Tag Archives: realitate

Vis

Vis vs. realitate

Un articol aparut recent in presa din Marea Britanie aduce in atentia noastra un subiect despre care am mai vorbit in trecut. Articolul original poate fi citit aici: http://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-2850241/Think-weather-s-warm-left-wing-Climate-change-beliefs-affect-perceive-weather-study-claims.html. Desi articolul cu pricina se refera cu precadere la schimbarile climatice, probabil cel mai important aspect pe care il aduce in atentia publicului este perceptia diferita a realitatii inconjuratoare in functie de convingerile observatorului. Desprea asta am mai vorbit intr-un articol ce poate fi citit aici: http://www.miscarearatiunii.ro/2014/03/26/intre-realitate-si-fictiune/. Nu stiu daca studiul pe care se bazeaza articolul a avut sau nu intentia de a face o corelatie intre linia ideologica la care adera un anumit subiect si modul in care subiectul respectiv isi exprima ideile in raport cu realitatea inconjuratoare, dar cel putin la un nivel primar, convingerile cu care traim deformeaza realitatea pe care o percepem astfel incat aceasta incepe sa corespunda asteptarilor noastre. Nu este un subiect usor si pentru cei mai multi este un subiect neplacut. Practic, pentru a analiza obiectiv realitatea in care traim trebuie sa avem etaloane dupa care sa judecam evenimentele si interactiunile astfel incat modelul realitatii sa fie construit prin mijloace independente de constiinta noastra, de ideile si aspiratiile noastre. Iarasi, asa cum spuneam si in articole trecute, masurile fenomenelor pe care le achizitionam din realitatea inconjuratoare trebuie sa fie manipulate prin intermediul unor relatii de proportionalitate corect stabilite in concordanta cu obiectivul nostru in raport cu realitatea inconjuratoare. Se pare ca evenimentele ne dau dreptate, se pare ca pur si simplu omul modern nu este capabil sa gandeasca atunci cand se exprima, atunci cand ia decizii sau intreprinde actiuni. Constatam ca din ce in ce mai mult oamenii actioneaza exclusiv pe baza unor convingeri subiective, convingeri care de cele mai multe ori le sunt impuse din exterior si pe care persoana in cauza nici nu le analizeaza, nici nu le respinge in lipsa analizei, ci pur si simplu si le insuseste fara sa isi puna intrebari sau fara sa isi formuleze rezerve. O sa dau niste exemple de idei preformate de societate, nemestecate de individ, dar pe baza carora acesta actioneaza fara sa mai treaca actiunea sa prin filtrul gandirii, oricat de nocive ar putea fi consecintele actiunii sale asupra propriei persoane: “De black friday preturile sunt mai mici”, “Diesel-ul este mai economic si mai putin poluant”, “Nu se poate trai fara credit”, “Ca sa ne petrecem mai mult timp in familie trebuie sa ne luam toti tablete”, “Efectul actiunilor umane asupra climei este dezastruos” etc etc etc. Oamenii actioneaza pe baza acestor idei impuse de societate fara a se mai gandi la scopul lor in raport cu realitatea inconjuratoare. De exemplu, o familie poate petrece mai mult timp impreuna daca nu isi cumpara tablete, si nu invers, cum ii indeamna reclama de la televizor. Si totusi multi isi cumpara tablete, puteti verifica usor dupa cozile de la mazaginele cu semn portocaliu de 4G (alta minciuna sfruntata). Pentru acesti multi realitatea este deformata dupa tiparul acestor idei preasimilate si nu are nici o legatura cu realitatea obiectiva care ii inconjoara. Este o problema inspaimantatoare pentru societate pentru ca pur si simplu asa cum in trecut au existati oameni arsi pe rug pentru vrajotorie tot asa in prezent exista oameni, grupuri, mase largi de oameni care sufera zilnic din cauza perceptiei deformate a realitatii de catre toti ceilalti din jurul lor, de catre societate.

In spiritul acestei idei va rog sa cititi urmatorul articol: http://www.dailymail.co.uk/news/article-2853855/Scientist-discovered-DNA-forced-sell-Nobel-prize-shunned-inflammatory-race-comments.html si sa va ganditi de ce singurul comentariu rational a fost acesta: “Well……he’s either right or he’s wrong – there must have been research into this at some time, so what are the facts?”. Dupa ce ati ajuns la o concluzie extrapolati ideea la scara speciei umane, sa vedem care din voi mai poate dormi linistit!

Oameni diferiti, realitati diferite

Evenimente ale zilelor trecute au adus din nou in discutie in cadrul asociatiei concepte despre care am mai vorbit si in alte randuri. Atunci spuneam ca oameni diferiti inteleg realitatea inconjuratoare in mod diferit. Singurul lucru la care nu ma gandeam atunci era faptul ca anumiti oameni de langa noi percep realitatea in care traim cu totii intr-un mod foarte diferit de omul obisnuit si foarte, foarte departe de ceea ce ar trebui sa insemne manifestarea bunului simt in contextul unei anumite situatii sau macar a unei ratiuni de baza, a unui minim de gandire privind situatia in desfasurare si raportul acelei persoane cu situatia in care se gaseste sau doreste sa se implice.  Din nefericire actiunile acestor persoane fac rau in primul rand tuturor celor implicati in situatia creata cat si, paradoxal, lor insusi si apropiatilor lor.  Asa cu spunea Carlo M. Cipolla (am scris despre el si legile prostiei aici) numai un om prost prin actiunile sale face rau atat celor din jur cat si lui insusi. Cu alte cuvinte persoanele de care vorbeam mai devreme sunt pur si simplu proaste, este singura concluzie posibila, si este concluzia ce rezulta in urma unei analize care nu depinde de  modul in care interpretam noi felul in care o anumita persoana reactioneaza intr-o anumita situatie ci, depinde numai de efectele pe care actiunile acelor persoane le produc atat asupra noastra in calitate de coparticipanti la o anumita actiune cat si chiar asupra persoanei ce initiaza de buna voie actiunile. Totusi persoanele in cauza se gasesc adesea  investite de societate cu diverse puteri pe care nu ezita sa le foloseasca la bunul lor plac, fara nici o discriminare, impotriva noastra, a tuturor, perntru ca pur si simplu, atat ii duce capul, nu pot face mai mult. Sa nu ma intelegeti gresit, nu e vorba de mai posturi pe la stat sau pe la cine stie ce autoritati. Ma refer aici numai la viata de zi cu zi si la oamenii de langa noi. Cum imi spunea cineva astazi, “Multa invidie si multa rautate”. Toate astea vin din prostie. Se pare ca asociatia noastra va avea de lucru pentru eternitate.

Legile prostiei

Am mai scris in trecut despre prostie si legile ei, fara a ma concentra insa pe acestea. Ca cetatean onest al unei societati democratice este foarte greu sa accepti ca una dintre principalele forte care modeleaza societatea in care traim este prostia. Este o bariera psihologica greu de trecut, o bariera pe care mi-as fi dorit sa mi-o ridice cineva cand inca eram tanar astfel incat sa pot intelege societatea asa cum este in realitate, si sa am sansa sa imi joc cartile in cunostinta de cauza. Intr-un anumit mod prostia si societatea sunt atat incompatibile cat si simbiotice. Sunt incompatibile pentru ca nevoia de dezvoltare armonioasa si linistita a societatii este puternic tulburata de prostia cumulata a membrilor acelei societati, prostie care genereaza membrilor sai sentimente ce sunt direct determinate de prostie, precum invidia, gelozia, dispretul, sentimente care sunt amplificate de la individ la scara sociala si nevoi nefiresti, generate tot de prostie, precum dominatia, posesia, apatia sociala sau din contra hiperactivitatea sociala. Sunt simbiotice deoarece prostia este mecanismul de baza care genereaza structuri sociale complexe, bazate pe nevoi nesatisfacute, si determina actiuni sociale extreme. Oricum ar fi, o societate formata numai din oameni inteligenti este utopica, fiind mult mai susceptibila sa se destrame din cauza interesului scazul al membrilor sai pentru mentinerea grupului pe care il numim societate decat o societate formata numai din prosti, care constienti de impotenta lor se vor coaliza cu unicul scop de a mentine grupul in functiune astfel incat numarul sa le confere siguranta si putere. Legile prostiei au fost formulate de Carlo M. Cipolla (15 august 1922 – 5 septembrie 2000), un filozof si istoric al economiei italian care a publicat ceva lucrari pe aceasta tema pe la mijlocul anilor 1970 si care a teoretizat faptul ca oamenii prosti, luati ca un grup, sunt cu mult mai puternici decat organizatii precum Mafia sau complexele industriale, si care fara constrangeri, lideri sau scop reusesc sa produca efecte uriase cu un nivel de coordonare incredibil. Mai multe pe aceasta tema la: http://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_M._Cipolla .

Pe scurt, cele cinci legi fundamentale ale prostiei, cunoscute sub numele de legile lui Cipolla, sunt enuntate in felul urmator:

1. Intotdeauna si in mod inevitabil fiecare dintre noi subestimeaza numarul prostilor din societate.
2. Probabilitatea ca o persoana data sa fie proasta este independenta de orice alta caracteristica a acelei persoane.
3. O persoana este proasta daca creeaza pierdere pentru o alta persoana sau grup de persoane fara sa sa castige vreun avantaj personal, sau chiar mai rau, creandu-si singure pierderi in acest proces.
4. Oamenii care nu sunt prosti intotdeauna subestimeaza potentialul de distrugere al oamenilor prosti; ei uita in mod constant ca la orice moment de timp, oriunde, in orice circumstante, raporturile sau asocierea lor cu oamenii prosti constituie invariabil o eroare costisitoare.
5. O persoana proasta reprezinta cel mai periculos tip de persoana care exista.

Exista in circulatie mai multe variante ale acestor legi, probabil imbogatite si actualizate de folclorul cotidian si de acuratetea traducerilor succesive, dar nu asta este important. Mult mai important este faptul ca cele cinci legi fundamentale ale prostiei nu au fost scrise de un sociolog, ar fi fost pacat, ci au fost scrise de un istoric economist, care le-a argumentat prin prisma meseriei sale si care a reusit sa le determine pe baza unui calcul, a unui rationament. Poate ar trebui sa mai aduc un argument la aceasta idee, argument care va clarifica si mai mult semnificatia acestor legi. Cipolla a clasificat oamenii dupa urmatoarele tipuri:

  • Oamenii inteligenti sunt oamenii care contribuie la starea societatii si care in acest proces reusesc sa isi atraga beneficii personale
  • Oamenii naivi sunt oamenii care contribuie la starea societatii dar nu reusesc sa isi atraga beneficii personale fiind exploatati de societate
  • Banditii sunt oamenii care isi urmaresc numai interesul propriu si care in acest proces cauzeaza un mare detriment societatii
  • Oamenii prosti sunt oamenii care sunt capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor
  • Neajutoratii sunt oamenii care nu au nici un impact asupra societatii si nici asupra lor insisi

Bineinteles in societate gasim tot felul de specimene care fie se incadreaza intre cele cinci categorii bine definite, fie sunt foarte greu de incadrat in vreuna din categorii, comportamentul lor variind in functie de elemente greu de identificat. Cateva precizari trebuie facute si asupra acestor tipuri de oameni. In primul rand incadrarea unei anumite persoane  intr-un anumit tip de om nu are nici o legatura cu optiunea personala, adica daca eu as vrea sa ma incadrez intr-o anumita categorie nu inseamna ca prin comportamentul meu social eu si reusesc sa ma incadrez in categoria pe care o doresc. In al doilea rand exista anumite persoane care incearca prin comportament social adecvat sa se incadreze intr-o anumita categorie sociala dar nu apartin acelei categorii si nu pot prezenta toate caracteristicile acelei categorii. De exemplu, cei care pozeaza ca altruisti sau cei care militeaza activ pentru anumite cauze incearca sa se comporte ca si cum ar putea fi incadrati in categoria oamenilor naivi, lucru imposibil deoarece nu indeplinesc nici una dintre caracteristicile acestei incadrari, si anume nu contribuie la starea societatii dar in schimb reusesc sa isi atraga beneficii personale. Mai degraba incadrarea lor se poate face fie in categoria banditilor, fie in categoria prostilor, indiferent de modul in care ei incearca sa se comporte deoarece fie in mod clar isi urmaresc numai interesul propriu si in acest proces cauzeaza un mare detrimet societatii, fie se dovedesc capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor. In al treilea rand o analiza proprie asupra tipului de persoana pe care o reprezinti nu poate fi precisa si nu poate produce rezultate adevarate deoarece parerea personala asupra actiunilor proprii trebuie validata de catre societate si de catre efectele produse de actiunile noastre, efecte pe care de cele mai multe ori nu reusim sa le percepem la adevarata lor valoare.

Ideea de baza a legilor descrise mai sus este evaluarea impactului pe care individul il are asupra societatii. Conceptul de om inteligent care contribuie la bunastarea societatii in acelasi timp in care reuseste sa isi atraga beneficii personale in urma acestei contributii este destul de diferit de conceptul de om inteligent pe care il utilizam in vorbirea curenta. Nu cred ca societatea ar fi evoluat pana aici daca pana la un anumit moment in evolutia ei nu ar fi fost formata preponderent din oameni inteligenti. Asa cum spuneam la inceputul articolului prostia este astazi una din principalele forte care modeleaza societatea contemporana, dar nu cred ca a fost asa pentru multa vreme in istoria noastra indepartata. Nu exista nici un argument care sa poate sustine ipoteza prezentei oamenilor prosti in grupurile care formau societatea omului primitiv, deoarece supravietuirea individuala depindea direct atat de beneficiile pe care le aduceai grupului (tribului, sa zicem) din care faceai parte, cat si de beneficiile personale pe care ti le atrageai in acest proces. Viata individului trebuie sa fi fost foarte importanta pentru societate la vremea aceea, un individ valoros grupului putea fi de neinlocuit in cazul mortii sale, ducand posibil la destramarea grupului si la posibila moarte a tuturor celorlalti membri ai grupului. Tot asa, viata grupului trebuie sa fi fost foarte valoroasa pentru individ deoarece un individ exclus din grup datorita faptului ca aducea deservicii grupului era in mod sigur victima vitregiilor vietii. Asadar omul primitiv nu isi permitea luxul de a fi prost, viata lui depindea de inteligenta sa si de contributia pe care o aducea la bunastarea grupului din care facea parte. Omul modern isi poate permite luxul de a fi prost deoarece societatea contemporana, prin numarul mare de membri, nu mai depinde de contributia pe care o aduce un singur individ.

Cele cinci legi fundamentale ale prostiei ne arata ca individual cetatenii nu sunt pregatiti sa accepte prostia celorlalti membri ai societatii si ca de asemenea societatea in ansamblul ei nu este pregatita sa se apere de membrii sai prosti, fie prin eliminarea acestora, fie prin limitarea efectelor prostiei lor.  Adevarul faptului ca o persoana proasta este considerata cel mai periculos tip de persoana care poate exista este confirmat de evolutia societatii contemporane, iar evenimentele pe care prostii le determina in societatea noastra provoaca pierderi incalculabile si cu mare potential distructiv pe termen lung. Asa cum spune Caragiale, “Proștii mor, însă prostia e nemuritoare!”

Electoratul captiv

Partidele socialiste/comuniste din Europa au reusit formarea unui tip de electorat captiv, foarte disciplinat, foarte limitat intelectual, fara o aderenta prea buna la idealurile nationale sau europene si conditionat de anumite boli sociale sau individuale care ii determina reactii bine calculate si cunoscute de ideologii si activistii partidelor respective. Nu ar fi o problema, orice partid tinde sa isi formeze un electorat stabil, pe care sa se bazeze la alegeri, e un proces normal, care nu incalca regulile democratiei. In cazul partidelor socialiste/comuniste exista circumstante care depasesc insa cadrul procesului democratic, deoarece conditionarea electoratului prin alte procese decat schimbul de idei politice, sociale si economice inseamna de fapt invadarea vietii private si incalcarea dreptului la opinie. Fac aici o precizare in urma unor remarci care mi-au fost adresate de catre unii colegi: toate partidele politice folosesc cam aceleasi tactici in legtura cu electoratul, dar rezultatul este mai accentuat si mai vizibil in cazul partidelor socialiste/comuniste. Poate nu este destul de clar cam despre ce fel de procese sociale vorbesc, cam ce fel de procese ar aduce atingeri cetateanului, ca individ si ca parte a societatii. Formarea unor reflexe sociale care sa conditioneze votul cetateanului implica actiuni care sa produca cel putin urmatoarele efecte necesare din punct de vedere electoral: formarea unei atitudini de obedienta fata de exponentii politici, diminuarea coeficientului de inteligenta, individual si colectiv, reducerea calitatilor morale individuale si sociale, destructurarea societatii si a comunitatilor locale, disocierea cetateanului fata de concepe care tin societatea coeziva, precum nationalismul si patriotismul, restrictionarea accesului cetateanului la diverse procese sociale, politice sau economice.

Obedienta (atitudine de supunere, de ascultare) este o atitudine care ne urmeaza ca indivizi dintotdeauna, fiind o atitudine individuala specifica animalelor care traiesc in grupuri, oamenii exceland in aceasta privinta, fiind animale care traiesc in grupuri mari ce formeaza relatii sociale complexe, atat la nivel de individ cat si la nivel de grup, ca subcomponenta a societatii. La nivelul istoriei a insemnat posibilitatea, sansa omului, de a forma societati inchegate, cu lideri puternici, oameni care au gestionat riscuri si au reusit sa impinga societatea inainte. Componenta principala a atitudinii obediente a individului a fost obedienta fata de societate, fata de grupul caruia individul apartinea. Ei bine, procese sociale moderne, desfasurate sub organizarea si indrumarea partidelor politice de stanga (observatie uneori valabila pentru tot spectrul politic, asa cum sustin unii dintre colegii mei) implica scoaterea individului de sub influenta societatii si aducerea individului direct in sfera de influenta a partidelor politice. Nesupunerea individului fata de societate, reprezentata prin interesul social, nu a fost o atitudine intalnita in Romania de-a lungul istoriei mai mult sau mai putin recente, in general, poporul roman fiind caracterizat de o mare toleranta sociala, structura poporului fiind bazata in mare parte pe interactiunea frecventa intre clasele sociale si intre diversele componente ale acelorasi clase sociele. Actiunea partidelor politice, desfasurata deja acum de aproape o suta de ani, dintre care o mare parte a fost desfasurata de catre PCR inainte de revolutie, dar a fost continuata de partidele socialiste/comuniste aflate la putere de la revolutie incoace, a dus la fenomene sociale aberante, cum ar fi  discordia intre generatii sau conflictele de munca intre muncitori si autoritati pe de o parte si patronat pe de alta parte. Respectul reciproc in cadrul familiei si in afara ei a fost motorul societatii romanesti de-a lungul a sute de ani de istorie cunoscuta, societate in care grupuri sociale cu atitudini si interese comune se manifestau prin atitudini de respect fata de  alte grupuri sociale cu atitudini si interese comune, dar diferite de ale primelor grupuri, iar cei din urma isi concentrau activitatea in interesul celor dintai, aratand la randul lor respect pentru dorintele si aspiratiile acestora, toata aceasta situatie fiind de fapt obedienta individului fata de interesul suprem al societatii. Prima actiune a factorilor politici mentionati mai devreme a fost invrajbirea acestor grupuri, disocierea lor de interesul comun, astfel incat obedienta naturala a individului, mostenita in procesul de evolutie, sa nu isi mai gaseasca un suport social si sa se poata agata de cel ce ii ofera suport, in cazul de fata, foarte nefericit, de partidele politice de stanga care au reusit sa monopolizeze interesul individului si sa ii exploateze reflexe conditionate formate prin inginerie sociala.

Diminuarea coeficientului de inteligenta a omului societatii moderne este un subiect controversat, deoarece toate testele ce incearca sa cuantifice inteligenta sunt dependente de gradul de cultura al subiectului, deci nu reusesc sa distinga gradul de inteligentta nativa al subiectului. Inteligenta individuala este, conform DEX-ului, capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior. Inteligenta colectiva este cam acelasi lucru, dar aplicata grupurilor. Sa nu credeti ca grupuri formate din oameni extraordinar de inteligenti se comporta inteligent, nici pe departe. Orgoliul individual duce colaborarea defectuoasa intre indivizi iar multi alti factori determina actiuni individuale contrare interesului general, deci conduc la o inteligenta colectiva scazuta. Indiferent de ce considerente am putea aplica in cuantificarea si masurarea inteligentei, mai ales daca acceptam in cadrul evaluarii si componenta culturala, devine din ce in ce mai clar ca dezastrul din invatamant nu este intamplator, este un proces programat si in folosul direct al factorilor politici.  De asemenea nu este intamplatoare nici spargerea societatii romanesti in grupuri de interese bazate pe alte criterii decat cele care ar duce la progresul national, deoarece interesul clasei politice este total diferit de interesul national, de interesul cetateanului de rand. 

Reducerea calitatilor morale individuale si sociale au fost un deziderat al clasei politice din prima zi de dupa revolutie. Nu este o coincidenta faptul ca din cultura vestica au fost asimilate aici numai elemente ce tin de depravare, de anarhie si asociate unei stari infractionale. Iar aceasta asimilare s-a facut la lumina zilei, prin ziare si televiziuni, prin promovare agresiva si prin repetare pana la obsesie a unor concepte fara nici o legatura cu poporul roman. De ce au fost asimilate de societatea noastra nu stiu, probabil ca odata pornit angrenajul este greu sa rezisti, nu reusesti sa te desprinzi de turma, nu constientizezi manipularea si nu stii unde se gaseste granita dintre realitatea in care traiesti si fantezia ce iti este prezentata de factorii politici.

Despre destructurarea societatii si a comunitatilor locale nu sunt foarte multe de spus, ele constituie baza oricaruia dintre procesele descrise mai sus. Un popor unit, bine asezat, cu conceptii proprii, neinfluentabil de curente vremelnice, sau in egala masura o comunitate locala constienta de posibilitatile si necesitatile proprii, nu sunt in nici un fel de folos oamenilor politici. In nici un caz un popor sanatos, inteligent, bine structurat, cum era poporul roman in trecut, nu ar fi votat partide politice care flutura prin campanii vorbe goale, care nu isi respecta promisiunile si care nu au nimic in comun cu idealurile poporului nostru. Nici o zi nu ar mai fi ramas comunistii la putere daca poporul ar fi putut sa se concentreze asupra intereselor proprii, daca nu ar fi fost otravit prin manipulare si daca nu ar fi fost orbit de minciuni. Ce comunitate ar fi ales un primar care sa risipeasca toata averea comunitatii, sa ii instraineze pamanturile si resursele pe baza de interes de partid comunist. Singura intrebare in acest moment este cum sa facem sa recuperam coerenta poporului roman, jaful care a fost in ultimii douazeci si cinci de ani nu mai poate fi compensat, dar macar undeva, intr-un viitor nu prea indepartat, va trebui sa ne strangem in jurul interesului national ca un popor coerent si nu ca o populatie haituita.

Patriotismul si nationalismul specific romanesti, sentimente ce au creat aceasta natie si au format Romania de azi, au fost infierate dupa revolutie ca fiind sentimente care dauneaza individului si societatii, sentimente ce sunt pedepsite de legile de azi si care au fost asociate de presa in mod obsesiv cu ura si rautatea. Sentimente nobile in esenta lor, foarte importante pentru supravietuirea unui popor, au fost pervertite de o adunatura de oameni mici si fara urma de constiinta, clasa politica de astazi, ciuma si cancerul acestei tari. Cu sloganele goale ale Uniunii Europene in frunte, fara nici o logica si fara nici o rusine, in mod abuziv si excesiv, ne-au fost impuse curente ce nu au nici o legatura cu natiunea noastra, nu ne fac cinste, ne distrug si ne desfiinteaza.

Accesul oricarui cetatean la procesele ce tin de functionarea statului trebuie sa fie liber, pe baza de optiune personala, si in mod imperativ nu trebuie sa fie conditionate de nici un fel de factori ce caracterizeaza starea societatii in momentul respectiv. Prin legi bine ticluite, in mod progresiv, in timp, orice drept al cetateanului roman a fost sever limitat, astfel incat in momentul de fata cetateanul nu poate participa in nici un fel la activitati ce tin de organizarea si functionarea statului. Statul a avut suficient timp sa se organizeze in mod mafiot, pe baza de interese a unor grupuri foarte restranse, care nu fac decat sa risipeasca avutia nationala si sa vanda viitorul generatiilor viitoare pentru a tine in functiune un mecanism statal cangrenat si nociv, un mecanism statal indreptat impotriva cetateanului si care nu ezita sa abuzeze cetateanul pentru protectia mafiei din fruntea statului.

Electoratul unui partid nu se formeaza de azi pe maine, este un proces ce dureaza si costa. Foarmarea acestui electorat de stanga foarte obedient se face pe banii nostri, ai tuturor. Trebuie sa ne respectam mai mult unii pe altii, sa ne gandim mai mult la interesul national si mai putin la interesul personal, nu trebuie sa mai vindem voturi pentru un colt de paine si nu trebuie sa mai votam fara sa ne mai gandim la copiii copiilor nostri. Usor de spus, greu de facut.

6 Motive pentru care nu trebuie sa iti prelungesti contractul cu companiile de telefonie mobila

1. Tinta companiilor de telefonie este clientul nou si ca atare nu prezinti niciun interes pentru dansii daca ai 10 ani in retea.

2.  Telefoanele din promotii sunt supraevaluate si la pretul oferit cu 50% reducere se gasesc si pe piata libera.

3. Companiile de telefonie mobila exercita presiuni pentru semnarea unui nou contract din doi in doi ani, si nu accepta relatia contractuala normala, in care contractul se poate rezilia la cerere, in orice moment, dupa plata ultimei facturi.

4. Oferta pentru “prepay” este mult mai buna decat oferta pentru abonament si poti incerca in fiecare luna alt tip de oferta, fara obligatii contractuale.

5. La “prepay”, daca nu mai ai posibilitatea sa platesti, in urmatoarele 3 luni ai posibilitatea sa primesti apeluri fara a fi hartuit, inchis numarul si dat pe mana recuperatorilor ca in cazul abonamentelor.

6. Contractul pentru doi ani impus de operatorii de telefonie mobila aduce un beneficiu direct acestor companii in detrimentul utilizatorilor.

O noua unitate de masura!

Urmaream zilele trecute circul creat de CNN in jurul disparitiei avionului MH 370. In tot acest proces, CNN nu s-a putut abtine numai sa repete la nesfarsit acelesi fraze inepte, nu a putut sa isi restranga activitatea la mulgerea senzationalului din orice banalitate legata de un accident aviatic, nu a putut sa se limiteze la afisarea continua a bannerului cu “BREAKING NEWS” pentru mai mult de treizeci de zile pe acest subiect, nu, a trebuit sa faca ceva cu adevarat remarcabil, ceva cu adevarat senzational, ceva cu totul iesit din cotidian, a inventat o noua unitate de masura! Am dovada mai jos.

CNN kHz/sec
CNN inventeaza o noua unitate de masura.

Deci kHz/sec, adica Hz/s. Bun, cum hertzii sunt oscilatii pe secunda, inseamna ca CNN a inventat oscilatii pe secunda la patrat. Foarte frumos, propun sa fie decorati toti cei implicati in acest proces, incepand cu cel care a scris, trecand prin regii si terminand cu prezentatorul, toti sunt remarcabili si trebuie apreciati. Si propun ca CNN sa angajeze de acum inainte numai oameni care au cel putin 8 clase absolvite!

Intre realitate si fictiune

In fiecare zi intalnim oameni care par detasati de realitate, par sa traiasca intr-o lume paralela si impenetrabila, neconectati la realitatea noastra contemporana si neimplicati in fenomenele sociale care afecteaza indivizii, grupurile sociale si in ultima instanta natiunea. Mai rau decat atat o parte dintre acesti oameni si-au creat un univers propriu in care lumea inconjuratoare este decorul iar elementele active ale acestui univers propriu sunt plasmuiri fara o corespondenta in viata reala. Nu intelegeti la ce ma refer? Nu v-ati uitat la televizor in ultima vreme? Nu ati citit presa?
Realitatea este prin definitie, materia care exista in afara constiintei omenesti si independent de ea, fapt, existenta efectiva, obiectiva, lucru real, asta conform dictionarului explicativ. Prin opozitie tot ceea ce nu este realitate este fictiune, adica reprezentare produsa de imaginatia cuiva si care nu corespunde realitatii sau nu are corespondent in realitate. Cu alte cuvinte, daca ideile, actiunile si publicatiile emanate de ziare, televiziuni, radio si Internet nu au corespondent in realitate nu fac decat sa contribuie la alcatuirea unui mediu fictiv, totalitatea acestora fiind un aport important din universul propriu in care traiesc subiectii de care vorbeam la inceputul articolului.
Ideile si conceptele preluate nemestecat din diverse medii de informare nu fac decat sa ne umple necesitatea informationala pe care cu totii o detinem cu fabulatii si plasmuiri care asigura celui ce le emana nu mai mult decat satisfacerea unui interes personal sau de grup care in nici un caz nu este congruent cu interesul nostru ca membru al societatii. Orice informatie pe care o primim ar trebui sa treaca pana la asimilare prin mai multe procese, constiente sau inconstiente, care ar trebui sa verifice concordanta informatiei cu realitatea, utilitatea acesteia prin prisma scopului nostru si a necesitatilor noastre, concordanta conceptelor cuprinse cu etaloanele standard ale societatii si multe altele. Trebuie sa primim informatia in mod sceptic si realist, nu trebuie sa credem orice aberatie, nu trebuie sa asimilam orice fabulatie, nu trebuie sa consideram orice fapt descris ca fiind parte din realitatea inconjuratoare. Altfel ajungem sa traim in universuri paralele fara interactiuni cu societatea si fara un sens pentru existenta personala.