Tag Archives: guvern

Romania

Antrenament pentru neputinta

Stiti cum dresezi un animal caruia trebuie in acelasi timp sa ii castigi si afectiunea si trebuie sa ii imprimi si un sentiment de frica? Simplu, afectiunea i-o dezvolti prin interactiuni directe (mangaiere, recompensa cu hrana etc) si frica prin interactiuni indirecte (atentionarea cu biciul, cu un bat etc). Animalul respectiv trebuie sa fie mamifer de turma sau haita, altfel nu merge, si, ca o precizare suplimentara, va rog sa nu faceti confuzie intre atentionare si bataie, bataia nu se face cu aceleasi mijloace fizice prin care dresezi animalul pentru ca nu il mai poti dresa daca incurci lucrurile. Deja va puteti da seama (poate ca multi dintre dvs. ati experimentat deja) ca balanta intre afectiune si frica trebuie sa fie foarte bine echilibrata pentru ca de oricare dintre parti se inclina balanta, comportamentul animalului va devia de la comportamentul dorit. Daca reusiti sa mentineti balanta echilibrata, animalul se va atasa de dumneavoastra si va dezvolta o ura desavarsita fata de obiectul atentionarii (bici, bat, etc).

Cam asa procedeaza si guvernul cu noi, noroc ca noi avem un pic mai mult creier si ne putem da seama de schema lui marsava, nu-i asa? Exemplul actiunilor autoritatilor in cazul zapezii cazute anul acesta este, ca si in multi alti ani trecuti de curand, extrem de elocvent pentru cultul sentimentului neputintei populare, neputinta pe care toate guvernele de dupa revolutie au incercat sa o sadeasca si apoi sa o cultive in randul romanului. Daca pica un pic de zapada incepem sa ne lamentam, nu mai mergem la scoala, nu mai mergem la servici, nu mai muncim, stam ca boii in case si urmarim stirile la TV. Ma rog, care sunt boi, caci oamenii normali nu pun asa de usor la imina fiecare cuvant al guvernului. Ca de obicei, si la aceasta ninsoare guvernul a apasat si pedala afectiunii si pedala fricii. Pedala afectiunii este foarte placuta populatiei indobitocite de retorica socialista si s-a concretizat prin zile libere (1 zi) pentru copii si adulti in sistemul de invatamant, ceva agitatie in sistemul sanitar, ceva amenzi date exploatatorilor care nu au deszapezit si ceva beneficii pentru bugetari. Cam atat, dar suficient. De partea cealalta, guvernul a apasat excesiv pedala fricii, lasand drumuri inzapezite, inchizand autostrazi si drumuri nationale, anuntand la fiecare clipa catastrofe si calamitati. La dresaj sunt buni, pacat ca nu stiu nimic despre economie, politica, industrie, societate, cultura etc.

Miza este un popor neputincios. La ce foloseste un popor neputincios? Pai scuipa in san si face exact ce vrea guvernul. Isi face cruce si nu gandeste. Asta este miza, si este mare. Bineinteles, nu toti oamenii inghit neputinta socialista. Sunt unii care merg la serviciu, care iau alt drum decat cel inchis de guvern, care isi pun copiii sa faca exercitii chiar daca nu merg in acea zi la scoala. Le este mai bine? Deocamdata da! Le va fi mai bine? Speram, de fapt in ei ne este speranta unui viitor normal.

Am atasat mai jos doua fotografii din noaptea de sambata spre duminica.

Deszapezire Inzapezire
Deszapezire Inzapezire
Copac cazut Bucuresti
Copac cazut Bucuresti

In prima fotografie se vede cum fac autoritatile deszapezire. Pe strada cu pricina, o strada cu doua benzi de circulatie, cate una pe fiecare sens, a trecut un tractor cu lama. De o parte si de alta a drumului se afla acum munti de zapada care ajung pe la saizeci-saptezeci de centimentri inaltime. Accesul pe strazile laterale este foarte greu, nu imposibil, dar foarte greu. Iesitul din curti este imposibil. Daca autoritatile nu faceau “inzapezire” totul ar fi fost foarte bine. Cui foloseste acest mod de deszapezire? Numai guvernului.

In a doua fotografie se vede ce se intampla cand cade un copac in Bucuresti. Cine a gandit strazile probabil a fost rau voitor sau nebun. Sau lucra pentru guvern. Asta este sigur.

Ganditi cu capetele voastre, lasati prostiile debitate de presa la comanda guvernului, noi nu suntem platiti sa ne panicam, viata noastra merge in continuare. Daca la douazeci de centimetri de zapada va panicati, cand vor veni doi metri ce faceti, muriti in case?

Sfarsit

Incredibil!

Am aflat azi, odata cu toata tara, poate chiar un pic mai tarziu decat restul concetatenilor mei, de demisia premierului Mickey Mouse si etc etc de restul de implicatii si demisii. De guvern in sine nu stiu ce sa zic, dar vestea privind demisia primului ministru vine ca un cadou frumos de sfarsit de toamna si inceput de iarna pentru un popor care se saturase rau de tampeniile politicianului cu pricina. Vreau sa va ganditi ca Victor Ponta este catre varful unei liste destul de scurte cu oameni care au facut rau Romaniei. In varf este, desigur, Ion Iliescu. Victor Ponta se afla in plutonul urmaritor, distingandu-se ca individul care a condus cele mai incompetente guverne din istoria Romaniei, da, guverne chiar mai incompetente decat cel al lui Tariceanu, alta figura care ar trebui sa dispara din politica. Si, poate ca cu ajutorul justitiei, sa reusim sa nu mai intalnim astfel de nume in politica. E pacat, avem o tara aproape normala, condusa de oameni total anormali. Rusine noua, am putea trai fericiti intr-o tara prospera si sa lasam copiilor si nepotilor o tara minunata, numai putina vointa sa avem. Sa auzim nuai de bine!

UE

Setea de putere e boala grea

Era inevitabil ca situatia nefericita din Grecia sa nu fie folosita de “politicienii europeni” pentru a demonstra “necesitatea” unui guvern centralizat european, probabil gandit pentru inceput ca un guvern federal. Un articol privind declaratia presedintelui Parlamentului European poate fi citit aici: http://www.mediafax.ro/externe/presedintele-pe-martin-schulz-pledeaza-pentru-un-guvern-european-14593709 . Omul a vorbit, noi am ascultat, acum sa tragem concluzii. Momentul declaratiei este ales cu abilitate, evenimentele din Grecia sunt proaspete in mintea cetateanului european, tema este veche, dar teama este noua si politicienii fac tot posibilul sa o exploateze. Din cauza presiunii psihice pe care o suporta din cauza evenimentelor politice externe, cetateanul european nu mai incearca sa judece critic conceptele prezentate, reflexul sau neconditionat, perfectionat de-a lungul evolutiei si intarit de societatea moderna, este de a accepta ca valabila oricare doua sintagme stranse impreuna intr-o fraza, mai mult sau mai putin coerenta, de conjunctia compusa “pentru că“. Logica acestui reflex este de a dezamorsa situatii potential periculoase favorizand disiparea conflictului in faze mai putin intense care s-ar putea desfasura in viitor. Daca ne-ar fugari leul prin savana acest reflex ar putea fi salvator, in cazul societatii noastre moderne insa, acest reflex nu face decat sa complice situatia si mai tare, deoarece ceea ce a castigat sub presiune guvernul nu mai da inapoi in veci, indiderent daca cetateanul si-a dat seama ca a fost inselat sau nu. Argumentele prezentate de presedintele Parlamentului European sun ca si inexistente. Sigur, cuvintele exista, sunt puse acolo, omul e scolit, stie cum sa le invarta, dar frazele rostite de acest om nu au nici un continut, nu fac apel la ratiune si nu se bazeaza pe nici un adevar. Ascultati numai: “Problemele europene centrale, importante nu mai pot fi soluţionate doar de şefii de Guverne“. Cred ca omul si-a gresit meseria, trebuia sa se faca popa! Stie cineva cum se definesc “problemele europene centrale“??? Ce sunt alea, cand sunt probleme, cand sunt centrale si cand sunt periferale? Nu inseamna nimic, dar suna bine, omul nu isi mai pune problema “ce e aia?“, nu il mai intereseaza, nu are timp, incearca doar sa scape de presiune. Cuvantul “central” nu e folosit intamplator in declaratia lui, l-au folosit inainte si nazistii, si comunistii, si tot ca sa justifice tot felul de aberatii. Omul are scoala, stie cum sa prosteasca cetatenii, doar nu degeaba a ajuns presedinte de Parlament European, nu-i asa? Sa analizam mai departe: “problemele nu mai pot fi solutionate doar de sefii de guverne“. Vedeti ce frumos a strecurat acolo cuvantul “doar“, cuvant care aduce in atentia noastra, cu titlu justificativ, prezenta unor entitati superioare sefilor de guverne. Despre nefericita solutie a cedarii de suveranitate am mai discutat, dar modul in care se face acum aceasta cedare este mai diabolic decat ne putem imagina. Nu cedati nimic de la voi fara sa primiti in schimb ceva de cel putin aceeasi importanta si valoare, si nu e nimic ce va poate oferi bun un guvern central european. Este adevarat ca ar rezolva unele probleme, chiar probleme importante, dar cum sa spun, as prefera sa raman cu prostia mea, aici in tara mea, independenta, decat sa fiu cetatean al unei tari in care hotarasc altii dupa cum vor ei. Altii, carora nu le pasa nici de mine, nici de tara mea! Un guvern national este oricum greu de controlat de societatea civila, ganditi-va la aberatia unui guvern suprastatal. Ganditi-va la avantaje si dezavantaje, si daca considerati ca este o solutie avantajoasa, atunci asa sa fie, daca nu, atunci sa nu mai auzim de asta in veci!

Buget

Pe bani nu-i aduce barza…

Presedintele francez este o sursa inepuizabila de buna dispozitie pentru presa straina, chiar si atunci cand are initiative care la prima vedere par bune. Despre o astfel de initiativa scrie aici: http://www.mediafax.ro/externe/francois-hollande-extinde-serviciul-militar-voluntar-pentru-combaterea-somajului-in-randul-tinerilor-14168500 . Insa articolul este interesant din alt punct de vedere, deoarece initiativa presedintelui francez dezvaluie inabilitatea guvernelor de prin Europa (cu mici exceptii la aceasta ora) de a intelege de unde anume vin banii. Presedintele francez probabil ca isi inchipuie ca banii vin de la el de acasa si ca poate sa se joace cu ei cum ii trece prin cap, si asa si guvernul nostru, si altele de pe langa noi. Trecand peste ridicolul situatiei, angajarea la stat a aproximativ o mie de someri, in conditiile in care Franta are deja cateva milioane, cea mai proasta idee pe care o poate avea orice guvern in conditii de somaj ridicat, scaderea nivelului veniturilor paturii medii a populatiei si accentuarea problemelor economice este aruncarea banilor pe fereastra. Fara nicio suparare, daca le dadea bani ca sunt someri era inca bine, dar sa investeasca milioane si milioane de euro in extinderea unor structuri si asa megalomane, sa creeze noi centre de recrutare si instruire, sa minta poporul ca angajarea la stat a inca o mie de oameni rezolva problema somajului este o tampenie crasa. Bineinteles, guvernul francez, ca orice guvern european la aceasta ora, nu este populat de oameni destepti, si asta nu e nici o nenorocire, in principiu. Dar acesti oameni iau un exemplu care a functionat intr-un caz foarte particular (in Franta a mers foarte bine in DOM-TOM) si il generalizeaza visand sa faca la nivelul unei natiuni ceea ce au facut acolo unde printr-un miracol acest lucru a fost potrivit si necesar. Pe perioada in care vor fi incadrati militari fostii someri vor invata o meserie. Si da, nu vor mai bate strazile de-a lungul si de-a latul. Meseria pe care o invata in armata nu este cautata in viata civila, deci dupa ce vor fi eliberati din stagiul militar voluntar vor deveni imediat pensionari-someri. Si toti banii investiti se vor fi dus instantaneu pe apa sambetii. Caci bineinteles nu lipsa calificarii este problema in Franta, ci lipsa locurilor de munca din sectorul privat. Si nu vor fi locuri de munca in acest sector pana cand salbaticia jafului guvernamental prin intermediul impozitarii excesive nu va inceta. Se pare ca guvernele sunt incapabile sa gestioneze fondurile unei tari, asteptam pe viitor aparitia unor structuri competente.

Constructie

Ne plangem singuri de mila, sau…

Un articol recent publicat face niste referiri interesante la un studiu oarecum tendentios: http://www.mediafax.ro/economic/studiu-imm-urile-romanesti-dau-o-valoare-adaugata-in-economie-sub-cele-din-ue-la-o-pondere-similara-14263786 . In esenta articolul spune ca la aceeasi pondere numerica in ansamblul operatorilor economici, IMM-urile romanesti aduc (mult) mai putina valoare in economie decat media UE. Poate ca de la sine justificat, studiul are niste nuante obraznice pentru ca aduce unora apa la moara in legatura cu niste subiecte care nu sunt tocmai potrivite in societatea romaneasca. Probabil ca studiul va fi imediat folosit de autoritatile guvernamentale din domeniul fiscal ca argument la halucinanta lor ipoteza cum ca in Romania toti patronii de IMM-uri fura! E adevarat, in Romania se fura, in general, dar nu se numeste furt atunci cand vrei sa beneficiezi de roadele muncii tale, caci e munca ta, nu-i asa? Din contra, sustin ca in Romania se fura cel mai mult de la stat, cu incuviintarea statului, adica a guvernului sau a diversilor functionari angajati la stat. In Romania aportul IMM-urilor privid valoarea adaugata in economie este mica pentru ca noi nu avem in mod real o economie si atat cat avem este capusata de stat si de acolitii guvernului, cei care detin acele firme monstruoase care sunt iertate periodic de datorii la bugetul de stat. Aceea nu este nicidecum o economie reala, am spus de multe ori, statul nu este agent economic si nu poate actiona ca atare. Statul nu produce nimic, asa ca acele contracte fabuloase care umfla statisticile guvernamentale sunt practic bani furati din impozitele noastre, de acum sau din cele viitoare si pompate in marile companii care, ca urmare, strict statistic, aduc un aport mare in economie. Daca ar fi insa sa ne raportam la economia reala, atunci pur si simplu lucrurile s-ar afla acolo unde trebuie, la nivelul celorlalte state ecuropene, cele care nu au infractori la carma tarii care sa deturneze banii, astfel incat sa nu mai ajunga mai nimic pe la IMM-uri. Cam asta este cu aceste studii si de asta, cel putin in cazul acestuia, natura sa tendentioasa iese puternic in evidenta. Nu putem compara economii functionale, atat cat mai sunt ele cu glume de spoiala economica care sunt pastrate la un nivel controlabil de catre guvern care ar interese proprii legate de mersul banilor dintr-un buzunar in altul. Da, ar fi frumos sa fie ca in UE, dar mai e mult pana acolo.

UE

Cand este timpul sa impunem o limita? Cine o impune?

Guvernul premierului elen, Tsipras, este, cel putin pentru o parte a publicului, o sursa continua de amuzament si buna dispozitie. Pentru o alta parte a publicului insa acest guvern este o sursa continua de enigme, un generator foarte activ de subiecte de analiza si de probleme ce stimuleaza gandirea. De exemplu, guvernul elen anunta o posibila consultare populara prin care alegatorii sa decida daca ar fi bine ca guvernul sa avizeze pozitiv un acord cu creditorii Greciei care ar fi contrar promisiunilor din campanie de a pune capat austeritatii (http://www.mediafax.ro/economic/tsipras-ar-putea-consulta-grecii-daca-sa-accepte-un-acord-contrar-promisiunilor-din-campanie-14168970). Extraordinar, fantasmagoricul guvern socialist/comunist grec si-a dat in sfarsit seama ca gogosile electorale nu platesc facturile. Analize ale situatiei s-au facut, si stim cu totii ca situatia Greciei nu este simpla, dar odata cu trecerea timpului ea tinde sa devina si mai complicata. Premierul grec nu vrea sa isi asume responsabilitatea unei rupturi ireversibile cu Uniunea Europeana, si, daca as fi vreun adolescent emotiv care canta in altar, chiar as avea un pic de intelegere pentru el. Problema este ca raspunderea asumata, promisiunea facuta, sunt lucruri care ar trebui sa conteze foarte mult pentru un politician, mai mult chiar decat un contract, si din acest punct de vedere premierul elen nu mai are loc de intors. Si, astfel stand lucrurile, poporul elen ar da o mare dovada de naivitate, daca nu chiar de prostie crasa, in cazul in care ar accepta sa ia castanele fierbinti din mainile guvernului. Promisiunile electorale sunt foarte frumoase, nu este nici o indoiala aici. Frazele sforaitoare si cuvintele lucioase aruncate fata discernamant in discursul electoral trebuie acum sustinute de fapte si poporul grec trebuie, dupa umila mea parere, sa ii spuna asta foarte clar si raspicat premierului si sa ii impuna un curs al evenimentelor normal pentru situatia anormala in care Grecia se gaseste. Vedeti, problema cu adevarat grava, nu este ce va face Grecia, deja multi analisti au aratat scenarii destul de convingatoare, problema cu adevarat grava este ca nici un popor european nu reuseste sa impuna politicienilor sai o conduita responsabila, care sa includa si asumarea raspunderii atunci cand este cazul. Este de remarcat faptul ca premierul elen exclude din prima clipa organizarea alegerilor anticipate, alegeri care ar putea duce la instaurarea unui nou guvern care eventual s-ar putea dovedi mai competent. Din contra, asemenea mamiferelor de turma, incearca sa scape in mijlocul multimii, incearca sa se ascunda in spatele poporului. “Poporul a hotarat!” Va suna cunoscut, nu? Stim cu totii la ce duce asta, si, din nefericire, consecintele sunt mult mai grave decat o ipotetica iesire a Greciei din zona euro. Poate ca lucrurile vor lua o intorsatura mai buna, dar nu cred, in mod normal intr-o situatie instabila trebuie sa ne pregatim pentru ceea ce este mai rau si, nu-i asa, sa ne asteptam la ceea ce este mai bine. Guvernul grec insa nu ne da nici un indiciu important despre cum ar trebui sa ne pregatim si nici nu reuseste sa precizeze in vreun fel cam care ar putea fi o situatie mai buna. Noroc ca suntem noi rabdatori, altfel cine stie ce concluzii mai puteam trage!

Bani

Frica pazeste pepenii

Ei bine, asa spune proverbul, dar nu e chiar asa. De exemplu un articol de azi ne arata ca frica poate fi constructiva sau destructiva, depinde de unde privesti: http://www.mediafax.ro/economic/elvetia-prima-tara-care-vinde-obligatiuni-pe-10-ani-la-un-randament-negativ-14113278 . Obligatiunile cu randament negativ nu sunt exact ceva noi in Europa, probabil nici in alte parti ale lumii, dar, bineinteles ridica de la bun inceput ceva semne de intrebare. De exemplu :”Cine e atat de disperat incat vrea sa plaseze neaparat niste bani chiar daca stie ca pierde?”. Sau alt exemplu:”Cine e atat de prost incat sa finanteze cu banii lui statul si sa plateasca si taxe pentru asta?”. Problema este ca intrebarea este prost pusa si nu este vorba atat de oameni prosti sau disperati cat mai ales de o combinatie ciudata intre politici monetare nepotrivite, guverne nesimtite si investitori care se bazeaza prea mult pe zvonuri. Este vorba de multi bani la mijloc, in cazul Elvetiei de exemplu este vorba de mai mult de doua sute douazeci si sase de milioane de euro, si nu exista nimeni in lumea asta care sa cheltuiasca bani la acest nivel fara sa faca o analiza foarte atenta inainte. Si atunci? Si atunci pot exista mai multe explicatii. O dam la o parte inca de la inceput pe cea aruncata de unii analisti economici, probabil usor dusi cu pluta, care sugereaza ca investitorii suporta cu banii lor datoriile guvernului numai si numai din mandrie “nationala”. Ca o paranteza aici, oricum in marea lor majoritate banii vin de pe pietele internationale. Mult mai rezonabil este sa ne gandim ca in realitate cei care au investit acesti bani au calculat totusi un profit. Cineva, naiv, ar putea a intreba: “Cum sa faci profit cand dai niste bani si primesti in schimb mai putini?”. Pai da, se poate face profit, daca in tara respectiva, sa privim un pic mai larg, sa zicem in toata Europa vom avem deflatie, lucru pe care l-am spus de multe ori, intamplare rea pentru guvern dar buna pentru cetatean. Cel ce are bani, multi bani, trebuie sa faca ceva cu ei, nu? Trebuie sa obtina profit chiar si atunci cand piata stagneaza. Asta inseamna insa ca pe termenul relativ lung de zece ani, acele persoane sunt sigure ca rata deflatiei va fi mai mare in valoare absoluta decat valoarea absoluta a randamentului negativ oferit de banca centrala elvetiana. Mai mare, dar cu cat? Probabil binisor mai mare (inca o data – in valoare absoluta) de vreme ce oamenii risca sumele astea de dragul profitului. Foarte bine, asa si trebuie, cei care au bani trebuie sa ii faca sa circule, asa merge economia, acesta este mersul normal al lucrurilor. Mai sunt insa si alte aspecte, mai intunecate, despre care vad ca nu vorbeste nimeni. Unul, aproape la intamplare, este acela ca aceste finantari, asa proaste cum sunt ele, asigura bani reali multor functionari, analisti, banci si altele. Acestora nu le pasa daca bogatasul obtine profit, conteaza numai sa ii plaseze banii undeva si sa ia o parte din ei, asa merge lumea finantelor in ziua de azi si nimeni nu vorbeste despre asta. Performanta investitiei nu face parte din ecuatie. Alt aspect este acela ca in anumite state europene banii incep sa fie incomodanti. Adica sa fie mai periculos sa tii banii intr-o banca decat in obligatiuni guvernamentale. Asa cum s-a vazut si in trecut guvernul nu se sfieste sa bage mana in banii cetateanului la nevoie, asa ca mai bine ii investesti cu randament negativ decat sa ii pierzi pur si simplu. Frumoase tari, neplacute locuri in care sa locuiesti! Cum s-a ajuns aici? Pai tocmai vorbeam zilele trecute de asta…

UE

Oare?

Grecia a anuntat astazi ca este pregatita sa nationalizeze bancile si sa bata o noua moneda pentru a evita falimentul: http://www.mediafax.ro/economic/grecia-pregatita-sa-nationalizeze-bancile-si-sa-bata-o-moneda-noua-pentru-a-evita-falimentul-14105957 . Asteptam de mult o veste din asta, cam de cand a ajuns la putere guvernul lui Tsipras. Fiind vorba de un guvern socialist extremist (care o fi oare deosebirea faptica fata de un guvern comunist clasic?) actiunea anuntata pare oarecum justificata ideologic si predictibila, dar implicatiile sunt foarte neclare. Stiu ca o gramada de analisti politici si economici s-au inghesuit deja sa comenteze subiectul, fiecare la nivelul abilitatilor sale, dar lucrurile nu sunt simple deloc, adica pe cat de predictibila este masura anuntata, pe atat de ilogica este, prin prisma timpului scurt pana la care se anunta aplicarea sa, si nu numai. In rezumat, guvernul vrea sa emita o noua moneda, dar nu chiar o noua moneda, ar trebui aprofundat acest subiect, concomitent cu nationalizarea bancilor. Extraordinar, s-a gandit “foarte bine” guvernul Tsipras, parca ar primi instructiuni direct de la Lenin. Insa una este sa debitezi prostii in campania electorala si alta fii obligat sa pui in aplicare masuri extraordinare, pentru ca de masuri extraordinare este nevoie atunci cand tu, guvernul unei tari din UE, nu mai ai bani pentru functionare decat pana pe 9 aprilie si creditorii tai nu vor sa deblocheze o noua transa de imprumut. Din punctul meu de vedere Grecia merge pe o sarma foarte subtire care nu mai este de natura economica ci incepe foarte mult sa capete accente dramatice in plan ideologic si politic. Daca financiar si economic lucrurile sunt rezolvabile, chiar in situatia in care se gaseste acum Grecia, in plan social si politic nu cred ca mai exista cale de intoarcere, Grecia departandu-se daja prea mult de ceea ce ar fi trebuit sa fie o tara europeana, asa cum sunt definite ideologic in acceptiunea Bruxelului, si cum de altfel Grecia s-a angajat sa fie. S-a angajat, este totusi prea mult spus, se pare. Si atunci, care ar fi interesul sa te stradui sa mentii Grecia in zona Euro sau chiar in UE? Daca tara nu mai corespunde “standardelor” cu ce drept sa ramana in Uniune? Cu ce drept sa o tii cu forta? Una este sa nu te descurci cu banii, alta este sa fii capos, si cu totul altceva este sa fii nesimtit. Tarile s-au unit sub steagul UE avand anumite aspiratii si indeplinind anumite conditii. Grecia se pare ca se indeparteaza din ce in ce mai mult de acestea. A fost o nenorocire destul de mare sa ajunga la putere un guvern de extrema stanga, dar stim cu totii ca asta este latura slaba a democratiei, votul oligofrenului are aceeasi valoare cu votul inteleptului, si, din nefericire, oligofrenii sunt intotdeauna mai multi. Si aici ajungem brusc la cetatenii care au votat guvernul care acum a dus Grecia foarte aproape de momentul de excludere din UE. Oare la momentul votului ei s-au gandit la consecinte? Propabil ca nu, pentru ca treziti brusc la realitate cetatenii cauta acum portite de scapare. Bineinteles, cetatenii care mai au ce salva. Ei au investit masiv in aceasta perioada in valori care nu sunt sub controlul guvernului, valute exotice, metale rare, actiuni peste hotarele controlate de guvern. Ceva nu pare in ordine, guvernul pare sa fi scapat din vedere esentialul, riscand pentru plata “pensiilor” viitorul copiilor, deci al natiunii. Stati, asa s-a intamplat si la noi, ce ne mai miram? Bafta guvern Tsipras, dar tine minte, cine rade la urma, rade mai bine!

Sfarsit

Pe cand un razboi major in Europa? (3)

Si haideti sa ne gandim impreuna care va fi partea care va fi imediat eliminata de la masa invingatorilor, si prin eliminata inteleg exact ceea ce se adude, eliminata fizic, anihilata, distrusa. SUA (America de Nord) nu, pentru ca nu a ajuns inca atat de jos, in plus Rusia si China au nevoie de SUA (America de Nord) ca sa declanseze un razboi, nu poti sa te bati cu cineva daca nu ai cu cine. China nu, va fi cu siguranta la masa invingatorilor deoarece a scapat de problemele si slabiciunile istorice, la fel si Rusia, care pare sa inteleaga exact cum vor sta lucrurile in viitor si pare sa isi fi ales de pe acum calea. India, lumea araba? Nu, veti vedea la momentul acela cat de mult va fi decalajul intre aceste state si marii jucatori, nu putem spune ca nu vor conta deloc, dar vor fi ca o a cincea roata la caruta, sunt cu mult in urma marilor jucatori globali. Pai si cine a mai ramas? Africa… Ha, ha, sa lasam glumele, Europa. Care Europa nu are nici o sansa inca de pe acum. Ucraina este laboratorul in care se creeaza armele viitorului, arme care au fost testate mai intai pe Moldova, perfectionate in estul Ucrainei, car vor fi desavarsite tot undeva prin Ucraina, Moldova sau statele Baltice si care vor fi folosite la intregul lor potential in Europa. Ganditi-va un pic la situatia in care se afla Europa, cu politicieni care se zbat din rasputeri sa distruga orice spirit national, sa darame orice coeziune sociala, care au infiltrat natiunile la scara larga cu straini care nu au nicio legatura cu traditiile si legile batranului continent, cu o perpetua criza sociala, amplificata in ultima vreme, si cu o iminenta criza economica majora. Nu trebuie decat o scanteie care sa determine incaierarea cetatenilor europeni si a statelor lor, si va fi o incaierare urata, ca de obicei cu baze etnice, care va viza reglarea unor conturi mai vechi sau mai noi si care nu va tine cont de granite sau de legi si tratate. Veriga slaba a politicii mondiale este Europa, care va evolua sau va dispare. Da, stiu, nu poate evolua pentru ca s-a handicapat singura, a jucat o carte nenorocoasa si a pierdut. Asa ca va dispare, lasand locul unor state mai puternice, care au nevoie de acest loc pentru a duce mai departe civilizatia pamanteana. Singura intrebare este cum va dispare? Va fi macinata din interior, dupa un scenariu lung si dureros, pana cand marii jucatori vor gasi de cuvinta sa ii sfarseasca chinul, sau, la un moment dat marii jucatori se vor plictisi de caricatura numita Europa si ii vor taia capul dintr-o rasuflare? Asa cum spuneam, daca vrei sa cuceresti usor un teritoriu, il macini mai intai din interior, asta ne-au invatat marii cuceritori ai antichitatii, nu-i nevoie sa stii multa carte ca sa iti aduci aminte de asta. Iar Europa este in plin proces de macinare interna, proces care nu pare sa aiba vreo limita, care nu pare sa se supuna vointei cetatenilor Europei si care nu cred ca poate fi oprit. Sa speram ca ma insel!

Sfarsit

Pe cand un razboi major in Europa? (2)

Asemeni cetateanului, nici statele nu mai sunt dispuse sa recurga usor la violenta, pentru moment violenta le aduce mai multe probleme decat rezolvari, dar asta nu inseamna ca violenta nu este atragatoare pentru state, nu le este la indemana, nu pot apela la ea daca ar vrea, daca ar avea nevoie. Unele state fac apel la violenta in mod direct, chiar in ziua de azi, precum Rusia, care nu se sfieste sa isi atraga noi teritorii prin violenta, intr-un joc in care nici macar nu o intereseaza sa atraga noi teritorii. Crimeea este testul incompetentei Uniunii Europene si al impotentei NATO, Rusia stie acum cu cine joaca si cat poate intinde coarda. Si poate intinde coarda, fara nici frica! Schimbarea polului de putere de la continentul Nord American (SUA) la cel Asiatic (China) se face treptat, dar a inceput usor si probabil va ajunge candva in viitor la etapa violenta, etapa in care razboaiele lumii se vor purta in interesul Chinei si nu in interesul Americii. Razboi inseamna prin definitie violenta si nu cred ca isi inchipuie cineva ca razboaiele viitorului vor fi “pasnice”, “apatice”, “calme”. Din contra, tehnologia a creat posibilitatea trecerii in nefiinta a milioane de oameni in cateva secunde, de ambele parti ale baricadei si chiar colateral, din statele neutre conflictului. Dar nu vor mai exista state neutre, pentru ca tehnologia a tesut o plasa in care suntem prinsi cu totii, nu ne vom putea bate la un capat al plasei fara sa starnim cutremure in partea cealalta a plasei. Din contra, tehnologia a adus la indemana statelor (si pana la urma si la indemana cetatenilor) noi mijloace de exprimare a violentei. De exemplu un atac cibernetic efectuat de un stat asiatic asupra unui stat american este un act de violenta sau nu? Este, bineinteles ca este, si ar putea fi considerat chiar un act de razboi, bineinteles, daca ar fi acompaniat si de o declaratie in acest sens. Un atac cibernetic efectuat de un cetatean din propriul sau dormitor este un act de violenta sau nu? Este, bineinteles ca este, si de altfel este tratat aspru de autoritati, care nu vad actul respectiv ca pe un joc de sah.

Statul, societatea, cetateanul, sunt de la inceput, de la nastere, prin traditie si prin mostenire, violente si vor ramane asa pana la capat, pana cand moartea le va desparti de aceasta lume. Nu trebuie sa ne mire faptul ca nu am mai avut in lume un razboi major de aproape optzeci de ani, din contra trebuie sa ne bucure si sa ne puna in garda. Razboiele mici au rolul de a elimina tensiuni locale si de a regla conturi globale, lasand inchisa portita unui razboi de proportii, dar nu sunt suficiente. Un razboi mare are nevoie de un catalizator puternic, dar acesta nu va intarzia sa apara, in momentul in care un razboi global va deveni atragator uneia sau alteia dintre partile care isi impart avutia lumii, parti care pe de o parte isi vor dori sa aiba un adversar puternic iar pe de alta parte isi vor dori sa imparta rezultatul razboiului cu cat mai putini parteneri. Si momentul acela poate sa nu fie prea departe, numai ca un exercitiu, ganditi-va cum ar fi aratat astazi lumea daca ISIL ar fi dispus de tehnologie la nivelul SUA sau China.

—- va urma —-