Tag Archives: somaj

UE

Somajul in UE

Eurostat planuieste sa publice pe 7 ianuarie 2016 o actualizare a datelor privind somajul in Uniunea Europeana, asta dupa ce ultimele date confirmate erau disponibile pentru luna octombrie 2015. Incet-incet situatia somajului pare sa se imbunatateasca in UE, cel putin asta par a arata datele statistice oficiale… corectate. Oricum, nu ne asteptam la evolutii spectaculoase, asa ca putem sa ne gandim la o rata medie a somajului undeva in jur de zece la suta. Putem, de asemenea, face un mic pariu, cu mari sanse de a il castiga, cum ca principalii parametri statistici isi vor pastra tendinta de evolutie. Foarte frumos! Nemultumirea intervine acolo unde incepem sa ne indoim de veridicitatea indicatorilor.

Romania, de exemplu, este una dintre tarile cu rata a somajului printre cele mai mici din Uniunea Europeana, si asta ma (ne?) sperie, deoarece in Romania se face o distinctie destul de clara intre somer si persoana fara loc de munca. Somerul este una, persoana fara loc de munca este alta. Somerul trebuie sa indeplineasca cumulativ cateva conditii, persoana fara loc de munca nu indeplineste nimic. Somerul intra in statistici, persoana fara loc de munca nu intra. Pai cum sa spun eu, daca persoana fara loc de munca nu intra in statistici, atunci zic eu ca statisticile sunt eronate. Si daca statisticile raportate de Romania sunt eronate. inseamna ca si statisticile Uniunii Europene sunt eronate. Mai sunt si alte aberatii: mai putine femei in somaj decat barbati (invers decat in UE, e drept, nu in totalitate adevarat, dar pe acolo), indici de somaj dubiosi privind repartitia somerilor in functie de studii, aberatii privind durata somajului si somajul pe termen lung si asa mai departe. Daca asa sta treaba in Romania, oare in celelalte tari din UE cum o fi? Pai eu cred ca tot cam asa.

Ganditi-va un pic, cunoasteti vreun om fara loc de munca? Eu cunosc cativa. Dar cunoasteti vreun somer? Eu nu cunosc. Pun pariu ca aceasta situatie nu este in niciun fel cuprinsa in statistici. Mai vorbim dupa 7 ianuarie. Revin cu completari la articol.

Porc

Mintiti poporul cu televizorul!

Ei bine, nu numai cu televizorul (televiziunea) ci chiar cu toate categoriile de presa. Statisticile isi fac loc pe prima pagina, de obicei la momente bine alese, cu formulari mestesugit si esantioane de informatie “semnificativa” pentru subiectul respectiv. Saptamana asta am avut parte de doua statistici interesante: http://www.zf.ro/zf-24/o-statistica-ascunsa-iese-acum-la-iveala-somajul-in-randul-tinerilor-din-romania-mai-mare-decat-media-din-statele-uniunii-europene-14597696 si http://www.mediafax.ro/social/studiu-romanii-lucreaza-cel-mai-mult-din-ue-pe-parcursul-unei-saptamani-14601292 . Pe scurt una spune ca avem (prea) multi tineri someri, cealalta spuna ca muncim (prea) mult. Nu este nici o noutate, stiam ca tinerii intalnesc dificultati serioase la angajare, desi angajatorii cauta cu disperare tineri competenti pentru ocuparea unor posturi mai bine sau mai rau platite. Sistemul de invatamant si sistemul de asistenta sociala lasa tinerii cu zero sanse de angajare. Ca muncim prea mult nu e adevarat, dupa parerea mea nu muncim destul si nici nu avem un mediu economic util in care sa ne valorificam munca. Nu asta este important, dar imi aduc aminte de perioada de dinainte de februarie 2000 cand se spunea ca introducerea saptamanii de lucru de treizeci si cinci de ore in Franta va duce la reducerea somajului. Nu a redus somajul, a dus fix la cresterea lui, dar nu asta e important, important este ca statistiti de acelasi fel cu cele prezentate in cele doua articole apareau in presa franceza a vremii, popularizand si justificand viitoarele miscari ale guvernului. Au trecut cincisprezece ani de atunci, masura a dus la impozite marite si saracie, dar guvernele socialiste atat de iubite in Franta mentin cu incapatanare aceasta politica de treizeci si cinci de ore. Data fiind situatia de pe piata muncii din Romania, aparitia celor doua sondaje ma face sa ma tem de viitoare initiative guvernamentale pe piata muncii. Sa ma tem si sa incerc sa ma pun la adapost.

Ajutor social

Harnicia la ea acasa

Am mai vorbit si cu alte ocazii despre comuna Dangeni, judetul Botosani (http://adevarul.ro/locale/botosani/satul-puturosilor-localitatea-botosani-oamenii-prefera-moara-foame-decat-munceasca-1_54846c48448e03c0fd8b4eb8/index.html). Este localitatea aceea care se remarca printr-un primar harnic si lucid si prin locuitori asa cum sunt in toate satele romanesti, si mai buni, si mai rai, si mai veseli, si mai tristi, dar mai ales lenesi. Articolul citat nu este singurul de acest gen care sa apara in presa noastra in ultima vreme si nu cred ca problema este pusa in mod corect.

Din punctul de vedere al presei, al autorilor articolelor, probabil ca faptul in sine mai pastreaza inca o doza de senzational, suficienta cat sa aduca un plus de cititori ziarului. Dar locuitorilor satului respectiv li se pune in presa nationala o eticheta, eticheta care se lipeste de toti, ca sunt harnici, ca sunt lenesi, si care eticheta nu cred ca se va mai putea dezlipi usor. De ce sa sufere o comuna intreaga din cauza catorva derbedei care sprijina dis-de-dimineata usa carciumilor din sat? Ce angajator o sa mai vrea sa angajeze oameni din acel sat de vreme ce o tara intreaga stie ca in acel sat se gasesc numai oameni lenesi, sau ma rog, cu preponderenta oameni lenesi? Nu cred ca valva creata in jurul acelui loc si a acestui subiect face bine relatiilor de munca din zona si mai ales nu cred ca are vreun suport pentru relansarea economiei locale. Ca o paranteza aici, sa nu uitam ca fiecare betiv este un investitor, iar cu cat gasim mai multi betivi intr-un sat, cu atat mai bine le va merge carciumarilor. Pe langa ineficienta economica si sociala a articolelor majoritatea acestora sunt scrise tendentios, de exemplu articolul citat, inca din titlu, ne anunta ca “oamenii prefera moara foame decat munceasca”, ceea ce, chiar daca lasam la o parte stangacia exprimarii, nu este conform realitatii, chiar in continutul articolului explicandu-se apoi ca de fapt oamenii traiesc din ajutoare sociale si nu mor de foame. Desi moralitatea si justetea acordarii de ajutoare sociale este intens dezbatuta, a trai din ajutoare nu inseamna sa mori de foame si, mai mult, nu reprezinta nici o rusine in Romania zilelor noastre.

Din punctul de vedere al primarului comunei, locuitorii, intr-adevar, l-au tradat. El, un primar onest, se chinuie sa le gaseasca ceva de lucru, se chinuie sa atraga investitori in zona, face “reclama” locuitorilor iar locuitorii nici macar nu vor sa se prezinte la interviuri. Poate ca intr-adevar, acest fapt, intins probabil de-a lungul mai multor ani a indus in primar un sentiment de frustrare. In loc insa sa se adapteze situatiei primarul trece la amenintari si intentioneaza sa le taie ajutorul social. Cu alte cuvinte, chiar vrea sa ii vada morti de foame. In afara faptului ca isi primejduieste pozitia de primar (cine il mai voteaza la urmatoarele alegeri?), iarasi, nu rezolva in nici un fel greaua situatie economico-sociala creata.

Din punctul de vedere al locuitorilor, pe scurt, e mai bine sa stai, decat sa muncesti. Au dreptate! Daca statul le da ajutoare ca sa stea, de ce sa mai munceasca? Sau, asa cum spunea unul dintre cei intervievati, de ce sa munceasca pe bani putini? Ce, nu e bine sa stai degeaba acasa? Sau sa iti petreci ziua in carciuma? Ba da, e bine. Pai si atunci?

Pai si atunci trebuie schimbata legislatia, trebuie sa renuntam la ajutoarele care incurajeaza nemunca, trebuie sa renuntam la banii aruncati pe fereastra numai pentru a le asigura unor putori un trai linistit in carciuma. De munca se gaseste intotdeauna cate ceva, oriunde in tara. Daca ai bani de bautura normal ca nu mergi la munca, ce patron te plateste ca sa fii vesnic beat? Nici un patron, numai statul isi permite asta, din banii nostri, ai celor ce muncim!

Munca

Munca in lanturi

Daily Express, publicatie nu foarte serioasa, recunosc, a publicat recent o serie de articole pe teme imigratiei in Marea Britanie, articole care analizau din mai multe puncte de vedere relatia statului britanic cu noii veniti pe insula. Unul dintre ele merita urmarit, deoarece atat in esenta lui cat si prin prisma comentariilor cititorilor, articolul aduce in discutie cateva aspecte importante ale vietii cetatenilor europeni. Articolul poate fi citit aici: http://www.express.co.uk/news/uk/538002/Jobs-migrant-workers.

Problema de fond pe care articolul o semnaleaza este pierderea locurilor de munca ale cetatenilor britnici in fata “invadatorilor” est-europeni. Nu este o surpriza faptul ca est-europenii muncesc mai bine si mai mult pe salarii mai mici si nici nu este o noutate faptul ca sistemul de asistenta sociala, extrem de generos cu strainii in orice stat european, indeamna la nemunca. Dar nu putem arunca intreaga vina pe cetateni, pentru ca slujbele slab platite nu le asigura un venit suficient. Nu putem arunca vina nici pe producator, el trebuie sa obtina profit sau sa isi inchida afacerea, in plus este obligat de comerciant sa practice preturi extrem de mici. Intr-adevar, comerciantul este vinovat, dar el nu face parte direct din acest lant, nu poate fi luat in calcul. Statul nu est nici el foarte vinovat, caci cetatenii au votat si si-au hotarat viitorul. Est-europenii nu pot fi blamati pentru ca vor sa munceasca pentru viitorul lor, munca e buna si in urma muncii platesc impozite pentru noi toti. Deci… sa analizam un pic problema.

Cetateanul se afla in centrul problemelor. Salariul pe care producatorii il ofera este mic, insuficient pentru toate cheltuielile cetateanului. Cetateanul nu este dispus sa faca concesii stilului sau de viata astfel incat sa se incadreze in limitele acelui salariu mic. In aceasta situatie, in mod clar, vinovatul este cetateanul, deoarece adaptabilitatea lui sociala a scazut drastic, puternic stimulata de media, si in special de media vizuala, care promoveaza un stil de viata luxos, bazat pe risipa individuala si concurenta economica intre diversele paturi sociale. Cetateanul obtine mai multi bani in urma ajutorului social decat in urma unui salariu minim. Pentru aceasta fateta a problemei vinovat este in mod clar statul care pentru a-si obtine propriile beneficii a aderat la haiducia sociala care este politica de stanga si a sacrificat generatiile viitoare. Vina statului este atat de clara si de intensa pe acest mic segment al problemei incat nu mai merita discutata, ci din contra, ar trebui sa ii cautam motivatii si justificari. Politica de stanga nu este viabila pe termen lung, dovada este marirea si prabusirea Uniunii Sovietice si a satelitilor sai, dar este o politica placuta cetateanului neinstruit si sarac, acei multi votanti care reprezinta electoratul socialist/comunist. In apararea statului putem spune intotdeauna ca nu a facut decat sa implementeze vointa cetateanului, si acesta este un argument foarte puternic, care tine de fundamentele democratiei. Cetateanul de rand insa este destul de prost, insumand aici atat incultura sa cat si incapacitatea sa de a gandi rational. Ca urmare cetateanul a votat ceea ce a sunat mai bine, mai “european”, fara sa se gandeasca la consecintele gestului sau. In scurt timp s-a ales cu un somaj generos si cu oportunitatea de a se plange ca nu are de lucru. In nici un caz cetateanul nu face ceva pentru a isi gasi de lucru. Daca isi gaseste un job prost platit nu ii ajung nici banii si mai pierde si ocazia de a sta relaxat toata ziua, sau chiar si mai rau, pierde si ocazia de a face un ban la negru pe langa. De asemenea, cetateanul refuza job-uri care nu sunt la moda, joburi care ar putea sa “il faca de ras” in comunitatea in care traieste. Deci job-urile ce implica munca fizica, statul in aer liber, in picioare, in diverse mirosuri sau care implica deplasari nu sunt atractive, deoarece cetateanul care aplica pentru cel job trebuie sa isi asume o anumita identitate sociala, identitate sociala care nu mai este la moda, sau mai rau, este blamata in comunitatea din care respectivul cetatean face parte. Ca urmare cetateanul britanic nu o sa se angajeze pentru munci grele si nu o sa accepte faptul ca nu este suficient de productiv pentru un salariu mai bun. Si o sa voteze in continuare cu stanga pentru ca atat il duce capul, nu isi da seama ca tot din cauza lui a ajuns in situatia in care se afla.

Producatorul a fost timp de zeci de ani demonizat de statul socialist si a fost in mod constant personificat de patron. Producatorul nu poate fi identificat prin patronul afacerii, dar din nefericire in constiinta generala este. Parerea generala despre patron, asa cum se intelege foarte bine din comentariile articolului, este aceea ca patronul este un exploatator fara scrupule, care isi tine lucratorii in sclavie, in conditii mizere, cu program de lucru prelungit si fara nici un drept, timp in care el isi desfasoara o vacanta perpetua in insule exotice pe meleaguri cu clima calda. Adevarul este ca multi patroni din industrie sau agricultura lucreaza saisprezece ore pe zi, in fiecare zi a saptamanii, fara concediu, timp de treizeci, patruzeci de ani, dupa care mor de infarct sau atac cerebral. Aceasta imagine nu a fost insa popularizata de statul socialist, nu se incadreaza in tiparul luptei de clasa. Si totusi nici ei nu sunt feriti de greseala in problema pe care o discutam. Prima greseala fatala este dependenta de comerciant, dependenta care se accentueaza pe zi ce trece si care nu cred ca se va rezolva in viitorul apropiat. In Europa de azi comerciantul impune pretul de achizitie, conditiile de achizitie, durata si clauzele contractelor, producatorul fiind captiv. Din punctul meu de vedere producatorul a intrat fara sa se gandeasca prea mult in hora guvernului, pe refrenul “sa producem mai mult, mai ieftin si mai prost”, si acum nu mai stie cum sa faca sa iasa si sa se intoarca la refrenul “sa producem numai cat trebuie, mai scump, dar mai bun”. De aici pana la plasa comerciantilor a fost numai un pas. A doua greseala fatala a fost naivitatea, concretizata prin dependenta de forta de munca prost platita. Cand piata impune pretul nu iti poti permite sa iti platesti oamenii mult, insa daca ii platesti prea prost acestia vor pleca, fie catre alte domenii in care se plateste mai bine, fie catre somaj, care de asemenea se plateste mai bine si este si social mai bine vazut. Insa reducerea costurilor nu se face numai din forta de munca. Reducerea costurilor se poate face de exemplu si prin presiuni asupra statului pentru reducerea costului muncii, a impozitelor, astfel incat oamenii sa ramana activi, nu sa treaca in somaj. Sau, cum a fost cazul anumitor afaceri, mizand pe forta de munca bine calificata in locul mecanizarii si automatizarii care s-au facut cu bani de la banca, iarasi, tinand oamenii activi si nu ingrasand bancile. Una peste alta producatorii nu mai reprezinta acum o forta in Europa si nu pot impune ce si cum sa produca, cu cine, cand si la ce pret. O parte din cei putini care au ramas au cazut in plasa lacomiei si au mizat pe suveica banilor din sistemul muncii expatilor, oameni care sunt dependenti de angajator pentru cazare, masa, asistenta medicala si altele, astfel incat o mare parte din salariul platit se intoarce la angajator. Proasta socoteala, si-au creat mai multe probleme si nu au rezolvat mai nimic.

Statul s-a grabit sa dea legi care nu sunt in avantajul cetatenilor. Ne-am obisnuit de multa vreme cu aceasta atitudine, probabil nici nu se va corecta. Anormal este insa ca statul nu isi asuma consecintele greselilor sale, nu incearca sa corecteze situatia in care s-a ajuns si nu incearca sa compenseze pierderile celor care sufera de pe urma situatiei create. Din contra, se pare ca statul in continuare incurajeaza exact acele aspecte negative care au dus la dependenta de ajutorul social, la lene si golanie. Am stabilit de la inceput care este avantajul statului in aceasta afacere, bogatie si voturi pentru politicieni. Dar pentru noi ceilalti? Daca esti moderat de sarac (echivalent cu moderat de bogat, dar suna mai bine) si muncesti din greu dai o foarte mare parte din venituri statului, in primul rand ca impozit pentru munca si apoi ca impozit pentru consum. Vei fi blamat ca esti lacom si ca nu lasi locul tau altor oameni care nu sunt norocosi sa aiba de lucru. Daca esti bogat si muncesti dai cea mai mare parte din venit statului si, mai rau, o parte din averea personala, indreptandu-te incet, incet catre saracia medie (nu va uitati la TOP100, ati vrea un loc acolo pentru o viata in puscarie?). Deci singura posibilitate decenta a ramas in Europa sa fii sarac si sa nu muncesti, din nefericire asta este realitatea, guvernul o sa fie fericit, toata lumea o sa te compatimeasca si banii vor curge fara munca.

Est-europenii nu pot fi dupa parerea mea invinovatiti de nimic. Se duc si ocupa locurile de munca pe care nimeni nu le vrea, sau nu le poate ocupa. Muncesc cinstit, din greu si platesc impozitele din care sunt platite ajutoarele de somaj ale cetatenilor britanici. Trimit bani acasa, nu isi abandoneaza familiile, nu au ambitii nemasurate. Exact tipul de oameni de care orice economie are nevoie, inclusiv economia romaneasca.

Mai exista o latura despre care nu am vorbit pana acum. Publicul. Poporul. Vulgul. Acela care sta pe margine si isi revarsa frustrarile fie pe someri, fie pe est-europeni, fie pe guvern, fie pe cei care au nesimtirea sa munceasca. Intrati si cititi comentariile de la articolul mentionat. O mare parte din oamenii aia nu stiu pe ce lume se afla, nu sunt capabili sa argumenteze o opinie, dar au drept de vot si beneficiaza de ajutoare. Ei sunt in realitate cauza raului, ei sunt cei care tin guvernele incompetente in functie, care instiga la lene, la consum fara masura, la productie peste nevoi, sunt cei care isi fac modele de viata din reality-show-uri si care tipa cat ii tin rarunchii ca lor li se cuvine. M-a impresionat in mod special comentariul unui om care a muncit si care a vrut sa spuna ca se poate. Reproduc aici dialogul pe care l-a purtat cu un oligofren:

- … They are willing to work 12 hours a day 7 days a week … (Rolex)

- I worked 12 to 16 Hour Days every Day except Sundays for 30 Years Rolex. What’s the problem? (EL)

- You prefered to be a slave to your job. Everyone to his own. (Oligofrenul)

- Red Thumbs for working hard? I shouldn’t have bothered!!! (EL)

FARA COMENTARII!

Munca

Spectrul somajului….

…. se extinde! ANOFM, Agentia Nationala pentu Ocuparea Fortei de Munca, ne informeaza vesela ca in luna octombrie a avut inregistrati peste patru sute saizeci de mii de someri, cu o rata a somajului in crestere, de aproximativ 5,13%. Bineinteles, este vorba de statistica oficiala, aceea in care intra numai somerii inregistrati. Cresterea somajului in sine nu este o surpriza, trebuia sa ne asteptam la aceasta tendinta in trecutul apropiat si va trebui sa ne obisnuim cu aceasta tendinta si in viitor. Ceea ce este total anapoda este ca sunt foarte multi someri tineri, chiar comparativ cu somerii mai in varsta, si anume in jur de doua sute douazeci de mii de persoane sub treizeci si noua de ani. Acest fapt in sine umbreste orice alte statistici pe care le-ar fi publicat Agentia Nationala pentu Ocuparea Fortei de Munca, iar explicatiile pentru aceasta stare de fapt sunt cel putin ambigui. Bineinteles, putem arunca vina pe invatamant. Pe de o parte moda studiilor superioare ridica varsta de integrare pe piata muncii si modifica distributia specializarilor tinerilor, dar asta nu este o buna explicatie. Faptul ca tinerii ies din ce in ce mai slab pregatiti din scoli face ca angajatorul sa ezite la angajare, deoarece autoritatile au facut angajarea un chin, nu poti angaja un om ca sa il instruiesti, trebuie sa il integrezi rapid in munca, iar daca nu il poti face productiv nu ai ce face, raul a fost facut. Asa ca angajatorii prefera sa lucreze cu oameni in varsta, oameni care si-au aratat competenta, si, desi nu mai au vigoare, nici nu mai ridica surprize. O sa vedeti ca si pe viitor se va mentine aceasta tendinta, si se va mentine pana cand piata muncii se va liberaliza, pana cand va veni un ales inteligent (?!?) care sa spuna: “Am facut destul rau, gata! Lasam oamenii sa fie angajati si sa fie dati afara, e dreptul lor, e dreptul lor la munca!”. Mai este si un alt aspect, la fel de vicios. Munca este foarte impozitata, iar un tanar costa mai mult decat un batran. De ce e munca impozitata? Pentru ca suntem noi prosti si ii lasam, de aia, pentru ca lacomia lor nu cunoaste margini si pentru ca statul e prea obez, trebuie pus la cura. Pana atunci o sa tot vedem stiri despre cresterea somajului.

Scoala

Scoala romaneasca nu produce

Ministrul invatamantului incearca se ne distreze cu orice pret. Astazi a produs o declaratie care, daca nu s-ar referi la o situatie tragica, ar fi chiar comica, o declaratie despre care as putea sa scriu de acum pana saptamana viitoare si asta fara sa epuizez subiectul. Auziti ce bazaconii debiteaza inaltul functionar al statului: “Universitatile nu produc someri. Avem rata somajului poate cea mai mica dintre tarile membre ale Uniunii Europene…”. Un articol pe aceasta tema putem citi aici: http://www.ziare.com/remus-pricopie/ministrul-educatiei/ministrul-educatiei-i-a-linistit-pe-studenti-universitatile-nu-produc-someri-veti-avea-locuri-de-munca-1325149. Sper sa avem in curand un nou ministru al invatamantului pentru ca asta nu are contact cu realitatea, e dus rau, si decat un nebun incompetent la carma unui minister mai bine numai un incompetent, macar nu ne-ar mai provoca crize de ras incontrolabil. Sub domina lui si a altora ca el a ajuns aproape imposibil sa mai gasesti un absolvent de invatamant superior care sa aiba cea mai mica idee despre ce vorbeste in meseria pe care a studiat-o! Sunt si absolventi buni, dar numai cativa in fiecare an si pentru fiecare specialitate, dar acestia nu prea sunt accesibili firmelor romanesti, sunt rapid absorbiti de firmele mari, straine sau multinationale care activeaza in Romania. Cea mai mare parte a absolventilor insa sunt semianalfabeti, oameni cu care nu poti sa discuti despre bazele meseriei lor, oameni care nu au nici un fel de cunostinte din anii de studiu anteriori, oameni care nu vor sa invete si care nu sunt obisnuiti sa munceasca sau sa fie rasplatiti conform muncii prestate. Asta scoate scoala romaneasca. Mai mult decat atat, desi au absolvit o institutie de invatamant superior, nu le pasa daca isi fac sau nu meseria, nu le pasa daca sunt incadrati sau nu in munca conform studiilor pe care le au, nu le pasa ca isi primejduiesc viitorul prin atitudinea gresita pe care o au si nu fac nici un efort pentru a iesi din situatia in care se afla. Din nefericire ministrul invatamantului nu intelege ca nu are rost sa scoti in fiecare an mii de absolventi de studii superioare care nu profeseaza in domeniul pe care l-au studiat. Nu mai punem la socoteala faptul ca au aparut specializari fara nici o corespondenta in lumea reala, nu mai punem la socoteala faptul ca specializarile de traditie s-au deteriorat peste masura, dar afluxul urias de absolventi nu a fost niciodata absorbit de “lumea reala”, si nu inteleg de ce ministerul trece sub tacere acest aspect de multi ani. Cei care pierd sunt tot absolventii, cei care au intrat cu mari sperante in facultate si care isi vad sperantele spulberate atunci cand incearca sa se angajeze pe orice post care cere studii superioare. Firmele care ii angajeaza ii vor invata pana la urma sa se descurce cu ceea ce au de facut, dar asa poti sa dresezi si o maimuta, nu ai nevoie de un absolvent de studii superioare. Absolventii ar fi foarte utili firmelor daca ar veni din facultate cu idei noi, inovatoare, care sa poata participa la prosperitatea firmei in care lucreaza. Asteptam cu interes momentul in care universitatile vor scoate majoritar absolventi instruiti si utili, harnici si isteti.

Munca

Somajul, o perioada trista

Romania este o tara care conform statisticilor nu sta foate rau la nivelul somajului, mai precis rata somajului inregistrat la sfarsitul lunii iulie 2014, la nivel national, a fost de 5.09% (http://www.anofm.ro/files/comunicat%20de%20presa%20rata%20somaj%20iulie%202014.pdf – mai sunt si alte statistici interesante pe acolo). Teoretic ar trebui sa ne bucuram pentru ca suntem cu somajul cu mult sub media europeana iar tari ca Spania, Franta si Germania au rate ale somajului cu mult mai importante. Ce ne facem insa cu somenii neinregistrati in sistem, necontorizati, persoane ca isi castiga existenta in afara statisticilor oficiale? In Europa fenomenul absentei din statistici este foarte scazut ca amploare, practic nefiind de natura a influenta precizia statisticilor, la noi in tara insa exista domenii in care in mod traditional oamenii lucreaza fara carte (contract) de munca si nu de ieri de azi, ci de decenii. Aceste domenii sunt binecunoscute – agricultura, constructiile, comertul cu amanuntul, zootehnie. Toate aceste domenii sunt ramuri economice importante, domenii ce aduc venituri unei parti insemnate din populatia tarii, in special fiind vorba de populatie rurala si eventual trecuta de o anumita limita de varsta. Toti acesti oameni se afla intr-o situatie speciala, in care nici nu pot renunta la activitatea pe care o desfasoara, deoarece ar ramane fara venituri, nici nu isi pot legaliza situatia in vreunul din modurile acceptate de stat deoarece iarasi ar ramane fara venituri. Situatia nu este usoara pentru ei, nici pentru angajatorul lor si nici pentru stat. Nu imi este clar daca totusi acesti oameni pot fi considerati intr-o perioada de somaj sau nu. Ei nu cotizeaza la sistemul de stat in urma unei activitati prestate, deci teoretic nu au ce munci, sunt in somaj, insa isi asigura subzistenta in urma prestarii unor servicii, deci nu prea ar fi in somaj. Din orice punct de vedere am privi lucrurile statisticile oficiale sunt destul de rau afectate de aceasta tendinta traditionala pe piata muncii, in nici un caz nu putem spune ca procentul publicat de Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei de Munca poate fi corect. Oricum se pare ca cel putin pentru aceasta categorie de oameni, cei neprinsi in statisticile oficiale, nu exista nici o solutie rezonabila pentru iesirea din situatia in care se gasesc, solutie oferita din afara mediului in care isi duc viata si isi desfasoara activitatea, si nici nu exista o actiune proprie pe care ar putea sa intreprinda in mod generic oamenii aflati in aceasta situatie pentru a putea obtine o actiune corectiva, in scopul iesirii din ilegalitatea muncii, pentru legalizarea veniturilor si asigurarea unor eventuale venituri sub forma de pensie la sfarsitul vietii. Sa vedem cum stau lucrurile pentru alte categorii fara venituri oficiale din munca. Din raportul Agentiei Nationale Pentru Ocuparea Fortei de Munca citez: “Referitor la structura somajului dupa nivelul de instruire, somerii fara studii si cei cu nivel de instruire primar, gimnazial si profesional au ponderea cea mai mare in totalul somerilor inregistrati in evidentele agentiilor judetene pentru ocuparea fortei de munca (72,48 %). Somerii cu nivel de instruire liceal si post-liceal reprezinta 21,69% din totalul somerilor inregistrati, iar cei cu studii universitare 5,83%.“. Bun, este evident ca angajatorii, indiferent de profilul activitatii pe care o desfasoara, au tendinta de a angaja oameni cu calificari cat mai ridicate, de obicei peste nivelul calificarii minim cerute de postul scos la concurs, deoarece cu cat omul este mai instruit cu atat promisiunea pe care o lanseaza catre viitor este mai consistenta. Nu este insa evident de ce exista pentru orice post scos la concurs, imediat, oameni care, venind din scoli cu calificari inalte, se grabesc sa ocupe posturi care nu satisfac cerintele lor socio-profesionale, cerinte corespunzatoare nivelului lor de pregatire si mediului din care provin. Probabil ca o parte din acesti oameni sunt constransi de situatii financiare precare, posibil datorii sau contracte financiare ce trebuie respectate cu orice pret, probabil ca o alta parte sunt constransi de societate, de grupul in care traiesc sa isi definitiveze o situatie pe piata muncii, dar din punctul meu de vedere acesti oameni fura locurile de munca care s-ar cuveni oamenilor cu studii mai putine. A avea studii inalte nu este o garantie a faptului ca angajatul este muncitor, atent, silitor si interesat de munca pe care o face. Din contra, as putea spune ca am obtinut rezultate foarte bune in activitate si cu oameni mai putin bine pregatiti, dar care s-au straduit sa se adapteze situatiei si sa performeze la locul de munca. In ziua de azi diplomele se acorda foarte usor, adesea existand la mijloc mari interese financiare, deci procentul celor care nu dispun de o diploma de studiu sau de calificare este din ce in ce mai mic. Cu toate acestea cei cu nivel de instruire primar, gimnazial si profesional au ponderea cea mai mare in totalul somerilor, aproape trei sferturi din total, un nivel alarmant dupa parerea mea, nivel nejustificat de mare in raport cu situatia invatamantului in Romania. Din statistica prezentata de Agentia Nationala Pentru Ocuparea Fortei de Munca nu reiese clar daca aceasta pondere mare a indivizilor fara studii in totalul somerilor are si alte implicatii, de natura geografica, privind domeniul de activitate sau de natura sociala, dar putem sa ne gandim, fara a avea prea mari sanse sa ne inselam ca societatea nu a acordat atentia si sansa cuvenita acestei categorii de oameni al caror potential lucrativ nu este exploatat in beneficiul societatii. O sansa in plus pentru ei este o sansa in plus pentru societate. In fine, mai exista si un alt aspect interesant in raportul Agentiei Nationale Pentru Ocuparea Fortei de Munca. Citez: “Structura şomajului pe grupe de vârstă în luna Iulie 2014 se prezintă astfel : 77.008 someri au sub 25 de ani; 34.479 someri au intre 25 şi 29 de ani; 98.458 someri au intre 30 si 39 de ani; 123.979 someri au intre 40 şi 49 de ani; 59.962 someri au intre 50 si 55 de ani; 67.104 someri au varsta peste 55 ani.“. Observam ca o mare parte dintre someri sunt oameni sub patruzeci de ani, oameni apti de munca, oameni care in chiar aceasta perioada a vietii ar fi trebuit sa isi aduca o contributie insemnata la bunastarea societatii. Este adevarat ca viata nu se opreste la patruzeci de ani, dar pentru multi dintre noi perioada creativa in campul muncii se cam termina, si nu din cauza individului, ci din cauze care tin de structura actului muncii si pe care nu are rost sa le aprofundam acum. Daca insa in aceasta perioada omul care ar fi putut munci nu munceste, ca din vina lui, ca din vina altora, piederile sunt incasate de societate, deoarece costul nemuncii acelui om impovareaza, mareste costul muncii unui individ angrenat in procesul de munca. De multe ori li se reproseaza celor tineri ca nu au experienta in campul muncii. Nu isi vor forma niciodata experienta daca nu ii va angaja nimeni. Li se reproseaza de multe ori celor maturi ca sunt inflexibili in privinta salariului, ca doresc mult mai multi bani decat poate produce munca lor. Nimeni nu traieste doua vieti, daca omul nu isi poate implini visele atunci cand le are nu va mai fi stimulat in nici un fel sa munceasca. Li se reproseaza celor in varsta ca sunt inflexibili in privinta muncii pe care o executa. Nu putem cere de la un magar batran sa traga cat un bou tanar. Insa intotdeauna se gaseste ceva de facut pentru un om cu multa experienta si care eventual impune respect prin experienta de viata in fata colegilor mai tineri. Pe langa toate cele prezentate mai exista insa si latura intunecata, ascunsa a somajului, evitata de presa si ascunsa de clasa politica. Piedicile in fata muncii impuse de stat se completeaza armonios in a descuraja individul sa munceasca cu ajutoarele primite de individul care le solicita. Ajutoarele trebuie primite de persoanele in nevoie pentru a le ajuta sa treaca de momentul dificil si nu pentru a permanentiza starea de neputinta in care se afla. In Europa ajutoarele sunt gandite tocmai pentru a face individul dependent de stat, pentru a il mentine in grija statului si la bunul plac al statului. Faceti singuri calculul si vedeti ca muncind pe un salariu minim se obtine un venit mai mic decat cel obtinut din ajutoare. Ce om normal ar prefera sa munceasca pe mai putini bani decat cei primiti pentru stat acasa degeaba? Ce om normal ar prefera sa munceasca in loc sa stea, in conditiile in care existenta ii este asigurata si persoana sa se gaseste in grija statului? In clipa in care ajutoarele excesive vor disparea ele vor trebui inlocuite cu munca pentru existenta. Aceasta munca pentru existenta va consolida industria, agricultura, domeniile care acum sunt pe cale sa se destrame. E inutil sa subventionezi an de an agricultura daca nu stimulezi oamenii sa lucreze in agricultura. E inutil sa te plangi ca “s-a distrus industria” daca nu stimulezi oamenii sa lucreze in industrie. Problema somajului e in esenta usoara: Oamenii ar vrea sa munceasca, ar avea ce sa munceasca, dar statul nu ii lasa, e mai greu sa muncesti azi decat sa traiesti din ajutoare sau sa furi! Acesta este adevarul si Europa nu vrea sa faca nimic sa corecteze aceasta situatie. Factura pentru aceasta neglijenta continentala vine in curand si noi toti o vom plati.

6 Lucruri de stiut referitor la ajutorul de somaj

1. Somerul este persoana care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:

– nu are loc de munca, nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce i s-ar cuveni potrivit legii

- este apta pentru prestarea unei munci – din punct de vedere medical

- are varsta de minim 16 ani

- nu indeplineste conditiile de pensionare

- este disponibila sa inceapa lucrul in perioada imediat urmatoare daca s-ar gasi un loc de munca

- este inregistrata la Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca sau la alt furnizor de servicii de ocupare .

2. Beneficiaza de indemnizatia de somaj somerii care se gasesc intr-una dintre urmatoarele situatii:

- le-a incetat contractul individual de munca sau contractul de munca temporara din motive neimputabile lor;

- le-au incetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor;

- le-a incetat mandatul pentru care au fost numiti sau alesi, daca anterior nu au fost incadrati in munca sau daca reluarea activitatii nu mai este posibila din cauza incetarii definitive a activitatii angajatorului;

- a expirat durata pentru care militarii au fost angajati pe baza de contract sau li s-a desfacut contractul din motive neimputabile lor;

- le-a incetat raportul de munca in calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;

- au incheiat contract de asigurare pentru somaj si nu realizeaza venituri sau realizeaza, din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizatia de somaj ce li s-ar fi cuvenit potrivit legii;

- au incetat activitatea ca urmare a pensionarii pentru invaliditate si care, ulterior, au redobandit capacitatea de munca si nu au reusit sa se incadreze in munca;

- le-au incetat raporturile de munca sau de serviciu din motive neimputabile lor, in perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;

- la incetarea concediului platit pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, respectiv 3 ani, in cazul copilului cu handicap, in conditiile legii, nu a mai fost posibila reluarea activitatii din cauza incetarii definitive a activitatii angajatorului;

- reintegrarea in munca, dispusa prin hotarare judecatoreasca definitiva, nu mai este posibila la unitatile la care au fost incadrati in munca anterior din cauza incetarii definitive a activitatii sau la unitatile care au preluat patrimoniul acestora;

Sunt asimilate somerilor si pot beneficia de indemnizatie de somaj urmatoarele persoanele:

- absolventii institutiilor de invatamant, in varsta de minimum 16 ani, care, intr-o perioada de 60 de zile de la absolvire, nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;

- absolventii scolilor speciale pentru persoane cu handicap in varsta de minimum 16 ani, care nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;

- persoanele care, inainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost incadrate in munca si care intr-o perioada de 30 de zile de la data lasarii la vatra nu s-au putut incadra in munca.

3.  Beneficiaza de indemnizatie somerii care indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

- au un stagiu de cotizare de minim 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii;

- nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizatia de somaj;

- nu indeplinesc conditiile de pensionare, conform legii;

- sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza teritoriala isi au domiciliul sau, dupa caz, resedinta, daca au avut ultimul loc de munca ori au realizat venituri in acea localitate.

De asemenea, beneficiaza de somaj persoanele care provin din randul absolventilor si persoanele care si-au satisfacut stagiul militar daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:

- sunt inregistrati la agentiile pentru ocuparea fortei de munca in a caror raza teritoriala isi au domiciliul;

- nu realizeaza venituri sau realizeaza din activitati autorizate potrivit legii, venituri mai mici decat indemnizatia de somaj;

- nu indeplinesc conditiile de pensionare.

4.  Indemnizatia de somaj se acorda de la data:

- incetarii contractului individual de munca sau a contractului de munca temporara;

- incetarii raporturilor de serviciu;

- incetarii mandatului pentru care au fost numite sau alese;

- expirarii duratei sau desfacerii contractului militarilor angajati pe baza de contract;

- incetarii calitatii de membru cooperator;

- incetarii contractului de asigurare pentru somaj;

- incetarii motivului pentru care au fost pensionate;

- incetarii motivului pentru care au fost suspendate raporturile de munca sau de serviciu;

- ramanerii definitive a hotararii judecatoresti;

- incetarii concediului pentru cresterea copilului pana la implinirea varstei de 2 ani, respectiv 3 ani;

- expirarii perioadei de 60 de zile de la absolvire, pentru absolventii institutiilor de invatamant, in varsta de minim 16 ani care nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;

- absolvirii, pentru absolventii scolilor speciale pentru persoane cu handicap, in varsta de minimum 16 ani care nu au reusit sa se incadreze in munca potrivit pregatirii profesionale;

- expirarii perioadei de 30 de zile de la data lasarii la vatra, pentru persoanele care, inainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost incadrate in munca.

Indemnizatia de somaj se acorda de la aceste date doar cu conditia ca cererea sa fi fost inregistrata la Agentia pentru Ocupare a Fortei de Munca in termen de 30 de zile de la aceasta data. In situatia in care cererea este inregistrata dupa expirarea termenului de 30 de zile, dar nu mai tarziu de 12 luni, indemnizatia se acorda incepand cu data inregistrarii cererii. Daca cererea este depusa mai tarziu de 12 luni de la aceasta data, indemnizatia nu va mai fi acordata.

Perioada. Indemnizatia de somaj se acorda somerilor pe perioade stabilite diferentiat, in functie de stagiul de cotizare, dupa cum urmeaza:

- 6 luni pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de pana la 5 ani, dar nu mai putin de 1 an;

- 9 luni pentru persoanele cu un stagiu de cotizare cuprins intre 5 si 10 ani;

- 12 luni pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.

- Pentru persoanele asimilate somerilor, indemnizatia de somaj se acorda pe o perioda de 6 luni.

5. Cuantumul indemnizatiei de somaj este o suma fixa, neimpozabila, lunara, reprezentând 75% din salariul de baza minim brut pe tara, in vigoare la data stabilirii acestuia. Indemnizatia se plateste lunar.

6.

Persoanelor care beneficiaza de indemnizatie de somaj au urmatoarele obligatii:

- sa se prezinte lunar, pe baza programarii sau ori de cate ori sunt solicitate, la agentia pentru ocuparea fortei de munca unde sunt inregistrate, pentru a primi sprijin in vederea incadrarii in munca;

- sa comunice in termen de 3 zile agentiei pentru ocuparea fortei de munca la care sunt inregistrate orice modificare a conditiilor care au condus la acordarea drepturilor;

- sa participe la serviciile pentru stimularea ocuparii si de formare profesionala oferite de agentia pentru ocuparea fortei de munca la care sunt inregistrate;

- sa caute activ un loc de munca.