Tag Archives: elev

Scoala

Statutul elevului

In sfarsit, dupa multa asteptare, a intrat in vigoare statutul elevului. Varianta finala nu am citit-o inca, dar ultima varianta de proiect este aici: https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Dezbatere-Publica/2016/Proiect%20Statutul%20elevului%20(2).pdf . Cred ca este si varianta finala, nu cred ca s-a mai schimbat ceva.

Ca o nota de inceput, o parte (cea mai mare parte) dintre prevederile Statutului se mai gasesc si prin alte documente, probabil ca acest Statut le inlocuieste, ma rog in functie de precedenta legala. Nu cred ca e rau, cred ca e absolut normal.

Din cate vad eu, Statutul elevului are parti bune si parti rele, nu stiu daca mai multe rele sau mai multe bune, dar nici nu are importanta. Cea mai buna parte in aceasta afacere este aceea ca, in sfarsit, Statutul Elevului este in sfarsit aici, este un document care va sta la baza Regulamentelor interne scolare, deci, in mare, ar trebui sa avem cel putin un document solid opozabil legal fantasmelor “comunitatilor scolare”, pentru ca, nu-i asa, unde-i lege nu-i tocmeala!

Alte parti bune ar fi, in primul rand, obligativitatea elevului de a invata (cu totii tragem speranta ca nu vom mai auzi de acum inainte in scoala “Nu invat pentru ca nu vreau si nu ma poti obliga!), participarea benevola la concursurile scolare (m-am saturat sa tot aud “eu nu stiam, dar m-a obligat profa sa ma duc”), posibilitatea de acces in scoala si salile de clasa fara uniforma, chiar daca aceasta este obligatorie (pentru ca, nu-i asa, nu este obligatoriu ca scolile noastre sa arate ca scoala de chelneri), dreptul de a intrerupe/relua studiile si de a beneficia de transfer, precum si obligativitatea scolii de a emite documente de studii la cerere. Mai sunt si alte cateva chestii, cele mai multe fiind preluate de prin alte parti, dar sunt bune, e bine, acum sa vedem un pic si de cele rele.

Prima si cea mai socanta este prevederea de “nediscriminare pe baza de capacitate intelectuala”. Adica, ca sa fie mai clar pentru toata lumea, nu poti sa faci clase de destepti si clase de prosti, nu se poate e interzis, chiar daca e in interesul scolii. De asemenea, daca ar fi sa ne luam dupa litera regulamentului, nici clasele speciale nu ar mai fi posibil a fi organizate, dar aici trebuie sa asteptam si sa vedem ce se intampla. In fine, e o prevedere stupida si ar trebui sa dispara, e normal sa incerci sa faci clase cu copii cam de aceeasi valoare, altfel profesorii nu isi pot tine orele cum trebuie, cei destepti nu se pot afirma si cei prosti nu pot tine pasul. Deci, un pic de discriminare ar prinde bine, chiar daca i-ar face pe unii tafnosi, caci ar face bine si elevului, indiferent de nivelul lui, si scolii.

Statutul elevului este neclar si nociv si in privirea numarului de ore pe care elevii trebuie sa le petreaca in scoala. Ca sa fie clar, eu, si nici ceilalti colegi ai mei din asociatie, nu sunt de acord ca elevii, de orice varsta, sa petreaca mai mult de sase ore pe zi in scoala. Sase, e si asa mult, pentru ca un adult roman petrece maxim opt ore pe zi la munca si chiar si asa se plange ca munceste cam mult. Un francez francez petrece la munca sapte ore pe zi, din care munceste cinci, si chiar si asa, face greva, manifestatii, spune ca e extenuat si exploatat. Pai si un copil, un elev, conform statutului petrece sapte ore la scoala cu drept de prelungire? De ce? E supercopil? El nu oboseste, nu e exploatat? Exista case unde copiii mucesc la scoala mai mult decat parintii la munca si pentru ce? Haideti sa ne intelegem bine, elevul trebuie sa invete, de aia merge la scoala, e treaba lui, e meseria lui, dar in Romania scoala se face prosteste, mult si fara rost, fara creier si fara viziune, nenorocind generatii de copii in loc sa ii destepte. Detalii!

Contestarea notelor este iarasi o chestiune ciudata, asa cum este ea trecuta in statut nu e bine. E corect ca elevii sa poata contesta notele si sa poata cere reevaluarea lucrarilor scrise. Asa cum se face prin statut insa nu e bine, e gresit, aici ar trebui revizuit.

Una peste alta, de statutul asta vom mai vorbi, nu e rau ca a aparut, dar ar mai trebui umblat un pic la el, ar fi multe de spus, mai discutam!

Scoala

Elevi exceptionali

Invatamantul romanesc o duce rau, foarte rau. Marea majoritate a elevilor nu reusesc sa isi insuseasca materia predata. Acest lucru se observa cu ochiul liber la concursurile scolare, acolo unde numai o mana de elevi reusesc sa faca performanta. Majoritatea profesorilor dau note ponderate de nivelul clasei, invatamantul romanesc nu a reusit sa impuna un nivel de referinta. Mai mult decat atat, foarte multi profesori vorbesc prost, scriu prost si nu detin decat vagi cunostinte din materia pe care o predau, mereu aceeasi in principiu. De chemare si talent nici nu mai vorbim, pentru cei mai multi postul de profesor este un serviciu de bugetar, un loc din care se pleaca greu pentru ca nu necesita performanta. In fine, se pot scrie multe lucruri critice, dar partile bune trebuie sa le scoatem in evidenta si sa le dam de exemplu, poate candva le vor urma si altii.

Elevii romani care au participat la Olimpiada Internationala de Chimie au obtinut locul doi pe natiuni (dupa China, normal) – http://www.mediafax.ro/social/olimpiada-internationala-de-chimie-olimpicii-romani-au-luat-trei-medalii-de-aur-si-una-de-argint-15547050. Incredibil aproape, tinand seama de starea generala a invatamantului. Trei medalii de aur si una de argint, plus un loc unu la individual nu vin usor, elevii au muncit, s-au antrenat, cineva a muncit, i-a antrenat.

Din puctul meu de vedere performanta lor este individuala si invatamantul romanesc nu are dreptul sa le-o fure, sa se mandreasca cu ea. Din contra, vad ca presa a scris foarte putin, numele lor nu apar pe nicaieri, performanta lor nu este explicata, analizata si laudata pe nicaieri. Prieteni, acesti elevi ar trebui cinstiti la fel ca sportivii de performanta care au castigat medalii la Olimpiada. Sportivii primesc laude, apar la TV, sunt decorati de presedinte. De ce? Pentru ca au castigat, au fost cei mai buni, undeva unde foarte putini reusesc. Acesti elevi de asemenea, au fost cei mai buni acolo unde multi nu cunosc nici abc-ul. Si totusi de ei nu pomeneste nimeni. De aceea merge prost invatamantul romanesc, pentru ca cei ce il conduc sunt invidiosi, prosti si rau intentionati. Altfel ar fi simplu, dar nu e cazul.

Scoala

Elevi buni, elevi mai putin buni

Cam in acelasi timp in care presa anunta succesele elevilor romani la Olimpiada Internationala de Fizica (http://www.mediafax.ro/social/elevii-romani-au-obtinut-cinci-medalii-si-locul-i-in-europa-la-olimpiada-internationala-de-fizica-14585968) nouazeci si patru de elevi din judetul Timis, de la Liceul “Traian Vuia” din Făget au fost eliminati de la examenul de bacalaureat pentru “suspiciuni de frauda” (http://www.mediafax.ro/social/timis-94-de-elevi-care-au-dat-bacalaureatul-la-faget-eliminati-pentru-suspiciuni-de-frauda-14585913). Cei cu Olimpiada s-au pregatit intens si au reusit, ceilalti au incercat sa copieze si au esuat. Singura intrebare este care-i diferenta dintre aceste categorii de elevi. Ce ii motiveaza pe unii sa se indrepte catre performanta si ce ii indeamna pe ceilalti sa se indrepte catre inselaciune? Singurul raspuns credibil este mediul. Bineinteles, mediul in care aceste categorii de elevi au evoluat. Calitatile personale probabil vin pe locul al doilea sau chiar al treilea. Sunt convins ca nu toti elevii eliminati ar fi picat examenul daca ar fi predat lucrarile folosind numai cunostintele pe care le detineau. Iarasi sunt convins ca nu toti elevii care au castigat la Olimpiada ar mai fi avut aceleasi performante daca ar fi trebuit sa traiasca si sa se dezvolte in mediul in care traiesc elevii din Faget. Ma rog, probabil ca nu ar mai fi auzit numeni de ei, nu ar fi reusit sa treaca de faza pe scoala, nu i-ar mai fi remarcat nimeni si nu ar mai fi obtinut nici un fel de performanta. Posibil ca datorita calitatilor individuale sa nu fie nevoiti sa copieze, dar in rest ar fi fost niste elevi banali. Unii pot, altii nu pot, dar din nefericire nu depinde numai de ei sa poata. Cei nouazeci si patru de elevi eliminati sunt partial victime ale sistemului de invatamant si ale propriilor parinti. Restul de vina apartine societatii in care au crescut. Ideea copiatului ar fi trebuit sa le fie respingatoare, dar societatea i-a invatat ca hotul neprins e negustor cinstit. Pe acesti oameni nu ii mai poti pune la acelasi nivel cu castigatorii. Tuturor ne pare rau, ce facem?

Sport

Cu activitate fizica sau fara? (3)

Si daca s-a dovedit ca sportul practicat la modul absolut, excesiv, nu este cel mai bun lucru pentru tineri, ramane sa vedem cata activitate fizica, de ce fel, si in ce fel practicata, ii poate face bine elevului, tanarului. Din nefericire la intrebarile acestea nu avem un raspuns clar. Nu am gasit vreun studiu asupra acestui subiect care sa nu fie contrazis imediat de un alt studiu, sau vreun “specialist” in domeniu care sa nu fie imediat contrazis de un alt “specialist” in domeniu. Parerea generala este ca o activitate fizica moderata, imbinata cu perioade de studiu sustinut sunt benefice pentru elev, pentru tanar, contribuind la dezvoltarea sa armonioasa. De asemenea activitatea fizica moderata, separata chiar de perioade de odihna, pare sa fie recomandata de mai toti medicii pediatri in defavoarea activitatilor ce tin de mediul sportiv competitional. Studiul, de asemenea, efectuat pe durata unor perioade mai intense alternate cu perioade mai relaxante pare sa fie mai benefic decat studiul intens efectuat pe perioade indelungate de timp. Ponderea corecta a diverselor activitati in timpul total disponibil al elevului ramane insa un mister. Studii viitoare probabil ca vor dovedi ca aceasta pondere este dependenta de individ, de structura lui fizica si de posibilitatile sale intelectuale. In concluzie cred ca este recomandata prudenta in stabilirea programului fizic si intelectual al elevului/tanarului, nu cred ca este de dorit fortarea unor erori care sa conduca la consecinte imprevizibile pe termen lung. Modelele la moda nu sunt de urmat, societatea este cumva in prezent mai inclinata catre extreme decat in trecut, deci si in acest domeniu este necesara prudenta. Pana la urma fiecare cum isi asterne asa doarme, deci aveti grja sa va asterneti un fundament fizic si intelectual sanatos!

Sport

Cu activitate fizica sau fara? (2)

Ceva studii britanice (!?) au aratat ca inactivitatea fizica poate fi considerata o cauza directa a decesului. Nu va faceti probleme, nu este vorba in general de oameni tineri, clinic sanatosi, care vin de la munca si se aseaza la televizor, dar pe termen lung se pare ca aceasta lipsa sa activitate poate provoca anumite afectiuni care agravate pot duce la deces. In fine, cred ca este cam aceeasi situatie ca si in cazul fumatului, si fumatul poate fi considerat o cauza directa a unor decese, ca fiind factorul declansator al anumitor afectiuni care ar fi putut fi evitate. Este cam aceeasi situatie. Cum intre activitate fizica si sport este o diferenta substantiala, si cum stilul de viata este cumva autoimpus din copilarie, se pare ca o limita naturala intre activitatea fizica si cea intelectuala se impune a fi instalata inca din copilarie, pentru ca viitorul adult sa poata beneficia de o viata lipsita de boli pentru tot restul vietii naturale (urasc sintagma “viata sanatoasa” deoarece a fost excesiv de mult folosita pentru a descrie situatii nesanatoase). Sportul insa pare sa fie cel putin la fel de nociv ca si inactivitatea. Sa ne intelegem bine, sport inseamna “Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe” (conform DEX). In legatura cu sportul, studii din SUA au legat direct afectiuni cardiace de activitatea sportiva, dar pana la urma nu este vorba numai de inima, sportul in general presupune modificarea organismului in folosul performantei, iar acest lucru numai sanatos nu se poate numi. Eu personal recomand activitatea fizica in locul sportului, caci efectele practicarii sportului sunt ireversibile, si de obicei regretele vin prea tarziu, chiar daca, in cazuri particulare, sportivi ajunsi in atentia presei si care au castigat prin activitatea sportiva averi impresionante, mentin interesul tinerilor pentru sport ca mijloc de existenta, idee total gresita, din punctul meu de vedere.

— va urma –

Sport

Cu activitate fizica sau fara? (1)

Am auzit cel putin o suta de pareri diferite pe tema activitatii fizice in timpul scolii de la diversi parinti si profesori care mai de care mai informati asupra subiectului. Fiecare dintre ei este convins de faptul ca parerea sa este cea corecta si, mai rau, ca parerile celorlalti sunt intotdeauna gresite. Un consens oarecare exista asupra situatiilor extreme: elevul care nu iese deloc din casa nu face bine si elevul care nu se apleaca niciodata asupra studiului iarasi nu face bine. Este evident, dealtfel demonstrat de numeroase studii, ca un elev privat in totalitate de activitatea fizica specifica varstei sale va dezvolta o sanatate precara, o statura deficitara si o atentie la scoala redusa, nu neaparat urmata de rezultate slabe, dar urmata de o integrare sociala dificila la varsta adulta. Sigur, ca o paranteza, aici ar trebui citate cateva studii, eventual intoduse extrase din cateva surse care cad de acord asupra subiectului, dar acest articol nu se poate ridica la inaltimea acestor cerinte si trebuie sa acceptam aceste limite. De asemenea, este evident ca exista un punct in care activitatea fizica excesiva impiedica programul normal al elevului si afecteaza dezvoltarea sa scolara normala. Exista numeroase exemple, de tineri sportivi, care de la o anumita varsta au pus sportul deasupra activitatii scolare si au performat in sport, dar au acceptat consecintele lipsei de instruire asupra desfasurarii normale a vietii ulterioare de adult. Ma rog, au acceptat, sau nu si-au dat seama de nivelul impactului pe care alegerile pe care le-au facut, ei, sau parintiilor pentru ei, la varsta tineretii, asupra vietii de adult. Odata ajunsi la varsta adulta nu mai putem modifica trecutul, si prin aceasta stare de fapt suntem obligati sa suportam evolutia inconturnabila a viitorului. Tineri fiind, de cele mai multe ori chiar copii fragezi, este putin probabil sa reusim sa luam decizia corecta in privinta raportului intre timpul pe care il petrecem implicati in activitati fizice (sau sport) si timpul pe care il petrecem studiind. De cele mai multe ori aceste decizii le iau pentru noi parintii sau profesorii, dar niciodata, nici copilul, nici parintii sau profesorii sai, nu sunt siguri ca decizia luata este cea corecta, iar in momentul in care apar consecintele si eventualele regrete este deja prea tarziu.

— va urma –

Scoala

Bacalaureat – azi proba la matematica

Aproape 170000 de absolventi de liceu isi incearca anul acesta cunostintele incercand sa promoveze examenul de bacalaureat. Dintre acestia o buna parte au sustinut astazi examenul la matematica. O alta buna parte au scapat de matematica, nici nu stiu daca este bine sau este rau pentru ei, dar, dupa parerea mea este destul de rau pentru noi toti. Este foarte probabil ca aceasta buna parte sa fi absolvit liceul cu lacune mari in ceea ce priveste matematica si aceste lacune sa se razbune ulterior in viata atat in raport cu propria lor persoana cat si in raport cu societatea. Pentru cei care au sustinut proba la matematica (de fapt proba se numeste “Proba obligatorie a profilului – proba E.c. – proba scrisa“) toata stima, oameni curajosi, oameni care nu se sperie de greutati si care nu incearca sa isi construiasca ignoranta inca de pe bancile scolii. Un coleg spunea mai devreme ca avem nevoie si de poeti si de filozofi. Asa este, avem nevoie si de ei, dar nici poetii, nici filozofii, nu se apropie de perfectiunea meseriei lor daca nu stiu matematica, ma rog, daca nu au o baza solida de stiinte exacte. Presa a publicat deja subiectele, pentru ambele profile care au sustinut aceasta proba. Prieteni, subiectele nu au fost grele! Este adevarat ca bacalaureatul nu este Olimpiada, din contra, este un examen pentru toata lumea, dar eu consider subiectele accesibile oricarui elev care s-a interesat in mod rezonabil de scoala, a frecventat cursurile si a completat temele cerute. Nici vorba sa fie o proba accesibila numai elitelor, cum au spus unii si altii in nu mai stiu ce an. Statisticile vor arata in ce masura absolventii s-au ridicat macar la inaltimea acestor subiecte. Mai interesant decat atat, ar fi ca absolventii care au promovati aceasta proba sa fie testati peste un an, trei, zece, sa vedem in ce masura cunostintele pe care le stapanesc acum se estompeaza in timp, pentru unii dintre ei matematica fiind un capitol trecator. In zilele urmatoare Asociatia noastra va efectua cateva teste cu aceste subiecte cu divese categorii de oameni (studenti, absolventi de studii superioare, cadre tehnice, pensionari etc), pentru a compara un pic nivelul cunostintelor la iesirea din liceu cu ceea ce mai ramane in diferite momente din decursul vietii. Sa auzim numai de bine!

Glob

“Va urez felicitari!” =))

a ura (DEX) – A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva.

felicitare (DEX) – Acțiunea de a feli­cita; laudă pentru un succes sau urare de succes, de fericire etc.

Sintagma absurda din titlul articolului nu a fost rostita de vreun analfabet pe un santier oarecare de la marginea tarii, nu a fost rostita de vreo precupeata, un tractorist, un gunoier sau vreun tigan caldarar, caci as fi avut toata intelegerea pentru bietul om, doar meseria lui implica munca fizica, grea, si nu participarea la evenimente la care sa aiba ocazia sa “ureze” felicitari. Nu, sintagma de mai sus am auzit-o personal provenind de la prezidiul festivitatii de premiere a fazei nationale a unei Olimpiade, festivitate tinuta in aula unei universitati, in centrul istoric al unei resedinte de judet din Romania. Si nu rostita de menajera salii in care avea loc, ci de doi (DOI) membri ai prezidiului, oficialitati din sistemul de invatament, persoane care aveau legatura cu organizarea Olimpiadei, persoane care aveau functii importante prin Inspectoratul Scolar judetean sau prin ministerul de resort. Au vorbit, au spus prostii, nu i-a corectat nimeni, a ramas asa. Cum sa invete copiii bine daca cei care ar trebui sa ii invete sunt retardati? Da, stiu, nu toti etc, etc. Daca un singur retardat ajunge la conducerea sistemului de invatamant strica tot ce e in jurul lui ca un mar putred intr-o caruta. Normal pentru Romania, numirile in posturile de conducere sunt facute politic. Dar daca tot numesti o pila, nu poti sa ai grija sa numesti o pila care stie sa scrie, sa citeasca si sa vorbeasca? Ce, nu mai sunt oameni loiali pe la partide care sa aiba mai mult de doua clase si o diploma cumparata? Ce spun eu o diploma, o caruta de diplome cumparate? E jenant pentru Romania sa nu poti purta o discutie coerenta cu o persoana din invatamant care, culmea, mai are si functii de conducere. Ce sa inteleaga copiii de aici, ce model sa isi ia? “Vreau sa ajung retard ca domnul din prezidiu”? Nu cred ca e modelul portrivit.

Scoala

Scoala… vai de ea!

Cand esti implicat intr-o asociatie, chiar una ca AMR, care militeaza pentru ratiune si adevar, pentru invatatura si munca, pentru disciplina si deontologie, cea mai grea parte a muncii nu este cum s-ar putea crede elaborarea de proiecte si programe, ci cosmetizarea adevarului. Asa cum scrie clar in statutul asociatiei noastre, adevarul, indiferent de subiect, este unul singur, fara nuante si fara interpretari. Daca spui in Romania adevarul gol-golut prostii iti sar in cap si te alegi cu procese si amenzi. De ce? Pentru ca legea le da voie, dar asta e alta problema. Adevarul in legatura cu sistemul de invatamant din Romania este atat de urat, incat minciuna suna mai bine si este larg acceptata, fara macar ca cineva sa se intrebe daca adevarul, atat de urat cat este el, nu ne-ar fi mai util. Am inceput atat de pesimit acest articol dintr-un motiv foarte simplu: adevarul este ca m-am pictisit sa impachetez ideile in poleiala ca sa le placa unor capete patrate la exterior si seci la interior.

Invatamantul romanesc, la toate nivelele, sufera de pe urma prostiei crase a celor care il conduc si care ar trebui sa il administreze in interesul copiilor si tinerilor care fara voia lor trebuie sa urmeze toate treptele de instruire pana la obtinerea unei diplome cu un statut dubios. Pentru toata lumea este foarte clar de mai multa vreme (zeci de ani poate) ca invatamantul romanesc scoate an de an pe portile sale generatii de posesori de diploma cu important retard intelectual pentru ca scoala, asa cum a ajuns ea dupa Revolutie nu este capabila sa ii asigure elevului un mediu de dezvoltare propice invataturii, nu reuseste sa ii impuna elevului necesitatea de a invata. Scoala la origine nu insemna altceva decat un mediu in care predominau activitatile intelectuale si in care oricare nou venit era acceptat tocmai pentru preocuparile sale intelectuale, tocmai pentru ca isi dorea absorbtia cunostintelor, tocmai pentru ca vroia sa se ridice peste, si sa se separe, de marea masa de oligofreni. Acceptarea in scoala insemna in trecut schimbarea clasei sociale din care facea parte cursantul, insemna schimbarea fundamentala a vietii acestuia si era, in toata puterea cuvantului, o mare realizare pentru respectivul individ, uneori unica la nivelul comunitatii din care acesta facea parte. Cand intra in scoala individul se separa de problemele societatii si se imersa voluntar intr-un mediu care ii stimula activitatea intelectuala, il destepta, il obliga sa evolueze intelectual si sa se ridice la un anumit nivel, la nivelul mediului din care mai nou facea parte. In ziua de azi scoala este un bun loc de intalnire cu prietenii. Nu exista in acest moment in scoala un astfel de mediu care sa ii impuna elevului sa evolueze intelectual. Nu trebuie sa ne mire faptul ca atunci cand gasim un elev mai bun de obicei face parte dintr-o clasa mai buna si eventual dintr-o scoala mai buna. Acel elev este mai bun deoarece a evoluat intr-un mediu care i-a fost prielnic, care l-a stimulat, care i-a pus piedici si l-a obligat sa le treaca, l-a obligat sa isi puna intrebari si sa gaseasca raspunsuri. Cu spuneam si alta data, scoala nu este locul care ii creaza posibilitatea unui elev sa se intalneasca cu prietenii sau locul care ii da unui retardat mintal cu pretentii de pedagog posibilitatea sa vorbeasca despre sex, horoscop, religie sau “dezvoltare personala”. Scoala prieteni, trebuie sa fie neprietenoasa cu elevii, trebuie sa fie grea, trebuie sa fie dura, trebuie sa ii pregateasca pentru ce va urma, si nu ca sa le fie bine elevilor, ci ca sa-i fie bine societatii, sa ne fie bine noua, tuturor. Exista o comparatie destul de exacta a unui elev din scoala romaneasca de azi cu un drogat. Drogatul este dependent de, evident, droguri. Drogurile in sine nu sunt problema drogatului, in sensul in care nu drogurile in sine provoaca dependenta, nu chimia pura creeaza dependenta si nu chimia pura o rezolva. Mediul in care drogatul traieste il face dependent de substanta chimica de care acesta abuzeaza. Nicio cura de dezintoxicare nu este eficienta atata timp cat la sfarsitul ei drogatul (pacientul) se intoarce in mediul din care a provenit initial. In acel mediu el ramane in cele mai multe cazuri dependent de o substanta sau alta, pentru ca nu chimia este problema ci insasi viata lui. Elevul roman este dependent de mediocritate, pentru ca mediocritatea din scoala ii confera un mediu in care el se simte bine, in care el nu trebuie sa depuna efort. In fraza precedenta am folosit cuvantul mediocritate in locul cuvantului prostie, cititi ce vreti. Mediocritatea nu se poate rezolva decat prin mutarea elevului in alt mediu, intr-un mediu in care toti sa fie inteligenti si competitivi, si in care elevul fie se va adapta, fie va fi obligat sa se adapteze. Si daca elevul chiar nu vrea sa se adapteze trebuie eliminat pur si simplu din invatamant, e nevoie de oameni si la coada vacii, nu trebuie sa fie toti avocati, avem deja mult prea multi avocati. Sau contabili, sau ingineri, sau doctori. Sau profesori, ca la ei este acum marea problema, ei au distrus acest mediu si ei vor in acest moment sa mentina domnia mediocritatii, ei vor acum sa scoata prosti cu diploma, ei vor acum sa farame ceea ce a mai ramas din scoala.

Prima lovitura grea data scolii a venit in clipa in care scoala a fost accesibila tuturor. Sa ne fie cu iertare, dar nu toti sunt facuti pentru scoala, si este bine ca este asa. A doua lovitura grea data scolii a venit in clipa in care scoala a devenit obligatorie. Ce spun eu lovitura grea, a fost o lovitura devastatoare, o lovitura ireparabila, care nu se va indrepta niciodata. Cea de a treia grea lovitura a venit in clipa in care rezultatul actului de invatamant a fost conditionat de considerente sociale, economice, religioase, politice sau de alta natura. Deja slabita de primele doua lovituri, se pare ca prin aceasta ultima lovitura institutia scolii a fost aproape daramata. Si nu cred ca mai e nevoie de alte lovituri de acest gen, pur si simplu nu cred ca se poate ajunge mult mai jos.

Cu respect, adevarul doare, dar minciuna provoaca dezastre.

“Inteligenta” nu este cuvantul potrivit

Ati auzit vreodata din gura unui printe: “Copilul meu este foarte inteligent, numai daca ar vrea…”? Eu am auzit exact asta in ultimele zile de m-am plictisit, tare as vrea ca anumiti parinti, si chiar profesori, sa devina mai realisti in legatura cu posibilitatile elevilor/copiilor lor. Cuvantul potrivit nu este inteligenta ci lene. Fraza corecta nu este “Copilul meu este foarte inteligent, numai daca ar vrea…” ci este “Copilul meu este foarte lenes, numai daca ar vrea…”. Inteligenta nu are decat o mica legatura cu instruirea in cadrul scolii, adica nu trebuie sa ne gandim aici la extreme, nu trebuie sa ii luam in calcul nici pe cei care, biete fiinte lovite de soarta, sunt retardati, nici pe cei care sunt mult mai inteligenti decat media, ei sunt exceptiile care ne strica din cand in cand calculele. Nu trebuie sa va inchipuiti ca in cadrul unei colectivitati scolare gradul de inteligenta al elevilor variaza prea mult, dar cu toate acestea rezultatele elevilor variaza semnificativ. Putem sa eliminam de la bun inceput performantele obtinute incorect, acestea sunt fenomene trecatoare si elevii care triseaza in scoala nu performeaza in cadrul concursurilor scolare si olimpiadelor, acolo unde nu prea se poate trisa. Pentru toate celelalte prestatii scolare diferenta nu o face inteligenta nativa ci interesul pentru studiu, harnicia, perseverenta. In pofida unor aprecieri mai dure, eu cred ca orice elev ar putea obtine rezultate bune in scoala daca familia si scoala ar reusi sa-l faca sa inteleaga ca un pic de munca nu a omorat pe nimeni. Si copiii nu inteleg greu, dar au din nefericire, multi ani, practic pentru toata viata lor, exemple foarte proaste, atat in familie si scoala, cat si in societate in general. Societatea s-a batut joc de elevii nostri, dar societatea va plati cu varf si indesat in viitorul mediu si lung. Sunteti gata sa platiti pretul?