Tag Archives: inteligenta

“Inteligenta” nu este cuvantul potrivit

Ati auzit vreodata din gura unui printe: “Copilul meu este foarte inteligent, numai daca ar vrea…”? Eu am auzit exact asta in ultimele zile de m-am plictisit, tare as vrea ca anumiti parinti, si chiar profesori, sa devina mai realisti in legatura cu posibilitatile elevilor/copiilor lor. Cuvantul potrivit nu este inteligenta ci lene. Fraza corecta nu este “Copilul meu este foarte inteligent, numai daca ar vrea…” ci este “Copilul meu este foarte lenes, numai daca ar vrea…”. Inteligenta nu are decat o mica legatura cu instruirea in cadrul scolii, adica nu trebuie sa ne gandim aici la extreme, nu trebuie sa ii luam in calcul nici pe cei care, biete fiinte lovite de soarta, sunt retardati, nici pe cei care sunt mult mai inteligenti decat media, ei sunt exceptiile care ne strica din cand in cand calculele. Nu trebuie sa va inchipuiti ca in cadrul unei colectivitati scolare gradul de inteligenta al elevilor variaza prea mult, dar cu toate acestea rezultatele elevilor variaza semnificativ. Putem sa eliminam de la bun inceput performantele obtinute incorect, acestea sunt fenomene trecatoare si elevii care triseaza in scoala nu performeaza in cadrul concursurilor scolare si olimpiadelor, acolo unde nu prea se poate trisa. Pentru toate celelalte prestatii scolare diferenta nu o face inteligenta nativa ci interesul pentru studiu, harnicia, perseverenta. In pofida unor aprecieri mai dure, eu cred ca orice elev ar putea obtine rezultate bune in scoala daca familia si scoala ar reusi sa-l faca sa inteleaga ca un pic de munca nu a omorat pe nimeni. Si copiii nu inteleg greu, dar au din nefericire, multi ani, practic pentru toata viata lor, exemple foarte proaste, atat in familie si scoala, cat si in societate in general. Societatea s-a batut joc de elevii nostri, dar societatea va plati cu varf si indesat in viitorul mediu si lung. Sunteti gata sa platiti pretul?

Numai un om destept isi poate da seama cat de prost este

Am vorbit de multe ori despre prostie, de atat de multe ori incat poate parea ca este subiectul meu favorit. Nu e adevarat, nu imi place sa vorbesc despre prostie, iar despre subiectul meu favorit nici nu se pune problema sa discutam, desi mie mi-ar face mare placere. Dar suntem nevoiti sa vorbim despre prostie pentru ca ne influenteaza viata in rau, pentru ca nu este un subiect intens dezbatut de catre presa si pentru ca nu ne invata nimeni la scoala cum sa ne ferim de ea si cum sa o combatem. Pentru ca societatea nu acorda importanta acestui subiect nici individul nu se apleaca serios asupra studiului prostiei, chiar cei mai multi nici nu isi pun problema ca ar putea sa faca asa ceva. Oricum, se pare ca omul modern nu este pregatit in nici un fel sa recunoasca si sa analizeze prostia cotidiana, cu atat mai putin prostia proprie. Foarte putini sunt cei care reusesc sa isi dea seama ca nu sunt chiar genii si asta din multe motive.

Sa incepen cu inceputul. Prostia este definita stiintific, chiar medical, dar este un subiect sensibil, asa ca nu multi sunt cei care se vor duce la psihiatru  (psiholog?/sociolog?) sa spuna: “Am banuieli ca nu sunt foarte destept, te rog sa imi faci o evaluare si sa imi spui cat de prost sunt!”. Pentru a ne autoevalua este nevoie de cunostinte care de obicei ne depasesc cu mult, numai oamenii foarte destepti si culti in acelasi timp reusesc sa isi faca o autoevaluare corecta. Prostia nu este evidenta deoarece nu se manifesta la fel pentru toti oamenii si nu are aceleasi cauze si nici aceleasi efecte. Cautand cauzele constan ca, de exemplu, exista oameni care s-au nascut prosti. Petru acestia prostia este de obicei o constanta de-a lungul vietii si uneori este identificata de timpuriu, probabil la incadrarea subiectului in sistemul de invatament. Aceasta categorie de oameni este usor de recunoscut deoarece prezinta caracteristici specifice si situatia lor este cunoscuta si popularizata de cei din jur. Exista insa oameni care isi manifesta prostia numai in anumite imprejurari, imprejurari in care reactioneaza complet diferit decat oamenii normali. Acestia sunt mai greu de identificat deoarece prostia lor se manifesta in crize scurte dar devastatoare pentru cei din jurul lor, iar cauza prostiei este ascunsa si nu poate fi studiata. Ramanand la cauze exista si oameni care sunt prosti din necesitate sau din dorinta, de cele mai multe ori acest tip de prostie fiind puternic stimulata de mediul in care individul traieste sau isi desfasoara activitatea zilnica. Desi nu cauza prostiei este foarte importanta, trebuie sa retinem din acest paragraf faptul ca prostia este de multe feluri si ca manifestarea ei depinde de cele mai multe ori de mediul in care se afla subiectul.

In ciuda faptului ca ne consideram fiinte dotate cu intelepciune, in ciuda faptului ca ne-am autodenumit Homo Sapiens, nu cred ca intelepciunea ne caracterizeaza. Anumite studii au ajuns la concluzia ca intelepciunea nu este cautata pe scara evolutiei, alte caracteristici sunt mult mai importante si in plus, se pare ca intelepciunea, rationamentul, nu fac parte din ingredientele care au dus la succesul speciei noastre. Dorinta de supravietuire, apetitul pentru traiul in grup, disponibilitatea pentru excese, inmultirea usoara, diversitatea rasiala, sunt lucruri mult mai importante pentru supravietuirea noastra ca specie, lucruri care au contat mult in trecutul evolutiei nostre si care ne bantuie prezentul, conturand viitorul. Intelepciune nefiindu-ne caracteristica si necesara pentru supravietuire nu am fost stimulati sa o recunoastem sau sa o evaluam. Mai mult decat atat, omul are o tendinta naturala in a se supraevalua in functie de performantele celor din jur, mai ales daca acel cineva are ceva caracteristici legate de varsta, sex si ocupatie comune cu noi. O sa dau un exemplu. Sa zicem ca avem un coleg de serviciu care reuseste intr-o buna zi sa breveteze un dispozitiv care imbunatateste productivitatea colectivului cu un procent bun. Fiecare alt membru al acelui colectiv va avea tendinta sa minimizeze reusita colegului lor, fiecare dintre ei inchipuindu-si ca ar fi putut foarte bine sa faca ei inventia respectiva, numai ca nu s-au gandit. Aici e problema, partea cu ganditul, daca ar fi gandit nu ar mai fi fost prosti, dar ei nu duc rationamentul mai departe, ala a reusit si eu nu, deci sunt mai prost decat el, daca ar reusi sa constientizeze acest aspect ar fi dintr-o data mai destepti!

As putea spune ca inteligenta de care dam dovada este in cea mai mare masura influentata de mediul in care traim si in care ne formam si are prea putin de-a face cu inteligenta noastra nativa. Nu este necunoscut faptul ca un om inteligent aflat intr-un mediu in care toti indivizii cu care interactioneaza si cu care trebuie sa traiasca si sa se identifice, sunt prosti va adopta in mod calculat si de buna voie un comportament prostesc, de om prost, pentru a se integra mediului in care se afla. Orice moment in care acest om va avea de luat decizii inteligente va fi un moment in care fie se va conforma nivelului intelectual al grupului din care face parte, fie va fi exclus din grup. In mod constient individul nu isi va dori niciodata separarea de grup asa ca toate deciziile luate vor fi de o stupiditate dorita si asumata, tocmai pentru a corespunde asteptarilor grupului. Acest comportament este adesea manifestat in societate si este des intalnit la persoanele tinere care sunt inregimentate in diverse institutii de invatamant sau de asistenta sociala sau la persoanele mai in varsta care se gasesc angrenate in diverse grupuri cu caracter social, puternic polarizate fata de restul societatii, cum ar fi galeriile cluburilor de fotbal, anumite meserii de nisa, sustinatorii partidelor politice si altele. Asadar nu exista nici un motiv pentru a nu cauta inteligenta individuala intr-un grup in care predomina oamenii prosti, putem avea surprize placute, dar nu avem nici un motiv sa cautam un om prost intr-un grup de oameni inteligenti, inteligenta nu se poate mima. Din acest punct de vedere pentru societate ramane o mica speranta. Pe de alta parte chiar si pentru un om foarte inteligent exista momente in care nu poate realiza ca evenimentele la care ia parte sau actiunile proprii pe care le intreprinde sunt prostesti si sunt determinate de apartenenta la un grup. Actiunile globale ale grupului sunt privite cu indulgenta de individ, chiar daca sunt indreptate chiar impotriva individului si mai mult, exista tendinta individuala de a acorda o mare importanta gandurilor exprimate si vointei anumitor indivizi, membrii ai grupului din care facem parte, importanta ce nu are nici o legatura cu inteligenta acelori indivizi ci este in totalitate dictata de sentimentele de afectiune, de relatiile de rudenie de relatiile ierahice sociale si altele. A considera ca un om care iti este apropiat sau caruia ii esti ierarhic inferior este inteligent sau foarte inteligent este o greseala obisnuita in societatea umana si este probabil programata adanc in creierul nostru de procesul de evolutie, pentru a mentine coerenta societatii. Nimeni nu ar mai asculta de guvern, de sefi sau de parinti daca ar realiza din prima clipa superioritatea sa intelectuala in fata lor. Este bineinteles un mecanism de protectie a individului, un om care si-ar recunoste inteligenta si ar deveni critic la adresa celorlalti membri ai societatii ar trebui in mod automat sa se separe de aceasta si sa isi incropesca propriul sistem social, un sistem social cu un singur membru, sistem social ce ar duce imediat la moartea individului.

Exista foarte multe curente in societate care se straduie sa minimizeze inteligenta individuala si care promoveaza prostia de grup. La ordinea zilei sunt grupurile bazate efectiv numai pe un nivel de prostie extrem de ridicat (ce credeti ca altceva ar fi Facebook-ul?), grupuri care fac oamenii sa se simta in largul lor, sa se simta destepti, sa poata actiona fara consecinte, sa se adune pe baza de prostie si sa poata sa genereze noi adepti, dar numai prosti, desteptii nu au ce cauta acolo. Sa ne intelegem bine, cam toate structurile sociale sunt croie astfel incat sa il prosteasca pe individ si sa il aduca la nivelul prostiei grupului. O sa dau cateva exemple ca sa devina mai clar ceea ce vreau sa spun. Presa. Cand ati citit ultima oara in presa centrala un articol care sa isi argumenteze punctul de vedere apeland la metoda stiintifica, cu tot ceea ce implica ea, ipoteze, investigatii, experimente, demostratii, concluzii, calcule, formule etc. Pai nu cred ca a aparut nici unul de cand s-a inventat presa, ca nu l-ar fi citit nimeni, poate doi-trei care eventual nu ar fi avut bani nici sa isi cumpere ziarul. In schimb Ion a violat-o pe Maria intelege toata lumea! Cat de prost sa fii sa nu intelegi propozitii de patru-cinci cuvinte si care sunt insotite eventual si de una sau doua poze lamuritoare. Sistemul de invatamant. Credeti ca sistemul de invatamant are interesul de a dezvolta inteligenta individuala? Nu, departe, ar fi ceva prea bun pentru societatea in ziua de azi. Ar insemna sa existe clase departajate dupa inteligenta elevilor, sa existe profesori pentru elevii destepti si profesorii pentru retardati, ar trebui ca cei destepti sa avanseze adanc in tainele stiintelor iar retardatii sa ramana la abecedar. Ar fi bine, fiecare copil ar reusi sa progreseze pana si-ar atinge limita inteligentei sale. Dar candva, in trecut, un comunist a spus ca acest sistem ar induce incechitatea sociala, asa ca a fost mult mai usor sa nivelam sistemul de invatamant la nivelul retardatului, a fost mult mai usor sa il facem pe retardat posesor de diploma de doctor decat sa il lasa la sapa, acolo unde ii este de fapt locul. Progresul care s-ar genera dintr-un sistem de invatamant competitiv ar sta multora in gat, s-ar crea clase sociale bazate pe inteligenta, ar fi periculor. Omul care realizeaza ca e prost, ca mai are de invatat, ca trebuie sa se ridice deasupra imbecilitatii semenilor, este un om care este destept, care trebuie ajutat si promovat. Nu va primi promovare, societatea fie il va arunca afara ca pe o masea stricata, fie il va retude la nivelul retardatului. Din nefericire un om inteligent este prin definitie singur, isi poate gasi un tovaras de viata inteligent, mai poate strange pe langa el cativa oameni inteligenti, dar niciodata nu se va integra in societate, nu are nivelul intelectual necesar.

Legile prostiei

Am mai scris in trecut despre prostie si legile ei, fara a ma concentra insa pe acestea. Ca cetatean onest al unei societati democratice este foarte greu sa accepti ca una dintre principalele forte care modeleaza societatea in care traim este prostia. Este o bariera psihologica greu de trecut, o bariera pe care mi-as fi dorit sa mi-o ridice cineva cand inca eram tanar astfel incat sa pot intelege societatea asa cum este in realitate, si sa am sansa sa imi joc cartile in cunostinta de cauza. Intr-un anumit mod prostia si societatea sunt atat incompatibile cat si simbiotice. Sunt incompatibile pentru ca nevoia de dezvoltare armonioasa si linistita a societatii este puternic tulburata de prostia cumulata a membrilor acelei societati, prostie care genereaza membrilor sai sentimente ce sunt direct determinate de prostie, precum invidia, gelozia, dispretul, sentimente care sunt amplificate de la individ la scara sociala si nevoi nefiresti, generate tot de prostie, precum dominatia, posesia, apatia sociala sau din contra hiperactivitatea sociala. Sunt simbiotice deoarece prostia este mecanismul de baza care genereaza structuri sociale complexe, bazate pe nevoi nesatisfacute, si determina actiuni sociale extreme. Oricum ar fi, o societate formata numai din oameni inteligenti este utopica, fiind mult mai susceptibila sa se destrame din cauza interesului scazul al membrilor sai pentru mentinerea grupului pe care il numim societate decat o societate formata numai din prosti, care constienti de impotenta lor se vor coaliza cu unicul scop de a mentine grupul in functiune astfel incat numarul sa le confere siguranta si putere. Legile prostiei au fost formulate de Carlo M. Cipolla (15 august 1922 – 5 septembrie 2000), un filozof si istoric al economiei italian care a publicat ceva lucrari pe aceasta tema pe la mijlocul anilor 1970 si care a teoretizat faptul ca oamenii prosti, luati ca un grup, sunt cu mult mai puternici decat organizatii precum Mafia sau complexele industriale, si care fara constrangeri, lideri sau scop reusesc sa produca efecte uriase cu un nivel de coordonare incredibil. Mai multe pe aceasta tema la: http://en.wikipedia.org/wiki/Carlo_M._Cipolla .

Pe scurt, cele cinci legi fundamentale ale prostiei, cunoscute sub numele de legile lui Cipolla, sunt enuntate in felul urmator:

1. Intotdeauna si in mod inevitabil fiecare dintre noi subestimeaza numarul prostilor din societate.
2. Probabilitatea ca o persoana data sa fie proasta este independenta de orice alta caracteristica a acelei persoane.
3. O persoana este proasta daca creeaza pierdere pentru o alta persoana sau grup de persoane fara sa sa castige vreun avantaj personal, sau chiar mai rau, creandu-si singure pierderi in acest proces.
4. Oamenii care nu sunt prosti intotdeauna subestimeaza potentialul de distrugere al oamenilor prosti; ei uita in mod constant ca la orice moment de timp, oriunde, in orice circumstante, raporturile sau asocierea lor cu oamenii prosti constituie invariabil o eroare costisitoare.
5. O persoana proasta reprezinta cel mai periculos tip de persoana care exista.

Exista in circulatie mai multe variante ale acestor legi, probabil imbogatite si actualizate de folclorul cotidian si de acuratetea traducerilor succesive, dar nu asta este important. Mult mai important este faptul ca cele cinci legi fundamentale ale prostiei nu au fost scrise de un sociolog, ar fi fost pacat, ci au fost scrise de un istoric economist, care le-a argumentat prin prisma meseriei sale si care a reusit sa le determine pe baza unui calcul, a unui rationament. Poate ar trebui sa mai aduc un argument la aceasta idee, argument care va clarifica si mai mult semnificatia acestor legi. Cipolla a clasificat oamenii dupa urmatoarele tipuri:

  • Oamenii inteligenti sunt oamenii care contribuie la starea societatii si care in acest proces reusesc sa isi atraga beneficii personale
  • Oamenii naivi sunt oamenii care contribuie la starea societatii dar nu reusesc sa isi atraga beneficii personale fiind exploatati de societate
  • Banditii sunt oamenii care isi urmaresc numai interesul propriu si care in acest proces cauzeaza un mare detriment societatii
  • Oamenii prosti sunt oamenii care sunt capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor
  • Neajutoratii sunt oamenii care nu au nici un impact asupra societatii si nici asupra lor insisi

Bineinteles in societate gasim tot felul de specimene care fie se incadreaza intre cele cinci categorii bine definite, fie sunt foarte greu de incadrat in vreuna din categorii, comportamentul lor variind in functie de elemente greu de identificat. Cateva precizari trebuie facute si asupra acestor tipuri de oameni. In primul rand incadrarea unei anumite persoane  intr-un anumit tip de om nu are nici o legatura cu optiunea personala, adica daca eu as vrea sa ma incadrez intr-o anumita categorie nu inseamna ca prin comportamentul meu social eu si reusesc sa ma incadrez in categoria pe care o doresc. In al doilea rand exista anumite persoane care incearca prin comportament social adecvat sa se incadreze intr-o anumita categorie sociala dar nu apartin acelei categorii si nu pot prezenta toate caracteristicile acelei categorii. De exemplu, cei care pozeaza ca altruisti sau cei care militeaza activ pentru anumite cauze incearca sa se comporte ca si cum ar putea fi incadrati in categoria oamenilor naivi, lucru imposibil deoarece nu indeplinesc nici una dintre caracteristicile acestei incadrari, si anume nu contribuie la starea societatii dar in schimb reusesc sa isi atraga beneficii personale. Mai degraba incadrarea lor se poate face fie in categoria banditilor, fie in categoria prostilor, indiferent de modul in care ei incearca sa se comporte deoarece fie in mod clar isi urmaresc numai interesul propriu si in acest proces cauzeaza un mare detrimet societatii, fie se dovedesc capabili sa produca pierderi atat societatii cat si lor insasi si celor din jurul lor. In al treilea rand o analiza proprie asupra tipului de persoana pe care o reprezinti nu poate fi precisa si nu poate produce rezultate adevarate deoarece parerea personala asupra actiunilor proprii trebuie validata de catre societate si de catre efectele produse de actiunile noastre, efecte pe care de cele mai multe ori nu reusim sa le percepem la adevarata lor valoare.

Ideea de baza a legilor descrise mai sus este evaluarea impactului pe care individul il are asupra societatii. Conceptul de om inteligent care contribuie la bunastarea societatii in acelasi timp in care reuseste sa isi atraga beneficii personale in urma acestei contributii este destul de diferit de conceptul de om inteligent pe care il utilizam in vorbirea curenta. Nu cred ca societatea ar fi evoluat pana aici daca pana la un anumit moment in evolutia ei nu ar fi fost formata preponderent din oameni inteligenti. Asa cum spuneam la inceputul articolului prostia este astazi una din principalele forte care modeleaza societatea contemporana, dar nu cred ca a fost asa pentru multa vreme in istoria noastra indepartata. Nu exista nici un argument care sa poate sustine ipoteza prezentei oamenilor prosti in grupurile care formau societatea omului primitiv, deoarece supravietuirea individuala depindea direct atat de beneficiile pe care le aduceai grupului (tribului, sa zicem) din care faceai parte, cat si de beneficiile personale pe care ti le atrageai in acest proces. Viata individului trebuie sa fi fost foarte importanta pentru societate la vremea aceea, un individ valoros grupului putea fi de neinlocuit in cazul mortii sale, ducand posibil la destramarea grupului si la posibila moarte a tuturor celorlalti membri ai grupului. Tot asa, viata grupului trebuie sa fi fost foarte valoroasa pentru individ deoarece un individ exclus din grup datorita faptului ca aducea deservicii grupului era in mod sigur victima vitregiilor vietii. Asadar omul primitiv nu isi permitea luxul de a fi prost, viata lui depindea de inteligenta sa si de contributia pe care o aducea la bunastarea grupului din care facea parte. Omul modern isi poate permite luxul de a fi prost deoarece societatea contemporana, prin numarul mare de membri, nu mai depinde de contributia pe care o aduce un singur individ.

Cele cinci legi fundamentale ale prostiei ne arata ca individual cetatenii nu sunt pregatiti sa accepte prostia celorlalti membri ai societatii si ca de asemenea societatea in ansamblul ei nu este pregatita sa se apere de membrii sai prosti, fie prin eliminarea acestora, fie prin limitarea efectelor prostiei lor.  Adevarul faptului ca o persoana proasta este considerata cel mai periculos tip de persoana care poate exista este confirmat de evolutia societatii contemporane, iar evenimentele pe care prostii le determina in societatea noastra provoaca pierderi incalculabile si cu mare potential distructiv pe termen lung. Asa cum spune Caragiale, “Proștii mor, însă prostia e nemuritoare!”