Tag Archives: morala

Morala, din punctul meu de vedere

Vorbind zilele trecute despre morala, in compania unor oameni luminati, am ajuns la concluzia ca membrii societatii actuale, chiar daca sunt, asa cum am precizat mai devreme, luminati, nu prea au habar ce inseamna morala, si cu atat mai putin, nu pot adera la concepte morale si nu pot contribui la formarea unor curente morale in societate. Pe zi ce trece realizez ca societatea in care traim nu numai ca nu a reusit sa isi creeze de bunavoie un set de concepte morale pe care toti membrii sa incerce sa le respecte, dar nici macar pana la aceasta ora nu exista un curent care sa ne indrepte in aceasta directie. Din studiul istoriei constatam ca aceasta stare de fapt s-a intins de-a lungul intregii istorii cunoscute, asa ca tinand seama de trecut si de prezent nu putem emite mari pretentii pentru viitor. Am tot pronuntat pana acum cuvantul “morala”. A venit momentul sa vedem ce este morala, dar, la fel de important, ce nu este morala. DEX-ul precizeaza in dreptul cuvantului “morala”: Ansamblul normelor de convietuire, de comportare a oamenilor unii fata de altii si fata de colectivitate si a caror incalcare nu este sanctionata de lege, ci de opinia publica; etica; Comportare (laudabila); moravuri; Disciplina stiintifica care se ocupa cu normele de comportare a oamenilor in societate; carte care cuprinde aceste norme; etica. Cautam alte surse la indemana si gasim urmatoarea definitie mai larg acceptata: morala, (din latinescul moralitas – maniere, caracter, comportament adecvat) este un mod de percepție a comportamentului care diferențiază intentiile, deciziile si acțiunile intre cele bune (sau corecte) si rele (sau gresite); un cod moral e un sitem de moralitate (de exemplu bazat pe o anumita filozofie, religie sau cultura); morala este o ramura a eticii, disciplina a filozofiei. Ultima precizare este bine venita, am retinut distinctia intre morala si etica, cu alta ocazie vom vorbi si despre etica. Acum, la fel de important, sa vedem ce nu este morala. Biserica precizeaza: morala trateaza probleme legate de avort, casatorii nepermise, eutanasie, homosexualitate, clonare, transplant organe, sinucidere, morala arata ca pacatul este un esec existential al persoanelor umane. WOW! Asta nu este morala, as putea spune din contra, si trebuie retinut faptul ca aceasta “definitie” vine din mediul online, de la un site ce se ocupa de probleme religioase si care, chipurile, raspandeste concepte morale (o cautare scurta pe google va lamureste despre ce site este vorba). Din punctul meu de vedere putem ignora ultima definitie si ne putem concentra linistiti pe conceptele anterioare.

Primul lucru care ne ramane in minte, indiferent de ce definitie a moralei putem imagina, indiferent de sensul pe care vrem sa il luam in considerare, morala are legatura cu normele de comportare in societate, norme despre care am mai vorbit de altfel. Deja vorbind de norme sociale care trebuie acceptate voluntar de toti membrii societatii, ai acestui grup urias in care traim, ne duce imediat gandul ca nu orice membru va accepta orice norma, orice regula, si este bine asa, orice oaie trebuie sa aiba un pic de vointa proprie. Insa apar doua aspecte, daca exista multi dintre membrii societatii care contesta regulile sociale va fi imposibil sa se creeze o baza de reguli comuna si daca exista multi dintre membrii societatii care incearca sa altereze baza de reguli sociale deja existenta fie prin modificare, adaugare sau eliminare, iarasi va fi imposibil sa se creeze acea baza de reguli unanim acceptate care sunt fundamentul normelor sociale. Pentru ca societatile primitive, avand un numar restrans de membri, s-au confruntat probabil cu o criza acuta de ineficienta in cristalizarea unor norme sociale diverse metode au fost folosite de un grup restrans de membri pentru a impune tuturor celorlalti normele pe care ei le credeau utile si pentru a-i determina ca si acestia la randul lor sa aiba interesul de a le imprastia mai departe catre alti membri care aveau potentialul de a deveni membri ai societatii respective (copiii proprii, membri atrasi prin aliante, etc). Nu este greu sa ne imaginam ca primele norme sociale au fost destul de primitive si impuse prin metode destul de primitive, cam cum ar fi regula “cea mai frumoasa bucata de vanat mi se cuvine mie”, impusa prin forta pumnului sau, regula “sora lui Gigel trebuie respectata, chiar daca e prostituata tribului” impusa cu ajutorul bolilor cu transmitere sexuala. Totusi aceste norme nu puteau supravietui mult timp deoarece ele nu corespundeau nici nevoilor reale ale societatii respective si nici nevoilor majoritatii cetatenilor respectivei societati. Asa ca in cautarea normelor sociale un grup restrans de oameni a inventat o noua constrangere: religia. Religia, ca orice prostie, a fost imediat imbratisata de comunitati largi si conceptele acesteia au servit din acel moment si pana in ziua de azi drept piatra de temelie a tuturor normelor sociale. Sa nu va ganditi acum ca religia a fost la inceputurile ei in aceeasi forma in care este azi, nu, mai intai a fost o moda, moda care a prins atunci asa cum prinde acum un nou curent vestimentar sau muzical. Raul facut de religie a fost de departe mult mai costisitor decat orice beneficiu adus de ea, moralitatea bisericii a fost intotdeauna dubioasa, iar moralitatea oamenilor bisericii a fost intotdeauna inexistenta, cel mai bun argument fiind prima regula instituita credinciosilor de orice religie si anume “Sa nu ai decat un singur Dumnezeu”, regula ce a condus de-a lungul istoriei la razboaie, genocide, foamete si torturi, si care este si principalul motor al razboaielor din ziua de azi. Ca urmare societatea in ansamblul sau a avut in istoria recenta mai multe incercari de a se desprinde de trecutul religion si de a se constitui ca o societate cu adevarat morala, dar prostii sunt multi, sa fii moral e greu, asa ca si pana in ziua de azi avem oamenii biserii infiltrati pe viata in parlamentul multor tari europene, mai ales Romania! Fiind reguli nescrise normele sociale nu pot intra usor in constiinta maselor. Daca intrebi un om normal in ziua de azi cam ce norme sociale trebuie sa respectam in societate va incepe sa turuie ca o moara stricata ceea ce a auzit in biserica, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu furi, sa nu preacurvesti si alte asemenea poame. E adevarat, dar atentie, toate acestea sunt pedepsite de legi si nu amendate de morala societatii din ziua de azi, si astfel ajungem la urmatorul aspect al moralei.

Incalcarea normelor morale nu este pedepsita de lege. Cea mai nedreapta si frustranta parte a societatilor mari este aceea ca, desi societatea este inchegata de normele sociale in vigoare, nu exista nici o cale legala prin care asupra unui membru care se abate de la normele morale unanim acceptate sa se poata exercita presiuni pentru conformarea la rigorile acelei norme. Aceasta stare de fapt este in acelasi timp buna si rea, si corectarea ei se poate face numai prin educarea individuala a membrilor societatii astfel incat beneficiul social sa fie cresterea caracteristicilor morale in ansamblu, astfel incat sa nu mai apara de bunavoie astfel de devieri. Cum spuneam este bine ca societatea nu are parghii pentru impunerea acestor norme morale, deoarece nefiind norme scrise nu exista nici un etalon sau o masura atasata care sa estimeze modul in care si cat de mult un anumit membru s-a abatut de la o anumita norma sociala. In acest fel nu apar nici exagerari in aplicarea si impunerea normelor sociale, exemple din istoria Europei ne arata ca scapata de sub control puterea de a impune si pedepsi conduce la probleme mult mai mari decat cele pe care incearca sa le corecteze. Este rau ca societatea nu are parghii pentru impunerea normelor morale deoarece experienta arata ca acel membru care incalca normele sociale are tendinta de a prejudicia societatea fara discernamant si ca ajunge mai devreme sau mai tarziu sa incalce si normele scrise aducand prin actul sau si mai multe probleme societatii. Cu alte cuvinte este rau pentru ca societatea nu a gasit in mileniile de existenta un echilibru intre grup si individ, nereusind sa creeze o armonie sociala propice dezvoltarii societatii, dezvoltare prin care nu inteleg in nici un caz dezvoltarea tehnologica. Cineva se poate gandi ca avalansa de legi care invadeaza legislatia actuala in fiecare zi ar putea contribui cu ceva la rezolvarea acestei probleme. Nimic mai fals, o legislatie stufoasa este o legislatie ambigua, care creeaza controverse si in general este construita cu grija pentru a intari statul, aducand deservicii reale cetateanului, in fiecare zi a existentei sale.

Incalcarea normelor morale este sanctionata de opinia publica, asa este in teorie, asa se presupune ca a fost de-a lungul istoriei si asa ar trebui sa fie in prezent. In societatea de azi circulatia informatiei este mult mai rapida, modurile de exprimare sunt mult mai variate, si ca urmare exista conditii mult mai bune de exprimare a opiniei personale decat existau acum, sa zicem, cinci sute de ani. Din nefericire aceasta posibilitate de exprimare nu a dus la o imbunatatire a moralei societatii, asa cum ar fi fost normal, ci din contra, a dus a la amestecarea fara nici o noima a multor pareri provenind de la tot felul de oameni, unii bine intentionati, altii nu. Desi diversitatea de pareri este buna si in esenta reprezinta cheia progresului, procentul mare de taranoi prosti si neinstruiti din societatea actuala face ca zestrea de pareri bune sa fie foarte saraca, in schimb cuantumul prostiilor debitate a reusit sa infecteze si putinele idei bune care ne-au ramas de la inaintasii nostri. Nu spun ca inaintasii nostri nu ar fi fost capabili sa lasa mai multe idei bune in societate, dar probabil si ei au avut in mare aceleasi probleme pe care le avem si noi astazi. Sanctionarea de catre opinia publica a abaterilor de la normele morale ale unui singur individ este usoara si benefica atat pentru individ cat si pentru societate. In schimb in Romania de azi aceasta sanctionare nu prea apare, a fost inlocuita de alte concepte care de care mai nastrujnice, in detrimentul societatii si al individului. Daca este vorba de mai multi indivizi care se abat de la normele sociale situatia este si mai complicata, deoarece mai multe pareri laolalta constituie pentru societatea de azi un fel de revelatie la care masa mare de prosti adera imediat. Asa cum spuneam si cu alta ocazie, numarul de persoane care cred in valoarea unei comunicari nu face ca respectiva comunicare sa fie mai valoroasa, asa cum numarul de persoane care cred ca o anumita comunicare este adevarata nu face ca acea comunicare sa devina adevarata, cu alte cuvinte valoarea unui concept nu depinde de numarul de persoane care cred in el. Deci sanctionarea de catre opinia publica a unei anumite abateri, a unui anumit indivit, care fie s-a abatut de la normele sociale singur, fie in cadrul unui grup, a devenit in ziua de azi aproape absenta, dar in orice caz lipsita de orice eficacitate. Este drept ca in aceasta directie a actionat cu toate parghiile posibile si statul, la tonul unei cohorte de asociatii fara nici un scop, stat care nu are nici un interes sa se pozitioneze intr-o eventuala interactiune cu cetateni care respecta un cod moral, care se incadreaza in norme sociale stricte si care, pana la urma, nu sunt usor de manipulat si dispun de idei proprii pe care le pot sustine argumentat.

Bineinteles, morala are, conform definitiei, o componenta care tine, care se ocupa de moravuri. Moravurile sunt, dupa umila mea parere, foarte prost aduse in discutie cand este vorba de morala. Este drept ca prin moravuri in general se intelege totalitatea obiceiurilor si deprinderilor unui popor, ale unui grup social sau ale unei persoane; conduită morala, moralitate, dar obiceiurile si deprinderile nu sunt in general nici morale, nici imorale. Obiceiurile si deprinderile exista sau nu, ele pot fi bune sau rele, benefice sau nu pentru un anumit grup, o anumita societate, dar pentru ca toata societatea adera si se raporteaza la aceste obiceiuri si deprinderi, nu exista reguli dupa care aceste obiceiuri sa fie judecate si comparate, evaluate ca morale sau imorale. Deci, din punctul meu de vedere pentru evaluarea moralitatii unui anumit act obiceiurile si deprinderile populare, intr-un cuvant moravurile, nu au ce cauta.

In cadrul societatii deciziile si actiunile unui individ sunt clasificate ca fiind bune sau rele fiind judecate de societate dupa normele sociale, dupa codul moral aflat in vigoare la momentul dat. Conform definitiilor de mai sus, un cod moral e un sitem de moralitate, un set de reguli care trebuie respectate de toti membrii societatii, dar care, asa cum am mai precizat, nu se bazeaza pe un sistem legislativ, ci pe oricare alta filozofie cu implicatii sociale, cel mai adesea la baza avand religia. Pentru a avea insa o legitimitate normele morale trebuie sa fie in esenta laice, lucru care nu se intampla nicaieri in lume la ora actuala. Cand acest lucru se va intampla probabil ca societatea va deveni cu adevarat morala, si membrii ei cu adevarat capabili a se judeca unul pe altul pe baza codurilor morale in vigoare. Societatea insa nu se indeparteaza usor de religie si de imoralitatea inerenta, deoarece religia s-a impus cu milenii in urma si o revolutie in gandirea umana nu se intrevede in viitorul apropiat.

Dupa ce am scris peste doua mii doua sute de cuvinte tot nu am lamurit nimic in legatura cu morala, si mai ales nu am aratat nici un exemplu in care anumite personaje se pun in situatii morale sau imorale. Si nici nu o sa dau nici un exemplu, sunt prea multe disponibile din diverse surse, cele mai multe dintre ele imorale in esenta. Moralitatea trebuie sa fie un atribut personal pretuit de fiecare, si societatea in care traim nu va fi mai morala pana cand fie fiecare dintre noi va fi mai moral, fie ii vom elimina dintre noi pe toti cei imorali. A! Da, asta nu se poate, ar insemna sa desfiintam societatea actuala.

Ascensiunea extremei dreapta

Exista zilele acestea in presa o avalansa de articole, emisiuni si comentarii, calcule si analize, privind ascensiunea extremei dreapta in Europa si mai ales marele succes al acestora la recentele alegeri europarlamentare. Sincer, mi-as dori niste ziaristi mai competenti, niste analisti care stiu despre ce vorbesc, niste politicieni mai putin ipocriti si un public care nu se mira la orice prostie debitata de primul om care apare la televizor.

Este absolut normal ca atunci cand incerci sa inclini balanta foarte mult intr-o singura parte sa ajungi sa starnesti o reactie adversa, reactie pe care alegatorul din tarile civilizate o va concretiza printr-un vot de incredere acordat celor care se opun ca doctrina si actiuni fortelor politice aflate la guvernare, forte politice responsabile de multi ani, peste tot in Europa, de actiuni sustinute de destabilizare a propriilor tari si de saracire a propriilor cetateni. De ce au actionat in acest fel politicienii europeni, mi-e greu sa spun, dar in cazul politicienilor romani este vorba de o criza acuta de prostie si lacomie care a cazut pe un fond acut de decenta si onestitate al oamenilor inteligenti din Romania. Probabil ca miza distrugerii societatii este foarte tentanta, probabil ca este foarte incitant sa joci la ruleta ruseasca viitorul a milioane de oameni, asa ca oamenii politici s-au manifestat cu voiosie intr-o hora interstatala a autodistrugerii. Asazisele valori promovate de ei au fost sanctionate la acest ultim vot si au devenit exact motivul pentru care extrema dreapta a ajuns din nou la moda. Si daca aceasta tendinta politica de la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI, de ignorare a realitatilor cetateanului de rand, va continua, vom ajunge usurel la razboi civil, razboiul cetateanului oprimat impotriva pe de o parte a minoritatii politico-sociale ce promoveaza aceste idei nefiresti iar pe de alta parte impotriva invadatorilor straini, invadatori de alta rasa, conceptie si conditie decat populatia autohtona, europeana. Europeanul este rabdator si a avut bunavointa sa experimenteze ideile clasei politice actuale, este generos si s-a lasat saracit de teorii fanteziste care au dus la colapsul economic, este milos si a incercat sa acorde ajutor unor hoarde migratoare care nu au avut de la bun inceput nici o intentie de a imita modul de viata european. Sa speram ca va exista o limita si ca lucrurile vor incepe sa se desfasoare si in favoarea cetateanului european, inainte de a se ajunge la o degenerare violenta a situatiei in Europa. De curand un lider European a propus o uniune franco-dermana concomitent cu iesirea celor doua tari din zona Schengen, cu unicul scop de a proteja cetatenii propriilor state. Este vorba de Nicolas Sarkozy, care intre noi fie vorba, nu a avut aceasta idee cat timp a fost la putere pentru ca la acea data nu era o idee populara. Nu stiu daca este o idee rea sau o idee buna, cu siguranta ar fi un lucru bun pentru francezi si germani, dar stiu ca ar fi un lucru dezastruos pentru toti ceilalti europeni, un lucru profund necinstit si egoist. Si Nicolas Sarkozy nu este un extremist, a aratat un caracter democrat-social cu multe ocazii, dar probabil situatia din tara lui l-a determinat sa isi exprime ideile si in acelasi timp speranta pentru un viitor mai bun.

Pe de alta parte nu trebuie sa ne inchipuim ca extrema dreapta europeana este formata din vreun alt soi de politicieni decat cei din stanga esichierului politic. Ca o prima observatie, daca ar crede cat de putin in ideile pe care le imprastie nu ar fi candidat la alegerile europarlamentare pentru ca, nu-i asa, ei nu cred in institutiile europene, nu le recunosc si povestea cu subminarea din interior nu tine. Au candidat, au fost alesi si au sarbatorit cu bucurie faptul ca se vor umple de bani din acelasi buzunar din care s-au umplut pana acum si liderii europeni de stanga. Nu cred ca politica nedreapta de care vorbeam mai devreme se va schimba in vreun fel . Este ca si cum un lup (politicianul) ar uita subit gustul laptelui pe care l-a supt (exploatarea poporului) si ar deveni subit din carnivor (hot, pungas, bandit) un biet vegetarian (interesat de binele cetateanului). Cand veti vedea un lup sa manance varza sa ma anuntati si pe mine, pana atunci, ramane tot asa, noi vom plati, ei se vor imbuiba, caci tot politicieni sunt cu totii.

Ca o ultima observatie, lupta de clasa atat de draga politicianului de stanga este pe cale sa se acutizeze, numai ca nu in sensul promovat de iubitii socialisti/comunisti ci exact contra lor, contra intereselor lor, exact spre binele cetateanului si pentru interesele cetateanului.

Cand tara arde si baba se piaptana

Un articol recent aparut in presa romana arata pentru a nu stiu cata oara ca politicienii romani nu numai ca nu inteleg lumea in care traiesc, dar nici nu le pasa si nici nu se gandesc sa tina cont de parerea electoratului. Este vorba despre un articol care investigheaza o propunere legislative absurda si inutila, ca mai toate legile aparute in ultima vreme, articolul original putand fi citit aici: http://www.ziare.com/remus-cernea/deputat/presedintele-romaniei-sa-poata-avea-orice-religie-proiect-1295789 .  Fara nici o noima si fara nici un obiectiv, propunerea legislativa vrea sa asigure nediscriminarea candidatilor de alta religie decat cea ortodoxa pentru posturile de presedinte, ministru si altele. Exact ceea ce ii trebuie Romaniei sa iasa din criza in care se afla de multe decenii. Si mai cunosc oameni, multi, care afirma ca exista si politicieni care nu sunt retardati! Nu e adevarat, acesti oameni se afla intr-o mare confuzie!

Electoratul captiv

Partidele socialiste/comuniste din Europa au reusit formarea unui tip de electorat captiv, foarte disciplinat, foarte limitat intelectual, fara o aderenta prea buna la idealurile nationale sau europene si conditionat de anumite boli sociale sau individuale care ii determina reactii bine calculate si cunoscute de ideologii si activistii partidelor respective. Nu ar fi o problema, orice partid tinde sa isi formeze un electorat stabil, pe care sa se bazeze la alegeri, e un proces normal, care nu incalca regulile democratiei. In cazul partidelor socialiste/comuniste exista circumstante care depasesc insa cadrul procesului democratic, deoarece conditionarea electoratului prin alte procese decat schimbul de idei politice, sociale si economice inseamna de fapt invadarea vietii private si incalcarea dreptului la opinie. Fac aici o precizare in urma unor remarci care mi-au fost adresate de catre unii colegi: toate partidele politice folosesc cam aceleasi tactici in legtura cu electoratul, dar rezultatul este mai accentuat si mai vizibil in cazul partidelor socialiste/comuniste. Poate nu este destul de clar cam despre ce fel de procese sociale vorbesc, cam ce fel de procese ar aduce atingeri cetateanului, ca individ si ca parte a societatii. Formarea unor reflexe sociale care sa conditioneze votul cetateanului implica actiuni care sa produca cel putin urmatoarele efecte necesare din punct de vedere electoral: formarea unei atitudini de obedienta fata de exponentii politici, diminuarea coeficientului de inteligenta, individual si colectiv, reducerea calitatilor morale individuale si sociale, destructurarea societatii si a comunitatilor locale, disocierea cetateanului fata de concepe care tin societatea coeziva, precum nationalismul si patriotismul, restrictionarea accesului cetateanului la diverse procese sociale, politice sau economice.

Obedienta (atitudine de supunere, de ascultare) este o atitudine care ne urmeaza ca indivizi dintotdeauna, fiind o atitudine individuala specifica animalelor care traiesc in grupuri, oamenii exceland in aceasta privinta, fiind animale care traiesc in grupuri mari ce formeaza relatii sociale complexe, atat la nivel de individ cat si la nivel de grup, ca subcomponenta a societatii. La nivelul istoriei a insemnat posibilitatea, sansa omului, de a forma societati inchegate, cu lideri puternici, oameni care au gestionat riscuri si au reusit sa impinga societatea inainte. Componenta principala a atitudinii obediente a individului a fost obedienta fata de societate, fata de grupul caruia individul apartinea. Ei bine, procese sociale moderne, desfasurate sub organizarea si indrumarea partidelor politice de stanga (observatie uneori valabila pentru tot spectrul politic, asa cum sustin unii dintre colegii mei) implica scoaterea individului de sub influenta societatii si aducerea individului direct in sfera de influenta a partidelor politice. Nesupunerea individului fata de societate, reprezentata prin interesul social, nu a fost o atitudine intalnita in Romania de-a lungul istoriei mai mult sau mai putin recente, in general, poporul roman fiind caracterizat de o mare toleranta sociala, structura poporului fiind bazata in mare parte pe interactiunea frecventa intre clasele sociale si intre diversele componente ale acelorasi clase sociele. Actiunea partidelor politice, desfasurata deja acum de aproape o suta de ani, dintre care o mare parte a fost desfasurata de catre PCR inainte de revolutie, dar a fost continuata de partidele socialiste/comuniste aflate la putere de la revolutie incoace, a dus la fenomene sociale aberante, cum ar fi  discordia intre generatii sau conflictele de munca intre muncitori si autoritati pe de o parte si patronat pe de alta parte. Respectul reciproc in cadrul familiei si in afara ei a fost motorul societatii romanesti de-a lungul a sute de ani de istorie cunoscuta, societate in care grupuri sociale cu atitudini si interese comune se manifestau prin atitudini de respect fata de  alte grupuri sociale cu atitudini si interese comune, dar diferite de ale primelor grupuri, iar cei din urma isi concentrau activitatea in interesul celor dintai, aratand la randul lor respect pentru dorintele si aspiratiile acestora, toata aceasta situatie fiind de fapt obedienta individului fata de interesul suprem al societatii. Prima actiune a factorilor politici mentionati mai devreme a fost invrajbirea acestor grupuri, disocierea lor de interesul comun, astfel incat obedienta naturala a individului, mostenita in procesul de evolutie, sa nu isi mai gaseasca un suport social si sa se poata agata de cel ce ii ofera suport, in cazul de fata, foarte nefericit, de partidele politice de stanga care au reusit sa monopolizeze interesul individului si sa ii exploateze reflexe conditionate formate prin inginerie sociala.

Diminuarea coeficientului de inteligenta a omului societatii moderne este un subiect controversat, deoarece toate testele ce incearca sa cuantifice inteligenta sunt dependente de gradul de cultura al subiectului, deci nu reusesc sa distinga gradul de inteligentta nativa al subiectului. Inteligenta individuala este, conform DEX-ului, capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior. Inteligenta colectiva este cam acelasi lucru, dar aplicata grupurilor. Sa nu credeti ca grupuri formate din oameni extraordinar de inteligenti se comporta inteligent, nici pe departe. Orgoliul individual duce colaborarea defectuoasa intre indivizi iar multi alti factori determina actiuni individuale contrare interesului general, deci conduc la o inteligenta colectiva scazuta. Indiferent de ce considerente am putea aplica in cuantificarea si masurarea inteligentei, mai ales daca acceptam in cadrul evaluarii si componenta culturala, devine din ce in ce mai clar ca dezastrul din invatamant nu este intamplator, este un proces programat si in folosul direct al factorilor politici.  De asemenea nu este intamplatoare nici spargerea societatii romanesti in grupuri de interese bazate pe alte criterii decat cele care ar duce la progresul national, deoarece interesul clasei politice este total diferit de interesul national, de interesul cetateanului de rand. 

Reducerea calitatilor morale individuale si sociale au fost un deziderat al clasei politice din prima zi de dupa revolutie. Nu este o coincidenta faptul ca din cultura vestica au fost asimilate aici numai elemente ce tin de depravare, de anarhie si asociate unei stari infractionale. Iar aceasta asimilare s-a facut la lumina zilei, prin ziare si televiziuni, prin promovare agresiva si prin repetare pana la obsesie a unor concepte fara nici o legatura cu poporul roman. De ce au fost asimilate de societatea noastra nu stiu, probabil ca odata pornit angrenajul este greu sa rezisti, nu reusesti sa te desprinzi de turma, nu constientizezi manipularea si nu stii unde se gaseste granita dintre realitatea in care traiesti si fantezia ce iti este prezentata de factorii politici.

Despre destructurarea societatii si a comunitatilor locale nu sunt foarte multe de spus, ele constituie baza oricaruia dintre procesele descrise mai sus. Un popor unit, bine asezat, cu conceptii proprii, neinfluentabil de curente vremelnice, sau in egala masura o comunitate locala constienta de posibilitatile si necesitatile proprii, nu sunt in nici un fel de folos oamenilor politici. In nici un caz un popor sanatos, inteligent, bine structurat, cum era poporul roman in trecut, nu ar fi votat partide politice care flutura prin campanii vorbe goale, care nu isi respecta promisiunile si care nu au nimic in comun cu idealurile poporului nostru. Nici o zi nu ar mai fi ramas comunistii la putere daca poporul ar fi putut sa se concentreze asupra intereselor proprii, daca nu ar fi fost otravit prin manipulare si daca nu ar fi fost orbit de minciuni. Ce comunitate ar fi ales un primar care sa risipeasca toata averea comunitatii, sa ii instraineze pamanturile si resursele pe baza de interes de partid comunist. Singura intrebare in acest moment este cum sa facem sa recuperam coerenta poporului roman, jaful care a fost in ultimii douazeci si cinci de ani nu mai poate fi compensat, dar macar undeva, intr-un viitor nu prea indepartat, va trebui sa ne strangem in jurul interesului national ca un popor coerent si nu ca o populatie haituita.

Patriotismul si nationalismul specific romanesti, sentimente ce au creat aceasta natie si au format Romania de azi, au fost infierate dupa revolutie ca fiind sentimente care dauneaza individului si societatii, sentimente ce sunt pedepsite de legile de azi si care au fost asociate de presa in mod obsesiv cu ura si rautatea. Sentimente nobile in esenta lor, foarte importante pentru supravietuirea unui popor, au fost pervertite de o adunatura de oameni mici si fara urma de constiinta, clasa politica de astazi, ciuma si cancerul acestei tari. Cu sloganele goale ale Uniunii Europene in frunte, fara nici o logica si fara nici o rusine, in mod abuziv si excesiv, ne-au fost impuse curente ce nu au nici o legatura cu natiunea noastra, nu ne fac cinste, ne distrug si ne desfiinteaza.

Accesul oricarui cetatean la procesele ce tin de functionarea statului trebuie sa fie liber, pe baza de optiune personala, si in mod imperativ nu trebuie sa fie conditionate de nici un fel de factori ce caracterizeaza starea societatii in momentul respectiv. Prin legi bine ticluite, in mod progresiv, in timp, orice drept al cetateanului roman a fost sever limitat, astfel incat in momentul de fata cetateanul nu poate participa in nici un fel la activitati ce tin de organizarea si functionarea statului. Statul a avut suficient timp sa se organizeze in mod mafiot, pe baza de interese a unor grupuri foarte restranse, care nu fac decat sa risipeasca avutia nationala si sa vanda viitorul generatiilor viitoare pentru a tine in functiune un mecanism statal cangrenat si nociv, un mecanism statal indreptat impotriva cetateanului si care nu ezita sa abuzeze cetateanul pentru protectia mafiei din fruntea statului.

Electoratul unui partid nu se formeaza de azi pe maine, este un proces ce dureaza si costa. Foarmarea acestui electorat de stanga foarte obedient se face pe banii nostri, ai tuturor. Trebuie sa ne respectam mai mult unii pe altii, sa ne gandim mai mult la interesul national si mai putin la interesul personal, nu trebuie sa mai vindem voturi pentru un colt de paine si nu trebuie sa mai votam fara sa ne mai gandim la copiii copiilor nostri. Usor de spus, greu de facut.

Dorinta sau realitate?

Gasesc adesea in presa articole fara nicio legatura cu realitatea, urmaresc adesea la televizor emisiuni care nu sunt bazate pe fapte reale si care nu produc concluzii viabile. Nu reusesc sa inteleg ce anume ii determina pe jurnalistii in cauza sa fabrice din neant ideile, conceptele si faptele pe care le prezinta, dar presupun ca dorinta lor de senzational depaseste cu mult posibilitatea realitatii inconjuratoare de a le oferi modalitati de remarcare. Mai mult decat atat, constat ca obiceiul de a vorbi fara noima se imprastie ca o plaga in societate si ca idei nascute in burta vreunui analfabet se imprastie viral si devin legi de comportament si modele de urmat. Si nu ma intelegeti gresit, prin analfabet pot intelege si un politician, si un ziarist, si un sociolog, si un economist, si un profesor, din sumedenia de personalitati de ocazie care se perinda pe la televiziuni intr-o cruciada ad-hoc a noncunoasterii. Si nimic nu e mai nociv pentru calitatea gandirii personale decat asimilarea nemestecata de concepte fara legatura cu realitatea si nesustinute de modelul gandirii stiintifice. Aristotel spunea ca “O minte educata iti permite sa sustii un gand fara a-l accepta”. Da, este adevarat, dar se referea la o minte educata, intr-o imprejurare rationala, nu se referea la exacerbarea spiritului gregar in conjunctie cu o idee idioata, nepurtatoare de informatie utila si nesustinuta de fapte.
Prin analiza putem determina daca ideile pe care presa incearca sa ni le bage pe gat sunt idei sustenabile, cu corespondenta in lumea reala sau nu, dar pentru aceasta trebuie sa gandim un pic, si asta nu vine intotdeauna de la sine. Nu este vorba de cine stie ce procese complicate de gandire, este vorba de o analiza simpla, in trei pasi. Primul pas este intelegerea fenomenului prezentat, oricare ar fi el, orice ar reprezenta, de la notiuni la actiuni. In legatura cu fenomenul prezentat trebuie sa ne facem propria ipoteza de lucru, ipoteza care nu trebuie intocmita pentru a corespunde conceptelor prezentate de presa ci trebuie sa fie o parere proprie, parere care poate fi sau nu in concordanta cu parerea generala pe acest subiect. Cea mai rapida metoda de a supune un concept testului adevarului este de a presupune, de a calcula pe baza lui efecte masurabile, si acesta este cel de-al doilea pas al procesului de analiza: predictia pe baza ipotezei formulate. OK, in urma predictiei, a calculului efectuat, trebuie sa trecem la pasul al treilea, experimentarea pe baza ipotezei formulate la primul pas, avand ca date de intrare date ce pot produce efecte masurabile in concordanta cu ipoteza formulata. Datele ce reies din experiment trebuie sa fie in concordanta cu datele ce reies din pasul al doilea, predictia pe baza ipotezei formulate. Daca nu sunt in concordanta, inseamna ca ipoteza a fost gresit formulata. Daca sunt in concordanta, inseamna ca ipoteza a fost corect formulata, dar intregul proces trebuie oricum reluat pentru definitivarea ideilor si reglaje de finete. Dar oare cati oameni reusesc sa analizeze ceea ce citesc in felul acesta? Recunosc, pare un pic dificil si intortocheat, voi reveni cu un exemplu pentru clarificari.

6 Calitati la angajare

In speta: Angajator poporul roman pentru postul de functionar public.

1. Loialitate si respect fata de lege si fata de autoritatea statului.

2. Transparenta în activitatea pe care o desfasoara, asumarea responsabilitatii pentru activitatea depusa.

3. Neimplicarea în decizia politica si departajarea neta a intereselor personale de cele institutionale.

4.  Ducerea la îndeplinire a sarcinilor primite si  eficienta în activitatea depusa.

5. Respect pentru comunitate si natura.

6. Chibzuinta, responsabilitate , transparenta si bun simt în cheltuirea banilor publici.

Despre morala crestina

O intrabare importanta in legatura cu orice notiune abstracta este “Oare Gheorghe intelege prin… acelasi lucru ca si Ion?”. O notiune abstracta are din nefericire o sumedenie de intelesuri in functie de anumiti factori de mediu care il influenteaza pe cel ce se straduie sa o inteleaga. Pentru a obtine un sens unanim acceptat trebuie sa apelam la un dictionar. In cazul moralei crestine definitia aparent unanim acceptata, furnizata de Dictionarul religios deoarece in DEX nu apare, este: totalitatea principiilor si regulilor izvorate din invatatura lui Iisus Hristos si stabilite de Biserica, dupa care trebuie sa se comporte crestinul fata de Dumnezeu, fata de sine, fata de aproapele sau si fata de societate, avand ca scop mantuirea prin savarsirea binelui si ferirea de rau. Ca sa ne intelegem bine: reguli stabilite de biserica avand ca scop mantuirea. E discutabil daca un stat bazat pe morala crestina este moral in vreun anumit fel sau nu, pentru ca daca scopul final al acestui tip de morala este mantuirea (iertarea pacatelor, evitarea pedepsei divine) si nu binele cetateanului. Mai degraba, in buna traditie bisericeasca, morala crestina pare conform definitiei orientata spre favorizarea statului si nu a cetateanului, deoarece calea spre mantuire este presarata cu suferinta, asa cum Isus Christos ne-a aratat pe cruce. Cu toate acestea nu putem spune ca statul roman nu este un stat de inspiratie crestina, toata clasa politica, poporul si biserica sustinand sus si tare exact inspiratia crestina a oricarui set de legi, de la Constitutie si pana la hotararile de Consiliu Local. Problema este ca nu putem determina cu exactitate un set de reguli, stabilite de Biserica sau nu, care se pot numi crestine si care sa poata fi identificate ca baza pentru oricare legi care le urmeaza sau ca baza pentru comportamentul in societate, pentru interactiunile sociale sau pentru obiceiuri si traditii. De exemplu, daca iubirea aproapelui este considerata o atitudine crestineasca, atunci TVA-ul poate fi considerat un impozit de origine si inspiratie crestina sau nu? Doar 25% din veniturile oricui este colectat de catre stat din iubirea fata de cetateni, nu? Sau cinci ani de puscarie pentru o gaina furata pot fi asimilati lapidarii in piata publica, de origine crestina, nu este asa? Ei bine orice crestin iti poate preciza ca lapidarea nu este o pedeapsa crestina, ci iudaica, dar ce anume este o pedeapsa crestina? De exemplu, in Geneza 9:6 scrie: “Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om; caci Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Lui”. Da, Geneza este in Vechiul Testament, dar este Cuvantul Domnului, Isus nu ar fi impotriva Tatalui, nu-i asa? Si atunci de ce nu este prevazuta pedeapsa cu moartea in Constitutie? Nu este trecuta datorita faptului ca morala crestina a anului 2014, diferita de morala crestina a anului 30, nu accepta un pret cuantificabil pentru viata umana. Da, este acceasi morala crestina dar viata umana in anul 2014 este lasata la mila Domnului si nu la vointa omului, cel putin in Romania. Se pune problema daca aceste variatii de conceptie in cadrul moralei crestine se pot produce brusc, adica daca morala crestina evolueaza in mod continuu sau in trepte. Ei bine la Revolutia din 1989 viata lui Nicolae Ceausescu a fost considerat un pret prea mic pentru umilintele indurate de poporul roman condamnat sa traiasca in saracie lucie, in schimb imediat dupa aceea condamnarea la moarte a fost scoasa din Codul Penal, fiind considerata dintr-o data prea barbara pentru sfarsitul secolului 20. Ceea ce vreau sa spun este ca nu exista de fapt nici un concept definibil de morala crestina, nu putem generaliza pentru toata societatea, pentru oricare an al erei noastre, un set de reguli pe care sa le numim “Morala Crestina”. Exista bineinteles o conceptie vaga, adanc inradacinata in constiinta sociala, despre ceea ce e bine si ceea ce nu este bine sa faci in timpul vietii, dar nimeni, niciodata, nu a reusit sa promoveze vreun interes de grup, social inaintea binelui personal.