Tag Archives: ratiune

Legile prostiei

Am mai scris in trecut despre prostie si legile ei, fara a ma concentra insa pe acestea. Ca cetatean onest al unei societati democratice este foarte greu sa accepti ca una dintre principalele forte care modeleaza societatea in care traim este prostia. Este o bariera psihologica greu de trecut, o bariera pe care mi-as fi dorit sa mi-o ridice cineva cand inca eram tanar astfel incat sa pot intelege societatea asa cum este in realitate, si sa am sansa sa imi joc cartile in cunostinta de cauza. Intr-un anumit mod prostia si societatea sunt atat incompatibile cat si simbiotice. Sunt incompatibile pentru ca nevoia de dezvoltare armonioasa si linistita a societatii este puternic tulburata de prostia cumulata a membrilor acelei societati, prostie care genereaza membrilor sai sentimente ce sunt direct determinate de prostie, precum invidia, gelozia, dispretul, sentimente care sunt amplificate de la individ la scara sociala si nevoi nefiresti, generate tot de prostie, precum dominatia, posesia, apatia sociala sau din contra hiperactivitatea sociala. Sunt simbiotice deoarece prostia este mecanismul de baza care genereaza structuri sociale complexe, bazate pe nevoi nesatisfacute, si determina actiuni sociale extreme. Oricum ar fi, o societate formata numai din oameni inteligenti este utopica, fiind mult mai susceptibila sa se destrame din cauza interesului scazul al membrilor sai pentru mentinerea grupului pe care il numim societate decat o societate formata numai din prosti, care constienti de impotenta lor se vor coaliza cu unicul scop de a mentine grupul in functiune astfel incat numarul sa le confere siguranta si putere. Legile prostiei au fost formulate de Carlo M. Cipolla (15 august 1922 – 5 septembrie 2000), un filozof si istoric al economiei italian care a publicat ceva lucrari pe aceasta tema pe la mijlocul anilor 1970 si care a teoretizat faptul ca oamenii prosti, luati ca un grup, sunt cu mult mai puternici decat organizatii precum Mafia sau complexele industriale, si care fara constrangeri, lideri sau scop reusesc sa produca efecte uriase cu un nivel de coordonare incredibil. Mai multe pe aceasta tema la: http://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_M._Cipolla .

Pe scurt, cele cinci legi fundamentale ale prostiei, cunoscute sub numele de legile lui Cipolla, sunt enuntate in felul urmator:

1. Intotdeauna si in mod inevitabil fiecare dintre noi subestimeaza numarul prostilor din societate.
2. Probabilitatea ca o persoana data sa fie proasta este independenta de orice alta caracteristica a acelei persoane.
3. O persoana este proasta daca creeaza pierdere pentru o alta persoana sau grup de persoane fara sa sa castige vreun avantaj personal, sau chiar mai rau, creandu-si singure pierderi in acest proces.
4. Oamenii care nu sunt prosti intotdeauna subestimeaza potentialul de distrugere al oamenilor prosti; ei uita in mod constant ca la orice moment de timp, oriunde, in orice circumstante, raporturile sau asocierea lor cu oamenii prosti constituie invariabil o eroare costisitoare.
5. O persoana proasta reprezinta cel mai periculos tip de persoana care exista.

Exista in circulatie mai multe variante ale acestor legi, probabil imbogatite si actualizate de folclorul cotidian si de acuratetea traducerilor succesive, dar nu asta este important. Mult mai important este faptul ca cele cinci legi fundamentale ale prostiei nu au fost scrise de un sociolog, ar fi fost pacat, ci au fost scrise de un istoric economist, care le-a argumentat prin prisma meseriei sale si care a reusit sa le determine pe baza unui calcul, a unui rationament. Poate ar trebui sa mai aduc un argument la aceasta idee, argument care va clarifica si mai mult semnificatia acestor legi. Cipolla a clasificat oamenii dupa urmatoarele tipuri:

  • Oamenii inteligenti sunt oamenii care contribuie la starea societatii si care in acest proces reusesc sa isi atraga beneficii personale
  • Oamenii naivi sunt oamenii care contribuie la starea societatii dar nu reusesc sa isi atraga beneficii personale fiind exploatati de societate
  • Banditii sunt oamenii care isi urmaresc numai interesul propriu si care in acest proces cauzeaza un mare detriment societatii
  • Oamenii prosti sunt oamenii care sunt capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor
  • Neajutoratii sunt oamenii care nu au nici un impact asupra societatii si nici asupra lor insisi

Bineinteles in societate gasim tot felul de specimene care fie se incadreaza intre cele cinci categorii bine definite, fie sunt foarte greu de incadrat in vreuna din categorii, comportamentul lor variind in functie de elemente greu de identificat. Cateva precizari trebuie facute si asupra acestor tipuri de oameni. In primul rand incadrarea unei anumite persoane  intr-un anumit tip de om nu are nici o legatura cu optiunea personala, adica daca eu as vrea sa ma incadrez intr-o anumita categorie nu inseamna ca prin comportamentul meu social eu si reusesc sa ma incadrez in categoria pe care o doresc. In al doilea rand exista anumite persoane care incearca prin comportament social adecvat sa se incadreze intr-o anumita categorie sociala dar nu apartin acelei categorii si nu pot prezenta toate caracteristicile acelei categorii. De exemplu, cei care pozeaza ca altruisti sau cei care militeaza activ pentru anumite cauze incearca sa se comporte ca si cum ar putea fi incadrati in categoria oamenilor naivi, lucru imposibil deoarece nu indeplinesc nici una dintre caracteristicile acestei incadrari, si anume nu contribuie la starea societatii dar in schimb reusesc sa isi atraga beneficii personale. Mai degraba incadrarea lor se poate face fie in categoria banditilor, fie in categoria prostilor, indiferent de modul in care ei incearca sa se comporte deoarece fie in mod clar isi urmaresc numai interesul propriu si in acest proces cauzeaza un mare detrimet societatii, fie se dovedesc capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor. In al treilea rand o analiza proprie asupra tipului de persoana pe care o reprezinti nu poate fi precisa si nu poate produce rezultate adevarate deoarece parerea personala asupra actiunilor proprii trebuie validata de catre societate si de catre efectele produse de actiunile noastre, efecte pe care de cele mai multe ori nu reusim sa le percepem la adevarata lor valoare.

Ideea de baza a legilor descrise mai sus este evaluarea impactului pe care individul il are asupra societatii. Conceptul de om inteligent care contribuie la bunastarea societatii in acelasi timp in care reuseste sa isi atraga beneficii personale in urma acestei contributii este destul de diferit de conceptul de om inteligent pe care il utilizam in vorbirea curenta. Nu cred ca societatea ar fi evoluat pana aici daca pana la un anumit moment in evolutia ei nu ar fi fost formata preponderent din oameni inteligenti. Asa cum spuneam la inceputul articolului prostia este astazi una din principalele forte care modeleaza societatea contemporana, dar nu cred ca a fost asa pentru multa vreme in istoria noastra indepartata. Nu exista nici un argument care sa poate sustine ipoteza prezentei oamenilor prosti in grupurile care formau societatea omului primitiv, deoarece supravietuirea individuala depindea direct atat de beneficiile pe care le aduceai grupului (tribului, sa zicem) din care faceai parte, cat si de beneficiile personale pe care ti le atrageai in acest proces. Viata individului trebuie sa fi fost foarte importanta pentru societate la vremea aceea, un individ valoros grupului putea fi de neinlocuit in cazul mortii sale, ducand posibil la destramarea grupului si la posibila moarte a tuturor celorlalti membri ai grupului. Tot asa, viata grupului trebuie sa fi fost foarte valoroasa pentru individ deoarece un individ exclus din grup datorita faptului ca aducea deservicii grupului era in mod sigur victima vitregiilor vietii. Asadar omul primitiv nu isi permitea luxul de a fi prost, viata lui depindea de inteligenta sa si de contributia pe care o aducea la bunastarea grupului din care facea parte. Omul modern isi poate permite luxul de a fi prost deoarece societatea contemporana, prin numarul mare de membri, nu mai depinde de contributia pe care o aduce un singur individ.

Cele cinci legi fundamentale ale prostiei ne arata ca individual cetatenii nu sunt pregatiti sa accepte prostia celorlalti membri ai societatii si ca de asemenea societatea in ansamblul ei nu este pregatita sa se apere de membrii sai prosti, fie prin eliminarea acestora, fie prin limitarea efectelor prostiei lor.  Adevarul faptului ca o persoana proasta este considerata cel mai periculos tip de persoana care poate exista este confirmat de evolutia societatii contemporane, iar evenimentele pe care prostii le determina in societatea noastra provoaca pierderi incalculabile si cu mare potential distructiv pe termen lung. Asa cum spune Caragiale, “Proștii mor, însă prostia e nemuritoare!”

Electoratul captiv

Partidele socialiste/comuniste din Europa au reusit formarea unui tip de electorat captiv, foarte disciplinat, foarte limitat intelectual, fara o aderenta prea buna la idealurile nationale sau europene si conditionat de anumite boli sociale sau individuale care ii determina reactii bine calculate si cunoscute de ideologii si activistii partidelor respective. Nu ar fi o problema, orice partid tinde sa isi formeze un electorat stabil, pe care sa se bazeze la alegeri, e un proces normal, care nu incalca regulile democratiei. In cazul partidelor socialiste/comuniste exista circumstante care depasesc insa cadrul procesului democratic, deoarece conditionarea electoratului prin alte procese decat schimbul de idei politice, sociale si economice inseamna de fapt invadarea vietii private si incalcarea dreptului la opinie. Fac aici o precizare in urma unor remarci care mi-au fost adresate de catre unii colegi: toate partidele politice folosesc cam aceleasi tactici in legtura cu electoratul, dar rezultatul este mai accentuat si mai vizibil in cazul partidelor socialiste/comuniste. Poate nu este destul de clar cam despre ce fel de procese sociale vorbesc, cam ce fel de procese ar aduce atingeri cetateanului, ca individ si ca parte a societatii. Formarea unor reflexe sociale care sa conditioneze votul cetateanului implica actiuni care sa produca cel putin urmatoarele efecte necesare din punct de vedere electoral: formarea unei atitudini de obedienta fata de exponentii politici, diminuarea coeficientului de inteligenta, individual si colectiv, reducerea calitatilor morale individuale si sociale, destructurarea societatii si a comunitatilor locale, disocierea cetateanului fata de concepe care tin societatea coeziva, precum nationalismul si patriotismul, restrictionarea accesului cetateanului la diverse procese sociale, politice sau economice.

Obedienta (atitudine de supunere, de ascultare) este o atitudine care ne urmeaza ca indivizi dintotdeauna, fiind o atitudine individuala specifica animalelor care traiesc in grupuri, oamenii exceland in aceasta privinta, fiind animale care traiesc in grupuri mari ce formeaza relatii sociale complexe, atat la nivel de individ cat si la nivel de grup, ca subcomponenta a societatii. La nivelul istoriei a insemnat posibilitatea, sansa omului, de a forma societati inchegate, cu lideri puternici, oameni care au gestionat riscuri si au reusit sa impinga societatea inainte. Componenta principala a atitudinii obediente a individului a fost obedienta fata de societate, fata de grupul caruia individul apartinea. Ei bine, procese sociale moderne, desfasurate sub organizarea si indrumarea partidelor politice de stanga (observatie uneori valabila pentru tot spectrul politic, asa cum sustin unii dintre colegii mei) implica scoaterea individului de sub influenta societatii si aducerea individului direct in sfera de influenta a partidelor politice. Nesupunerea individului fata de societate, reprezentata prin interesul social, nu a fost o atitudine intalnita in Romania de-a lungul istoriei mai mult sau mai putin recente, in general, poporul roman fiind caracterizat de o mare toleranta sociala, structura poporului fiind bazata in mare parte pe interactiunea frecventa intre clasele sociale si intre diversele componente ale acelorasi clase sociele. Actiunea partidelor politice, desfasurata deja acum de aproape o suta de ani, dintre care o mare parte a fost desfasurata de catre PCR inainte de revolutie, dar a fost continuata de partidele socialiste/comuniste aflate la putere de la revolutie incoace, a dus la fenomene sociale aberante, cum ar fi  discordia intre generatii sau conflictele de munca intre muncitori si autoritati pe de o parte si patronat pe de alta parte. Respectul reciproc in cadrul familiei si in afara ei a fost motorul societatii romanesti de-a lungul a sute de ani de istorie cunoscuta, societate in care grupuri sociale cu atitudini si interese comune se manifestau prin atitudini de respect fata de  alte grupuri sociale cu atitudini si interese comune, dar diferite de ale primelor grupuri, iar cei din urma isi concentrau activitatea in interesul celor dintai, aratand la randul lor respect pentru dorintele si aspiratiile acestora, toata aceasta situatie fiind de fapt obedienta individului fata de interesul suprem al societatii. Prima actiune a factorilor politici mentionati mai devreme a fost invrajbirea acestor grupuri, disocierea lor de interesul comun, astfel incat obedienta naturala a individului, mostenita in procesul de evolutie, sa nu isi mai gaseasca un suport social si sa se poata agata de cel ce ii ofera suport, in cazul de fata, foarte nefericit, de partidele politice de stanga care au reusit sa monopolizeze interesul individului si sa ii exploateze reflexe conditionate formate prin inginerie sociala.

Diminuarea coeficientului de inteligenta a omului societatii moderne este un subiect controversat, deoarece toate testele ce incearca sa cuantifice inteligenta sunt dependente de gradul de cultura al subiectului, deci nu reusesc sa distinga gradul de inteligentta nativa al subiectului. Inteligenta individuala este, conform DEX-ului, capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior. Inteligenta colectiva este cam acelasi lucru, dar aplicata grupurilor. Sa nu credeti ca grupuri formate din oameni extraordinar de inteligenti se comporta inteligent, nici pe departe. Orgoliul individual duce colaborarea defectuoasa intre indivizi iar multi alti factori determina actiuni individuale contrare interesului general, deci conduc la o inteligenta colectiva scazuta. Indiferent de ce considerente am putea aplica in cuantificarea si masurarea inteligentei, mai ales daca acceptam in cadrul evaluarii si componenta culturala, devine din ce in ce mai clar ca dezastrul din invatamant nu este intamplator, este un proces programat si in folosul direct al factorilor politici.  De asemenea nu este intamplatoare nici spargerea societatii romanesti in grupuri de interese bazate pe alte criterii decat cele care ar duce la progresul national, deoarece interesul clasei politice este total diferit de interesul national, de interesul cetateanului de rand. 

Reducerea calitatilor morale individuale si sociale au fost un deziderat al clasei politice din prima zi de dupa revolutie. Nu este o coincidenta faptul ca din cultura vestica au fost asimilate aici numai elemente ce tin de depravare, de anarhie si asociate unei stari infractionale. Iar aceasta asimilare s-a facut la lumina zilei, prin ziare si televiziuni, prin promovare agresiva si prin repetare pana la obsesie a unor concepte fara nici o legatura cu poporul roman. De ce au fost asimilate de societatea noastra nu stiu, probabil ca odata pornit angrenajul este greu sa rezisti, nu reusesti sa te desprinzi de turma, nu constientizezi manipularea si nu stii unde se gaseste granita dintre realitatea in care traiesti si fantezia ce iti este prezentata de factorii politici.

Despre destructurarea societatii si a comunitatilor locale nu sunt foarte multe de spus, ele constituie baza oricaruia dintre procesele descrise mai sus. Un popor unit, bine asezat, cu conceptii proprii, neinfluentabil de curente vremelnice, sau in egala masura o comunitate locala constienta de posibilitatile si necesitatile proprii, nu sunt in nici un fel de folos oamenilor politici. In nici un caz un popor sanatos, inteligent, bine structurat, cum era poporul roman in trecut, nu ar fi votat partide politice care flutura prin campanii vorbe goale, care nu isi respecta promisiunile si care nu au nimic in comun cu idealurile poporului nostru. Nici o zi nu ar mai fi ramas comunistii la putere daca poporul ar fi putut sa se concentreze asupra intereselor proprii, daca nu ar fi fost otravit prin manipulare si daca nu ar fi fost orbit de minciuni. Ce comunitate ar fi ales un primar care sa risipeasca toata averea comunitatii, sa ii instraineze pamanturile si resursele pe baza de interes de partid comunist. Singura intrebare in acest moment este cum sa facem sa recuperam coerenta poporului roman, jaful care a fost in ultimii douazeci si cinci de ani nu mai poate fi compensat, dar macar undeva, intr-un viitor nu prea indepartat, va trebui sa ne strangem in jurul interesului national ca un popor coerent si nu ca o populatie haituita.

Patriotismul si nationalismul specific romanesti, sentimente ce au creat aceasta natie si au format Romania de azi, au fost infierate dupa revolutie ca fiind sentimente care dauneaza individului si societatii, sentimente ce sunt pedepsite de legile de azi si care au fost asociate de presa in mod obsesiv cu ura si rautatea. Sentimente nobile in esenta lor, foarte importante pentru supravietuirea unui popor, au fost pervertite de o adunatura de oameni mici si fara urma de constiinta, clasa politica de astazi, ciuma si cancerul acestei tari. Cu sloganele goale ale Uniunii Europene in frunte, fara nici o logica si fara nici o rusine, in mod abuziv si excesiv, ne-au fost impuse curente ce nu au nici o legatura cu natiunea noastra, nu ne fac cinste, ne distrug si ne desfiinteaza.

Accesul oricarui cetatean la procesele ce tin de functionarea statului trebuie sa fie liber, pe baza de optiune personala, si in mod imperativ nu trebuie sa fie conditionate de nici un fel de factori ce caracterizeaza starea societatii in momentul respectiv. Prin legi bine ticluite, in mod progresiv, in timp, orice drept al cetateanului roman a fost sever limitat, astfel incat in momentul de fata cetateanul nu poate participa in nici un fel la activitati ce tin de organizarea si functionarea statului. Statul a avut suficient timp sa se organizeze in mod mafiot, pe baza de interese a unor grupuri foarte restranse, care nu fac decat sa risipeasca avutia nationala si sa vanda viitorul generatiilor viitoare pentru a tine in functiune un mecanism statal cangrenat si nociv, un mecanism statal indreptat impotriva cetateanului si care nu ezita sa abuzeze cetateanul pentru protectia mafiei din fruntea statului.

Electoratul unui partid nu se formeaza de azi pe maine, este un proces ce dureaza si costa. Foarmarea acestui electorat de stanga foarte obedient se face pe banii nostri, ai tuturor. Trebuie sa ne respectam mai mult unii pe altii, sa ne gandim mai mult la interesul national si mai putin la interesul personal, nu trebuie sa mai vindem voturi pentru un colt de paine si nu trebuie sa mai votam fara sa ne mai gandim la copiii copiilor nostri. Usor de spus, greu de facut.

Despre DRPCIV ILFOV

6 lucruri pe care le detest la DPRCIV Ilfov:

1.  Pentru judetul Ilfov, DPRCIV se afla in Bucuresti.

2. Transcrierea/inmatricularea  dureza 3 ore, iar actele depuse dupa ora 13:00  se ridica a doua zi.

3. Nu au personal si ghiseu desemnat pentru companiile de leasing.

4. Nu au baza de date comuna cu ANAF, si acest motiv intarzie procesul de transcriere/inmatriculare cu minim 2 saptamani.

5. Nu te poti informa telefonic asupra documentelor necesare operatiei in cauza.

6. Personalul se comporta de parca ar detine DRPCIV, si doar cu mila lor poti inmatricula/transcrie autovehiculul.

 

Influenta calitatii materialelor de constructie asupra calitatii constructiei

Introducere

Constructiile civile sunt rezultatul razboiului purtat intre pretul constructiei si calitatea acesteia. Campul de batalie principal al acestui razboi este piata libera. Este intuitiv unanim acceptat ca o constructie de calitate are un pret mai mare decat o constructie mai slaba calitativ, dar cel putin nouazeci si cinci la suta dintre oameni nu stiu sa defineasca un concept atat de important precum calitatea constructiei. Pentru ca nu imi propun sa abordez aici marile lucrari de constructii, cum ar fi podurile, autostrazile, porturile si aeroporturile, tot continutul prezentului document, pentru a fi inteles in spiritul in care a fost scris, ar trebui privit in contextul cladirilor de locuit, industriale sau agricole, constructii care sunt cele mai sensibile la variatii de calitate din cauza unor factori obiectivi cum ar fi calitatea proiectelor, a tehnologiilor si a materialelor folosite, sau subiectivi cum ar fi calitatea echipelor de constructii, a managementului sau cooperarea cu organele locale si centrale, etc. Deci ce este calitatea constructiei? Greu de spus, mai ales ca avem o lege privind calitatea în construcţii, legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995, lege care nu prea ne lamureste si din care citez: “Calitatea construcţiilor este rezultanta totalităţii performanţelor de comportare a acestora în exploatare, în scopul satisfacerii, pe întreaga durată de existenţă, a exigenţelor utilizatorilor şi colectivităţilor. ” Deci este “rezultanta totalitatii performantelor”, asa cum zice legea, cu alte cuvinte performante ridicate in exploatare inseamna calitate ridicata. Foarte ambiguu, deoarece prin conceptie cladiri diferite au nevoie de performante diferite, performante care de cele mai multe ori nu pot fi comparate, deoarece se refera la functionalitati, conceptii si aparente diferite.
Parerea mea este ca o constructie poate fi numita de calitate daca in mod cumulativ indeplineste urmatoarele conditii:
– isi pastreaza pe toata durata de viata proprietatile de rezistenta si stabilitate, asa cum au fost definite in momentul construirii, avand la baza normele tehnice in vigoare la data executarii proiectului; acesta cerinta este fundamentala si, desi in esenta nu este afectata de modificarea normelor de proiectare, poate aparea in practica necesitatea aducerii cerintelor de rezistenta si stabilitate la nivelul evolutiei standardelor, aceasta evolutie neafectand calitatea constructiei in sine, asa cum a fost definita la inceputul vietii sale – in orice moment constructia trebuie sa indeplineasca toate necesitatile privind siguranta in exploatare, deoarece necesitatile de exploatare a unei constructii pot varia pe durata de viata a acesteia care se poate intinde pe durata de viata a mai multor generatii; calitatea construtiei este afectata de modificarea in timp a necesitatilor privind siguranta in exploatare
– siguranta cladirii la incendiu este unul din criteriile importante pe care orice constructie trebuie sa le indeplineasca si pe care trebuie sa le pastreze pe toata durata de exploatare; necesitatile de protectie de obicei nu variaza pe durata de viata a cladirii
– in orice moment al vietii sale cladirea trebuie sa indeplineasca aceleasi performante in conditiile initiale privind izolatia termica, hidrofuga si eventual un nivel al economiei de energie
– cladirea trebuie sa asigure un nivel corespunzator de filtrare a zgomotului ambiental si de activitate; aceasta conditie este din ce in ce mai mult trecuta cu vederea in ziua de azi
– cladirea trebuie sa poata indeplini un set de conditii minime privind igiena, sanatatea locatarilor si trebuie sa exercite un impact minim asupra mediului
Bineinteles, exista multe alte criterii dar in linii mari cam despre asta este vorba cand ne gandim la calitatea constructiilor, fara a tine seama de alti factori prevazuti de lege precum urmarirea comportarii in timp sau intretinerea periodica a lucrarilor de constructii. In Romania, Legea privind calitatea in constructii a fortat implementarea unui sistem de management al calitatii in constructii, sistem care abiliteaza structuri pentru managementul si controlul calitatii, care impune regului si proceduri, care impune cerinte si instituie sanctiuni.
In continuare sa vedem in ce masura calitatea materialelor inglobate in constructie afecteaza calitatea acesteia.

Despre calitatea materialelor de constructie

Calitatea materialelor de constructii este una dintre prevederile sistemului de asigurarea a calitatii in constructii, care impune certificarea calitatii de catre producator si agrementarea tehnica a noilor materiale introduse pe piata. In mare, aceste prevederi ar trebui sa asigure faptul ca pe santier ajung numai materiale cu caracteristici corespunzatoare celor prevazute in documentatia tehnica a constructiei. De asemenea, exista o procedura care trebuie respectata si de constructor privind testarea calitatii produselor primite de catre laboratoare autorizate cu scopul asigurarii certitudinii punerii in opera numai a materialelor ce corespund cerintelor de calitate. Toate documentele ce insotesc materialele in procesul de constructie se pastreaza pe toata durata de viata a constructiei prin grija proprietarului si a investitorului. Deci legea asigura faptul ca materiale de calitate slaba nu pot ajunge inglobate intr-o constructie moderna. Da, sigur!

Solul. Unul dintre materialele adesea trecute cu vederea in practica, mai ales pentru cladirile mici, locuintele individuale sau colective de mici dimensiuni si a ansamblurilor de locuinte este solul. Bineinteles, solul nu este un material de constructie in sensul clasic, dar este baza pe care se cladeste viitoarea constructie si caracteristicile sale sunt unul dintre principalii parametri de intrare in procesul de proiectare a investitiei. In Romania exista obligativitatea intocmirii documentatiilor geotehnice in procesul de proiectare si a verificarii acestora la fata locului, in procesul de construire, obligativitati prevazute prin lege si prin acte normative (Legea nr. 50 din 1991 privind autorizarea executării lucrărilor de constructii si Normativul NP 074/2007 privind intocmirea documentatiilor geotehnice precum si prin alte acte). Din nefericire, modul specific de actiune al constructorilor din Romania a dus la popularizarea credintei populare conform careia actiunile constructiei asupra solului sunt minore cantitativ si limitate calitativ si ca urmare intocmirea unui studiu de sol este o masura de mica importanta, o masura mai mult administrativa, un act care trebuie sa existe la depunerea dosarului pentru autorizarea lucrarilor de constructii deoarece oricum constructorul, prin reprezentantul sau pe santier, de cele mai multe ori un maistru, va inspecta calitatea solului. Am fost uimit sa gasesc aceasta situatie pe foarte multe dintre santierele din jurul Bucurestiului, acolo unde abundenta lucrarilor de constructii din categoria celor descrise mai sus, coroborata cu instabilitatea financiara a investitorilor, a dus la scaderea calitatii companiilor ce activeaza pe aceasta piata. Importanta studiului geotehnic este suficient de mare pentru viitoarea constructie incat sa justifice intocmirea unui studiu inaintea achizitiei terenului, cu aceasta ocazie influentand si decizia tipului de constructie si a anumitor caracteristici ale acestora. Informatiile obtinute prin realizarea unui studiu geotehnic sunt in principal identificarea nivelului apei subterane si a caracteristicilor solului, caracteristici ce vor determina tipul si dimensiunile fundatiei pe baza solicitarilor generate de cladire. In orice caz, studiul geotehnic trebuie executat cat mai devreme dupa ce decizia de executie a unei constructii a fost luata deoarece se va evita in acest fel adoptarea ulterioara, in procesul de construire, a unor solutii costisitoare de fundare si astfel se economisesc bani. In realitate se intalnesc urmatoarele tipuri de vicii in intocmirea studiului geotehnic:
– studiul geotehnic este intocmit “din birou”, fara deplasare la amplasament, pe baza presupusei similaritati a amplasamentului cu un amplasament pe care s-a lucrat in trecut, pentru care exista date
– se executa deplasarea la amplasament, dar nu sunt intocmite foraje, practic intregul studiu geotehnic fiind intocmit pe baza informatiilor vizuale obtinute si pe baza flerului inginerului geotehnist
– se intocmesc primele etape normale ale studiului geotehnic, dar nu se executa incercarile de laborator, documentatia studiului geotehnic fiind intocmita pe baza studierii vizuale a probelor de sol obtinute; aceasta este situatia cea mai intalnita
– studiul geotehnic este intocmit corect, inclusiv laborator si verificari, dar concluziile sale nu sunt acceptate de beneficiar si documentatia privind solul nu este luata in calcul in cadrul proiectului
Toate situatiile de mai sus viciaza calitatea datelor de proiectare si determina incertitudinea corectitudinii solutiei tehnice favorizate de inginerul proiectant. Aceste erori se propaga in toate etapele de realizare a constructiei si vor urmari constructia pe toata durata sa de existenta.

Betonul si mortarul. Calitatea betoanelor si mortarelor este un subiect de vesnica discutie ce priveste constructorul, producatorul, transportatorul, organele de control, furnizorii de materii prime si proprietarii constructiilor. Desi un material de constructie foarte raspandit si cu traditie indelungata in domeniul constructiilor, betonul este departe de a putea fi considerat un material de constructie fara probleme de calitate. Eliminam aici toate problemele ce pot aparea de la punerea in opera defectuoasa a betonului primit de la statia de betoane autorizata cat si problemele legate de fabricarea betonului pe santier, in lipsa personalului calificat, acestea fiind situatii ce nu trebuie sa apara in practica curenta, fiind reglementate de normative si legi. Totusi, existenta documentatiei complete a betonului livrat, incluzand existenta documentatiei probelor de laborator nu certifica faptul ca betonul pus in opera pe santier a fost de calitatea ceruta de documentatia tehnica a constructiei. Betonul este un material sensibil la diversi factori ai tehnologiei de productie care influenteaza principalele caracteristici ale betonului pus in opera: rezistenta si impermeabilitate. Aceeasi situatie se gaseste si in cazul mortarelor; in general producatorii care livreaza betoane slabe calitativ vor livra si mortare slabe calitativ. Desi bine reglementata de normativele tehnice in vigoare, compozitia si tehnologia producerii betonului nefiind subiect de discutie, totusi numarul mare de parametri care trebuie respectati cumulativ face ca pretul de vanzare al betonului pe piata libera sa fie un factor restrictiv in procesul de productie, comercializare si transport. Parametrii la care ma refer sunt calitatea apei, calitatea cimentului, raportul apa-ciment, calitatea si distributia dimensiunilor agregatelor, lucrabilitatea si tasabilitatea produsului finit, aditivii specifici tipului de beton comandat. Alterarea oricaruia dintre acesti parametri la nivelul producatorului betonului aduce avantaje de competitivitate pe piata in fata statiilor concurente, care sunt multe iar cel putin o parte dintre acestea apartin de grupuri mari, cu traditie, care nu isi pot permite abateri de la calitate deoarece acestea le pot aduce alterari ale imaginii grupului. Producatorul insa nu poate aduce modificari calitatii betonului fara complicitatea constructorului si fara complicitatea laboratorului de analize autorizat, laborator care de multe ori apartine tot de statia de betoane si care intra in joc prin solidaritate sau pe baza de reciprocitate. Constructorul de obicei se intelege din momentul comenzii cu statia de betoane asupra calitatii alterate a betonului si de obicei profitul rezultat se imparte frateste. Nu este vorba de un profit foarte insemnat, dar la cateva sute de metri cubi de beton probabil ca se strange suficient astfel incat sa apara tentatia fraudei. Proprietarul nu va sti niciodata, deoarece toate facturile sunt in regula si banii livrati, ISC-ul nu va sti niciodata, deoarece toate hartiile ce insotesc produsul sunt intocmite si indosariate, dar impactul asupra vietii constructiei este covarsitor, si chiar daca efectul inconstientei unora nu se va traduce prin modificari catastrofice ale starii constructiei, ci se va limita pe toata durata de viata a acesteia la fisuri si umezeala, tot vor fi afectati mai multi parametri ai calitatii constructiei, precum siguranta in exploatare, rezistenta la foc si caracteristicile de filtrare a zgomotului. Pe langa factorii care tin de calitatea betonului livrat, exista anumite probleme legate si de punerea in opera a betonului pe santier, probleme ce se refera de regula la: segregarea betonului pe durata transportului, contaminarea betonului sau mortarului cu resturi ale altor materiale transportate anterior, depozitarea inadecvata la santier (de multe ori direct pe pamant), necompactarea (nevibrarea) corespunzatoare a betonului, vibrarea exagerata a betonului (ceea ce conduce la segregare), compactarea betonului dupa pierderea lucrabilitatii, protectia defectuoasa a betonului dupa turnare, pierderea prea rapida sau prea lenta a umiditatii dupa turnare, betonarea la temperaturi prea ridicate sau prea scazute si multe altele.

Armatura. Otelul ar trebui sa fie cel mai greu de falsificat dintre toate materialele ce intra in compozitia unei cladiri, deoarece nu se poate manufactura pe santier si nici macar in fabrici relativ mari. Calitatea armaturii brute are doua componente majore, calitatea materiei prime (otelul folosit) si calitatea executiei, intelegand aici corespondenta caracteristicilor fizice ale produsului finit cu standardul de produs. Calitatea materiei prime este dincolo de discutie, producatorii de oteluri nu falsifica si nu gresesc sarjele deoarece nu au niciun avantaj, costa tot atat sa produci un otel corespunzator standardului cat costa sa produci un otel de calitate mai slaba. In principiu, oricum , toate procelese sunt automatizate si interventia omului este minima, nici macar acum o suta de ani interventia omului nu era semnificativa in procesul de productie, cu conditia respectarii procedurilor in vigoare la data respectiva. La iesirea din procesul de productie fiecare sarja obtinuta trece printr-un proces complex de testare si certificare a calitatii produsului, proces care la producatorii moderni este automatizat si care ca rezultat produce niste documente care vor insoti materialul, materia prima a urmatoarelor procese, pana la destinatia finala. Deci producatorul otelului nu pote influenta semnificativ calitatea armaturii pusa in opera in cadrul procesului de construire. Pentru a ajunge bara materia prima, otelul, va trece printr-un proces de laminare, va intra intr-un laminor. Si aici este foarte putin probabil ca materialul folosit pentru confectionarea barelor sa fie de slaba calitate, deoarece in anumite limite pretul de achizitie a otelului este acelasi indiferent de tipul de otel folosit. Este adevarat ca laminoarele lucreaza cu zeci de mii de tone de otel pentru fiecare modul de productie, dar tomai din acest motiv nu isi pot permite abateri procedurale, deoarece orice control dupa iesirea produsului pe poarta fabricii duce la compromiterea intregului lot, ceea ce inseamna pierderi semnificative pentru societatea comerciala. Atunci de unde apare calitatea slaba a armaturii pe santier? Ei bine, conteaza mult locul unde este produsa bara ce va fi fasonata. In Uniunea Europeana toti producatorii sunt obligati sa foloseasca aceleasi standarde si aceleasi proceduri, astfel incat un material este identic, indiferent de producator, locul unde este produs (tara) si momentul producerii. Dar producatorii din afara Uniunii Europene nu au interdictie la vanzare pe piata libera din interiorul Uniunii Europene. Oricum, o piata controlata este mai mult dispusa si vulnerabila la produse contrafacute, acesta fiind fenomen larg raspandit in Uniunea Europeana in acest moment. Ca urmare “fier” importat din Ucraina, Rusia, India si China, la calitatea, caracteristicile si proprietatile specifice pietii locale din acea parte a lumii este “adaptat” pietii locale din Romania (componenta a pietii din Uniunea Europeana) prin fabricarea unor certificate de calitate la nivel de comerciant si punerea la vanzare fara a fi conform cu cerintele normelor romanesti. Caracteristic acestor produse este imposibilitatea trasarii circuitului materialului inapoi la producator. Ca sa fie mai clar, desi bara cumparata corespunde perfect cerintelor din alte tari, nu corespunde cerintelor pietii noastre deoarece dispune de alte caracteristici fizico-chimice decat cele luate in considerare prin proiectul constructiei. Aceasta alterare a proprietatilor materialului se traduce direct in alterarea calitatii armaturii si ca rezultat in alterarea calitatii constructiei, in special a cerintelor referitoare la mentinerea caracteristicilor de rezistenta si stabilitate pe toata durata de existenta a acesteia. In afara de posibilitatea provenientei indoielnice a materialului din care este confectionata armatura, mai exista si alte considerente care determina calitatea slaba a actului de constructie, considerente care se refera la activitatea pe santier. Principalele vicii ce se intalnesc in raport cu alcatuirea si exploatarea armaturii sunt: executarea armaturii la temperaturi prea scazute (temperatura barei pe care se executa fasonarea), indoirea barei de dimensiuni mari fara tratament termic, pozitionarea defectuoasa in cofraj, utilizarea de materiale cu caracteristici fizico-chimice si dimensionale modificate din cauza transportului, depozitarii si manipularii defectuoase pe santier, utilizarea armaturii murdare sau cu suprafata acoperita cu diversi poluanti.

Caramida. Fiind un material larg raspandit in constructiile curente din ziua de azi din Romania, de asemenea reprezentand un procent de aproximativ cincisprezece la suta din pretul unei constructii obisnuite, si fiind in esenta un material ieftin, confectionat dintr-o materie prima ieftina, la indemana, si fara o tehnologie complicata, caramida este un produs destul de frecvent falsificat (alterat) in piata curenta. Desi exista norme tehnice care trebuie respectate, exista standarde de produs si exista norme interne de producator, caramida este unul dintre putinele produse a carui calitate variaza de la lot la lot chiar in cadrul aceluiasi producator. Calitatea caramizii se refera in primul rand la calitatea materialului folosit, la tratamentul folosit in timpul procesului de productie si la stabilitatea dimensionala a produsului. La unele dintre produsele existente pe piata se intalneste de asemenea variatia de greutate a produselor din cadrul aceluiasi lot, variatii de culoare, variatii de umiditate si de compartimentare interioara. Fiind un material de constructie care nu are rol structural (nu mai are in conditiile de constructie din Romania contemporana), caramida este tratata ca un material auxiliar, ca o cheltuiala suplimentara, ca un material de compartimentare. Insa rolul primar al caramizii in cadrul constructiei este izolatia termica si fonica, doua conditii importante ce determina calitatea de ansamblu a cladirii. O caramida de calitate slaba va afecta ambele conditii si, in anumite circumstante, poate determina si umiditate nedorita la nivelul peretelui, aparitia fisurilor pe perete sau aparitia crapaturilor in cazul seismelor si un comportament defectuos in caz de incendiu. Punerea in opera este de asemenea deficitara de multe ori, considerand aici urmatoarele aspecte: depozitarea defectuoasa direct pe pamant sau in locuri cu umezeala, umplerea golurilor interioare cu mortar, dispunerea deficitara a caramizii in raport cu constructia, utilizarea de sparturi sau franturi de caramida si multe altele.

Lemnul. Nefiind un material foarte popular in ziua de azi datorita provenientei sale si a contoverselor sociale si ecologice, lemnul este folosit in constructii pe baza de extreme, fie aproape deloc, fie aproape in totalitate. In cazul in care lemnul este folosit pentru alcatuirea structurii de rezistenta a cladirii, o calitate slaba a materialului determina direct o calitate slaba a cladirii prin afectarea cerintelor ce se refera la rezistenta si stabilitate. Calitatea lemnului variaza atat datorita materiei prime din care a provenit (specia de copac care a fost introdusa in procesul de fabricatie), prin varierea caracteristicilor fizico-chimice si mecanice ale matrialului de constructie, cat si datorita proceselor de productie si de exploatare in sine. In procesul de productie, conditiile de exploatare eficienta a materiei prime conduc la folosirea deficitara a tiparelor de taiere si la utilizarea chiar si a materiei prime ce nu corespunde dimensional, ca varsta sau ca nivel al defectelor. La vanzare, datorita paletizarii, apar de multe ori produse ce sunt incomplete dimensional, prezinta crapaturi, goluri sau insertii. In procesul de construire, datorita costurilor, apare folosirea unor produse ce sunt afectate de daunatori sau mucegaiuri, prezinta abateri de forma, abateri de la starea de uscare, care prezinta exagerat de multe noduri sau prezinta caracteristici mecanice slabe. Desi utilizarea produselor pe baza de lemn care implica procesari insemnate (lemnul stratificat, panourile de lemn) mai reduce din problemele asociate lemnului enumerate mai sus, totusi calitatea constructiei ce utilizeaza produse pe baza de lemn este puternic afectata de calitatea produsului folosit dar si de calitatea muncii prestate, de calificarea si constiinta lucratorilor, de calitatea materialolor folosite pentru tratament si altele.

Elementele de asamblare demontabile. Nu exista imbinari demontabile fara elemente de asamblare. Calitatea imbinarii depinde in special de tipul elementelor de asamblare alese, de cuplul de material stabilit intre materialul de baza si elementele de asamblare si de parametrii folositi la realizarea imbinarii. Realizarea de imbinari defectuoase determina direct o calitate slaba a constructiei prin afectarea directa a cerintei privind rezistenta si stabilitatea pe toata durata de existenta a constructiei. Pentru alegerea tipului de asamblare dorit, proiectantul trebuie sa aleaga dintr-o varietate de zeci de mii de repere, clasificate in sute de solutii constructive oferite de o mare varietate de producatori, importatori si comercianti. Ca urmare, calitatea imbinarii va varia atat in functie de solutia impusa de proiectant, cat si datorita abilitatii constructorului de a se conforma prescriptiilor tehnice impuse de producatorul solutiei. Orice abatere de la tehnologia necesara va conduce la o calitate slaba a imbinarii cu consecintele enumerate asupra calitatii constructiei.

Materialele de izolatie. Materialele de izolatie au rolul de a separa mediul constructiei de influentele mediului exterior ce constau in diferente de temperatura, umiditate si zgomot. Fie ca scopul izolatiei este conservarea energiei, fie ca este protectia impotriva apei sau limitarea zgomotului ambiental, o izolatie de calitate ridicata va influenta in bine calitatea vietii in interiorul cladirii, va prelungi durata de viata a cladirii si va contribui semnificativ la pastrarea valorii cladirii de-a lungul timpului. Materialele de izolatie sunt foarte variate ca tip, chiar daca au in esenta acelasi scop, iar diversi producatori au reusit sa aduca pe piata materiale din ce in ce mai performante sau din contra, din ce in ce mai ieftine. Ar trebui sa fie clar faptul ca un material de calitate vine cu un cost corespunzator, dar in conditiile particulare ale pietii din Romania, fara o mare experienta in utilizarea materialelor de izolatie performante si dominata de superficialitate in tratarea informatiilor ce vin din industria publicitara de profil, au reusit sa patrunda tot felul de materiale, pentru toate buzunarele, care afiseaza in mod surprinzator aproximativ aceleasi proprietati caracteristice. Bineinteles ca nu pot avea aceleasi caracteristici sorturi din acelasi material care costa de la simplu la dublu, dar caracteristicile materialului sunt impuse prin norme si agremente tehnice, care in afara de hartiile ce insotesc produsul pe piata, nu au nimic in comun cu proprietatile efective ale materialului. Ca urmare, constructorul are asupra umerilor povara alegerii unor materiale de calitate cu care trebuie sa se incadreze in buget si sa realizeze si profit. In nouazeci la suta din cazuri, constructorul va alege materialul cel mai ieftin si nu ii va pasa de calitatea lucrarii executate. De ce? Pentru ca in general calitatea lucrarilor de izolatii nu poate fi determinata pe moment, pentru ca nu este controlabila fata de factorii ce ii pot fi opozabili si pentru ca nu il intereseaza comportarea in timp a constructiei. Ca proprietar, la momentul constructiei, suntem sub o mare presiune financiara, astfel ca de obicei proprietarii accepta utilizarea unor materiale de izolatie de provenienta si certificare indoielnica, deoarece in niciun moment proprietarul constructiei nu se gandeste la ceea ce se va intampla dupa terminarea santierului si eventual la douazeci de ani dupa aceea. Din nefericire, aceasta neglijenta la momentul construirii afecteaza serios ulterior viata in interiorul imobilului si chiar durata de viata a imobilului.

Materialele de finisare. Finisajele sunt subiectul preferat al posesorilor de locuinte deoarece sunt exact ceea ce se vede din exterior, sunt exact ceea ce omul atinge si simte cand interactioneaza cu o cladire. Este adevarat ca impactul materialelor de finisare asupra calitatii constructiei este limitat din punctul de vedere al criteriilor de definire a calitatii constructiilor, dar din punct de vedere al impactului vizual, al vietii in interiorul imobilului si al pretului de vanzare a acestuia ele sunt foarte importante, iar pentru anumite categorii de oameni cele mai importante. De asemenea, nu poate fi numita o cladire de calitate, o cladire care arata saracacios finisata sau semifinisata, dar aceasta situatie va tine la distanta clientii care nu se pricep la constructii, care nu dispun de lichiditati pentru a o finisa asa cum doresc, va tine la distanta rechinii imobiliari si eventual si hotii. Din nefericire, oricine poate crede ca se pricepe la finisaje si aceasta face subiectul finisajelor un subiect foarte greu de abordat. Preferintele oamenilor sunt greu de inteles, mai ales ca in ultima vreme, oamenii sunt influentati de anumite curente care sunt in opozitie directa cu scoala romaneasca de arhitectura si constructii (stiluri “naturale”, futuristice, feng shui, ecologiste si altele).

Materialele folosite la instalatii. Instalatiile sunt componente ale constructiei care fac cladirea locuibila si care asigura proprietarului un mediu de viata conform proiectului sau necesitatilor. Intr-un mod paradoxal, in domeniul instalatiilor, materialele de calitate inferioara vor fi mai scumpe pe termen lung, din cauza cheltuielilor sporite in intretinere si reparatii. Si trebuie tinut seama de faptul ca in domeniul instalatiilor, raportul dintre calitatea materialelor si pretul lor nu este cel normal, adica un material mai scump nu inseamna intotdeauna un material de calitate, ci, in multe cazuri, numai un material la moda sau un material pentru fraierii cu bani. Trebuie avut in vedere aspectul interesant al impactului major al instalatiilor asupra vietii in imobil in cazul defectiunilor sau catastrofelor, cand impactul poate fi de la disconfort (de exemplu, la deteriorarea unei conducte de apa, apa patrunde in locuinta, iar reparatiile implica distrugerea finisajelor si intreruperea folosirii utilitatilor) si pana la punerea in pericol a vietii umane (de exemplu, in cazul scurgerilor de gaze sau in cazul unei defectiuni a instalatiilor electrice soldate cu incendiu). In cazul proiectarii si executarii instalatiilor, siguranta in exploatare trebuie sa fie factorul cel mai important, economii la materiale putand duce la pierderea de vieti sau la distrugerea totala a imobilului. Ca urmare, impactul calitatii instalatiilor asupra calitatii constructiei se face simtit pe multiple planuri, fiind unul dintre cele mai importante subiecte ce tin de exploatarea constructiei.

Concluzii

Impactul calitatii materialelor de constructie asupra calitatii constructiei este complex si nu este usor de apreciat cantitativ pe baza unor criterii simple, deoarece implica, pe langa factorii obiectivi, investigabili stiintific, si factori subiectivi, care tin de satisfactia clientului, a proprietarului constructiei. In orice caz, este usor demonstrabil ca materiale de calitate superioara determina o calitate mai buna a constructiei, a cladirii. Din nefericire, nu exista o cultura a calitatii in constructii si, desi legea impune un sistem de asigurare a calitatii, daca beneficiarul lucrarilor nu este constient de importanta anumitor decizii si actiuni pe care trebuie sa le ia pe durata lucrarilor de constructii, se poate trezi la sfarsitul lucrarilor cu un rezultat de slaba calitate. Nu numai factori care tin de imoralitate si neglijenta duc la alegerea unor materiale slabe calitativ in cadrul procesului de construire, dar uneori decizia de folosire a unor materiale slabe calitativ este generata de presiunea pietii, de promovarea fortata a anumitor solutii si de incapacitatea factorilor implicati de a intelege consecintele pe termen lung a deciziilor luate. In acest sens trebuie intreprinse actiuni de crestere a cunoasterii stiintifice a publicului astfel incat sa poata fi capabil sa cunoasca si sa aprecieze caracteristicile materialelor prezentate, sa poata sustine un proces de decizie informat pe baza unor criterii de decizie judicios alese si sa inteleaga si sa respecte rolul investitorului in procesul de construire. Tot in acest context trebuie imbunatatita deontologia profesionala a dirigintilor de santiere, a responsabilor tehnici cu executia, a sefilor de santier si a constructorilor, astfel incat sa se conformeze exigentelor sistemului de management al calitatii in constructii si sa se disocieze de componenta de piata a industriei constructiilor.

Despre ratiune

Definitia ratiunii scapa in general tocmai singurelor fiinte care, cu o aroganta nemasurata, si-au asumat o insusire, care dupa propria lor parere le este caracteristica, ratiunea. Am cautat definitia in patru dictionare ca sa ma lamuresc ce este ratiunea si am gasit o definitie de care nu sunt prea convins: ” Facultate, proprie omului, de a cunoaște prin notiuni, judecati, de a gandi logic, de a intelege sensul si legatura fenomenelor”. In primul rand, nu sunt convins ca ratiunea, orice ar insemna ea pentru omul de rand, este proprie omului. Exista numeroase dovezi ca indivizi apartinand unor specii diferite pot rezolva probleme complexe, pot intelege sensul unei comunicari, chiar daca este neverbala, si pot analiza cauze si anticipa consecinte. Pentru acest tip de comportament animal, omul a inventat o alta denumire, “instinct”. Pentru aceleasi gen de comportament, pentru aceleasi procese, societatea umana dezvoltata a inventat doua concepte, unul propriu omului si unul propriu celorlalte animale. Voi trece peste asta si voi analiza restul definitiei, in primul rand sintagma “de a cunoaste prin notiuni, judecati”. Ei bine, judecata, in sens de gandire, de cantarire, de analiza, nu este asa de prezenta in societatea contemporana. Este foarte prezenta de la un nivel in sus, este adevarat, exista oameni care isi dedica viata gandirii, dar noi, cei multi, nu avem atat de des ocazia de a gandi profund. Mi-as dori foarte mult ca procesul de analiza in scopul cunoasterii pure sa fie foarte prezent in societate, este un concept pentru promovarea caruia merita sa cheltuiesti timp si bani. In continuarea definitiei gasim sintagma “de a gandi logic”. Un alt fel de gandire nu cunosc. Exista gandirea ilogica? Exista alte specii care gandesc ilogic? Gandirea in sine se presupune prin definitie a fi logica, de fapt procesele de gandire sunt o insiruire de conexiuni logice intre concepte si actiuni. Probabil realizatorii definitiei nu au insistat prea mult asupra aspectelor logice ale definitiei. Mai departe scrie “de a intelege sensul si legatura fenomenelor”. Ultima parte indica masura extraordinara a vanitatii umane. Ma intreb cati dintre cei care au luat vreodata DEX-ul in mana inteleg cu adevarat lumea in care traiesc, deoarece la asta trebuie sa se refere cuvantul “fenomen”, nu-i asa? In plus, definitia implica faptul ca ratiunea este, in primul rand, un proces individual, un efort de gandire care este propriu individului si care, probabil in virtutea unor procese indelungte, il face sa inteleaga in ultima instanta lumea in care traieste. Suma acestor procese individuale au cladit societatea in care traim. Cu siguranta ca societatea noastra a fost construita de-a lungul timpului pe baza unor procese sociale rationale, dar se pare ca ratiunea a parasit omul modern. Pentru a readuce ratiunea, oricare ar fi definitia ei, la indemana individului si in uzul societatii, nu exista vreun efort prea mare, nu exista o recompensa prea mica.