Tag Archives: popor

Romania

Sa traiti, Majestate!

Astazi Regele Mihai a implinit 95 ani. Presa a scris suficient despre semnificatia evenimentului, nu mai e cazul sa discutam despre ceva evident, ceva destul de popularizat, oricum. As vrea insa sa il citez pe Regele Mihai: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea si demnitatea” (Regele Mihai, 25 octombrie 2011). Sa ne intelegem bine, in Romania libertatea si dmocratia sunt, in felul lor mioritic, bine inradacinate la noi in tara la nivelul anului 2011. A le pune in discutie ar insemna sa rascolim lucruri despre care nu ar trebui sa mai vorbim inainte de a ne dobandi celelalte doua lucruri despre care ne vorbea Regele Mihai: identitatea si demnitatea, precum si depre precedenta si relatiile dintre ele.

Identitatea este un exemplu clasic de cuvant folosit pana la uzura, pana la desfiintare si pierderea semnificatiei, de obicei in context cu mult in afara intelesului natural al limbii vorbite. Adica in afara intelesului dat de DEX: “IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité” . Extraordinar, dar nici o legatura cu genul de identitate la care se referea Regele Mihai, identitate care ne lipseste noua si pe care nu stiu cand vom mai fi in stare sa o dobandim. Sau daca vom mai fi in stare sa o dobandim vreodata. Identitatea nationala (caci nu despre cartea de identitate vorbim aici) este o sintagma echivalenta, sau cel putin in stransa legatura cu un anumit gen de sentiment national sau de constiinta nationala, care se refera la sentimentul afectiv de apartenenta a unei persoane la o entitate nationala (natiune, stat national) sau la un popor. OK, in mare identitatea nationala nu este un concept definit exact, si mai rau decat atat, este o notiune care a variat semnificativ de-a lungul timpului, avand rand pe rand variante care tind toate sa ofere individului o relatie confortabila cu indivizi asemenea lui, care tind sa faca din individ parte a unei comunitati extinse, comunitate din care fac parte indivizi cunoscuti, putini, si indivizi necunoscuti, foarte multi. Cunoscuti sau necunoscuti nu conteaza, in principiu indivizii respectivi sunt in mare toti la fel, animati de aceleasi interese, cu aceleasi traditii, cunostinte, concepte si reactii. In Romania acum.., nu prea mai avem identitate, pe de o parte datorita unor influente istorice, pe de alta parte din cauza unor influente politice nefaste care apar din spatiul european. Regele Mihai nu a avut niciodata interesul sa ne sfatuiasca gresit. Europa are, Europa lupta pe toate caile impotriva identitatii noastre, si nu numai, chiar impotriva identitatii europene, cu o tenacitate data numai de prostia colectiva a clasei politice. Ascultati-l pe Rege si nu pe politicienii straini, caci fara identitate nu vom obtine niciodata ce-a de a doua chestie care ne lipseste: demnitatea.

Despre demnitate DEX-ul ne ofera, ca de multe alte dati, o capcana: “DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu.” Extraordinar! Haideti sa vedem ce inseamna a fi demn. Dupa DEX: “DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de…). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus”. Ei aici vine problema, demnitatea vine la pachet cu atitudinea morala, cu respectul, cu capacitatea si destoinicia. Nu a unuia singur, ci a tuturor! A tuturor celor asemenea, a tuturor celor care si-au castigat si asumat o identitate, care fac parte activa dintr-o natiune, dintr-un popor, care se ridica deasupra conceptului de populatie, gloata, cireada si pun umarul la actiunea colectiva a unei natiuni, in interes propriu, acum si in viitor.

Sa traiti, Majestate!

Robot

Preocuparile evolueaza odata cu societatea

In timpurile dictaturii comuniste preocuparile oamenilor erau in mod artificial timute departe de anumite subiecte care deranjau partidul si creau statului un grad sporit de discomfort. Nici nu era greu, in lipsa societatii informatizate existau alte parghii foarte eficiente care facilitau colectarea de informatii si reuseau sa impuna oamenilor ziduri informationale greu de trecut. Subiectele pe care oamenii aveau voie sa le abordeze si in cadrul carora se simteau fericiti si in largul lor erau foarte restranse dar includeau, in mod oarecum surprinzator, stiinta si tehnologia, si despre acestea am de gand sa vorbesc in articolul de fata. La vremea aceea se discuta fie in particular, fie la nivelul unor cercuri private mai mult sau mai putin coerent constituite, fara jena si fara restrictii, despre stiinta si tehnologie, fara ca persoanele ce abordau subiectul adus in discutie sa fie stigmatizate intr-un fel sau altul de prieteni sau de societate. Faptul ca oamenii erau familiarizati cu problemele stiintei si tehnicii era facilitat de larga raspandire a profesiilor tehnico-stiintifice in cadrul partii active a poporului, parte activa care era de altfel destul de insemnata fata de ceea ce avem astazi angrenat in partea productiva a campului muncii. Nu e deci de mirare ca nivelul culturii tehnico-stiintifice al epocii era foarte ridicat, la vremea aceea oamenii realizant in particular, acasa, de obicei in laboratoare auto-utilate, lucruri care concurau in complexitate produsele economiei “socialiste” si ca erau, la vremea aceea la cel mult zece ani in urma produselor occidentale. A fost odata.

Nu am inteles, si multa vreme m-am intrebat cum s-a putut ajunge la eliminarea completa in ziua de azi a preocuparilor tehnico-stiintifice din randul preocuparilor partii active a poporului roman. E drept ca nu mai avem aproape deloc in industrie profesii tehnico-stiintifice. Ba nu, gresesc, nu mai avem deloc industrie, deci nu mai avem cum avea profesii de natura tehnico-stiintifica care sa tina angrenate in campul muncii persoane cu un nivel ridicat de cultura tehnico-stiintifica. Astazi este mare rusine in randul tinerilor sa te trezeste angrenat intr-o discutie tehnico-stiintifica, si, din nefericire, aceste subiecte au fost inlocuite de tot felul de frivolitati, care citeaza mancarea, bautura si sexul. Nu va suparati, astea sunt subiecte pe care orice retardat le intelege. Si avem retardati cu nemiluita. Ce, credeti ca un vanzator, sofer, politician sau politist se poate ridica peste nivelul de ratardat functional. Credeti ca oamenii astia contribuie in vreun fel la avansul societatii? Haideti sa facem o evaluare nationala in randul adultilor, sa vedem cati inteleg cu adevarat lumea in care traiesc si cati merita diplomele alea pe care le flutura ca sa isi justifice salariul. Eu zic ca nu prea multi. Cand o societate deviaza de la doctrina stiintifica nu o vor mai aduce pe calea cea buna decat razboiul sau cataclismele naturale de amploare. Restul? Bautura si sex! Si pe astea le cunoaste orice retardat.

Impozite

T.V.A.

Astazi mi-a picat sub ochi un articol referitor la cresterea T.V.A. in Japonia, actiune care s-a dovedit o idee proasta, nici o surpriza pentru un om inteligent. Articolul poate fi citit aici: http://www.business24.ro/international/japonia/majorarea-tva-la-8-la-suta-a-destabilizat-economia-nipona-cum-suporta-europa-si-cote-de-peste-20-la-suta-1551908. Autorul analizeaza destul de frumos anumite aspecte dar se inseala fundamental la partea in care afirma ca Europa suporta mai usor cote mult mai ridicate. Europa nu suporta, dar conditiile specifice in care economiile Europei si Japoniei functioneaza sunt diferite, deci nu trebuie sa judecam simplist situatii care sunt fundamental diferite. Sincer, de Japonia nu prea ma intereseaza, ei se vor descurca mai bine decat noi, dar sa vedem un pic cum este cu T.V.A.-ul in Europa si in particular in Romania, caci desi poate parea suportabil, acest T.V.A. ne doare tare. :))

Inutil de spus, taxa pe valoare adaugata este o taxa relativ noua, inventata, scoasa din palarie, de guvernul francez in 1954. Nu a fost introdusa direct pentru toata lumea, probabil ar fi fost respinsa de popor, a fost introdusa mai intai pentru firmele mari, probabil asa cum ne putem imagina in uralele clasei proletare, dar a fost rapid raspandita pentru tot muritorul. In Romania T.V.A.-ul a fost introdus in 1993 pentru, asa cum sustinea la vremea respectiva guvernul, a tempera lacomia patronilor excesiv imbogatiti, pentru a diminua rata inflatiei si a conduce la micsorarea preturilor. Ce oroare! Poporul a ovationat intens si a inceput sa plateasca! Prost popor! Ironia soartei face ca T.V.A. sa fie o taxa indirecta. Adica nu se colecteaza de la cei care suporta costul ei, se colecteaza de la cei care nu se pot feri, de la cei care este usor sa o colectezi. Cu alte cuvinte este suportata de popor si este colectata de la agentii economici. Alta ironie este faptul ca aceasta taxa cu origini populiste loveste in cei cu venituri mici, cei cu venituri mari fiind oarecum mai la adapost. In Franta, in 1954 introducerea taxei nu a avut efectul asteptat, oricare ar fi fost el, caci istoria ne-a aratat ca problemele societatii franceze, pe atunci inca mandra posesoare de colonii, s-au acutizat si au condus in final la ce-a de-a Cincea Republica. Probabil in valtoarea evenimentelor nimanui nu i-a mai pasat de T.V.A., dar trebuie tinut seama de faptul ca razboiul din Algeria a fost purtat de partea algeriana tot cu bani francezi si introducerea T.V.A.-ului nu a ajutat economia franceza in momentele in care era vulnerabila. Bineinteles ca nici in Romania T.V.A.-ul nu a avut efectul pe care guvernul a mizat, deoarece in 1993 rata inflatiei a fost mai mare de 256%, record pentru Romania vremurilor noastre. Ma rog, poate guvernul isi dorea stimularea inflatiei, caci ne aflam cu istoria in anii marilor credite “neperformante”, credite care au falimentat banci in beneficiul politicienilor, deci sa nu mai vorbim de obiectivele guvernului. Exista o categorie mare de oameni adepti infocati ai T.V.A.-ului. In marea lor majoritate sunt economisti cu ceva conexiuni in guvern si cu vederi socialiste. Principalul lor argument pentru sustinerea T.V.A.-ului este ca introducerea T.V.A.-ului ar putea ipotetic duce la scaderea altor tipuri de taxe, in special taxe pe care le suporta cetateanul. Argumentul nu poate fi serios, dupa parerea mea, deoarece in nici una dintre tarile in care s-a introdus T.V.A.-ul nu s-a observat acest efect, ci din contra, T.V.A.-ul a pus o presiune suplimentara atat pe economie cat si pe cetatean. Cei care urasc T.V.A.-ul aduc de partea lor o serie de argumente interesante printre care: efectul negativ asupra cererii si ofertei prin prisma productiei de bunuri si servicii, injustetea sociala a costului mai ridicat pentru cetatenii mai saraci, creste abrupt birul total la nivelul cetateanului, in defavoarea lui, dar in favoarea guvernului, duce la cresterea impozitelor pe venit, inclusiv la cresterea impozitarii muncii, sub pretextul justetei sociale, duce la cresterea preturilor si a inflatiei, incetineste cresterea economica si conduce la somaj. Fiecare dintre aceste aspecte este bine fundamentat, dar concluziile nu sunt acceptate de economistii guvernelor europene care vad in T.V.A. panaceul unei guvernari perpetue si lipsite de griji. Una peste alta, impactul T.V.A.-ului in Europa este la fel de negativ ca si in Japonia, numai conditiile locale sunt diferite. Dupa parerea mea T.V.A.-ul este numai o alta hotie fara un fundament economic util societatii, sustenabila numai in conditiile unei cresteri economice perpetue (imposibilitate practica si teoretica), a unei inflatii tinute sub control, a unor guvernari cu deficit bugetar zero sau foarte aproape de zero si a unei societati coerente si unite. Nici una dintre aceste conditii nu este indeplinita in Europa, trageti singuri concluziile!

Exercitii pentru cititor:
1. Cum a reusit guvernul in 1993 sa prosteasca poporul ca introducerea unei noi taxe va rezolva problemele din economie?
2. Cum poate un popor intreg sa arunce in neant, printr-o singura taxa, un sfert din veniturile sale?
3. Cat credeti ca se poate intinde limita de suportabilitate a poporului?
4. Cand credeti ca va fi urmatoarea majorare de T.V.A.? In cat timp credeti ca va ajunge T.V.A.-ul la 100%?
5. Ganditi-va cum va arata viata vostra cand TVA-ul va trece de 50%, ca nu mai e mult, unii care deja s-au nascut vor prinde asta, daca noi nu facem ceva!

Munte

Inceput si sfarsit

Socant la poporul roman, la omul normal din popor, este lipsa identitatii. “Ce esti?” O intrebare simpla. Puneti-o unui roman si nu o sa obtineti nici un raspuns satisfacator. Unii vor spune ca este o intrebare proasta, prost pusa, fara nici o semnificatie. Altii va vor evita, pur si simplu. Altii vor raspunde potrivit diverselor circumstante in care se gasesc temporar, la momentul vorbirii, raspunsuri pe care le-am primit la aceasta intrebare variind de la avocat, tanar sau proprietar si pana la alb, negru sau homosexual. Foarte putini mi-au spus ca sunt romani, mult mai multi mi-au spus ca sunt tigani de exemplu. Si asta pentru ca omul care incearca sa raspunda la aceasta intrebare incomoda nu reuseste sa gaseasca intre semnificatiile cuvantului “roman” ceva care sa il defineasca, ceva care sa fie comun majoritatii oamenilor care formeaza poporul roman si care sa nu fie comun altor popoare. Lucruri ar fi. Atat lucruri, cat si atitudini, actiuni si mentalitati. Acestea insa au fost sistematic demonetizate atat de regimul comunist cat mai ales dupa revolutie, de tot felul de destepti antiromani pe care guvernul i-a tinut in puf in loc sa ii trimita unde le e locul. Sa fim bine intelesi, adevarul este unul singur si minciuna numita istorie poate fi scrisa si in favoarea noastra, nu numai a dusmanilor nostri. Cine spune altceva e un cretin pe care mai bine nu il bagam in seama ca sa nu ajungem la lucruri pe care le evitam de multa vreme. Dar a nu baga un oligofren in seama e una si a asimila imbecilitatile sale este cu totul altceva. In Romania pe prima pagina a ziarelor gasesti fundul unor analfabete ridicate la rangul de vedete, iar lucrurile care ar conta cu adevarat pentru istoria noastra abia intra la capitolul fapte diverse. Zilele trecute a aparut in Romania Libera (si probabil si in alte ziare) la sectiunea “Fapt Divers” un articol despre prezenta celtica pe teritoriul Romaniei de azi. Articolul poate fi citit aici: http://www.romanialibera.ro/actualitate/fapt-divers/descoperire-istorica-in-timpul-lucrarilor-de-la-autostrada-transilvania-352447. Articolul respectiv, si nici multe altele ca el de altfel, nu au produs nici un ecou aici, nu a fost preluat de televiziuni si nu a aparut nicaieri pe prima pagina. L-am trimis unor prieteni bretoni. Ei l-au considerat senzational, foarte important si mi-au cerut detalii. Mi-a fost rusine ca nu am putut sa le spun mai multe. Pentru ei istoria lor este foarte importanta si nu numai ca nu o neaga, asa cum o fac guvernantii nostri, dar fac parada de ea cu orice ocazie, de la sarbatorile populare cu tema celtica abundente in Bretania si pana la emsiunile culturale in limba bretona de la radioul public. Si asta in zone unde limba bretona mai este vorbita la ora actuala de mai putin de doi la suta din populatia locului! Tot ei sunt cei care m-au numit fratele lor pentru ca le-am spus ca ne tragem din daci, neam care in conceptia lor este celtic, desi dovezile arheologice sunt ca si inexistente in aceasta privinta. Si totusi, eu cred ca originea nu mai conteaza atat de mult in societatea contemporana, nu originea este cea care te defineste, cea care iti hotaraste actiunile, gandurile si viitorul. Bineinteles, originea este importanta, iti da un trecut, iti confera un inceput, iti da o identitate si te face parte dintr-o cultura si o civilizatie. Insa originea nu are nici o semnificatie daca nu esti constient de ea si nu reusesti sa te inalti la asteptarile ei. Nu conteaza daca nu ii acorzi importanta cuvenita, daca nu te instruiesti in acest context si nu iti cultivi respectul pentru ea. Si dand la o parte, voit sau fortat de imprejurari, originea, omului din popor nu ii mai ramane nimic. Asa cum spuneam mai sus, lucruri ar fi, dar el nu este invatat sa le recunoasca, nu este lasat sa si le cultive si, mult mai rau, a fost antrenat de multi ani sa se rusineze de ele, sa le nege. Bineinteles, ar fi mult mai important ca omul din popor, prototipul fictiv de care tot vorbesc in acest articol, sa fie ancorat in realitate, sa gandeasca corect, in interesul sau, sa intreprinda actiunile corecte, sa ia deciziile potrivite pentru urmasii lui si sa nu isi mai vanda cota sa de democratie, votul, pe doi mici si o galeata. Cautati si voi pe net informatii despre bretoni, despre traditiile si istoria lor, despre identitatea lor si despre modul in care sunt mandri de tot ceea ce ii defineste fara sa deranjeze pe nimeni. E adevarat ca ei traiesc intr-o tara cu mai putini oligofreni si nu au nici vecini rau voitori dar identitatea le vine din interior, nu de la ceilalti. De ce nu putem fi si noi ca ei? De ce trebuie sa ne fie rusine tot timpul pentru ca suntem romani. Un pic de identitate, un pic de mandrie, dar nu din cea prosteasca, ne-ar prinde bine, ne-ar face respectati si ne-ar aduce un viitor. Pentru noi si pentru copiii nostri!

6 asemanari intre sindicate si partide politice

1. Ambele organizatii sunt fundamental bine intentionate dar in realitate servesc doar interese personale.

2.Ambele organizatii au membri cotizanti si filiale in teritoriu.

3.Ambele organizatii primesc sub diverse forme bani de la bugetul de stat si facilitati multiple.

4.In 2009 la referendum am votat sa avem 300 de parlamentari in schib acum avem 700. Ambele organizatii nu au  ineprins nimic in aceasta privinta si au aplicat politica strutului netinand  cont de dorinta poporului, probabil dansii reprezinta populatia care nu a participat la referendum.

5. Ambele organizatii au avut membri in conducere  arestati sau  condamnati pentru fapte de coruptie.

6. Ambele organizatii prezinta legaturi stranse in perioada alegerilor si coalizeaza pentru interese meschine comune.