Tag Archives: nevoie

Om al strazii

Cheltuieli mici, solutii mari!

In general exista o proportionalitate intre efortul investit si rezultatele obtinute si, ca o regula generala, nu trebuie sa ne asteptam la rezultate spectaculoase de la o activitate in care nu suntem dispusi sa investim suficient, timp si resurse. De asemenea, aproape la fel ca si in cazul legilor fizicii, transformarea resurselor in rezultate este supusa unor conditii de randament, care, desi nu se poate estima exact in cazul proceselor de natura sociala, este cel mai probabil subunitar, adica investim mai mult decat obtinem inapoi. Oricum, foarte diferit decat in cazul fizicii, in cazul proceselor de natura sociala, atunci si numai atunci cand toate conditiile sociale sunt indeplinite, cu o investitie mica, sau cel putin investind lucruri nu foarte pretuite intr-o anumita parte a societatii, putem obtine rezultate spectaculoase, respectiv lucruri foarte pretuite in alta parte a societatii. Acest transfer de valori dintr-o parte in alta a societatii se face, asadar, pe baza unor relatii de proportionalitate care nu au legatura cu dinamica valorii schimburilor de bunuri si servicii normale, si in plus poarta o uriasa incarcatura emotionala, incarcatura care ajunge sub forma de suport de natura intelectuala la cei care au nevoie de el.

Un subiect pe care l-am abordat in trecut intr-o serie de articole si care a ramas cu anumite aspecte neacoperite este lipsa acuta a functionalitatii unui adapost pentru anumite categorii de persoane. Astfel, in cazul persoanelor fara adapost, sau care detin un adapost care nu este adaptat nevoilor particulare ale persoanelor in cauza, problema acuta pe care acestea o au nu poate fi rezolvata prin eforturi personale, deoarece ceea ce le lipseste, banul, nu poate fi produs decat intr-o cantitate disproportionat de mica fata de valoarea de piata a unui adapost adaptat nevoilor lor generale. De asemenea, aceasta suma de bani care le lipseste nu poate fi transferata nici din visteria societatii, nu neaparat pentru ca poate societatea nu ar fi in stare sa o disponibilizeze la nevoie, ci pentru ca pe de o parte ar insemna efectiv mult mai mult decat ar avea nevoie persoana ce necesita ajutorul, iar pe de alta parte ar putea genera convulsii de natura economica acolo unde nu ne dorim acest lucru. O solutie mai rationala ar fi acordarea unui ajutor temporar din partea societatii, sub forma unui adapost care sa corespunda nevoilor neacoperite ale persoanei in cauza si numai particular acelor nevoi. Pe de o parte costul rezolvarii problemelor acute ale persoanei respective se reduce substantial si devine suportabil societatii iar pe de alta parte, pentru ca adapostul ii rezolva numai problema acuta de care persoana in cauza sufera, dar nu si problemele generale cu care acesta se confrunta, nu duce la o permanentizare a situatiei precare a celui care primeste ajutorul. Ca urmare avem investitie mica la sursa, rezolvarea problemelor acute ale subiectului, evitarea permanentizarii situatiei de ajutor si posibilitatea reciclarii integrale a ajutorului pentru rezolvarea altor probleme, ale altor persoane, atunci cand subiectul ajutorului a reusit sa incheie starea dificila in care se afla. Asa cum spuneam, cheltuieli mici, solutii mari!

Sondaj referitor la oamenii strazii

In legatura cu problema oamenilor strazii eu cred ca:

View Results

Loading ... Loading ...
Om al strazii

Oamenii strazii

Am mai atins atins acest subiect in articolul Despre nevoia unui adapost si despre dreptul de a avea sau nu avea unul, dar departe de a epuiza subiectul, nu am reusit decat sa deschid calea catre alte articole. In prezent persoanele fara adapost sunt indepartate din circuitul normal al societatii cam la fel cum o masea cariata este indepartata din organism pentru a preveni evolutii si mai nefavorabile ale starii de sanatate. Conform studiilor publicate de diverse organizatii se pare ca in jur de 60% dintre cei pe care ii cunoastem sub denumirea generica de oameni ai strazii sufera de probleme psihice, dar studiile nu precizeaza daca situatia in care se gaseste omul strazii se datoreaza problemelor sale psihice sau daca din contra, problemele sale psihice se datoreaza starii in care se afla. Cel mai probabil a doua presupunere este corecta, deoarece studiile respective precizeaza drept cauze care conduc la pierderea adapostului in principal probleme familiale, de acumulare a datoriilor, evacuarile de orice fel, si, mai presus de toate, alcoolismul si dependenta de diverse substante exotice. De asemenea aceleasi studii precizeaza faptul ca in general nu se ajunge om al strazii peste noapte, in general existand o perioada de tranzitie, perioada in care persoana respectiva dupa ce si-a pierdut adapostul propriu, casa in care locuia, este gazduita pentru o perioada de prieteni, rude sau cunoscuti. Se pare ca exista insa un moment in care adapostul devine o preocupare secundara pentru individul aflat in dificultate, acesta pierzandu-si interesul pentru rezolvarea situatiei in care se afla si, “stimulat” de alte preocupari colaterale, pierde definitiv controlul asupra situatiei in care se afla si nemaiputand accepta ajutorul ce ii este oferit este evacuat din nou din spatiul pe care il ocupa si nemaiavand unde se duce ajunge in strada. Cred ca prima noapte petrecuta pe strada are un impact major asupra psihicului celui aflat in aceasta situatie nefericita, impact psihic negativ accentuat in perioada urmatoare de lipsa mijloacelor de asigurare a celor necesare vietii, in general bunuri de stricta necesitate, mancare si apa. Probabil ca acest moment de cumpana ar fi cea mai indicata perioada in care cetateanul aflat in nevoie ar trebui sa primeasca ajutor, dar, asa cum majoritatea oamenilor strazii subliniaza atunci cand sunt intrebati, nimeni nu se pregateste sa devina om al strazii si nici nu exista nici o institutie care sa te pregateasca pentru aceasta situatie. Ulterior ajutorul vine, dar vine de obicei cand apar alte situatii limita pentru cetateanul ajuns om al strazii, de obicei cand are un accident, cand i se face rau sau se imbolnaveste grav. Acest ajutor vine de obicei de la cetateni binevoitori sau de la asociatii de profil si nicidecum de la stat, stat care ar trebui sa fie cel mai interesat de recuperarea cetatenilor pierduti. Si chiar si asa, acest ajutor este unul punctual si nu il ajuta pe individ sa isi rezolve problemele de fond, sa isi gaseasca un adapost, sa isi refaca actele de identitate, sa isi asigure un loc de munca si sa se reintegreze in familie si in societate.