Tag Archives: ofertant

Piata

Consumatorul

Intreaga propaganda economica a zilei de azi se poarta in jurul consumatorului, adica acea persoana, integrata in circuitul social care isi satisface necesitatile prin folosirea contra cost a bunurilor si/sau serviciilor furnizate de o terta parte, cel mai adesea un agent economic. Bineinteles, nici o economie sanatoasa nu poate produce fara consum, consum care este asigurat de consumator, dar exista o diferenta cruciala intre consumatorul care isi acopera nevoile personale si consumatorul care acopera nevoile economiei, din acest punct de vedere consumatorul european fiind putin educat si foarte receptiv la orice prostie propagandistica. Dar insasi notiunea de consumator este ambigua. DEX-ul defineste consumatorul ca persoana care consuma bunuri sau servicii. Sigur, e si asta o definitie, dar DEX-ul pierde nuante importante, definitia corecta cred ca este cea data mai sus, insa si aceasta ridica anumite semne de intrebare. De exemplu cum definim necesitatea si pana la ce limita se intinde ea, adica care este diferenta intre necesitatea pentru supravietuire si necesitatea pentru un trai imbelsugat, si daca, sau mai degraba daca nu, acest ultim fel de necesitate este legitima sau nu din punct de vedere economic.

Este clar ca pentru a trai un om are nevoie de hrana, imbracaminte si adapost (locuinta). Acestea trei reprezinta esentialul, dar din nefericire pentru el si din fericire pentru producator/furnizorul de servicii, omul isi poate dori fie o diversificare semnificativa a acestor nevoi de baza, fie ceva superior nevoilor primare, de exemplu sa manance mancare scumpa (care in paranteza fie spus ii ruineaza sanatatea, ducand la alt gen de nevoi si de consum), sa se imbrace cu haine scumpe sau la moda (care in paranteza fie spus ii confera un statul social, adevarat sau fals, dar care duce la un alt gen de nevoi si de consum), sa se distreze (stiti… duce la alt gen de consum) si altele. Ei bine, orice dorinta de corectare a unei discrepante intre starea de fapt si modul in care individul isi doreste viata constituie o necesitate. Dar… apare o alta problema, nevoia, o anumita parte a necesitatii.

Necesitatea este legata, asa cum am stabilit deja, de dorinta. Dar, intotdeauna vor ramane necesitati ale individului neacoperite, fie pentru ca nu sunt considerate prioritare, fie pentru ca individul nu are posibilitatea sa le acopere prin resurse proprii, fie pentru ca societatea nu este apta sa ii acorde ceea ce cere. Ca urmare nevoia este acea parte a necesitatii care este acoperit de consum. Simplu!

Mai avem un pic si ajungem acolo unde trebuie sa ajungem. Dar mai intai, consumatorul nu poate consuma daca nu are de unde. Bineinteles, ne poate duce gandul catre notiunea de producator, dar nu, in sens economic orice agent care vine in intampinarea nevoilor consumatorului se numeste ofertant. Bineinteles, in sens larg ofertantul poate fi direct producatorul, dar mai adesea este vorba de un comerciant sau un alt gen de intermediar. Chiar si asa, legatura dintre consumator si comerciant nu se face direct, ci se poate realiza numai in prezenta unui anumit mediu, acest mediu fiind numit piata.

Piata este locul de intalnire intre cerere si oferta, sau, spus in spiritul articolului nostru, intre consumatori si ofertanti. Piata nu trebuie privita ca locul fizic de intalnire cei doi, piata este mai degraba un o retea complexa de relatii care se stabilesc intre diversi actori care participa la satisfacerea nevoii si unele dintre aceste relatii sunt reprezentate de mijloacele prin care ofertantii stimuleaza consumatorul. Adica reclama.

DEX-ul defineste reclama ca fiind o activitate (comerciala) prin care se urmareste, pe calea publicitatii (prin tiparituri, radio, televiziune, cinematograf etc.), suscitarea, castigarea interesului public asupra anumitor marfuri, a unor carti, a unui spectacol, a folosirii unor servicii etc.; Raspandire de informatii elogioase (despre cineva sau ceva), cu scopul de a-i crea renume sau popularitate. Perfect, foarte aproape de adevar. Reclama este un instrument al ofertantului destinat promovarii desfacerii produselor sau serviciilor sale si care urmareste sa ii furnizeze consumatorului anumite informatii (mai mult sau mai putin adevarate) despre produs si eventual asupra posibilelor surse de achizitionare. Din nefericire in ziua de azi reclama este folosita cu precadere pentru a influenta cererea, prin motivarea nejustificata a consumatorului spre asumarea unei nevoi nereale fata de produsele sau serviciile ofertantului, produse sau servicii care nu acopera o nevoie sau o necesitate reala. Exemple de acest fel intalnim la tot pasul: televizoarele cu ecran un pic diferit fata de celelalte, tabletele un pic mai mari sau un pic mai subtiri, telefoanele pe care le poti scapa in apa si asa mai departe. Toate aceste produse nu acopera nevoi reale, ci corespund unor necesitati pe care omul si le construieste artificial si care pot sa fie sau pot sa nu fie corespunzatoare nevoilor generale reale ale individului si ale societatii din care face parte. Daca de exemplu achizitionarea unui telefon nou duce la cheltuirea unor economii care ar fi putut fi de exemplu folosite in cazul unei urgente medicale, atunci putem considera fara grija ca ne putem insela, ca necesitatea care a dus la achizitionarea acelui telefon a fost numai ipotetica si nu a avut o corespondenta in realitatea inconjuratoare. Cu alte cuvinte, consumatorul trebuie sa fie atent la ceea ce consuma, deoarece rolul consumului este satisfacerea nevoilor proprii si nicidecum satisfacerea nevoilor ofertantului. Treaba lui ce face ofertantul cu produsele nevandute, cand consumatorul achizitioneaza ceva, bun sau serviciu, trebuie sa fie convins ca acel lucru ii foloseste lui, ca ii acopera o necesitate, ca achizitia respectivului lucru nu s-a facut sub influenta reclamelor sau a promovarii agresive si ca eventuala necesitate va fi imediat stinsa de respectiva achizitie. Cum spuneam, simplu, nu merita sa discutam mai mult despre asta!