Mai degraba incadrarea lor se poate face fie in categoria banditilor, fie in categoria prostilor, indiferent de modul in care ei incearca sa se comporte deoarece fie in mod clar isi urmaresc numai interesul propriu si in acest proces cauzeaza un mare detrimet societatii, fie se dovedesc capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor. In al treilea rand o analiza proprie asupra tipului de persoana pe care o reprezinti nu poate fi precisa si nu poate produce rezultate adevarate deoarece parerea personala asupra actiunilor proprii trebuie validata de catre societate si de catre efectele produse de actiunile noastre, efecte pe care de cele mai multe ori nu reusim sa le percepem la adevarata lor valoare.

Ideea de baza a legilor descrise mai sus este evaluarea impactului pe care individul il are asupra societatii. Conceptul de om inteligent care contribuie la bunastarea societatii in acelasi timp in care reuseste sa isi atraga beneficii personale in urma acestei contributii este destul de diferit de conceptul de om inteligent pe care il utilizam in vorbirea curenta. Nu cred ca societatea ar fi evoluat pana aici daca pana la un anumit moment in evolutia ei nu ar fi fost formata preponderent din oameni inteligenti. Asa cum spuneam la inceputul articolului prostia este astazi una din principalele forte care modeleaza societatea contemporana, dar nu cred ca a fost asa pentru multa vreme in istoria noastra indepartata. Nu exista nici un argument care sa poate sustine ipoteza prezentei oamenilor prosti in grupurile care formau societatea omului primitiv, deoarece supravietuirea individuala depindea direct atat de beneficiile pe care le aduceai grupului (tribului, sa zicem) din care faceai parte, cat si de beneficiile personale pe care ti le atrageai in acest proces. Viata individului trebuie sa fi fost foarte importanta pentru societate la vremea aceea, un individ valoros grupului putea fi de neinlocuit in cazul mortii sale, ducand posibil la destramarea grupului si la posibila moarte a tuturor celorlalti membri ai grupului. Tot asa, viata grupului trebuie sa fi fost foarte valoroasa pentru individ deoarece un individ exclus din grup datorita faptului ca aducea deservicii grupului era in mod sigur victima vitregiilor vietii. Asadar omul primitiv nu isi permitea luxul de a fi prost, viata lui depindea de inteligenta sa si de contributia pe care o aducea la bunastarea grupului din care facea parte. Omul modern isi poate permite luxul de a fi prost deoarece societatea contemporana, prin numarul mare de membri, nu mai depinde de contributia pe care o aduce un singur individ.

Cele cinci legi fundamentale ale prostiei ne arata ca individual cetatenii nu sunt pregatiti sa accepte prostia celorlalti membri ai societatii si ca de asemenea societatea in ansamblul ei nu este pregatita sa se apere de membrii sai prosti, fie prin eliminarea acestora, fie prin limitarea efectelor prostiei lor.  Adevarul faptului ca o persoana proasta este considerata cel mai periculos tip de persoana care poate exista este confirmat de evolutia societatii contemporane, iar evenimentele pe care prostii le determina in societatea noastra provoaca pierderi incalculabile si cu mare potential distructiv pe termen lung. Asa cum spune Caragiale, “Proștii mor, însă prostia e nemuritoare!”

Cititi cu atentie!

Cititi va rog cu atentie comentariile urmatorului articol: http://adevarul.ro/news/facebook-magazin/comunismul-extreme-aratau-magazinele-romanilor-inainte-1_52bc2b22c7b855ff5601d7cf/index.html . Nu este nici o gluma, comentariile sunt reale, oamenii sunt bolnavi, societatea este slabita. Nostalgia dupa comunism este o boala grava, pe care nimeni nu vrea sa o trateze. Oamenii isi aduc aminte selectiv numai lucrurile despre care la vremea respectiva se gandeau intr-un context pozitiv, care a fost amplificat de uitare si a capatat dimensiuni colosale. O sa dau cateva exemple, ca sa intelegeti bine despre ce este vorba:

– “De ce nu vor romanii sa recunoasca un adevar, adevarul ca pana in anii 80-83 traiul romanului a fost pe masura” – nu este adevarat, niciodata sub comunism traiul nu a fost bun, nici macar prin comparatie cu traiul de acum, evitand comparatia cu tarile vestice din acea perioada; oricum “traiul” nu se rezuma la ceea ce bagi in burta, dar omul care a postat acest comentariu nu o sa inteleaga niciodata asta, este mult peste nivelul lui intelectual, si va rog sa ma credeti ca nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar este purul adevar
– “comunismul oferea stabilitate si siguranta, nu a murit nimeni de foame in comunism” – o alta minciuna cumplita propagata direct de aparatul de propaganda a partidelor socialist/comuniste de azi; zeci de mii de oameni au murit de foame pe la canal, prin puscarii, prin beciurile securitatii, chiar si deportati prin Siberia unii, si nu erau oameni oarecare, erau elita tarii!
– “In 1977, TOTI romanii traiau BINE, iar in comunism, sarbatorile erau bogate si indestulate” – alta minciuna, unii oameni nu au pic de rusine; de Craciun se lucra; pe 31 decembrie se lucra; Pastele nu se sarbatorea, era ilegal; despre ce sarbatori vorbeste el?; pana si sambata era lucratoare; de ce oare nu sunt penalizati in vreun fel oamenii astia, de ce nu ii deschide nimeni dosar penal acestui om, minciuna este pedepsita de lege
– “in vremea aia puteam merge la mare. Sau munte, cu salariul de pe o luna si mergeam an de an” – acum cine te tine prietene? De ce acum nu mai mergi, poti sa si ramai acolo, poti sa te muti acolo, sa iti iei cate doua case la munte si doua la mare, atunci nu puteai, ai fi facut puscarie si ti se confisca averea. Deci, de ce nu te duci, ce te retine?
– “Pana in ’79-’80,totul a fost elegant, gaseai cam tot ce doreai, viata decurgea aproape la nivel occidental in toate domeniile, moda, cultura” – probabil ca omul care a postat asta a auzit de prin povesti, nicidecum nu se refera la realitate

Comunismul este o boala grea, iar masina de propaganda comunista este foarte eficienta. Unii oameni nu isi dau seama ca ne aflam in situatia de fata tocmai datorita acelor ani nenorociti, Pur si simplu nu gandesc, sunt prosti, prea prosti ca sa priceapa realitatea inconjuratoare. Nu mai e nimic de agaugat, poate doar un sondaj. Romania este pierdura pe vecie!

Referitor la perioada comunista a Romaniei putem afirma:

View Results

Loading ... Loading ...

Dorinta sau realitate?

Gasesc adesea in presa articole fara nicio legatura cu realitatea, urmaresc adesea la televizor emisiuni care nu sunt bazate pe fapte reale si care nu produc concluzii viabile. Nu reusesc sa inteleg ce anume ii determina pe jurnalistii in cauza sa fabrice din neant ideile, conceptele si faptele pe care le prezinta, dar presupun ca dorinta lor de senzational depaseste cu mult posibilitatea realitatii inconjuratoare de a le oferi modalitati de remarcare. Mai mult decat atat, constat ca obiceiul de a vorbi fara noima se imprastie ca o plaga in societate si ca idei nascute in burta vreunui analfabet se imprastie viral si devin legi de comportament si modele de urmat. Si nu ma intelegeti gresit, prin analfabet pot intelege si un politician, si un ziarist, si un sociolog, si un economist, si un profesor, din sumedenia de personalitati de ocazie care se perinda pe la televiziuni intr-o cruciada ad-hoc a noncunoasterii. Si nimic nu e mai nociv pentru calitatea gandirii personale decat asimilarea nemestecata de concepte fara legatura cu realitatea si nesustinute de modelul gandirii stiintifice. Aristotel spunea ca “O minte educata iti permite sa sustii un gand fara a-l accepta”. Da, este adevarat, dar se referea la o minte educata, intr-o imprejurare rationala, nu se referea la exacerbarea spiritului gregar in conjunctie cu o idee idioata, nepurtatoare de informatie utila si nesustinuta de fapte.
Prin analiza putem determina daca ideile pe care presa incearca sa ni le bage pe gat sunt idei sustenabile, cu corespondenta in lumea reala sau nu, dar pentru aceasta trebuie sa gandim un pic, si asta nu vine intotdeauna de la sine. Nu este vorba de cine stie ce procese complicate de gandire, este vorba de o analiza simpla, in trei pasi. Primul pas este intelegerea fenomenului prezentat, oricare ar fi el, orice ar reprezenta, de la notiuni la actiuni. In legatura cu fenomenul prezentat trebuie sa ne facem propria ipoteza de lucru, ipoteza care nu trebuie intocmita pentru a corespunde conceptelor prezentate de presa ci trebuie sa fie o parere proprie, parere care poate fi sau nu in concordanta cu parerea generala pe acest subiect. Cea mai rapida metoda de a supune un concept testului adevarului este de a presupune, de a calcula pe baza lui efecte masurabile, si acesta este cel de-al doilea pas al procesului de analiza: predictia pe baza ipotezei formulate. OK, in urma predictiei, a calculului efectuat, trebuie sa trecem la pasul al treilea, experimentarea pe baza ipotezei formulate la primul pas, avand ca date de intrare date ce pot produce efecte masurabile in concordanta cu ipoteza formulata. Datele ce reies din experiment trebuie sa fie in concordanta cu datele ce reies din pasul al doilea, predictia pe baza ipotezei formulate. Daca nu sunt in concordanta, inseamna ca ipoteza a fost gresit formulata. Daca sunt in concordanta, inseamna ca ipoteza a fost corect formulata, dar intregul proces trebuie oricum reluat pentru definitivarea ideilor si reglaje de finete. Dar oare cati oameni reusesc sa analizeze ceea ce citesc in felul acesta? Recunosc, pare un pic dificil si intortocheat, voi reveni cu un exemplu pentru clarificari.

Rusinea, consecinta a educatiei

Viata publica din Romania, incluzand aici actiunile politicienilor, activitatea mijloacelor de informare in masa, activitatea diverselor organe de administrare si reglementare, mediul artistic si multe altele au ajuns sa emane comportamente, idei si atitudini care denota o lipsa acuta de educatie, lipsa oricarei retineri, lipsa oricarui sentiment de rusine sau a oricarei notiuni de decenta. Statul in sine, prin actiunile sale pare construit astfel incat sa promoveze lipsa rusinii si pare, in cea mai mare parte, populat de oameni care nu au cunoscut in niciun moment al vietii lor acest sentiment. Rusinea este, conform definitiei, un sentiment penibil de sfiala, de jena, provocat de un insucces sau de o greșeală. Un om fara rusine este un om care nu cunoaste jena, un om obraznic, un nesimtit, un nerusinat, precum putem observa zilnic la emisiunile televiziunilor din Romania, precum putem intui in fiecare moment din comportamentul mediului politic. Pe vremuri, exista o expresie des intalnita in copilaria mea, “a murit de rusine” sau echivalent, “i-a crapat obrazul de rusine” care se folosea atunci cand cineva se simtea foarte rusinat. Nu am mai auzit expresia asta de multa vreme, nu pare sa mai fie de actualitate. De altfel, nici cuvantul rusine nu pare sa mai fie un cuvant la moda. De exemplu, cautand pe Google.com “rusine”, site-urile romanesti vor returna 1900000 de rezultate, foarte putin fata de cuvantul “guvern” care produce 13100000 de rezultate sau fata de “divertisment” care produce 14400000 de rezultate. Pe de alta parte, cele 1900000 de rezultate arata ca notiunea nu a fost stearsa de tot din constiinta populara, probabil ca doar nu se mai face uz de rusine in cadrul relatiilor sociale.
Rusinea este un sentiment pe care individul trebuie sa fie antrenat sa il genereze si sa il recunoasca, deoarece nu este un sentiment primar, ca dragostea sau ura, de exemplu, este un sentiment pe care societatea trebuie sa il cultive in individ, trebuie sa exercite presiuni asupra individului pentru a il intelege si asimila, trebuie sa isi creeze o baza de exemple si trebuie sa genereze un set de reguli care sa induca rusinea in individul care se abate de la setul de regului. Toate aceste actiuni se exercita in cadrul procesului de educatie, un proces care incepe foarte devreme in copilaria omului si nu se termina niciodata, chiar daca anumiti ganditori spun ca un om trecut de varsta copilariei fragede isi pierde abilitatile de a asimila educatia. Nu este usor totusi sa accepti si sa utilizezi rusinea in activitatea de zi cu zi. Departe de a fi un sentiment care creeaza un handicap social pentru individ, asa cum este prezentata rusinea in societatea romana de azi, departe de a fi un sentiment ce trebuie indepartat de individ, rusinea este un sentiment ce innobileaza individul si structureaza societatea. Rusinea este un sentiment generat de un proces de gandire, este un sentiment ce tine de partea constienta a existentei noastre, este un sentiment ce rezulta in urma unui proces de decizie si care implica procese complicate de gandire pe care creierul trebuie sa fie capabil sa le execute intr-o fractiune de secunda, timpul in care este utila generarea sentimentului de rusine. Si asta deoarece rusinea este un sentiment care trebuie generat rapid, cu rol de cenzura sau de actiune reparatorie, sentiment care, daca este amanat prea mult, se poate transforma in regret sau remuscare, sau dimpotriva, se poate diminua pana la disparitie, fiind inlocuit de sentimente precum indiferenta sau nepasarea. Fiind unul din sentimentele ce au ajutat la formarea de societati structurate, rusinea a fost implicata de-a lungul timpului in actiuni sociale complexe, precum respectul acordat parintilor si bunicilor, fratilor mai mari, liderilor sociali si economici, respectul datorat de individ societatii si conceptelor sale morale, atractia fata de ordinea sociala si stabilitatea emotionala si alte concepte care sunt privite de multi astazi ca traditii perimate. Tot rusinea era unul din sentimentele generate de-a lungul timpului de sistemul de invatamant, alaturi de respectul fata de profesori si afectiunea fata de materia pe care trebuie sa o invete elevul sau studentul. Rusinea mai inseamna evaluarea actiunii in raport cu urmarile sale, in cadrul procesului de analiza a responsabiliatii, nu veti intalni un nerusinat care sa fie responsabil sau un obraznic care sa acorde actiunilor proprii valoarea pe care o poseda in ochii societatii.
Din toate considerentele de mai sus, rezulta un rol util si pozitiv al rusinii in societate. Ceea ce nu inteleg este de ce societatea a renuntat in a mai promova si impune indivizilor acest sentiment util si nobil. Mai mult, de ce accepta promovarea activa a nerusinarii pe toate posturile de televiziune, in scoli si universitati, in crese si gradinite, de ce nu accepta pedepsirea obraznicilor si nerusinatilor si de ce accepta un comportament neadecvat in acest domeniu din partea mediului politic si a formatorilor de opinie. Pana si in sanul familiei, nerusinarea a patruns adanc si a ajus legiferata si aplaudata ca fiind deosebita si revolutionara, baza societatii de maine. Pana cand fiecare individ nu isi va impune un standard minim, pana cand familiile nu vor elimina aberatiile din propria lor alcatuire si pana cand societatea in ansamblu nu va impune rusinea ca o norma de comportament in societate, tare mi-e ca nu vom avea o clasa politica mai buna, nu vom avea mijloace de informare mai bune, nu vom avea organe de administrare mai bune, nu vom avea un invatamant mai bun si o societate mai buna.

Top 6 lucruri la care Romania este pe primul loc in Europa

1. Avem cea mai mare cladire administrativa, pentru care cheltuelie ocazionate de aceasta sunt suportate 100% din buget.

2. Romania gazduieste anual cea mai mare partida de vanatoare de mistreti .

3. Avem cea mai mare sculptura in stanca, este vorba de capul lui Decebal, iar noi avem ca simbol de tara o frunza.

4. Avem cea mai numeroasa populatie de ursi bruni, din care aproximativ 15-20% au devenit gunoieri din neglijenta locuitorilor.

5. In Romania exista singirul muzeu al aurului, in judetul Hunedoara, cu 0% publicitate facuta de Ministerul de Turism.

6. Singura exceptie de la canoanele bisericesti o face, moderat, Cimitirul Vesel din Maramures.

Despre DRPCIV ILFOV

6 lucruri pe care le detest la DPRCIV Ilfov:

1.  Pentru judetul Ilfov, DPRCIV se afla in Bucuresti.

2. Transcrierea/inmatricularea  dureza 3 ore, iar actele depuse dupa ora 13:00  se ridica a doua zi.

3. Nu au personal si ghiseu desemnat pentru companiile de leasing.

4. Nu au baza de date comuna cu ANAF, si acest motiv intarzie procesul de transcriere/inmatriculare cu minim 2 saptamani.

5. Nu te poti informa telefonic asupra documentelor necesare operatiei in cauza.

6. Personalul se comporta de parca ar detine DRPCIV, si doar cu mila lor poti inmatricula/transcrie autovehiculul.

 

Educatia in viata de zi cu zi

Unul din cele mai sensibili indicatori despre starea morala a societatii, desi nerecunoscuta oficial de nici un institut, este mica publicitate. In mod nefericit DEX-ul defineste mica publicitate ca: rubrica a unui cotidian in care se publica anunturi cu caracter particular. Ca in multe alte cazuri, DEX-ul este foarte departe de intelesul real al notiunii definite, mica publicitate este in Romania in mod traditional un mod de a interactiona, un mediu ce uneste oameni si modeleaza interactiuni. Mai presus decat atat este un indicator pentru educatia si cunostintele celor ce apeleaza la acest gen de publicitate. Explorand din timp in timp mica publicitate nimeresc inevitabil anunturi de genul:

– Vand Ford Focus 1.8 TDCi, km garantati, mici probleme motor!
sau
– Vand casa, arhitect, gradul 9.
sau
– Proiect DTAC 2E/mp.

Ca sa lamurim aceste aspecte de la bun inceput, nu exista mici probleme la motoarele diesel, nu exista “gradul 9″ la constructii in Romania si nu exista proiecte cu 2E/mp. Totusi nimeni nu ii impiedica pe acesti oameni sa dea anunturi prin care incearca sa isi gaseasca fraieri pentru marfa proasta, nimeni nu ii impiedica pe agregatorii de publicitate sa le publice si in ultima instanta nimeni nu ii impiedica pe fraieri sa le citeasca si sa cumpere marfa cea proasta. Practic toata lumea este fericita in acest proces, teparul se alege cu un venit in urma tranzactiei, agregatorul de publicitate se bucura in urma incasarii taxei pentru publicitate, fraierul se bucura ca va avea in continuare pe ce sa isi cheltuie banii, fericit pentru marfa proasta cumparata la pret de marfa buna. Toti fericiti si totusi toti parte dintr-un proces fraudulos, pastrat cu grija si incurajat generatiei dupa generatie. Ce il indeamna oare pe tepar sa vanda marfa proasta? Ce il indeamna sa minta in legatura cu starea reala a bunului sau serviciului pe care il vinde? De ce considera ca isi poate vinde bunul numai unui fraier? De ce nu incearca sa isi exploateze atuurile pe care le are intr-o relatie comerciala cinstita? Unde anume in timp a aparut aceasta moda? Eu personal nu cred ca este o practica traditionala, nu se poate intinde prea mult in istorie, pana la urma, in unele societati, acum ceva timp, pedeapsa pentru inselatorie era moartea. Atitudinea gresita in relatiile comerciale, cel putin din partea teparului, vine fara indoiala din neintegrarea sociala a acestuia, din lipsa apartenentei la o societate, un popor sau un grup social coerent. Pur si simplu teparului nu ii pasa ce se intampla celui ce ii cumpara marfa, nu il intereseaza ca marfa lui proasta ii lezeaza fraierului interesele, nu sufera impreuna cu fraierul in urma tranzactiei. De ce? Pentru ca teparul este in esenta singur pe lume, nu are o constiinta a apartenentei, nu stie ca actiunile lui au ecou in societate si nu crede ca schimbarea atitudinii lui antisociale ar putea sa conduca la integrarea lui si in ultima instanta la o afacere mai buna pentru toate partile. Cu toate acestea teparul nu este unic, nu exista un singur tepar. Sunt multi, milioane. Si totusi teparii nu sunt nici macar solidari unul cu altul. Teparul este singur pe lume prin definitie. Mai exista aspectul educatiei. Teparul nu dispune de obicei de vreo educatie aleasa, provine de multe ori din paturile sociale mai defavorizate (daca putem accepta ca acestea exista) si, mai ales teparul nu a mers la scoala. Pentru ca nu dispune de informatiile necesare care sa ii promoveze marfa teparul improvizeaza si introduce in procesul publicitar al vanzarii tot felul de notiuni nastrusnice pe care fraierul le va asimila nemestecate. Caracterul teparului ar fi fost fara indoiala afectat de educatie si in egala masura poate de procesul de invatamant si poate, beneficiind de o educatie corespunzatoare teparul nu ar mai fi fost tepar.
Intrebarea este ce il face pe fraier sa cumpere marfa proasta. Ei bine, fraierul este de obicei bine integrat social, are o situatie materiala buna, are familie si prieteni dar nu reuseste, in mod cronic, sa faca alegerile bune. Un comerciant de masini imi spunea ca daca ar spune adevarul despre masinie pe care le vinde nu le-ar mai cumpara nimeni. Concluzia lui: oamenii vor sa fie mintiti. Are dreptate, fraierul vrea sa fie mintit, stie ca este mintit, dar vrea sa fie si el smecher si accepta minciuna in vederea unei afaceri bune. Ca urmare fraierul este in cele din urma un om fara o scara de valori utila, un om care nu poate analiza faptele si care nu poate decide constient in avantajul sau. Asta este, oricine poate fi prost in timpul liber. Fraierul de obicei nu este insa nici complet needucat si nici fara o urma scoala. Educatia nu te invata insa sa iei deciziile cele mai bune, desi o educatie solida te invata sa te feresti de senzational, de “afaceri”, de oameni care nu iti sunt egali sau corespondenti pe o anumita scara sociala. Cunostintele asimilate in scoala l-ar ajuta pe fraier sa contracareze argumentele fanteziste si fabulatiile teparului. Insa fraierul nu a avut timp sa asimileze informatiile in timpul scolii, el a fost prea ocupat cu instructia pentru viata de fraier, a vrut sa se simta superior, a vrut sa para in rand cu colegii lui fara a acorda timpul si munca necesara instruirii solide. Acum, ajuns la momentul deciziilor ce ii afecteaza starea materiala, sufera. Sufera fara sa constientizeze unde a gresit, fara sa recunoasca si fara sa vrea sa corecteze aceasta stare.
A mai ramas agregatorul de publicitate. Daca teparul si fraierul sunt persoane fizice si au toata compasiunea mea pentru problemele pe care le au, agregatorul de publicitate nu este decat un rebut social cu personalitate juridica pentru care nu conteaza decat banii incasati pentru publicitate si in nici un caz nu conteaza raul social facut. Ar trebui sa dispara agregatorul de publicitate? NU! Are functia lui sociala si economica bine definita insa autocenzura ar trebui sa functioneze si in cazul sau. Nici nu cred ca activitatea lui ar trebui mai bine reglementata, pur si simplu cred ca interactiunile sociale la acest nivel ar trebui sa fie gerate de oameni cu constiinta, educatie si cunostinte suficiente pentru a reusi sa fereasca fraierul de tepar fara sa prejudicieze pe nici unul dintre ei. Pur si simplu agregatorul de publicitate nu ar trebui sa accepte anunturi care seamana a teapa, nu ar trebui sa intermedieze tranzactii care sunt evident in defavoarea cumparatorului. In ultima instanta rolul agregatorului de publicitate este acele de a intermedia relatiile intre cumparator si vanzator pe o piata ce se vrea echitabila, nicidecum de a isi crea o afacere in interes propriu.

Abandonul scolar universitar

De curand a aparut in mediul online un articol referitor la abandonul scolar universitar (http://www.ziare.com/scoala/universitati/abandon-in-masa-in-ultimul-an-la-20-de-universitati-de-stat-1288342) care arata ca ca aproape 40% dintre studentii care ar fi trebuit sa termine facultatea in 2013 au renuntat la studii. Studiul este asociat cu Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti (ANOSR), nu rezulta clar din articol in ce calitate. Sa analizam un pic faptele. 40% dintre studenti au renuntat la cursuri. Faptul in sine nu este o noutate, este normal ca o parte buna dintre cei care se inhama la viata studenteasca sa descopere de-a lungul anilor de studiu ca au facut o greseala pe care ar trebui sa o corecteze intr-un mod demn, parasind institutia de invatamant superior. Oricum, abandonul in ultimul/ultimii an/ani de facultate se datoreaza in special sistemului de notare, inadecvat unei institutii de invatamant superior, sistemul de credite minime necesare pentru promovarea anului universitar introducand o doza mare de toxicitate in procesul de instruire care este profund afectat de faptul ca studentul ajunge in anii terminali fara sa detina abc-ul viitoarei sale meserii. Normal, la un moment dat reuseste sa inteleaga ca se afla intr-o situatie fara iesire, ca nu mai poate recupera ceea ce trebuia sa invete in urma cu trei-patru ani si ca miscarea logica este sa abandoneze. Articolul pune accent pe universitatile de stat, desi in mod normal procentul abandonului scolar universitar ar trebui sa fie acelasi pentru toate universitatile, fie de stat, fie particulare. Foarte probabil universitatile particulare se straduie mai mult sa isi tina studentii in sistem, calea cea mai simpla fiind scaderea exigentelor fata de student. Partea socanta a articolului este declaratia vicepresedintelui educational (?) ANOSR care pune abandonul scolar universitar masiv pe seama neimplinirii promisiunilor electorale de catre guvernele ultimelor ani, neimpliniri dintre care enumera: ” cresterea subventiei camine – cantine, reformarea modului de alocare a burselor sociale si propunerea de solutii pentru cresterea fondului alocat pentru burse”. OK, nu pot trece peste modul proletar de gandire al vicepresedintelui asociatiei, care in afara de faptul ca nu are nici o idee despre cauzele reale ale fenomenului, isi inchipuie ca lupta de clasa este motivul oricarei nereusite sociale. Deci, dupa dansul, studentul a parasit sistemul de invatamant (eventual in an terminal) datorita faptului ca a fost subventia mica la cantina. Gandire de activist comunist, gandire tipica de politician in devenire pe care scoala de partid il face sa vada potentialul conflictului social inaintea solutiei evidente la problema in cauza. Cred ca principala preocupare a studentilor ar trebui sa fie studiul, nicidecum activitatea socio-politica a studentimii. Majoritatea familiilor ce au in componenta cate un student platesc bani grei pentru studii, multi studenti muncesc in timpul facutatii, multi dintre studentii straluciti au o situatie materiala precara, tot acest efort depus trebuie recompensat prin actiuni ce tin de calitatea studiului, obiectivul final al universitatilor fiind integrarea absolventilor in campul muncii, nu acordarea de burse si subventii. Oare o fi asa de greu de inteles?