Tag Archives: obicei

Morala, din punctul meu de vedere

Vorbind zilele trecute despre morala, in compania unor oameni luminati, am ajuns la concluzia ca membrii societatii actuale, chiar daca sunt, asa cum am precizat mai devreme, luminati, nu prea au habar ce inseamna morala, si cu atat mai putin, nu pot adera la concepte morale si nu pot contribui la formarea unor curente morale in societate. Pe zi ce trece realizez ca societatea in care traim nu numai ca nu a reusit sa isi creeze de bunavoie un set de concepte morale pe care toti membrii sa incerce sa le respecte, dar nici macar pana la aceasta ora nu exista un curent care sa ne indrepte in aceasta directie. Din studiul istoriei constatam ca aceasta stare de fapt s-a intins de-a lungul intregii istorii cunoscute, asa ca tinand seama de trecut si de prezent nu putem emite mari pretentii pentru viitor. Am tot pronuntat pana acum cuvantul “morala”. A venit momentul sa vedem ce este morala, dar, la fel de important, ce nu este morala. DEX-ul precizeaza in dreptul cuvantului “morala”: Ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica; etica; Comportare (laudabila); moravuri; Disciplina stiintifica care se ocupa cu normele de comportare a oamenilor in societate; carte care cuprinde aceste norme; etica. Cautam alte surse la indemana si gasim urmatoarea definitie mai larg acceptata: morala, (din latinescul moralitas – maniere, caracter, comportament adecvat) este un mod de percepție a comportamentului care diferențiază intentiile, deciziile si acțiunile intre cele bune (sau corecte) si rele (sau gresite); un cod moral e un sitem de moralitate (de exemplu bazat pe o anumita filozofie, religie sau cultura); morala este o ramura a eticii, disciplina a filozofiei. Ultima precizare este bine venita, am retinut distinctia intre morala si etica, cu alta ocazie vom vorbi si despre etica. Acum, la fel de important, sa vedem ce nu este morala. Biserica precizeaza: morala trateaza probleme legate de avort, casatorii nepermise, eutanasie, homosexualitate, clonare, transplant organe, sinucidere, morala arata ca pacatul este un esec existential al persoanelor umane. WOW! Asta nu este morala, as putea spune din contra, si trebuie retinut faptul ca aceasta “definitie” vine din mediul online, de la un site ce se ocupa de probleme religioase si care, chipurile, raspandeste concepte morale (o cautare scurta pe google va lamureste despre ce site este vorba). Din punctul meu de vedere putem ignora ultima definitie si ne putem concentra linistiti pe conceptele anterioare.

Primul lucru care ne ramane in minte, indiferent de ce definitie a moralei putem imagina, indiferent de sensul pe care vrem sa il luam in considerare, morala are legatura cu normele de comportare in societate, norme despre care am mai vorbit de altfel. Deja vorbind de norme sociale care trebuie acceptate voluntar de toti membrii societatii, ai acestui grup urias in care traim, ne duce imediat gandul ca nu orice membru va accepta orice norma, orice regula, si este bine asa, orice oaie trebuie sa aiba un pic de vointa proprie. Insa apar doua aspecte, daca exista multi dintre membrii societatii care contesta regulile sociale va fi imposibil sa se creeze o baza de reguli comuna si daca exista multi dintre membrii societatii care incearca sa altereze baza de reguli sociale deja existenta fie prin modificare, adaugare sau eliminare, iarasi va fi imposibil sa se creeze acea baza de reguli unanim acceptate care sunt fundamentul normelor sociale. Pentru ca societatile primitive, avand un numar restrans de membri, s-au confruntat probabil cu o criza acuta de ineficienta in cristalizarea unor norme sociale diverse metode au fost folosite de un grup restrans de membri pentru a impune tuturor celorlalti normele pe care ei le credeau utile si pentru a-i determina ca si acestia la randul lor sa aiba interesul de a le imprastia mai departe catre alti membri care aveau potentialul de a deveni membri ai societatii respective (copiii proprii, membri atrasi prin aliante, etc). Nu este greu sa ne imaginam ca primele norme sociale au fost destul de primitive si impuse prin metode destul de primitive, cam cum ar fi regula “cea mai frumoasa bucata de vanat mi se cuvine mie”, impusa prin forta pumnului sau, regula “sora lui Gigel trebuie respectata, chiar daca e prostituata tribului” impusa cu ajutorul bolilor cu transmitere sexuala. Totusi aceste norme nu puteau supravietui mult timp deoarece ele nu corespundeau nici nevoilor reale ale societatii respective si nici nevoilor majoritatii cetatenilor respectivei societati. Asa ca in cautarea normelor sociale un grup restrans de oameni a inventat o noua constrangere: religia. Religia, ca orice prostie, a fost imediat imbratisata de comunitati largi si conceptele acesteia au servit din acel moment si pana in ziua de azi drept piatra de temelie a tuturor normelor sociale. Sa nu va ganditi acum ca religia a fost la inceputurile ei in aceeasi forma in care este azi, nu, mai intai a fost o moda, moda care a prins atunci asa cum prinde acum un nou curent vestimentar sau muzical. Raul facut de religie a fost de departe mult mai costisitor decat orice beneficiu adus de ea, moralitatea bisericii a fost intotdeauna dubioasa, iar moralitatea oamenilor bisericii a fost intotdeauna inexistenta, cel mai bun argument fiind prima regula instituita credinciosilor de orice religie si anume “Sa nu ai decat un singur Dumnezeu”, regula ce a condus de-a lungul istoriei la razboaie, genocide, foamete si torturi, si care este si principalul motor al razboaielor din ziua de azi. Ca urmare societatea in ansamblul sau a avut in istoria recenta mai multe incercari de a se desprinde de trecutul religion si de a se constitui ca o societate cu adevarat morala, dar prostii sunt multi, sa fii moral e greu, asa ca si pana in ziua de azi avem oamenii biserii infiltrati pe viata in parlamentul multor tari europene, mai ales Romania! Fiind reguli nescrise normele sociale nu pot intra usor in constiinta maselor. Daca intrebi un om normal in ziua de azi cam ce norme sociale trebuie sa respectam in societate va incepe sa turuie ca o moara stricata ceea ce a auzit in biserica, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu furi, sa nu preacurvesti si alte asemenea poame. E adevarat, dar atentie, toate acestea sunt pedepsite de legi si nu amendate de morala societatii din ziua de azi, si astfel ajungem la urmatorul aspect al moralei.

Incalcarea normelor morale nu este pedepsita de lege. Cea mai nedreapta si frustranta parte a societatilor mari este aceea ca, desi societatea este inchegata de normele sociale in vigoare, nu exista nici o cale legala prin care asupra unui membru care se abate de la normele morale unanim acceptate sa se poata exercita presiuni pentru conformarea la rigorile acelei norme. Aceasta stare de fapt este in acelasi timp buna si rea, si corectarea ei se poate face numai prin educarea individuala a membrilor societatii astfel incat beneficiul social sa fie cresterea caracteristicilor morale in ansamblu, astfel incat sa nu mai apara de bunavoie astfel de devieri. Cum spuneam este bine ca societatea nu are parghii pentru impunerea acestor norme morale, deoarece nefiind norme scrise nu exista nici un etalon sau o masura atasata care sa estimeze modul in care si cat de mult un anumit membru s-a abatut de la o anumita norma sociala. In acest fel nu apar nici exagerari in aplicarea si impunerea normelor sociale, exemple din istoria Europei ne arata ca scapata de sub control puterea de a impune si pedepsi conduce la probleme mult mai mari decat cele pe care incearca sa le corecteze. Este rau ca societatea nu are parghii pentru impunerea normelor morale deoarece experienta arata ca acel membru care incalca normele sociale are tendinta de a prejudicia societatea fara discernamant si ca ajunge mai devreme sau mai tarziu sa incalce si normele scrise aducand prin actul sau si mai multe probleme societatii. Cu alte cuvinte este rau pentru ca societatea nu a gasit in mileniile de existenta un echilibru intre grup si individ, nereusind sa creeze o armonie sociala propice dezvoltarii societatii, dezvoltare prin care nu inteleg in nici un caz dezvoltarea tehnologica. Cineva se poate gandi ca avalansa de legi care invadeaza legislatia actuala in fiecare zi ar putea contribui cu ceva la rezolvarea acestei probleme. Nimic mai fals, o legislatie stufoasa este o legislatie ambigua, care creeaza controverse si in general este construita cu grija pentru a intari statul, aducand deservicii reale cetateanului, in fiecare zi a existentei sale.

Incalcarea normelor morale este sanctionata de opinia publica, asa este in teorie, asa se presupune ca a fost de-a lungul istoriei si asa ar trebui sa fie in prezent. In societatea de azi circulatia informatiei este mult mai rapida, modurile de exprimare sunt mult mai variate, si ca urmare exista conditii mult mai bune de exprimare a opiniei personale decat existau acum, sa zicem, cinci sute de ani. Din nefericire aceasta posibilitate de exprimare nu a dus la o imbunatatire a moralei societatii, asa cum ar fi fost normal, ci din contra, a dus a la amestecarea fara nici o noima a multor pareri provenind de la tot felul de oameni, unii bine intentionati, altii nu. Desi diversitatea de pareri este buna si in esenta reprezinta cheia progresului, procentul mare de taranoi prosti si neinstruiti din societatea actuala face ca zestrea de pareri bune sa fie foarte saraca, in schimb cuantumul prostiilor debitate a reusit sa infecteze si putinele idei bune care ne-au ramas de la inaintasii nostri. Nu spun ca inaintasii nostri nu ar fi fost capabili sa lasa mai multe idei bune in societate, dar probabil si ei au avut in mare aceleasi probleme pe care le avem si noi astazi. Sanctionarea de catre opinia publica a abaterilor de la normele morale ale unui singur individ este usoara si benefica atat pentru individ cat si pentru societate. In schimb in Romania de azi aceasta sanctionare nu prea apare, a fost inlocuita de alte concepte care de care mai nastrujnice, in detrimentul societatii si al individului. Daca este vorba de mai multi indivizi care se abat de la normele sociale situatia este si mai complicata, deoarece mai multe pareri laolalta constituie pentru societatea de azi un fel de revelatie la care masa mare de prosti adera imediat. Asa cum spuneam si cu alta ocazie, numarul de persoane care cred in valoarea unei comunicari nu face ca respectiva comunicare sa fie mai valoroasa, asa cum numarul de persoane care cred ca o anumita comunicare este adevarata nu face ca acea comunicare sa devina adevarata, cu alte cuvinte valoarea unui concept nu depinde de numarul de persoane care cred in el. Deci sanctionarea de catre opinia publica a unei anumite abateri, a unui anumit indivit, care fie s-a abatut de la normele sociale singur, fie in cadrul unui grup, a devenit in ziua de azi aproape absenta, dar in orice caz lipsita de orice eficacitate. Este drept ca in aceasta directie a actionat cu toate parghiile posibile si statul, la tonul unei cohorte de asociatii fara nici un scop, stat care nu are nici un interes sa se pozitioneze intr-o eventuala interactiune cu cetateni care respecta un cod moral, care se incadreaza in norme sociale stricte si care, pana la urma, nu sunt usor de manipulat si dispun de idei proprii pe care le pot sustine argumentat.

Bineinteles, morala are, conform definitiei, o componenta care tine, care se ocupa de moravuri. Moravurile sunt, dupa umila mea parere, foarte prost aduse in discutie cand este vorba de morala. Este drept ca prin moravuri in general se intelege totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morala, moralitate, dar obiceiurile si deprinderile nu sunt in general nici morale, nici imorale. Obiceiurile si deprinderile exista sau nu, ele pot fi bune sau rele, benefice sau nu pentru un anumit grup, o anumita societate, dar pentru ca toata societatea adera si se raporteaza la aceste obiceiuri si deprinderi, nu exista reguli dupa care aceste obiceiuri sa fie judecate si comparate, evaluate ca morale sau imorale. Deci, din punctul meu de vedere pentru evaluarea moralitatii unui anumit act obiceiurile si deprinderile populare, intr-un cuvant moravurile, nu au ce cauta.

In cadrul societatii deciziile si actiunile unui individ sunt clasificate ca fiind bune sau rele fiind judecate de societate dupa normele sociale, dupa codul moral aflat in vigoare la momentul dat. Conform definitiilor de mai sus, un cod moral e un sitem de moralitate, un set de reguli care trebuie respectate de toti membrii societatii, dar care, asa cum am mai precizat, nu se bazeaza pe un sistem legislativ, ci pe oricare alta filozofie cu implicatii sociale, cel mai adesea la baza avand religia. Pentru a avea insa o legitimitate normele morale trebuie sa fie in esenta laice, lucru care nu se intampla nicaieri in lume la ora actuala. Cand acest lucru se va intampla probabil ca societatea va deveni cu adevarat morala, si membrii ei cu adevarat capabili a se judeca unul pe altul pe baza codurilor morale in vigoare. Societatea insa nu se indeparteaza usor de religie si de imoralitatea inerenta, deoarece religia s-a impus cu milenii in urma si o revolutie in gandirea umana nu se intrevede in viitorul apropiat.

Dupa ce am scris peste doua mii doua sute de cuvinte tot nu am lamurit nimic in legatura cu morala, si mai ales nu am aratat nici un exemplu in care anumite personaje se pun in situatii morale sau imorale. Si nici nu o sa dau nici un exemplu, sunt prea multe disponibile din diverse surse, cele mai multe dintre ele imorale in esenta. Moralitatea trebuie sa fie un atribut personal pretuit de fiecare, si societatea in care traim nu va fi mai morala pana cand fie fiecare dintre noi va fi mai moral, fie ii vom elimina dintre noi pe toti cei imorali. A! Da, asta nu se poate, ar insemna sa desfiintam societatea actuala.

Norme sociale

Din cand in cand auzi pe la televizor, in special daca subiectul emisiunii este practicantul unei meserii liberale, ca un anumit individ este un nonconformist, si in repetate randuri acest lucru este subliniat ca fiind o calitate de mare lauda. Cei ce lauda atat de mult nonconformismul anumitor persoane trec sub tacere faptul ca nonconformismul este primul pas catre anarhism, iar in anumite contexte nu se poate face o distinctie clara intre nonconformism si anarhism. Nonconformismul este atitudinea prin care subiectul nu accepta partial normele impuse decatre grupul din care face parte si se comporta prin abatere de la acestea fara ca prin comportamentul sau sa determine excluderea sa din grupul respectiv. Nornconformismul se poate aplica deci ca notiune la un grup restrans de persoane cu indeletniciri si caracteristici comune, iar nonconformistul reprezinta una din aceste persoane cu indeletniciri si caracteristici asemanatoare cu ale celorlalte persoane din grup dar care in anumite situatii actioneza diferit de restul grupului, fara ca actiunea sa sa aiba consecinte suficient de grave pentru a determina excluderea sa din grup. Anarhismul este atitudinea prin care subiectul nu accepta partial normele impuse de intreaga societate, in speta fie nu recunoaste statul si autoritatea sa, astfel incat actioneaza pentru demolarea institutiei statale cu scopul instaurarii unei structuri sociale fara autoritate. Cum societatea nu este altceva decat un grup mai mare, organizat si condus dupa reguli stabilite de comun acord intre membrii societatii, nonconformismul social nu este altceva decat anarhism.

Din punct de vedere al organizarii si functionarii societatii, putem considera o societate coeziva atata timp cat numarul nonconformistilor din societate este suficient de mic astfel incat statistic nu poate influenta functionarea globala a societatii, adica atata timp cat activitatea societatii si evolutia sa nu sunt influentate de abateri de la normele sociale in vigoare. Normele sociale sunt reguli scrise sau nescrise care dicteaza modul in care un anumit membru al societatii trebuie sa se comporte intr-un anumit context. Normele sociale scrise se numesc in general legi iar normele sociale nescrise se numesc in general bun simt. Exista multi oameni care prefera sa foloseasca adesea alte denumiri in locul celor de lege si bun simt, deoarece acestea par a fi denumiri “dure”, care ar mai trebui indulcite. Astfel au aparut o serie larga de denumiri in circulatie, precum: standarde, normative, regulamente, proceduri, obiceiuri, traditii, cutume si altele asemenea, nu conteaza, toate acestea reprezinta norme sociale. Modul de functionare al societatii presupune pastrarea si transmiterea acestor reguli sociale de-a lungul generatiilor astfel incat in perioade mari de timp, variante ale regulilor originale, larg acceptate de societate la momentul de timp considerat, sunt aplicate in viata de zi cu zi de catre toti membrii societatii (cu excepotia nonconformistilor/anarhistilor, bineinteles). Timp de secole toate institutiile statului (si includem aici biserica, desi multi vor condamna asta, deoarece nu suporta adevarul) au incurajat conformismul social (de fapt incurajat este un cuvand bland pentru ceea ce s-a petrecut de-a lungul istoriei de dragul pastrarii oranduirii sociale existente). Deodata, la un moment de timp bine determinat, cam pe cand crivatul comunismului a inceput sa bantuie Europa, normele sociale nu au mai placut unei clase largi de cetateni, cetateni care au inceput sa le conteste vehement dar care nu au avut curajul sa se delimiteze de restul societatii intr-o organizatie paralela proprie, ci au continuat sa traiasca in societate aderand selectiv numai la acele reguli care le conveneau. Pe scurt banditismul social a inceput sa ia amploare sub atenta obladuire a comunistilor, ascunzand sub pulpana generoasa a unor idei sociale precum egalitatea in drepturi si libertatea de exprimare, idei subversive precum drepturi speciale pentru cei putini, egalitatea celui prost cu cel destept, fratia celui handicapat cu cel normal, dreptul de a nu munci, dreptul de a nu invata, dreptul de a spune imbecilitati si dreptul de a enerva pe toata lumea. Din nefericire aceti banditi sociali au fost promovati de restul societatii ca fiind nonconformisti, deoarece la vremea respectiva societatea deja nu mai detinea parghii prin care sa poata sa ii indeparteze, sa se curete. A fost din nefericire o miscare destul de proasta pentru ca acest grup de banditi care la inceput ar fi putut fi gestionat a facut prozeliti pe scara larga, in toate tarile si a ajuns in ziua de astazi sa domine scena politica si sociala europeana cu consecinte nefaste asupra modului de viata al cetateanului european, prin cetatean european intelegand contributorul net la bugetul statului si nu hoardele de migratori de o anumita culoare care incearca sa impuna pe teritoriul Europei religii si obiceiuri straine de acest pamant. Daca impactul acestor schimbari bruste de norma sociala ar fi ramas la nivelul cetateanului, eventual cu referire directa la nivelul sau de trai, lucrurile ar fi fost oarecum naturale deoarece reactia cetateanului afectat direct la nivelul calitatii vietii ar fi putut sa balanseze ofensiva grupului de banditi social, pastrand influenta acestora la un nivel acceptabil. Din nefericire aceste schimbari de norma sociala nu s-au regasit imediat si direct in nivelul de trai, ci s-au manifestat incet-incet la nivelul unor componente de baza ale societatii, componente care in mod natural nu sunt percepute si judecate de cetateanul obisnuit. In primul rand s-au manifestat la nivelul educatiei celor tineri, schimband fundamental relatia scolii cu elevul si cu familia acestuia, pregatind noile generatii pentru a perpetua mai departe noi idei de banditism social, idei care nu apar in mod natural intr-o societate coerenta. In al doile rand s-au manifestat la nivelul componentei sociale si etnice europene, deoarece noi idei si norme sociale nu puteau fi impuse de un grup mic de banditi, trebuiau create clase sociale care sa actioneze antagonic intereselor societatii.In al treilea rand s-a manifestat la nivelul familiei si a altor structuri sociale asemenea, deoarece interesele grupurilor sociale mici nu corespundeau intereselor sociale ale grupurilor banditiste sustinute de doctrina comunista. In nici un caz evolutiile sociale de azi nu trebuie privite ca o intamplare, o evolutie naturala, ele sunt consecinta unor actiuni calculate de la sfarsitul secolului nouasperezece si inceputul secolului douazeci. Actiunile calculate ale unor oameni nebuni care nu au mai putut fi cenzurate de societate.

Exista o falsa parere in randul oamenilor obisnuiti cum ca nonconformistii ar duce societatea inainte. Nu este adevarat, este o idee cultivata cu grija de oameni fara scrupule, oameni care traiesc de pe urma acestor concepte daunatoare. Societatea este ca o franghie de care trag intr-o parte oameni destepti si in cealalta parte oameni prosti. Daca desteptii trag mai tare se numeste evolutie si determina perioade de bunastare pentru toti. Daca prostii trag mai tare se numeste tot evolutie si determina perioade de bunastare numai pentru unii, dar in acesti unii nu intra nici desteptii si nici prostii. Banditii sunt cei care stau pe margine si profita de pe urma acestor lupte sociale, inclinand cand le sta in putere balanta de partea care le convine. Desteptii sunt putini acum in Europa, sunt coplesiti cu mult de numarul prostilor si al banditilor. Este greu de imaginat ce poate rezulta din acest dezechilibru. Este usor sa calculezi si sa anticipezi evolutii ale unor procese clare care se bazeaza pe un numar limitat de parametri cuantificabili. Este foarte greu insa sa determini urmatorii pasi in evolutia societatii deoarece procesele sociale nu sunt determinate de algoritmi prestabiliti si nu depind de parametri ce pot fi masurati si eventual influentati. Ca urmare societatea are nevoie de putini nonconformisti, cel mai bine ar fi sa nu fie deloc, dar are nevoie de multi oameni care sa gandeasca asiduu la acele norme sociale care fiind in vigoare incep sa nu isi mai gaseasca locul in viata de zi cu zi, necesitand fie reforme, fie inlocuirea cu alte norme adaptate la noile realitati. A contesta insa norme fara a pune ceva mai solid in loc, cu aceeasi valoare de norma sociala, a crea haos sperand a se naste o noua ordine, a parazita ceea ce a ramas dintr-o societate inchegata in speranta ca va merge asa la infinit nu reprezinta decat anarhie si nimic altceva. Insa anarhia a ajuns politica de stat, si voi da cateva exemple. In SUA, daca refuzi sa angajezi un negru se numeste discriminare, daca refuzi sa angajezi un alb se numeste “affirmative action” si este ceva foarte bun. In Germania handicapatii sunt preferati prin lege oamenilor sanatosi daca aplica pentru aceeasi munca,  copiii “claselor defavorizate” intra pe locuri speciale la licee si nu pot fi exmatriculati indiferent de rezultatele scolare, iar femeile sunt preferate barbatilor la calificari egale. In Franta in consiliile de conducere ale firmelor trebuie sa ai neaparat minim douazeci la suta femei, indiferent de competentele lor, iar scolile zonelor cu multi imigranti beneficiaza de bugete speciale. In Norvegia in conducerea companiilor publice, orice gen trebuie sa fie reprezentat de cel putin patruzeci la suta dintre componenti, sa vedem cum vor face acum cu cel de-al treilea gen. In Canada sunt favorizati prin lege femeile, handicapatii, indienii si minoritatile, nu e clar de ce indienii sunt deparati de celelalte minoritati. In Romania tiganii si moldovenii intra in scoli pe locuri speciale, ajutoare sociale iei doar daca esti minoritar, handicapat sau lenes. Ei bine, toate aceste state au in constitutia proprie cel putin un articol care interzice discriminarea pe baza de sex, religie, etnie sau clasa sociala, dar pentru banditii sociali asta nu a contat, destramarea coeziunii sociale a fost mult mai importanta, solidaritatea cetateneasca, competenta si competitivitatea, justitia sociala si alte concepte abstracte nu au contat si se pare ca nu vor conta in viitor.

Orice societate are nevoie de coeziune. O societate necoeziva traieste convulsii, va iesi din starea de echilibru in care se gasea si va aluneca catre o noua stare de echilibru. Din nefericire societatea nu aluneca precum un om pe gheata, derapajul social dureaza, ia mult timp, poate secole iar redresarea ia si mai mult timp si de cele mai multe ori incepe fie cu disparitia clasei sociale care a generat derapajul fie cu inlaturarea cauzelor care au condus la posibilitatea unui grup restrans de oameni sa actioneze pentru declansarea derapajului social. Starea de derapaj social nu este de cele mai multe ori constientizata de membrii societatii la momentul producerii ei, dar este de cele mai multe ori inregistrata de istorie si studiata cu uimire mult timp dupa perioada de redresare. Considerand numai o parte restransa a societatii, patura de oameni tineri care urmeaza sa ocupe locurile pe care noi le vom lasa liberi, oare nu este evident ca societatea de azi se afla intr-un moment de derapaj, in conditiile in care tinerii nu mai sunt invatati prin scoli sa pretuiasca valorile societatii actuale, sa pretuiasca munca si disciplina, sa se formeze pentru a aduce un plus in societate, sa isi dea silinta si sa isi arata respectul in orice ar intreprinde, nu mai sunt invatati sa pretuiasca familia, propria sexualitate, cand orice lucru care pentru noi era banal, pentru ei e extraordinar si greu de inteles, cand intre generatii exista rupturi uriase si in cadrul aceleiasi generatii exista antagonisme?