Tag Archives: societate

Romania

Stat degeaba

E ca intr-o piesa de teatru scrisa de un nebun si jucata de oligofreni. Cei care trebuie sa apere institutiile statului in interesul cetateanului fac exact pe dos, incearca sa le distruga din temelii de dragul unui Varan puscarias.

Sa presupunem urmatorul scenariu: Nea Ion, care nu are nici dupa ce bea apa, nu isi plateste amenzile, datoriile catre stat sau terti, sau, mai simplu, nu isi plateste impozitele la casa care sta sa se darame. Creditorul il da in judecata si obtine executarea silita. Ce se intampla mai departe? Pai fie executorul are ce valorifica, fie ii ia casa lui nea Ion si nea Ion ramane in strada. Exista vreo imprejurare in care nea Ion poate sa ramana in casa? Nu! In conceptia parlamentarilor nostri insa nu toti suntem egali in fata legii. Daca ai legatura cu Varanul securist si borfas, pana si presedintele care se viseaza faraon iti sare in aparare. Justitia nu mai conteaza. Primul ministru, care, culmea, nu pare pana la urma om rau ci numai stangaci sau prostut (depinde de unde privesti), este chemat sa dea explicatii pentru actiunile corecte pe care unitati din lantul de guvernare, in sfarsit, le executa. De cine este chemat la explicatii? Tocmai de borfasii care ii apara pe cei ca Varanul, Voicu si toti ceilalti penali.

O mica nota privind libertatea de exprimare. Ceea ce fac Antenele nu este libertate de exprimare. Este fix opusul! Libertatea de exprimare implica notiunea de adevar, ceea ce Antenele nu au facut niciodata. Si atunci ce au facut Antenele? Au aruncat balele Varanului pe sticla, atat si nimic mai mult!

Sa vorbim un pic de presedinte. De ce e atat de inversunat sa il sustina pe Varan? Pai nu ajungea el in vecii vecilor presedinte fara antene. Nu pentru ca l-ar fi sustinut, caci vioara intai a fost Ponta, ci pentru ca nu au spus despre el ceea ce ar fi trebuit sa spuna. Minciuna prin omisiune. Au jucat la doua capete. Bun, a iesit presedinte, lumea i-a facut in ciuda lui Ponta, ca de obicei ne-am fript. Basescu a spus ca Iohannis e mai rau ca Ponta. A avut dreptate. Cred ca e cel mai rau presedinte pe care l-a avut Romania, si nu il exclud de aici pe Ion Iliescu. Nici unul dintre ceilalti presedinti nu s-au visat faraoni. Asta e primul. Dumnezeu sa ne fereasca de nebunia prostului. Ah, stai ca eu sunt ateu….

Romania

Platiti voi mai mult ca sa furam noi mai mult

O tragedie in desfasurare in Romania este lipsa unui partid de dreapta, sau centru-dreapta, ceva pe acolo. Avem unul care se declara de centru-dreapta (PNL) dar sper sa isi schimbe pretentia asta absurda cat mai repede pentru ca este un partid mai comunist decat PSD-ul si arunca o umbra urata asupra notiunii de partid de doctrina liberala. Ce s-au gandit ei PNL-istii, sa ia niste bani de la buget si ca sa nu bagam de seama furtisagul, sa fim fortat partasi la el, ca daca nu platim! Uite aici: http://www.mediafax.ro/social/pnl-pacientii-care-refuza-programele-de-preventie-risca-sa-suporte-costurile-tratamentelor-15044306 . Deci PNL-istii lu’ Peste Prajit s-au gandit sa ia 10% din bugetul Sanatatii, sa mai infiinteze o agentie, sa ne inregimenteze pe noi intr-un program dubios si daca nu suntem de acord sa nu mai beneficiem de asistenta medicala (gratuita). Pai sa nu le spargi capul? Stiti cine are dreptul moral la asistenta medicala gratuita? Cei care participa net pozitiv la bugetul de stat. Stiti cine are dreptul legal la asistenta medicala gratuita? Cei asigurati si cei coasigurati. Stiti cine are dreptul legal la asistenta medicala de urgenta gratuita? Toata lumea, asa e si corect. Si PNL vrea sa ne fure si asta. Pai cine o mai vota partidul comunist PNL e o mare bovina!

O zi buna si voua!

UE

Esecul Europei sociale (3)

Un alt efect negativ al planului Marshall a fost permanentizarea invaziei statului in economie, si pasivitatea cu care cetateanul european accepta aceasta intruziune. Odata cu banii primiti de la americani guvernele europene (care au participat la “reconstructie”) s-au ales cu o serie de conditii pe care nu le-au putut negocia si cu o serie de apucaturi care au afectat mult cetatenii europeni. Sincer, nu stiu cum priveau cetatenii la acea vreme actiunile guvernelor lor, dar in principiu cred ca potential fiecare cetatean a beneficiat de reconstructia prin care trecea tara sa. Asta, bineinteles doar pentru cei care au acceptat ajutorul, azi ne vom referi numai la ei. Numai ca acest beneficiu trebuia sa fie acceptat fara problemele cu care a venit. Statul a investit masiv in infrastructura, dar nu din banii sai, guvernul nu are bani proprii si nu poate dispune de ei cum vrea, mai ales modificand comportamentul nativ al cetateanului.

Si credeti ca totul s-a oprit aici? Da de unde, banii veniti de la americani au fracturat societatile si au dus in final la instituirea socialismului salbatic care subjuga acum Europa. Cum? Pai banii au fost acordati guvernelor, dar cati dintre cetatenii de atunci stiu exact cum au fost cheltuiti banii? Da, pentru infrastructura, dar cati au fost acordati clientilor politici, cati au fost intorsi la guverne, cati au finantat partidele politice? Cati din banii aceia au folosit la contruirea socialismului in Europa? Pai cam toti… zic unii americani. Europa a trecut bineinteles printr-o perioada de puternica revenire economica, cam pana prin anii ’50-’60. Sigur, asta e bine, care care este cauza si care este efectul? Se poate deduce o relatie directa intre banii americanilor si revenirea economiei europene? Eu zic ca nu, motivele sunt destul de evidente, dar valul minciunilor este gros, greu sa gasesti adevarul. In fine, sa vedem mai departe.

Pai mai departe ar fi Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, caci trebuia sa administreze cineva banii americanilor, nu? Asta a luat fiinta prin 1948 si este stramoasa OECD. Lucrurile ar fi fost bine daca ar fi ramas asa. Statele au vazut ca impreuna lucrurile nu sunt ca atunci cand esti singur si de aici lucrurile au inceput sa evolueze adaugand ambitii politice planurilor economice.

Banii americanilor s-au terminat prin 1951, cam asa. Pe vremea aceea lucrurile evoluasera putin… Foarte putin. In 1951 au fost alegeri in Franta, castigate de Adunarea Poporului Francez (condus de Charles de Gaulle), un partid de dreapta, dar fara majoritate, viata politica fiind dominata in continuare de socialisti si socialism. Si daca Franta a avut intotdeauna porniri socialiste, deci starea de fapt nu ne mira, situatia era similara si in alte state. Ce sa mai, cam toata Europa mustea de socialism. Si mai era un aspect. Statele europene, in majoritatea lor (exceptie facand UK) depindeau de piata europeana pentru desfacerea produselor. Cresterea economica uriasa (Germania era campioana) venea cu un pret: o piata de desfacere mica si nesigura. In plus statele europene incepeau sa nu mai conteze politic, SUA si URSS faceau jocuri peste capul lor si cateva incidente politice de la inceputul anilor cincizeci si pana in anii saizeci au aratat ca statele europene isi pierdusera aproape peste noapte rolul de puteri mondiale. NATO se infiintase deja in 1949, deci teoretic statele din vestul Europei erau aparate impotriva estului, dar lipsea acut puterea politica. In 1955 s-a infiintat si Tratatul de la Varsovia, rusii nu vroiau sa ramana nici ei mai prejos, asta a contribuit la divizarea si mai acuta a continentului. Oameni care au trait acele vremuri descriu o stare de nesiguranta accentuata, sincer, dupa cate se pare dominata de prostie crasa. Stiti, prost este cel care isi face rau si lui, si celor din jurul sau.

— va urma —

UE

Esecul Europei sociale (2)

Cred ca la vremea respectiva ceea ce isi doreau americanii in primul rand era oprirea avansarii ideologice a comunismului catre vestul Europei. Asta nu au reusit sa faca, dar a mai existat un obiectiv cel putin la fel de important, si anume creearea unei monede care sa conteze pe piata internationala si care sa ii ajute in relatiile economice externe. Ca sa ne intelegem bine, pe atunci nu mergea ca acum, cand statul isi plateste datoriile cu bani nascuti in calculator, pe vremea aceea, mai ales daca vroiai sa fii bagat in seama in relatiile internationale trebuia sa scoti din buzunar ceva palpabil, aur, materii prime, armament. Si atunci americanii au venit cu un program de reconstructie a Europei, planul Marshall.

Prietenul meu, bineinteles, nu isi mai aduce aminte de gandirea populara a acelor ani, nu are cum, nu era nascut pe atunci. Posibil ca nici tatal sau sa nu fi fost nascut. Putem insa sa ne uitam la alegerile legislative franceze din toamna lui 1946 si alegerile prezidentiale din primavara lui 1947 si cred ca reusim sa ne dam seama de spiritul epocii. In noiembrie 1946 au castigat detasat alegerile comunistii, prin trei partide de extrema stanga, in ordinea procentelor obtinute: Partidul Comunist Francez, Miscarea Populara Republicana si Sectiunea Franceza a Internationalei Muncitoresti. Totalul voturilor obtinute de cele trei partide a fost 72.09%. Spre comparatie Gaulistii au obtinut 3.05% si nu au intrat in Parlament. Deci societatea era bantuita masiv de ideile comuniste si situatia era oarecum generalizata cam peste tot in Europa caci comunistii au mai castigat si prin alte parti, de exemplu in Italia. O observatie de nuantare trebuie totusi sa luam in calcul aici si anume ca in acei ani nu statea nimeni cu mana intinsa, ci din contra, avantul comunist al societatii lasa deschisa calea unor perspective ipotetic frumoase si oamenii oricum cautam sa experimenteze programe politice noi, caci cele vechi, dupa cum stim, isi cam aratasera limitele. Si atunci, ca si acum existau si oameni care apreciau unele valori ale epocilor trecute, dintre care unele, sa fim constienti, ar fi binevenite si in ziua de azi. Viata de zi cu zi este greu de apreciat de un om obisnuit cu societatea de azi, dar aspectele locale, regionale, erau puternic prezente in viata cetateanului si prin aceasta perspectiva viitorul cetatean european percepea zilnic inegalitati sociale, ingalitati ce au contribuit profund la dezastrele societatii de azi. Ca erau inchipuite sau nu, asta este o alta problema.

Si a venit planul Marshall. Americanii au chemat liderii europeni la consultari, inclusiv pe Stalin, inclusiv pe cei din Europa de Est, care, bineinteles, la dojana lui Stalin au refuzat invitatia. Cei care s-au dus au adus tarilor lor investitii masive in reconstructie, cu accent pe infrastructuri, lucru foarte bine primita la vremea respectiva, si necesar de altfel. Planul nu a fost rau gandit, pe termen scurt comertul exterior al SUA a inflorit, economia europeana a primit un branci forte bine venit, desi in SUA planul nu a inregistrat cote de popularitate. Dar Planul Marshall a avut un efect secundar nefast! A invatat europenii sa stea cu mana intinsa! Atunci au inceput europenii sa accepte ideea banilor scosi din palarie, bani neprodusi intr-un sistem economic viabil. Ajutorul american a stimulat dar in acelasi timp si destabilizat economia europeana, creand impresia, care apoi a devenit lege, ca un ajutor extern economiei, neinregimentat de legile pietii, poate stimula “cresterea” economica. Nimic mai fals!

— va urma –

UE

Esecul Europei sociale (1)

Vorbeam cu ceva timp in urma cu un prieten francez, despre inceputul Europei sociale, implementarea acestui proiect si imensa dezamagire care a venit in ultimii ani. Prietenul meu este etnic breton si este mandru de originile sale (cunosc multi bretoni, dar acesta in particular pare om normal). Dupa cum bine se stie, la inceputurile inceputurilor, noi, romanii am fost absenti. Ca urmare, mi se pare important sa stau de vorba cu cei care au trait inceputurile, caci documentele oficiale sunt susceptibile a fi “imbunatatite”. In plus, intotdeauna reclama este mai frumoasa decat produsul si multi dupa ce vand produsul uita ce au promis in reclama.

Cred ca inceputul ambitiosului plan european a fost dominat de entuziasm si euforie, si cred ca nimeni nu a reusit sa stea un pic sa se gandeasca si sa calculeze consecintele avalansei de vorbe care descriau “bunele intentii” ale politicienilor. Bineinteles, ca intotdeauna, politicienii au prezentat jumatatea plina a paharului. Paharul era de la inceput impartit, o parte pentru public, popoare, omul de rand si o parte pentru politicieni. Poporului i s-a promis un viitor luminos, fara a fi bine definit, nimeni nu isi mai aduce acum aminte exact ce s-a promis si mai ales cand, caci trecutul european este foarte tulbure si ne duce istoric in anii imediati urmatori celui de Al Doilea Razboi Mondial. Bineinteles, la acea vreme nimeni nu s-ar fi gandit ca in 2015 Germania va fi invadata de 1.1 milioane de persoane fara legatura cu spatiul european, pentru ca ar fi urmat imediat cel de Al Treilea Razboi Mondial. O sa ne referim un pic la acele timpuri pentru a defini mai bine intervalul in care totul a trecut de la rau la bine si momentul in care sandramaua a inceput sa se subrezeasca, totul ajungand la foarte rau, spre dezastruos. Daca ne gandim la anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial trebuie sa ne imaginam o Europa substantial diferita de cea de azi. Saracia era predominanta, nu cred ca viata era foarte grea, razboiul trecuse, dar lipsurile erau impovoratoare. Economia era la pamant si, pentru motive usor de inteles, nici nu existau premize ca oamenii de atunci sa creada ca economia ar putea sa “renasca” miraculos, desi semne de revigorare au aparut aproape imediat. Problema imensa si acuta era la vremea aceea ca marile natiuni europene erau secatuite de resurse, fiind dintr-o data iesite dintr-un razboi devastator, care venea dupa un alt razboi devastator si se aflau in situatia nefericita in care nici nu mai beneficiau de anumite resurse ieftine sau gratis de care beneficiasera sa zicem cu cincizeci de ani mai inainte. In contrast cu Europa, SUA se aflau in plina crestere economica, poporul american avand un apetit pentru consum sporit dar, mult mai important, un apetit pentru investitie extraordinar. Nu trebuie neglijat faptul ca industria de razboi americana alimentase cu arme cam toate partile implicate in conflict, inclusiv Rusia lui Stalin, si ca in SUA se faceau calcule pentru un joc pe care numai americanii stiau sa il joace la vremea respectiva (pentru ca invatasera de la altii).

— va urma –

Comunism

Dusmanul binelui este mai binele

Un bolnav psihic nu poate conduce o masina. Da un test psihologic, nu il trece si nu este primit in examen, nu i se da carnet. Un bolnav psihic poate fi insa procuror si se poate juca in voie cu destinele oamenilor. Ce spun eu procuror, procuror sef!

Un articol interesant povesteste despre aventurile orasului Dallas cu un procuror “districtual” de care nu poate scapa. Procurorul, o femeie, bolnava psihic, nu poate fi concediata pentru ca legea ce reglementeaza conflictele de munca nu permite, sau nu stipuleaza exact ce poti sa faci cu bolnavii mintali. Statul s-a adresat instantei in speranta ca o poate concedia. Colegii de munca (subalternii) femeii ar depune oricand marturie ca procuroarea a avut ceva episoade de paranoia deliranta. De altfel a fost tratata de depresie severa, dar se poate ca si alte aspecte ale bolii ei sa iasa la iveala. Si totusi nu poate fi trimisa la plimbare pur si simplu.

Sa privim un pic detasati de situatia noastra de romani. Un bolnav psihic ajunge intr-o functie. Este evident incompetent si datorita starii in care se afla provoace probleme colaterale pe care nimeni nu le sanctioneaza, pentru ca, nu-i asa bolnavul psihic nu este responsabil de actele sale. Dar totusi nu poti sa il dai afara, sa il trimiti la plimbare! Chiar daca exista certificat medical care atesta nebunia lui.

Aha! Tare lege, multe asa inainte, imediat vom ajunge inapoi in epoca de piatra, de data asta socialista!

UE

Stabilitatea sociala este pusa in discutie…

… de niste dezechilibrati psihic, cu largul concurs al statelor europene. Cititi va rog articolul acesta si spuneti-mi si mie daca intelegeti ceva! Pe scurt, atacatorul de la sectia de politie din Paris avea un fir care iesea dintr-un buzunar lipit cu banda adeziva. Avea ceva ascuns pe sub haine si un cutit in mana. Si a strigat “Allah Akbar”. Si atunci de ce l-au impuscat? Nu avea explozibil asupra sa, nu avea arme de foc, era probabil numai un dezechilibrat mintal. Nu cred ca actiunile lui au avut de-a face cu terorismul mai mult decat activitatile pustiului aluia de la Craiova, alt dezechilibrat mintal. Si, sa presupunem, politistii au considerat ca este o amenintre si l-au impuscat. Dar de ce nu au reusit sa il identifice de atata timp? Amprentele sale corespund unui individ nascut in Maroc, hot si vagabond in Franta! Asta dupa propria declaratie, caci acte nu avea, si ca urmare asta e, politia l-a ignorat, numai ca i-a interzis sa paraseasca teritoriul francez. Auzi tampenie, in loc sa il trimita acasa in Maroc, ii interzic sa paraseasca Franta, trecem peste asta. In biletul gasit asupra sa barbatul isi declara alta identitate, frumos! Intr-o tara in care mergand de la Metz la Paris pe autostrada iti controleaza asigurarea de trei ori, un hot arab fara identitate intra fluturand cutite in sectiile de politie. Asta in conditiile in care prostul satului anunta intarirea substantiala a fortelor represive franceze pana in 2017. Bravo, Franta, multe inainte!

Stiinta

Doua cuvinte despre Albert Einstein

Nu stiu daca exista acum cineva traind in aceasta lume care sa nu fi auzit de Albert Einstein. Si nu pentru ca l-ar interesa stiinta in general sau fizica in special, ci pentru ca, mai mult decat alti oameni de stiinta, asemenea unor figuri ale vietii artistice a zilelor noastre, a beneficiat de la un moment al vietii sale de o puternica publicitate si promovare sociala. La un moment dat, tot ceea ce era tangential lui Albert Einstein era automat spectaculos si adus in atentia publicului. El, personal, se pare ca a gustat pozitiv aceasta experienta, dar la fel de bine se pare ca aceasta atentie excesiva l-a impiedicat sa se concentreze asupra stiintei, lasand lucruri neterminate, neexplicate sau neinvestigate. Foarte putini sunt cei care se intereseaza de aceste aspecte stiintifice si istorice particulare, foarte multi, insa, se intereseaza de particularitatea convingerilor religioase care l-au inconjurat pe omul de stiinta, si pe care multi dintre ei le folosesc drept justificari pentru pozitia pe care o sustin de o parte sau de alta a baricadei.

Cu totii stim, Einstein a fost evreu. Asta inseamna ca a avut parinti evrei si numai atat ne-ar putea duce cu gandul ca tanarul care va deveni ulterior cel mai popular om de stiinta a beneficiat in copilarie de un mediu propice pentru dezvoltarea si cultivarea ideilor religioase. Nimic mai fals, probabil ca asocierea evreilor cu o anumita religie este un stereotip, pentru ca parintii lui Albert Einstein nu erau practicanti, adica, sustinut de ceea ce Einstein spunea ulterior despre ei, nu ii interesa religia in nici un fel. Asta nu l-a impiedicat pe micul Einstein sa fie foarte religios in copilarie, de unde i-or fi venit ideile astea, nu stiu, dar, dupa spusele lui, ideile religios-nocive i-au iesit brusc din cap in jurul sau un pic dupa varsta de doisprezece ani. Catalizatorul acestei miscari a fost stiinta, pe care tanarul Albert Einstein incepea sa o descopere prin intermediul revistelor de popularizare (alea care nu mai exista azi). Stiinta a inceput sa ii inoculeze idei care deveneau din ce in ce mai antagonice ideilor religioase, si, dupa propriile lui spuse, in curand a inceput sa se indoiasca de veridicitatea faptelor expuse in Biblie (intre noi fie vorba, unele gogomanii de acolo sar prea tare in ochi, dar, oricum, este o poveste frumoasa pe care eu va recomand sa o cititi). Cand crezi, lucrurile sunt simple, cand incetezi sa crezi lucrurile devin deodata foarte complicate.

Trecand de copilarie, lucrurile se complica, nu numai pentru ca ideile religioase au evoluat odata cu varsta si experienta sa, dar trebuie sa tinem cont de faptul ca in tinerete, atunci cand ideile sale stiintifice erau pe cale sa uimeasca si sa se impuna, pe nimeni nu interesa ce idei religioase avea Einstein, pe cand mai tarziu, catre batranete, atunci cand ideile stiintifice au devenit mai neclare si oarecum haotice, toata lumea se interesa de conceptiile sale religioase. Einstein a fost intrebat de multe ori cu privire la modul in care crede, sau daca crede in Dumnezeu. Raspunsurile sale au adus multa confuzie si, din nefericire, au dat nastere unui folclor nu foarte demn de memoria ilustrului om de stiinta.

A fost Einstein un om religios? Eu cred ca nu, si imi bazez opinia nu atat pe ceea ce am citit referitor la acest subiect, cat mai mult pe idei izvorate din alte scrieri ale lui Einstein. Credea Einstein in Dumnezeu? Greu de spus, pentru ca Einstein a repetat de mai multe ori ca nu este nici ateu, nici panteist, caracterizandu-se ca agnostic, dar pentru multi nici asta nu este foarte clar. Cu alte cuvinte relatia lui Einstein cu Dumnezeu a fost complicata, in niciun caz nu pot fi folosite cuvintele lui, exprimate in diverse momente ale vietii, drept justificare, “demonstratie”, pentru o anumita pozitie pe teme religioase. Este oarecum surprinzator ca un om de stiinta nu s-a declarat ateu (om care sustine ca nu exista Dumnezeu), caci aceasta atitudine ar fi taiat toate comentariile ulterioare. Ca agnostic, a lasat, insa, usa deschisa oricaror interpretari ulterioare, caci omul care azi vrea sa ia o pozitie pe care o justifica facand apel la memoria lui Einstein nu-l mai poate chema pe acesta sa confirme sau sa infirme pozitia declarata. Credeti ca sunt putini? Cautati pe Google sa va lamuriti.

Una peste alta, un om de stiinta nu face bine cand se implica in chestiunile religioase. Bineinteles, ca si exercitiu de gandire, ideile religioase sunt un subiect foarte placut, mai ales cand ai ca interlocutor un prost care se inversuneaza, transpira, se inroseste la fata si in final ajunge sa te injure pentru ca nu crezi in Dumnezeul cel adevarat. Orice implicare a stiintei in religie aduce justificari acestei abominatii care paraziteaza societatea moderna mai mult decat am vrea noi sa credem, mai mult decat ar trebui sa fie si mai mult decat societatea poate accepta pentru binele sau si pentru stabilitatea viitorului propriu.

Religie

Religia – Plaga moderna

LA MULTI ANI! Va doresc tuturor un an minunat, plin de bucurii si impliniri.

Bun, asta a fost usor, acum, fiind primul articol din acest an, fiind dupa o perioada de cateva luni in care nu prea am putut scrie din cauza obligatiilor profesionale, fiind eu fara chef sa completez raportul de activitate pe anul trecut, fiind prima zi din iarna in care a nins si avand sub pres o gramada de subiecte politice, economice, sociale si tehnico-stiintifice, am fost obligat sa aleg un suniect mai neutru, de acomodare. Colegii mi-au sugerat religia. Mare greseala!

CBS anunta concedieri masive efectuate de Cargill, o companie privata americana care desfasoara diverse activitati legate in principal de industria alimentara. Mai multe detalii aici. Articolul CBS poate fi citit aici. Este vorba de concedieri indreptate impotriva muncitorilor de religie musulmana, concedieri nu chiar atat de dramatice pe cat se anunta in titlul articolului, fiind vorba de numai vreo 200 de credinciosi. Bravo, Cargill! Si o sa va explic imediat de ce spun “bravo” si nu ar stica sa cititi mai mult despre acest subiect inainte sa continuati articolul.

Musulmanii de la Cargill aveau 5 sesiuni de rugaciune pe zi. Presupunand ca lucrau opt ore pe zi, venea cam o rugaciune la o ora si zece minute (tinand cont de cele doua rugaciuni de la venire si de la plecare care se faceau in afara programului de lucru). Trecem peste faptul ca doar un retardat mintal uita ce a spus cu o ora in urma si simte nevoia sa repete, trecem peste faptul ca Cargill a amenajat pe banii ei zone de rugaciune special destinate musulmanilor, trecem peste faptul ca respectivii musulmani se bucurau de dreptul la rugaciune intr-o tara crestina si intr-un moment sensibil, ignoram cu desavarsire faptul ca o rugaciune musulmana dureaza probabil mai mult de zece minute si ajungem la adevarata problema. Compania americana ii lasa sa plece la rugaciune in grupuri de maxim trei indivizi (dubiosi =)), intre noi fie vorba), iar muncitorii musulmai voiau sa plece in grupuri de cate unsprezece. Unsprezece!!! Sa se roage! Asemenea tampenie nu putea trece neobservata pentru ca intrerupea fluxul de productie in locatia de unde plecau musulmanii sa se roage. Reamintesc faptul ca scopul oricarei companii este profitul. Profitul apare daca produci si daca reusesti sa vinzi ceea ce produci. Cum pauzele lungi si dese nu aduc profit, compania le-a interzis sa se constituie in triburi numeroase in vederea rugaciunii. Ce s-au gandit atunci musulmanii? “Hai sa nu mai venim la munca trei zile ca sa ii invatam noi minte pe porcii de crestini capitalisti imperialisti putrezi americani”. Si nu au mai venit! Si cand au venit, s-au trezit direct concediati, ca acolo e America, nu Europa, si acolo munca este inca la mare pret, nu ca aici, sa nu mai aducem aminte de plaga europeana, ca iar imi creste tensiunea si nu e bine, nu e bine!

Oare au invatat ceva din experienta pe care au avut-o? Eu nu cred, caci unul dintre cei implicati declara: “Nu conteaza daca am o slujba sau nu, pentru ca pentru mine religia este mai importanta!”. Pai sa va spun eu cand religia devine mai importanta decat munca: atunci cand statul iti da ce sa mananci si nu mai ai nevoie sa muncesti, deci creierul devine relaxat, burta grasa si ideile religioase infloresc pe om asa cum ciupercile infloresc pe hoit. Ia sa nu mai primeasca el ajutoare, sa nu mai aiba cu ce sa isi intretina slanina de pe burta si mucegaiul de pe creier si sa vedeti cum slujba devine dintr-o data foarte importanta. Astia care au tot ce le trebuie stand cu mana intinsa la stat sau pe la cine stie ce asociatii de fraieri trebuie trimisi in patria lor de origine, caci si acolo e bine, acolo nu te opreste nimeni sa te rogi la fiecare ora. Eu sunt ateu. Dar daca as lucra undeva unde s-ar da pauze de rugaciune m-as ruga la fiecare jumatate de ora. Nu mult, cate un minut. As face cate cinci minute dus si cinci munute intors de la postul de lucru la camera de rugaciune, as mai vorbi putini cu colegii de rugaciune, as mai trece de doua ori pe la WC si uite asa de vreo cincisprezece ori pe zi pana vine ora de plecat acasa. Pai asa, sa muncesti fara sa muncesti sa tot iei bani. Si vreti sa va spun ceva, nu conteaza daca ar trebui sa ma rog la Dumnezeu, la Allah, la Buddha sau la vreun star porno, m-as ruga la oricine, caci asa ar fi credinta mea in momentul acela, as face orice numai sa nu muncesc. Aici e totusi o problema, mie imi place munca, dar poate as pacali un coleg sa se roage si pentru mine, ca sa nu lipsesc nici de la munca. Cred ca m-am incurcat, scopul rugaciunii este sa pleci de la munca, dar sa ne oprim aici, e prima zi de munca, poate nu e bine sa aprofundam atat o chestiune marunta.

De asta am spus “Bravo, Cargill!”, pentru ca americanii chiar au facut un lucru bun. Societatea viitorului va trebui sa fie fara religie, nu sa fie toleranta la religie, pentru ca din toleranta asta exagerata ies atentatele, razboaiele civile, statele cu legi pe fond religios si altele. De ce sa suporte compania pauzele de rugaciune? Ca sunt musulmani sau crestini nu conteaza. Ca si crestinii se roaga, nu atat de des, caci nu sunt inca indobitociti de tot, dar vine si asta, nu e departe. Deja am vazut firme in care sunt instalate icoane, scoli care au icoane pe toti peretii si primarii in care cum intri, cum te inchini, caci Fecioara si Pruncul te privesc cu repros in ochi de cum ai intrat. Nu e bine, caci acesta e un taram fertil pentru conflicte cu alte religii si un indemn direct si concret catre prostirea totala si definitiva, lucru cu care Asociatia noastra nu e de acord, scrie in Statut! Nu trebuie minimizat aspectul conflictului cu alte religii, credeti ca unui musulman ii vine bine sa isi lase copilul sa invete intr-o clasa in care copilul lui este privit insistent de personaje ale religiei crestin ortodoxe? Dar unui evreu? Dar unui tigan? Dar unui budist? Si pana la urma dar unui catolic?

Religia a fost o problema din vremuri imemoriale, dar parca niciodata nu a incomodat atat evolutia sociala ca in ziua de azi. Da, stiu, au existat epoci in care popa ardea oameni pe rug pentru ca asa voia el, dar nu ma refer la vremurile alea, sa ne gandim la perioada de dupa al doilea razboi mondial. Cand te bombardeaza nemtii (sau aliatii, depinde) nu prea iti arde de religie, caci ai greutati mari, greutati care trebuie rezolvate imediat, nu in viata de apoi. Ca urmare trebuie sa te zbati, sa te agiti, sa te rupi in doua daca e nevoie ca sa supravietuiesti, sa dai de mancare la copii, sa scapi de persecutii si alte probleme arzatoare. Ca te rogi, poate, dar religia capata o dimensiune secundara. Dupa aia a fost mult de reconstruit, a trebuit reconstruit tot, de la familii la fabrici si sosele. Apoi au inceput crizele sociale, grevele, miscarile de strada, mai multe natiuni europene au participat la razboaie mai micute si iar nu a fost loc pentru religie. Caderea Cortinei de Fier si raspandirea comunismului in toata Europa a facut loc prostiei crase si de aici, abia acum, religia a reusit sa prinda teren. M-am lungit cam mult, asta e, bravo, Cargill, rusine comunitatii musulmane din America, sper sa nu mai auzim curand de incidente cu tema religioasa, nu face bine nimanui.

Gandire

Prostii nu au indoieli!

Am mai vorbit despre asta, o stie toata lumea. Si totusi ar mai fi multe de spus, pentru ca lucrurile evolueaza in societate, ne mai vin idei, uneori suntem capabili sa ne razgandim si reusim sa ne combatem cu argumete propriile idei din trecut. Asta pentru ca acceptam influente din mediul inconjurator, de la societate, de la prieteni si de la familie, cu alte cuvinte pentru ca suntem suficient de inteligenti incat sa acceptam si sa incercam sa combatem propria prostie. Prostul detine o minte lenesa, o minte care nu agreeaza gandurile complicate si ca urmare prostul nu are cum sa accepte aceste influente si idei externe pentru ca orice idee din afara, idee care ar fi eventual conflictuala cu faramele de informatie care se mai gasesc in creierul sau, ar determina scoaterea creierului prostului din starea de amortire in care se afla si, probabil, i-ar putea provoca acestuia dureri si convulsii. Partea cu dureri si convulsii nu e adevarata, dar ma rog, ati prins ideea. Acestea fiind zise, nu este de mirare ca prostii adera la ideile simple, ideile pe care societatea prosteasca din jurul sau (spune-mi cu cine te aduni ca sa iti spun cine esti) i le repeta pana la dementa. Prostul repeta ca papagalul aceste idei simple, care sunt preluate de alti prosti care le repeta ca papagalii si astfel se nasc miturile moderne, mituri cu larga raspandire sociala (procentul de prosti din societate este cumplit de mare). Asa au luat nastere miturile despre nutritie (caci si prostii mananca), miturile politice (si prostii au drept de vot), miturile despre motoarele Diesel ecologice, puternice si economice, miturile despre bogati si saraci, despre conflucte sociale si despre religie. Incearca cititorule sa corectezi o astfel de idee inradacinata in capul unui prost. Mi degraba storci apa din piatra seaca decat sa inregistrezi vreun progres notabil cu prostul! Prostul nu te va asculta pentru ca vocea ta ii va suna ca un zgomot necunoscut. Prostul nu va incerca sa inteleaga ceea ce vrei sa spui pentru ca ii lipsesc cunostintele de baza, acelea care se invata in scoala si pe care ne traduim noi ca asociatie sa le readucem in atentia lumii cu care interactionam. Prostul iti va raspunde cu fraze inepte si pe care nu reuseste sa le raporteze la realitatea pe care o traieste. Prostul nu va transmite ideile tale mai departe pentru ca un creier de prost nu poate servi drept spatiu de depozitare pentru lucruri inteligente. Nu ma credeti? Atunci imaginati-va urmatoarea scena: un prost asculta doua discursuri, unul al unui politician si unul al unui profesor universitar. Politicianul ii explica prostului ca este sarac din cauza bogatilor, a inechitatii sociale si pentru ca s-a nascut cu ghinion. Profesorul universitar ii spune ca ar trebui sa invete o meserie, sa ii gaseasca o slujba stabila, sa nu mai cheltuie banii pe bautura si prostii si, in general, sa “investeasca in viitor”. Pe cine credeti ca va asculta prostul? Pai daca credeti ca il va asculta pe profesorul universitar sunteti prosti. Si daca va simtiti lezati ca v-am facut prosti suferiti de prostie acuta. Nu prostul va sta cu gura cascata la celalalt prost si va repeta ca papagalul in compania altor prosti ca el acele idei cretine care s-au putut cuibari in hrubele creierului sau. Asa cum spuneam, prostii nu au indoieli, nu vor contesta in nici un fel ideile pe care le manipuleaza si vor declara pentru oricine vrea sa ii asculte ca acele idei sunt singurele care merita ascultate, ca sunt purul adevar si ca nu exista ceva mai nobil decat cuvintele lor. Sa ne fereasca Dumnezeu de prosti, ca pe restul le descurcam noi!