Tag Archives: taxe

Romania

Presedintele cui?

Presedintele Iohannis da prea des dovezi ca nu este presedintele tuturor romanilor. As putea spune ca este presedintele unei minoritati neinsemnate, un anume partid politic, neinsemnat si el in viata politica. Ultima bazaconie a presedintelui? Nu vrea sa promulge celebra lege Dragnea, legea care taie cele 102 taxe, inclusiv imbecila taxa radio-TV. Un articol pe aceasta tema aici: http://www.evz.ro/iohannis-nu-va-promulga-legea-lui-dragnea-pentru-taierea-taxelor.html . Am vazut prin presa voci care spuneau ca presedintele este responsabil, ca se gandeste la tara, la viitor. VRAJELI! Presedintele trebuie sa se gandeasca la binele oamenilor de rand, este alesul lor, angajatul lor, sluga, prietenul si seful lor, nicidecum la chestiuni cu care nu are treaba, cum ar fi impactul asupra bugetului (cu alte cuvinte… de unde bani?). Nu, asta este treaba guvernului, treaba presedintelui este sa se gandeasca la cetateanul care l-a ales. Si presedintele tocmai asta nu face, el isi bate joc de cetatean, caci atat il duce mintea. Nu cred ca e cetatea in tara asta care sa vina sa zica: “Eu vreau sa platesc mai multe taxe”. Nu cred ca e. Si presedintele ar trebui sa fie primul care sa ii asculte pe cetateni, inaintea partidelor politice si fara nici o legatura cu guvernul. Dar nu, el e mai cu mot, el are jocuri politice de facut, are prieteni de tinut in functii, lui nu ii pasa de cetatean, el are alte interese. E neamt, mai tineti minte? Si avand toate astea in minte, nici nu mai conteaza daca legea este buna sau nu…

Pinocchio

Oameni placuti, oameni mai putin placuti

Uneori este o placere sa traiesti sau sa lucrezi langa anumiti oameni, oameni pe care ii consideri potriviti pentru o anumita stare a lucrurilor. Exista si oameni mai putin placuti, oameni pe care in cursul vietii ii putem evita sau ignora, ii ocolim ca pe ciumati si ii tratam ca pe cainii turbati. Exista si oameni neplacuti de care nu poti sa scapi, pentru ca intr-un fel sau altul tot auzi de ei, sau, mai rau, actiuni ale lor te irita din cand in cand. De exemplu primul ministru. Orict te-ai feri de prostia prim-ministrului copy/paste aceasta te ajunge pe toate canalele de televiziune, la radio, in presa scrisa, nu mai vorbesc de Internet. Ultima bazaconie? Noi impozite mari si grele. In fata neputintei cronice de care da dovada, prim-ministrul ameninta cu noi cresteri de taxe: http://www.mediafax.ro/social/ponta-nu-putem-ingheta-preturile-din-magazine-dar-exista-solutia-unor-taxe-speciale-foarte-mari-14175532 . Auziti logica: este posibil ca preturile sa nu scada in urma reducerii TVA, asa cum s-a gandit guvernul, asa ca trebuie sa punem noi taxe. Speciale! Mai mari! Daca ar fi sa ne luam dupa logica lui Mickey Mouse ar insemna ca taxele mai mari vor duce la preturi mai mici. Pentru restul oamenilor, ma rog, pentru cei normali, o crestere de taxe aduce automat dupa ea o crestere de preturi, pentru ca, din nefericire taxele si preturile mari sunt platite de cei multi si saraci, exact cei care au votat guvernul. Cresterea preturilor aduce dupa ea si scaderea consumului, care, inutil sa o spunem, aduce dificultati producatorilor si comerciantilor. Scaderea TVA, da, va produce o scadere a preturilor, sau ar trebui sa produca, dar nu cred ca asta a fost intentia guvernului. Scaderea TVA va produce pentru scurt timp o avalansa de bani negri, avalansa care se va opri prin buzunarele partidelor. Ale tuturor partidelor. Deci nu o afacere rea pentru politicieni, de orice parte a spectrului politic ar fi ei. De unde apar acesti bani negri, ei bine, sunt destui care explica, cititi stirile si alegeti ceea ce este bun!

Buget

Cresterile de taxe si impozite o solutie dezastruoasa pentru economie

In Romania de dupa revolutie bugetul de stat constituie o importanta si constanta problema a alesilor nostri care nu vor nici in ruptul capului sa inteleaga ca nici poporul si nici mediul de afaceri nu mai doreste sa contribuie anual la un buget supradimensionat. In acest context cresterea constanta de taxe si impozite nu face decat sa irite partile implicate si sa ingroape economia “post decembrista” si asa subreda. Solutii pentru un climat fiscal atractiv pentru investitori si dorit de populatie exista, dar din pacate toate solutiile se lovesc de opozitia acerba a “domnilor” care ne conduc.

De curand a fost publicata o lista de masuri, impartita in doua capitole, unul ce vizeaza scaderea cheltuelilor bugetare si altul ce vizeaza marirea incasarilor la bugetul statului, lista cu care nu are nici o importanta daca suntem sau nu de acord, dar care ofera solutii care nu au mai fost explorate pana acum si care probabil chiar ar aduce ceva schimbari in bine in Romania.

Masuri pentru scaderea cheltuielilor bugetare:
– Parlament unicameral cu maxim 300 parlamentari
– Restructurarea ANAF
– Comasarea tuturor “politiilor” sub o singura entitate pentru ordine interna
– Inchiderea televiziunii publice
– Blocarea tuturor investitiilor supraevaluate si aducera mai rapida in fata instantei a faptasilor
– Eficietizarea tuturor serviciilor publice cu oameni mai putini, mai bine pregatiti si eventual mai bine platiti
– Alocarea de buget catre ministere in functie de performante si importanta

Masuri privind marirea incasarilor la bugetul de stat:
– Legalizarea prostitutiei
– Incadrarea cultelor bisericesti din punct de vedere fiscal in categoria agenti economici
– Legalizarea drogurilor dupa modelul Olandei
– Scaderea TVA la cota minima pentru alimentele de baza

Cresterea de taxe sau impozite nu a avut niciodata efectul scontat. Din contra, efervescenta aberanta de taxe si impozite a transformat intreaga natiune romana, de la presedinte la opincar intr-o natiune de evazionisti. In folosul cui?

Normal ca este mult mai usor sa cresti taxele si impozitele decat sa dai afara membri din familie, apropiati, activ de partid, si asa mai departe si sa ii arunci in economia de piata unde domneste concurenta si eficienta – cine are asa o inima de piatra?

Deficit bugetar

Deficitul bugetar

Urmarind o discutie despre deficitul bugetar intre cativa romani luminati ce activeaza in domeniul economic am realizat cu stupoare ca, desi teoretic vorbeau despre acelasi lucru, in practica ideile lor despre ceea ce inseamna deficitul bugetar, erau foarte vagi, pe alocuri chiar contradictorii. Daca ar fi fost vorba de cetateni de rand as fi inteles perfect situatia lor si nu as fi gasit de cuvinta sa mai pomenesc vreodata despre asta, fiind insa cetateni care sunt implicati activ in economie consider ca acest subiect trebuie un pic analizat, mai ales ca din cand in cand mai vedem si pe la televizor oameni apropiati guvernului care habar nu au despre ce vorbesc.

Ei bine, in linii mari, vorbim despre existenta deficitului bugetar atunci cand cheltuielile guvernului depasesc veniturile sale. Cu alte cuvinte guvernul cheltuieste mai mult decat are. Pentru orice om normal, evident, este gresit sa cheltuiesti ceea ce nu ai. Este asa si nu este asa. In mod normal exista si notiunea de excedent bugetar, atunci cand veniturile guvernului depasesc cheltuielile, cam cum era in SUA pe timpul lui Bill Clinton. Guvernarea lui Clinton a fost un mare succes, cetatenii fiind extrem de multumiti (a micsorat impozitele!!!) insa au existat ulterior voci care i-au atribuit o parte din criza ce a urmat datorita utilizarii defectuoase a excedentului bugetar. Asa ca guvernele lumii, in special cele de factura socialist/comunista/banditista (mi-a atras atentia cineva sa nu mai spun ca guvernul “X” este socialist, deoarece foarte probabil este “banditist”) evita sa isi faca cetatenii fericiti aruncandu-si in propria carca probleme pe care nu sunt pregatiti sa le gestioneze, asa ca urmeaza o teorie economica foooaaaate moderna care spune ca e mai bine sa cheltuiesti ceea ce nu ai pentru binele poporului, chiar daca respectivul popor este indaratnic. Teoria respectiva isi justifica afirmatiile prin structurarea deficitului bugetar in asa fel incat diferenta dintre venituri si cheltuieli sa reprezinte (teorectic) o investitie in viitor, de altfel se considera ca un deficit bugetar este acceptabil pentru un guvern oarecare daca pe de o parte respectivul deficit vine in urma unor investitii (si in Europa sunt “la moda” investitiile in infrastructura) iar pe de alta parte deficitul este acoperit de surse de finantare “sigure” (adica guvernul nu va trebui sa forteze emisia de moneda care sa duca la cresterea inflatiei). Ei bine, numai in ultima fraza sunt doua lucruri fundamental gresite. Primul lucru este chiar notiunea de investitie a guvernului (sa zicem in infrastructura, ca sa ne simtim europeni) deoarece orice investitie guvernamentala este asociata (cel putin in Europa) coruptiei si clientelismului politic, in acest sens un intreg sistem mafiot fiind tinut in viata pe baza acestor investitii ale guvernului (sa nu uitam ca guvernul nu este agent economic ci este administrator). Al doilea lucru gresit este acoperirea deficitului deoarece, in orice fel s-ar executa, arunca tara fie in datorii, fie in inflatie, ambele fenomene fiind suportate de cetateanul care produce si nu de guvern. Mai mult decat atat, cei mai multi economisti asociaza deficitul bugetar cu fenomenul cresterii economice ceea ce in afara de faptul ca este total eronat indica si o mentalitate de contabil, mentalitate foarte daunatoare tarii.

Vorbeam la inceputul articolului despre faptul ca economistii nu se pot pune de acord asupra intelesului exact al deficitului bugetar, si cu atat mai putin asupra modului sau de calcul. Pare simplu, vad ce venituri am, vad ce chetuieli, fac diferenta si imi da o suma, vad ce semn are si am lamurit pe toata lumea. Ar fi bine daca ar fi asa, dar ar fi lumea plina de economisti someri, asa ca deficitul bugetar depinde de vreo treizeci-patruzeci de indicatori, dintre care citez din ceea ce imi mai aduc aminte: tot feluri de solduri (extern, intern, conventional, operational, curent, consolidat, ciclic, structural, de referinta, permanent etc etc etc), necesarul de imprumut, datoria publica, presiunea fiscala, bilantul si altele. La toti acesti indicatori are acees cine? Guvernul! El ii calculeaza, el ii gestioneaza, prin structurile specializate pe care le are. Asa ca in esenta sa deficitul bugetar poate fi usor manipulat in functie de ceea ce vrea unul sau altul ca el sa cuantifice. De exemplu, ca sa priceapa toata lumea, pentru doua deficite bugetare egale numeric, pentru doua epoci diferite, putem considera ca ele sunt in mod real egale daca cele doua guverne diferite ale aceleiasi tari au luant in calcul indicatori de venituri si cheltuieli diferiti? Sau, si mai bine, daca cele doua guverne diferite au baze de impozitare diferite? Normal ca nu, tocmai de aceea notiuni ca imprumuturi nerambursabile, dobanzi variabile, angajarea si lichidarea anumitor categorii de cheltuieli sunt intens dezbatute de economisti in asociere cu calculul deficitului. Momentul deficitului este unul emotionant si pentru guvern pentru ca aici se joaca acoperirea pomenilor electorale, ale masurilor populiste, ale politicilor nesustenabile si a altor categorii de cheltuieli nechibzuite, nicidecum a investitiilor, care asa cum subliniam mai sus, sunt oricum dincolo de limita bunului simt in asocierea penala pe care o poarta. Ca urmare orice guvern are interesul sa tina anumite notiuni, printre care si deficitul bugetar, la granita dintre basm si realitate, dintre stiinta si vrajitorie.

Mai exista si o alta categorie de nelamuriri. Mai tineti minte momentul in care presedintele Traian Basescu declara (in 2012) ca la sfarsitul anului 2013 trebuie sa avem deficit structural zero (in concordanta cu politica europeana privind deficitul structural). Nu a fost asa, dar nu conteaza, ceea ce conteaza este faptul ca deficitul bugetar se imparte in deficit structural si deficit ciclic. Si aici guvernul si economistii deschid un nou capitol de galceava, datorita modului in care sunt calculate deficitele in functie de ciclul economic, o notiune atat de vaga incat nu poate fi cuantificata rational. Atat deficitul ciclic cat si cel structural depind insa de aceasta notiune controversata, ciclul economic. Mai pe romaneste, daca economia trece printr-o perioada de criza (somaj, saracie, productie scazuta, pierderi comerciale) veniturile bugetare asociate taxelor si impozitelor de orice fel sunt mici (nu mai are lumea de unde plati) in schimb cheltuielile guvernului sunt mai mari (ajutoare sociale, pomeni electorale si altele) asa ca apare de la sine un deficit bugetar mare care este volatil, dispare la schimbarea conditiilor pietii. Daca economia trece printr-o perioada buna (somaj minim, productie si vanzari infloritoare) veniturile bugetare sunt mari (lumea se inghesuie sa isi plateasca impozitele) iar cheltuielile guvernului sunt mici (nu mai cere nimeni ajutoare sociale, nu mai sunt necesare pomeni electorale) si deficitul bugetar este mic sau inexistent. In mod paradoxal si deficitul structural este definit de unii economisti ca partea fixa a deficitului indiferent de cilul economic, adica partea care depinde numai de taxele, impozitele si cheltuielile guvernului care pot fi programate. Dragut nu? NU! Pentru ca in aceasta incalceala de notiuni si cifre se ascund impozitele noastre, impozite care nu sunt cheltuite spre binele nostru si asta nu e just!

Orice discutie despre deficitul bugetar genereaza intrebari si nelamuriri. Cea mai des pusa, de obicei catre sfarsitul discutiei, este “Si atunci de ce nu respecta guvernul legea?”. Raspunsul este mult mai complicat decat sunt dispus eu sa inteleg, asa ca ma gandesc ca este un punct bun sa sfarsesc articolul. Valentin, un articol mai amplu si mai tehnic despre deficitul bugetar?

Impozite

T.V.A.

Astazi mi-a picat sub ochi un articol referitor la cresterea T.V.A. in Japonia, actiune care s-a dovedit o idee proasta, nici o surpriza pentru un om inteligent. Articolul poate fi citit aici: http://www.business24.ro/international/japonia/majorarea-tva-la-8-la-suta-a-destabilizat-economia-nipona-cum-suporta-europa-si-cote-de-peste-20-la-suta-1551908. Autorul analizeaza destul de frumos anumite aspecte dar se inseala fundamental la partea in care afirma ca Europa suporta mai usor cote mult mai ridicate. Europa nu suporta, dar conditiile specifice in care economiile Europei si Japoniei functioneaza sunt diferite, deci nu trebuie sa judecam simplist situatii care sunt fundamental diferite. Sincer, de Japonia nu prea ma intereseaza, ei se vor descurca mai bine decat noi, dar sa vedem un pic cum este cu T.V.A.-ul in Europa si in particular in Romania, caci desi poate parea suportabil, acest T.V.A. ne doare tare. :))

Inutil de spus, taxa pe valoare adaugata este o taxa relativ noua, inventata, scoasa din palarie, de guvernul francez in 1954. Nu a fost introdusa direct pentru toata lumea, probabil ar fi fost respinsa de popor, a fost introdusa mai intai pentru firmele mari, probabil asa cum ne putem imagina in uralele clasei proletare, dar a fost rapid raspandita pentru tot muritorul. In Romania T.V.A.-ul a fost introdus in 1993 pentru, asa cum sustinea la vremea respectiva guvernul, a tempera lacomia patronilor excesiv imbogatiti, pentru a diminua rata inflatiei si a conduce la micsorarea preturilor. Ce oroare! Poporul a ovationat intens si a inceput sa plateasca! Prost popor! Ironia soartei face ca T.V.A. sa fie o taxa indirecta. Adica nu se colecteaza de la cei care suporta costul ei, se colecteaza de la cei care nu se pot feri, de la cei care este usor sa o colectezi. Cu alte cuvinte este suportata de popor si este colectata de la agentii economici. Alta ironie este faptul ca aceasta taxa cu origini populiste loveste in cei cu venituri mici, cei cu venituri mari fiind oarecum mai la adapost. In Franta, in 1954 introducerea taxei nu a avut efectul asteptat, oricare ar fi fost el, caci istoria ne-a aratat ca problemele societatii franceze, pe atunci inca mandra posesoare de colonii, s-au acutizat si au condus in final la ce-a de-a Cincea Republica. Probabil in valtoarea evenimentelor nimanui nu i-a mai pasat de T.V.A., dar trebuie tinut seama de faptul ca razboiul din Algeria a fost purtat de partea algeriana tot cu bani francezi si introducerea T.V.A.-ului nu a ajutat economia franceza in momentele in care era vulnerabila. Bineinteles ca nici in Romania T.V.A.-ul nu a avut efectul pe care guvernul a mizat, deoarece in 1993 rata inflatiei a fost mai mare de 256%, record pentru Romania vremurilor noastre. Ma rog, poate guvernul isi dorea stimularea inflatiei, caci ne aflam cu istoria in anii marilor credite “neperformante”, credite care au falimentat banci in beneficiul politicienilor, deci sa nu mai vorbim de obiectivele guvernului. Exista o categorie mare de oameni adepti infocati ai T.V.A.-ului. In marea lor majoritate sunt economisti cu ceva conexiuni in guvern si cu vederi socialiste. Principalul lor argument pentru sustinerea T.V.A.-ului este ca introducerea T.V.A.-ului ar putea ipotetic duce la scaderea altor tipuri de taxe, in special taxe pe care le suporta cetateanul. Argumentul nu poate fi serios, dupa parerea mea, deoarece in nici una dintre tarile in care s-a introdus T.V.A.-ul nu s-a observat acest efect, ci din contra, T.V.A.-ul a pus o presiune suplimentara atat pe economie cat si pe cetatean. Cei care urasc T.V.A.-ul aduc de partea lor o serie de argumente interesante printre care: efectul negativ asupra cererii si ofertei prin prisma productiei de bunuri si servicii, injustetea sociala a costului mai ridicat pentru cetatenii mai saraci, creste abrupt birul total la nivelul cetateanului, in defavoarea lui, dar in favoarea guvernului, duce la cresterea impozitelor pe venit, inclusiv la cresterea impozitarii muncii, sub pretextul justetei sociale, duce la cresterea preturilor si a inflatiei, incetineste cresterea economica si conduce la somaj. Fiecare dintre aceste aspecte este bine fundamentat, dar concluziile nu sunt acceptate de economistii guvernelor europene care vad in T.V.A. panaceul unei guvernari perpetue si lipsite de griji. Una peste alta, impactul T.V.A.-ului in Europa este la fel de negativ ca si in Japonia, numai conditiile locale sunt diferite. Dupa parerea mea T.V.A.-ul este numai o alta hotie fara un fundament economic util societatii, sustenabila numai in conditiile unei cresteri economice perpetue (imposibilitate practica si teoretica), a unei inflatii tinute sub control, a unor guvernari cu deficit bugetar zero sau foarte aproape de zero si a unei societati coerente si unite. Nici una dintre aceste conditii nu este indeplinita in Europa, trageti singuri concluziile!

Exercitii pentru cititor:
1. Cum a reusit guvernul in 1993 sa prosteasca poporul ca introducerea unei noi taxe va rezolva problemele din economie?
2. Cum poate un popor intreg sa arunce in neant, printr-o singura taxa, un sfert din veniturile sale?
3. Cat credeti ca se poate intinde limita de suportabilitate a poporului?
4. Cand credeti ca va fi urmatoarea majorare de T.V.A.? In cat timp credeti ca va ajunge T.V.A.-ul la 100%?
5. Ganditi-va cum va arata viata vostra cand TVA-ul va trece de 50%, ca nu mai e mult, unii care deja s-au nascut vor prinde asta, daca noi nu facem ceva!

Impozite mai putin stiute

Despre ecoterorism am mai vorbit si cu alte ocazii. Ecoterorismul este definit ca o miscare de natura politica care utilizeaza mijloace ce implica utilizarea terorii pentru atingerea unor scopuri politice, in acest caz legate de protectia mediului. Mijloacele comune de lucru ale ecoterorismului implica raspandirea unei vine imaginare in randul cetatenilor, crearea in consecinta a unei stari de culpabilitate individuala si determinarea unor actiuni mai mult sau mai putin inconstiente sau involuntare la nivelul indivizilor care servesc socpurilor politice ale asazisilor ecologisti. Printre scopurile lor cu un puternic subtract economic se regasesc sortarea deseurilor (respectiv intreprinderile foarte profitabile care se ocupa de sortarea deseurilor), reciclarea (companiile foarte profitabile care se ocupa de reciclare), managementul resurselor regenerabile si alte chestii de acest gen. Alte chestii care ne costa pe noi toti bani grei. Citez: “Romania este obligata, alaturi de orice alt Stat Membru UE, sa atinga ambitioasa tinta de 4 kg DEEE/locuitor, tinta ce poate aduce, in cazul “ratarii”, penalitati zilnice de zeci de mii de euro”. Sursa:
http://www.ziare.com/mediu/reciclare/patrula-de-reciclare-ce-amenda-risti-daca-ti-lasi-televizorul-pe-strada-si-ce-spune-legea-1312367. Sunt departe de a fi un adept al distrugerii mediului, dar uneori lucrurile merg prea departe, si nu in directia cea buna. Tot substractul miscarii ecologiste extreme nu este protectia mediului ci obtinerea unor foloase necuvenite prin introducerea adanca a mainii in buzunarul nostru, al tuturor. Si le-a reusit de minune, punand biruri pe fiecare cap de locuitor, biruri ce se duc direct in industria ce profita de prostia noastra colectiva. Ca sa va faceti o idee de proportiile jafului din spatele cuvintelor frumoase, de implicatiile juridice si financiare ale acestor miscari puternic aclamate, ca sa va dati seama de dezastrul catre care ne indreptam daca mai continuam pe aceasta directie, cititi aici toate legile care va subjuga in relatia cu mediul in care traiti si apoi mai vorbim:   http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea-deseurilor/legislatie-deseuri-2/. Si toate acestea inseamna numai bani smulsi din buzunarul nostru si absolut nimic pentru mediu!

Taxe peste taxe

Intr-o societate democratica impozitele colectate de la persoanele fizice si juridice au rolul de a acoperi cheltuielile legate de serviciile publice, servicii publice care trebuie sa fie in beneficiul tuturor locuitorilor unei tari. Din nefericire impozitele nu sunt facultative, asa cum ar trebui de fapt sa fie, deoarece conform definitiei, impozitele reprezinta o formă de prelevare silita la dispoziţia statului, fara contraprestatie directa si cu titlu nerestituibil, a unei parţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau/si juridice, in vederea acoperirii unor necesităţi publice. Asa cum se vede din definitie, impozitele trebuie date si nu avem posibilitatea, conform legii, sa cerem ceva in schimb, deci mai pe scurt sunt bani aruncati pe fereasta, conform definitiei, sa ne intelegem bine. Este insa mult mai trist cand impozitele, desi obligatorii, asa cum sunt ele, sunt platite de catre noi toti din munca noastra, si in loc sa aduca bani la buget, pur si simplu iau bani de la buget. Am citit de curand un articol in Capital care se refera exact la acest aspect: http://www.capital.ro/supra-acciza-la-benzina-gaureste-bugetul-lui-voinea.html#ziarecom. Dupa cum se precizeaza in articol, “Conform calculelor făcute de Voinea & Co, supra-acciza trebuia să aducă suplimentar la buget încasări de aproape 500 mil. euro/an, luând în calcul un consum anual de 6-7 mld. litri. Doar că planurile făcute acasă diferă ce cele din târg, astfel că s-a ajuns ca în prima lună de aplicare a taxei (1 aprilie – data de aplicare, n.r), încasările din acciză în loc să fie mai mari cu 50 mil. euro au fost mai mici cu 11 mil. euro decât cele din luna anterioară, conform calculelor realizate de Uniunea Transportatorilor Rutieri, în baza datelor comunicate de INS.“. Asa se intampla cand ajung oameni prosti sa conduca diverse institutii ale statului. Ne fac rau si noua, isi fac rau si lor. Ma intreb de ce oare ar crede cineva ca un agent economic care alimenteaza zeci de mii de litri de combustibil pe luna ar prefera sa alimenteze de la noi, motorina scumpa, in loc sa alimenteze din tarile invecinate, motorina mai ieftina. Un camion destinat transporturilor internationale are un rezervor suficient de mare astfel incat sa evite sa alimenteze in Romania. In plus decontarile se fac mai usor si mai repede in orice alta tara riverana Romaniei, decat in Romania. Deci transportatorii nu sunt afectati. Sunt afectate firmele mici si mijlocii, exact cele care se lupta la limita supravietuirii. Exact aceleasi care aduc acum cei mai multi bani la bugetul de stat. Cand se vor inchide si astea pe cine o sa mai jefuiti, mai guvernanti?