Tag Archives: parinti

Scoala

Exista oare elevi motivati?

Fara indoiala, putem distinge cu usurinta un elev “silitor” de un elev care nu este interesat de scoala, dar o intrebare ramane totdeauna in actualitate: mai exista oare vreun elev silitor? Intrebarea a fost pusa cu mult timp inainte de a merge eu la scoala si de atunci au trecut cateva zeci de ani, lucrurile ar fi trebuit sa evolueze in bine, doar nu o fi existat o singura generatie de elevi silitori, cam pe vremea cand s-a inventat scoala, si de atunci nu au mai intrat in scoala decat lepre, nu? Ei bine, recunosc, la data la care am inceput eu scoala, nu prea existau elevi silitori, dar fiecare dintre noi a avut o foarte buna scuza, scoala comunista nu ne stimula deloc, si lucrurile cred ca s-au schimbat in bine, gradat, dar pentru o foarte scurta perioada de timp, incepand cu perioada de dupa Revolutia Romana. Nu stiu ce anume a inceput sa ii stimuleze pe elevi dupa revolutie, dar stiu ca inainte de ea cam toti elevii prezentau toate semnele caracteristice unei loaze: mergeau la teme de parca mergeau la taiere, nu faceau decat minimul, absolut minimul necesar, lasau o multime de aspecte neexplorate si evitau dialogul cu profesorii. E adevarat unii dintre noi preferau lucrurile complicate in locul lucrurilor simple si faceau multe activitati complementare scolii, ambele aceste lucruri nefiind apanajul leprelor, probabil aceste lucruri fiind cele care au adus la momentul oportun un plus necesar pentru aparitia catorva elemente foarte bune la sfarsitul ciclului scolar. Dar, asa cum spuneam, regimul comunist nu dadea o mare atentie laturii personale a fiecarui elev, toti mergeau cu turma, cine nu se integra era fortat sa o faca. Nu mai vreau sa aduc vorba de diverse munci “voluntare”, de “excursiile” la mucile campului, de colectarea de deseuri reciclabile, de campaniile pentru plante medicinale si toate celelalte prostii care ne-au amarat viata scolara si care nu au facut interactiunea cu scoala in nici un fel mai buna.

Acum insa fiecare elev este tratat conform cerintelor sale individuale si de multe ori mult peste acestea, avand de partea lui atat scoala cat si sparintii, apoi suport “calificat” din parte diversilor “profesionisti” ai scolii si, bineinteles, beneficiaza de bunavointa societatii prin intermediul unor asociatii de profil. Deci, cel putin teoretic, toate conditiile necesare ca sa performeze in scoala. Si totusi, studii mai mult sau mai putin recente, ca si statisticile Ministerului Invatamantului, completate an de an de atentia presei in jurul dezastrelor de la evaluarile nationale si de la Bacalaureat, ne arata, fara nici o umbra de indoiala ca lucrurile nu au evoluat deloc in bine de la momentul “inventarii” scolii moderne inspre zilele noastre. Ba din contra, e din ce in ce mai rau. Ca urmare, cu certitudine, confirmat de experienta directa a asociatiei noastre, in loc sa intalnim un procent bun de elevi care sa se manifeste pro-activ in legatura cu sarcinile primite in scoala, care sa isi aleaga lucruri ce au tendinta sa le mareasca nivelul cunostintelor, care depun efort in activitatile scolare, care sunt atenti la ore, care se grabesc sa isi faca temele, care lucreaza in plus fata de nivelul cerut in clasa si care isi urmaresc insarcinarile pana cand acestea ajung intr-un final la sfarsit, gasim acelasi procent covarsitor de elevi care nu isi fac temele, care nu fac decat minimul necesar ca sa treaca clasa, care nu fac nimic in plus si care pur si simplu nu sunt interesati de scoala. Ei bine, parerea mea personala, dar pe care o pot argumenta si sustine, este ca responsabilitatea este impartita intre scoala pe de o parte (cu o participare la vina de 50%), parinti pe de alta parte (cu o participare la vina de 30%) si la sfarsit elevi (cu o participare la vina de 20%).

Ei bine, intrebarea din titlu nu trebuie sa ramana fara raspuns, asa ca, porniti in cautarea unor elevi motivati, dar nu obsedati de scoala, inteligenti, dar nu genii, va vom tine la curent pe parcursul urmatoarelor catorva articole.

Scoala

Profesori, parinti, elevi

Am scris aici de nenumarate ori despre starea invatamantului din Romania si cred ca de fiecare data am avut de spus numai lucruri triste, lucruri care nu sunt de natura sa ne bucure. Si profesorii, si elevii, si parintii acestora sunt prinsi intr-o hora in care nu mai au posibilitatea sa isi controleze actiunile, sa se gandeasca la interesele lor sau sa isi controleze atitudinea unora fata de ceilalti. Cunosc nenumarati profesori, parinti si elevi si pot sa afirm ca pentru cea mai mare parte a lor interesul propriu este o necunoscuta, relatia cu scoala ca institutie este o enigma iar relatiile intre profesori si elevi (respectiv parinti) sunt un razboi pe care toate partile l-au pierdut deja. Mai mult decat atat, lumea tulbure din mediul scolar invadeaza brutal, cu ajutorul statului, si viata familiala, spargand armonia care ar trebui sa existe intre membrii familiei si aducand in conflict parintii si copiii, parintii intre ei si copiii cu toata lumea. Nici evolutia societatii nu incurajeaza o relatie armonioasa a celor implicati in activitati didactice sau educationale iar evolutia tehnologica a ridicat bariere intre oameni care vor modifica probabil pe termen lung societatea intr-un mod pe care acum nu ni-l putem imagina. Intotdeauna au existat in mediul scolar oameni care nu aveau ce cauta acolo, de la cersetori la profitori si de la hoti la bolnavi psihic, oameni de care aflam din cand in cand de prin presa. Un exemplu recent este “profesorul vanzator”, un om despre care se poate citi aici: http://www.ziare.com/scoala/profesori/un-profesor-care-isi-obliga-elevii-sa-i-cumpere-o-carte-suspendat-si-reclamat-la-parchet-1341717 . Profesorul citat in articol este un exemplu bun de marlanie dar el nu reprezinta o exceptie ci mai degraba este exact exponentul regulii, fara suparare, in toate scolile exista exemple de genul acesta. Comportamentul de bisnitar al cadrului didactic nu este justificabil nici prin salariul mic pe care acesta il are, nici prin viata grea din invatamant, nici prin cine stie ce ipotetice probleme familiale, pur si simplu profesorii care fac acest gen de activitati, care au acest gen de limbaj, care trateaza relatia profesor – elev sau profesor – parinte in acest mod sunt niste taranoi ajunsi in sistemul de invatamant datorita gaurilor din legislatie, taranoi care altfel nu ar fi capabili nici macar sa raneasca grajdurile de odinioara ale C.A.P.-ului. Sistemul inca ii tine la piept, parintii ii tolereaza, copiilor le este frica de ei, dar din cauza paturii groase de taranoi invatamantul romanesc se deterioreaza si mai mult, si capata slabiciuni care se suprapun eforturilor statului de a distruge farama de activitate educationala care mai exista in Romania.

Solutia este in buzunarul nostru, se pare insa ca nimeni nu se indura sa intinda mana si sa o scoata la iveala. Nu trebuie sa ne alarmam prea tare, in fond si in Evul Mediu au trait oameni foarte bine, si in comuna primitiva au trait oamenii, vor trai si in IDIOCRACY, nu se moare de prostie!