Tag Archives: socialism

America

America mare din nou?

Nici nu s-a uscat cerneala pe buletinele de vot si Hillary Clinton s-a declarat gata sa lucreze impreuna cu Donald Trump, acelasi om pe care il caracteriza cu foarte putin timp in urma in cuvinte nu prea magulitoare. In principiu nu e bine, decenta si consistenta ideilor trebuie sa existe chiar si la politicieni, dar poate ca daca aceasta colaborare va avea vreodata loc America va avea de castigat.

Daca Hillary Clinton a priceput ca viitorul presedinte a fost ales printr-un proces democratic exista oameni acolo in America pentru care democratia si votul nu inseamna nimic. Hoardele de “sustinatori” democrati iesiti pe strazile americane arata ca democratia este un exercitiu greu, de neinteles pentru vulgul socialist. “F..k Trump”, “K..ll Trump”, “Not my president” au fost sloganuri scandate de demonstrantii violenti care nu vor sa accepte rezultatul votului. Nimic nu e mai abject decat imposibilitatea de a accepta o stare de fapt rezultata in urma unui schimb de idei. Ce vor acesti oameni? Sa schimbe prin violenta presedintele ales? Nu, sunt prea putini, nici nu se pune problema. Ei vor sa fie bagati in seama, nu au nimic de facut, nu trebuie sa munceasca pentru painea de toate zilele si isi inchipuie ca o tara se traduce cu sloganuri. Trump este intr-adevar un pericol pentru acest gen de individ, pentru ca daca macar 25% din ceea ce a promis prinde contur, acesti indivizi vor trebui sa se inghesuie in randul lumii, sa de vina o parte a societatii, sa devina productivi si apreciati. Prosti si nu multi!

Daca gloata violenta poate fi justificata de o prostie colectivizata reactia presei americane si in special a unor ziaristi cu idei comuniste este uluitoare. Ia uitati aici: ”O tragedie sinistră pentru republică, pentru Constituție și un triumf al forțelor, din interiorul sau exteriorul Americii, care susțin autoritarismul, misoginismul și rasismul. Șocanta victorie a lui Trump este un eveniment pur și simplu dezgustător din istoria Statelor Unite și a democrației liberale” scrie un dement, editor la The New Yorker. Sa ne inchipuim un pic ce o fi in capul acestui editor. Probabil se inchipuie vreun cavaler pe un cal alb care lupta pentru “democratia liberala”, adica, cum ar veni la noi in tara pentru “democratia socialista”, fara sa ii treaca nici o clipa prin cap ca deceniile de “democratie socialista” au adus America pe marginea prapastiei. Credeti ca Trump e misogin si rasist? Foarte bine, atunci uitati-va la Bush Jr., Obama si Hillary Clinton si spuneti-mi ca ei nu sunt! Administratia Bush a dat cu batul in balta cu ocazia Kathrina si nu numai. Administratia Obama a angajat oameni strict pe criterii sociale si rasiale (negri fara calificare adecvata). Clinton s-a adresat numai minoritatilor rasiale si sexuale. Pai astia nu sunt rasisti dar Trump e! Prieteni, astia trei sunt mai rasisti decat Trump, trebuie numai sa ridicati capul din pamant ca sa vedeti. Presa americana s-a comportat pueril si imbecil, cu siguranta ca o parte din problemele din strada i se datoreaza. Responsabilitatea cuvantului este ceva ce ar trebui introdus, altfel presa nu mai are rostul, e la fel ca Biblia, minunata, dar plina de minciuni.

Presa a dezamagit, ce sa mai spunem de oamenii la moda? Actori, cantareti, prezentatori, vedete si alte feluri de oameni constant se afla in atentia publicului in special din cauza felului in care arata, a frivolitatii si superficialitatii si nu pentru ca eventual ar avea ceva in cap. Pentru ca nu au. Multi, foarte multi, au spus ca emigreaza daca iese Trump presedinte. Super, a iesit, acum emigrati? Si fratiorilor, daca e sa emigrati nu va ganditi sa fugiti in Canada sau in Europa. Mergeti in Mexic, caci iubiti imigrantii mexicani. Lasati pentru o clipa ipocrizia la o parte si mergeti in sud, in Mexic, acolo unde clima este mai buna si oamenii mai veseli. Ati spus ca nu e bun controlul frontierelor, ca e bine sa se mute Mexicul in State. Nu se mai poate, mergeti voi acolo ca sa dati un exemplu, altfel aratati rau, va vede lumea si goliciunea intelectuala, prostia crasa, caci pielea voastra intima deja nu mai prezinta secrete pentru concetatenii vostri, nu-i asa?

Democratia este un joc al respectului. Eu iti respect opinia, chiar daca nu sunt de acord cu ea, si tu imi respecti opinia, chiar daca nu esti de acord cu ea. Votul pondereaza aceste discrepante, aceste neintelegeri. Daca nu accepti rezultatul votului esti un huligan, un animal care nu isi are locul in societate. Ca o curiozitate, de fapt Hillary Clinton a avut mai multe voturi exprimate decat Trump: 59248278 oameni au votat cu Clinton si numai 59095507 au votat cu Trump. Cu alte cuvinte peste 150000 de voturi mai multe pentru Clinton. Numai ca in State nu castiga cel care are mai multe voturi ci, in fapt, cine castiga mai multi electori. Astea sunt aberatiile votului indirect, care in acest caz il avantajeaza pe Trump. Era evident ca Trump a avut mai putini votanti, pentru el au votat in special albii si persoanele active, pentru Clinton in special negrii si mexicanii si persoanele aflate intr-un sistem de invatamant sau pe acolo. Ma rog sa fie la ei acolo, divizarea asta a societatii americane nu face bine nimanui.

Comunism

Despre relatia socialistilor francezi cu bunul simt

Am avut ieri ocazia sa vorbesc cu ceva socialisti francezi, printre care si presedintele asociatiei de prietenie cu Niger, asociatia aia in care sunt si eu membru si la care donez bani pentru ajutorarea negrilor din Africa, pentru ca sunt rasist, normal. Oamenii au idei atat de ciudate, incat s-ar putea scrie un basm. Cum nu stiu sa scriu basme, o sa scriu o mica nota aici, ca sa tinem minte si sa analizam cum se cuvine situatia lor, din punctul de vedere al fundamentelor asociatiei noastre.

Subiectul intrevederii a fost situatia creata in Franta si in Europa in urma atentatelor pe care Franta (Germanie etc) le-a suferit in ultimul timp, analizata prin prisma activitatii lor socio-politice si pozitionarea socialistilor fata de conceptii ale altor doctrine politice fata de acest subiect. Ma rog, mai pe scurt am vrut sa vad ce idei mai au si au acceptat sa se intalneasca cu mine.

Pe scurt, prietenii mei socialisti accepta unele lucruri, le neaga cu incapatanare pe altele, si dovedesc o detasare de realitate care descurajeaza orice om normal la cap.

Lucruri acceptate:
– exista oameni care au facut si vor mai face atentate in Europa
– situatia este pe cale sa degenereze
– clasa politica s-a detasat de popor si acest lucru creeaza tensiuni
– recunosc faptul ca situatia actuala este consecinta unor decizii politice gresite si ca o parte dintre aceste decizii le este imputabila; ca o paranteze, intr-adevar, nu esxista mare diferenta la punctajul tampeniilor intre dreapta si stanga franceza in aceasta privinta (a se vedea Algeria, Angola, Afganistan, Siria etc etc etc)
– accepta faptul ca societatea franceza si-a pierdut coerenta, dar cauta solutia in mod gresit in clasa politica

Lucruri pe care socialistii nu le accepta:
– nu vor sa recunoasca o legatura intre cei care executa atentatele si religie (Islam); asta mi s-a parut destul de ciudat, pentru ca e prima oara cand aud aceasta aberatie
– nu vor sa faca legatura dintre atentate si rasa
– nu accepta ideea ca atentatele au fost consecinta valului migrator recent
– nu accepta ideea ca migratorii sunt 99% infractori si inutili care traiesc pe spinarea contribuabilului francez (alb, ca sa fie clar)
– ideea de a opri valul migrator li se pare gresita
– sustin cu incapatanare si fara nici un argument ca Franta are nevoie de nespalati
– in mod ciudat predica faptul ca generatiile viitoare trebuie sa sufere pentru greselile trecutului, in special tinerii francezi albi (aici va rog sa imi spuneti ca asta nu e rasism)

Saptamana asta ma voi intalni cu ceva membri ai Partidului Ecologist, cred ca o sa fie interesant, socialistii ii stiau si au spus ca sunt extremisti de stanga, deci probabil ca oamenii sunt trecuti de limita nebuniei, dar, in fine, sa vedem ce au de spus! :))

Banca

Cap ai, minte ce-ti mai trebuie!

Am dat azi, din intamplare, peste un articol pe care nici nu stiu cum sa il calific: http://www.mediafax.ro/economic/grecia-isi-revine-dupa-trei-ani-de-criza-economica-in-decembrie-inflatia-a-fost-pozitiva-14964185. Autorul, nu stiu ce pregatire o avea, lasa sa se inteleaga ca problemele Greciei (de natura economica) s-au terminat, acum ca a inregistrat din nou inflatie. Si de ce? Pentru ca a inregistrat in luna decembrie a anului trecut inflatie pozitiva! In primul rand, nu reusesc sa imi dau seama de ce considera autorul articolului inflatia in sine o victorie, probabil ca este socialist, parerea noastra despre inflatie este cunoscuta, nu trebuie sa fie acceptata de toata lumea, caci nu toata lumea iubeste munca, dar trecand peste asta, sa analizam putin. Luna decembrie vine cu un salt important in consum, generat de sarbatorile de iarna. La orice curs de economie, atunci cand ajungi la statistica, dar repet, la orice curs, chiar si la cel tinut de comunisti, te invata ca accidentele statistice trebuie filtrate, mai ales daca se poate face o corelatie intre parametrul masurat si cauze externe, straine de fenomenul studiat. Numai si atat, si inflatia pozitiva inregistrata de Grecia cu ocazia sarbatorilor de iarna trebuia tratata cu scepticism, departe de a genera anuntul incheierii problemelor economice ale Greciei. Dar… Dar e mai mult decat atat. Sa vedem ce s-a mai intamplat in Grecia in trecutul apropiat. Pai, prin luna august, cautand fonduri sa isi satisfaca bugetarii, guvernul grec a introdus noi taxe (indirecte) pe vanzari. Taxele au crescut automat preturile, comerciantii nu pot da bani de la ei, nu au de unde, si nici producatorii, sa ne intelegem bine. Si pana la urma, cresterea de taxe a fost simtita si suportata tot de oameni. Care, deloc surprinzator, nu s-au inghesuit sa cumpere produsele scumpite, pana in decembrie, cand nu au mai avut incotro. Acum puteti spune, cresterea de preturi nu inseamna automat inflatie, mai ales ca este vorba in special de cresterea preturilor unor anumite categorii de produse, si aveti dreptate, dar Banca Greciei atat a asteptat! Si Guvernul Greciei si mai rau! Parametrii au fost calculati, anuntul a fost facut, toata lumea a sarbatorit, ziaristii lui Peste au scris. Si? Si nimic, Grecia este in aceeasi situatie economica grea in care se afla si inainte de decembrie. Probabil acelasi ziarist tembel o sa scrie si in vara ca turismul a scos Grecia din criza, si in ianuarie viitor o sa mai scrie o data si tot asa, trebuie sa manance si el o paine. Bine ar fi sa o si castige cinstit! Si ca o ultima idee, sper sa nu traga cineva concluzia citind articolul din link ca taxe mai mari inseamna economie mai sanatoasa, cu taxe mari vine saracia, indiferent de ce guita socialistii europeni!

UE

Dar nu am stiut!

Abia atunci cand lucrurile devin incontrolabile, cand incepe situatia sa se indrepte vertiginos impotriva lui, prostul spune “Dar nu am stiut!”. Spune, ridica din umeri, da ochii peste cap si pleaca, lasand un om destept sa scoata castanele din foc. Cei mai multi oameni nu realizeaza aceasta situatie, chiar daca nu sunt prosti, pentru ca pur si simplu nu au suficienta experienta in situatii limita. Acum toata societatea se indreapta catre o situatie limita, cu destepti si prosti laolalta, caci nu prea ai cum sa separi asa usor lucrurile.

Europa este bolnava de comunism si, deopotriva, de prostie. Evenimentele din Germania, Franta si (un pic in urma) din UK ne arata ca autoritatile sunt la fel de impotente mental ca orice bolnav de socialism/comunism (boli psihice, parerea mea!), aflandu-se intr-o incapacitate cronica de actiune, incapacitate determinata de convingeri politice la moda, care sunt considerate azi mai importante decat legea sau decat alte concepte “normale” dar de sorginte liberala (precum libertate si egalitate pentru cetateni si independenta pentru institutii). Intotdeauna, in cazul unor evenimente sociale grave, autoritatile se indreapta imediat impotriva victimelor si introrc in mod parsiv privirile de la vinovati. In UK se stia ca pakistanezii violeaza femei (si baieti) albe si, totusi, autoritatile au persecutat victimele timp de cinsprezece ani pentru ca doctrina socialist/comunista le interzicea sa ancheteze altceva decat albi (http://www.ibtimes.co.uk/rotherham-child-abuse-inquiry-over-1400-children-raped-trafficked-by-men-pakistani-heritage-1462666). In Franta, se stia ca arabii se radicalizeaza, ca au comis atentate, dar asta nu l-a impiedicat pe Abdelsam Salah sa treaca, intr-o masina cu inca doi arabi drogati, de trei baraje ale politiei, politie incapabila sa suspecteze cetateni de origine araba (http://www.leparisien.fr/flash-actualite-monde/abdeslam-a-passe-3-controles-de-police-en-france-apres-les-attentats-proche-enquete-20-12-2015-5389623.php). In Germania, politia nu a vrut sa inregistreze plangerile albelor care se plangeau ca au fost violate, caci imigrantii nu pot comite violuri (http://www.jurnalistii.ro/scandalul-agresiunilor-sexuale-din-koln-ia-amploare-seful-politiei-demis-slovacia-cere-summit-ue-extraordinar/).

Nu trebuie sa ne mintim singuri, daca ar fi fost incidente izolate nu ar fi fost in veci inregistrate si investigate. Autoritatile sunt grabnice a inchide ochii atunci cand victima este alba, platitoare de impozite si provine dintr-un mediu social stabil. Din contra, s-au inmultit cazurile in care autoritatile ataca direct drepturile cetatenilor europeni, atunci cand acestia se gasesc in afara doctrinei oficiale prin fapte, atitudini sau idei, toate aflate in limite legale, dar asta este alta poveste, vorbim alta data. Dupa zeci de ani de cand rasismul a fost eradicat din Europa am ajuns sa vorbim iarasi despre albi si negri, de parca asta ar constitui acum problema Europei. Nu este adevarat, problemele Europeni nu sunt rasismul si xenofobia, ci prostia, comunismul si socialismul, lucruri care au reusit sa tulbure mintea cetatenilor cu putina scoala, acei cetateni care nu pot face distinctia intre socialism si liberalism, intre liberalism si populism, intre stabilitate economica si saracie, intre presa aservita si cuvantul liber, intre minciuna si adevar. Atitudinea socialist-sinucigasa a politicienilor europeni o sa duca direct la distrugerea Europei. Ca acest lucru se va intampla prin razboi civil, prin saracie sau prin migrarea masiva a europenilor catre tari mai sanatoase mintal, inca nu e clar, inca nu se stie, dar Europa se prabuseste. Sufocata de avalansa de legi inepte, de lipsa determinare sociala, de impotenta economica si, mai presus de toate de prostie, Europa se destrama rapid. Si la sfarsit, prostii vor spune: “Dar nu am stiut!”. Caci asa sunt prostii, prosti!

Comunism

1 Mai

Pe vremurile de dinainte de 1989 “sarbatoream” fortat Ziua Internationala a Oamenilor Muncii, asa cum se numea 1 Mai pe atunci, normal, prin munca. Desi sarbatoarea nu avea pe acea vreme nici o legatura cu munca, era o foarte buna ocazie pentru Partidul Comunist de a “reafirma cu tarie atasamentul oamenilor muncii” fata de “conducatorul suprem”. Luate acum in deradere, manifestatiile mostruoase, lozincile si pancartele au fost o realitate care mai devreme sau mai tarziu va reveni in actualitate. Si spun asta fara pesimism, urmariti societatea din jurul vostru si veti intelege. Astazi, “sarbatorim” la 1 Mai Ziua Muncii, si desi denumirea a fost schimbata ca sa corespunda unei perceptii distorsionate a publicului, eliminand omul din titulatura, substratul este acelasi, glorificarea unor conceptii socialist/comuniste, conceptii ce au foarte putin de a face cu munca si foarte mult de a face cu lupta de clasa. Si ca orice tine de socialism/comunism lucrurile sunt oricum distorsionate in constiinta colectiva si oricum ar fi percepute sunt foarte departe de adevar. Nu exista nici un eveniment semnificativ care sa fie legat de munca si care sa se fi petrecut pe 1 Mai. Aceasta data a fost hotarata la a doua Internationala Socialista in memoria unor manifestatii care au avut loc pe 4 Mai (soldate cu victime in piata Heymarket), manifestatiile in sine avand ca scop obtinerea zilei de munca de opt ore, schimbare pe care sindicatele o doreau de la 1 Mai, de unde probabil si legatura. Si ca sa evitam speculatiile de natura socialist/comunista, victimele din piata Heymarket au fost in cea mai mare parte politisti, victime care au survenit in urma unui atac cu bomba artizanala a unui grup de descreierati instabili psihic, condamnati de justitie, dar transformati ulterior de nebunia socialista in eroi ce demonstrau pasnic. In concluzie nu prea avem ce sarbatori la 1 Mai, in cel mai bun caz ne putem aminti de 1 Mai ca fiind ziua in care perioada de lucru aproape a devenit de opt ore. In mod clar, Ziua Muncii nu se sarbatoreste la 1 Mai in toata lumea, asa cum ii place guvernului sa spuna. De exemplu in America de Nord Ziua Muncii se sarbatoreste prin septembrie, lucru ce are mai mult sens (recolta, belsug rezultat in urma muncii grele etc), in Australia nu se sarbatoreste la 1 Mai, dar nu mai stiu la ce data se sarbatoreste, iar mai multe tari, in special arabe, nu sarbatoresc deloc Ziua Muncii. Ar fi foarte frumos sa avem o sarbatoare populara dedicata muncii, dar exista ceva conditii pentru succesul adevarat al povestii. In primul rand, in mod evident, Ziua Muncii trebuie scoasa din contextul socialist/comunist, pentru ca, sa fim sinceri, socialistilor nu prea le place munca, deci nu au cum sa o sarbatoreasca. Asa ca, data trebuie schimbata, Internationala Socialista nefiind dupa parerea mea un eveniment la care trebuie sa ne raportam cand vrem sa ne construim viitorul. In al doilea rand, Ziua Muncii nu trebuie sa fie zi libera, pur si simplu e imbecil sa sarbatoresti munca prin pomeni electorale. Putina decenta, munca e buna, frumoasa, dar sarbatorita prin puturosenie parca trece in ridicol!

Buget

Tara fara nicio sansa

Un articol cu iz de senzatie din Gandul (http://www.gandul.info/stiri/in-tara-lui-copy-paste-anaf-ul-a-inchis-si-xerox-ul-de-la-universitate-e-strigator-la-cer-ne-au-pus-lacatul-pentru-5-lei-update-ce-spun-reprezentantii-anaf-14086021) a generat comentarii extrem de interesante si variate, care analizate un pic din anumite puncte de vedere fac ele insele mai mult decat orice studiu sociologic. Dealtfel, pentru cine e curios, eu zic ca numai comentariile merita citite, articolul e destul de banal in conceptie si senzational in intentie, mai sunt multe la fel, poate ca nu merita timpul pierdul. Insa comentariile sunt exceptionale prin prisma etalarii stupiditatii unei anumite parti a electoratului din Romania si mai mult decat atat prin extraordinara etalare a taraniei nemodulate a melteanului socialist contemporan. Foarte pe scurt, se comenteaza despre o noua isprava a ANAF-ului care a inchis un centru de copiere pentru 5 lei. 5 lei, 50 lei sau 500 lei nu are nici o importanta. Importanta este atitudinea taranoiului comunist pana in maduva oaselor care isi inchipuie ca centrul acela de copiere exista numai ca sa ii plateasca impozite lui Ponta, si sa plateasca amenzi cand vrea sughitul de la ANAF, ca asa vrea el. Centru ala de copiere executa servicii catre studenti in special, servicii pe care acestia acum nu le mai au, iar scopul existentei lui era sa aduca papica angajatilor si patronului. Din punctul asta de vedere taranoii redusi mintal care aplauda actiunea ANAF nu vor intelege niciodata notiunea de munca pentru bani, pentru viata, pentru supravietuire, ei sunt in imensa lor majoritate traitori cu mana intinsa la bugetul de stat, fie ca sunt bugetari, fie ca sunt asistati social. Nu am timp acum pentru o analiza numerica a comentariilor, dar poate face vreun coleg ceva pe tema asta! In concluzie: Bravo Romania, te afunzi, vai de tine biata tara!

Calatorie electorala

Ma aflu pentru cateva zile in Franta si am avut ocazia sa asist la campania lor pentru alegerile europarlamentare, cele de pe 25 mai, bineinteles. Pentru cine nu stie, Franta este o tara socialista, probabil a fost dintotdeauna si probabil va mai fi pentru multa vreme. Socialismul practicat aici difera de cel practicat prin alte tari din Europa si in mod sigur difera de cel de la noi printr-un aspect esential, dar usor de trecut cu vederea: in Franta socialismul nu este apanajul unor clase sociale care formeaza in mod traditional electoratul de stanga ci, din nefericire, socialismul le-a intrat francezilor in sange si, in marea lor majoritate, francezii sunt socialisti de la mic la mare, bogat sau sarac, alb sau negru, heterosexual sau nu, tanar sau batran, intelectual sau analfabet. Cum francezilor le place sa munceasca cam cum le place cainilor sa linga sare, se pare ca au luat foarte in serios campania, parca mai mult acum decat cu alte ocazii, si s-au angrenat intr-un spectacol politic dominat in mare parte de infinita varietate a formatiunilor politice si a candidatilor de stanga. Ca o paranteza, am constatat ca si aici, ca si la noi, pentru omul de rand intelegerea notiunii de stanga sau de drapta este oarecum dificila, electoratul asociind aceste nuante cu alte concepte decat cele la care se refera ele de fapt; probabil ca voi scrie un articol despre acest aspect cu o alta ocazie. Ce m-a socat in campania lor a fost virulenta mesajului transmis de partidele de stanga, daca puteti crede, mult mai agresive decat la noi, mult mai inconstiente in textul mesajului si la fel de neacoperite de fapte ca si promisiunile politicienilor de stanga de pretutindeni. Ma intreb de ce oare, electoratul francez, presupus cu traditie in exercitarea democratiei, accepta acest gen de mesaj si de ce nu il sanctioneaza. Chiar daca as fi socialist tot nu as accepta minciuna, una este o idee de stanga argumentata si sustinuta prin metode stiintifice si alta este o insiruire continua de minciuni asezonata cu lozinci ale luptei de clasa. Mai socant chiar decat campania partidelor de stanga este faptul ca o parte din electoratul lor a preluat nemestecat acest mesaj si il repeta ca o flasneta de cate ori are ocazia, si nu este vorba de activisti de partid ci de oameni normali, cazuti in depresia socialismului. Si totusi in Franta exista enclave unde socialismul nu a patruns! In Bretania de exemplu, zona in care imi petrec mai multe luni in fiecare an, exista oameni care urasc socialismul cu toate puterile lor si cauta solutii pentru pastrarea traditiilor zonei, asa cum sunt ele, bune sau rele. Exista si alte zone cu acelasi gen de miscare, spun cinstit ca sper sa se extinda si sa cuprinda intreaga Franta. In schimb nici o speranta pentru marele orase, acolo socialistii castiga cel putin 90% din voturi.