Tag Archives: economie

America

Trumps vs. Acordul de la Paris

Una dintre promisiunile lui Donald Trump este sa “scoata” SUA din Acordul de la Paris: http://www.mediafax.ro/externe/donald-trump-a-promis-sa-scoata-statele-unite-din-acordul-climatic-de-la-paris-15934120. Inainte sa apuce cineva sa spuna ca face rau, va spun eu ca nu este o idee complet descreierata, cineva l-a sfatuit si l-a sfatuit bine.

In primul rand sa vedem cam ce s-au angajat tarile care au ratificat acordul de la Paris:
– sa mentina temperatura medie globala la mai putin de doua grade peste nivelul preindustrial
– sa promoveze tehnologii care nu au impact asupra mediului, limitand emisiile de gaze cu efect de sera, eventual fara impact asupra productiei de alimente
– sa asigure fonduri pentru tehnologiile “verzi” (ce cuvant ciudat)

In fine, nimic din ce scrie acolo nu e rau, in principiu, dar, stim deja, diavolul sta ascuns in detalii. Bineinteles ca oricine, inclusiv Trump, inclusiv ultimul muncitor american, si-ar dori sa traiasca intr-o lume curata, fara poluare, fara mizerie, cu aer si apa curata, fara fenomene extreme si fara frica fata de degradarea mediului. Insa nimeni, nici macar socialistii care promoveaza aceste idei generoase si, de ce sa nu recunoastem, corecte, nimeni, dar absolut nimeni, nu este interesat sa recunoasca si sa contracareze impactul economic si social al acestor masuri.

Trump nu greseste cand spune ca Acordul de la Paris (si celelalte acte semanatoare inaintea acestuia) omoara economia americana. Nu exista economie fara impact asupra mediului, economia fiind lovita in special la baza sa, ansablul de industii producatoare. Ca sa produci ceva iei ce-ti trebuie din natura, dai o mica parte consumatorului si restul o arunci inapoi in natura. Deci poluezi, acesta e jocul, si e un joc corect, doar viziunea guvernelor asupra acestui joc este gresita. In clipa in care ai facut o Agentie de Mediu care inchide pe banda rulanta afaceri productive, ai o problema. In clipa in care afacerile productive suporta costuri de mediu, fie sub forma de taxe si impozite, fie sub forma de amenzi sau de cheltuieli de penalizare, ai o problema. De ce? Pentru ca toate acestea nu vor duce la un mediu mai curat ci la saracie si, ca o consecinta directa a acesteia, la un mediu mai murdar. Trump a priceput, stia, fiind om de afaceri, si vrea sa indrepte ce se mai poate indrepta.

Pana la urma ce stia Trump, de vrea sa indrepte ceva? Pai Trump a facut o socoteala simpla:
1. Ca sa traim avem nevoie de o cantitate de bunuri; aceasta cantitate este cu atat mai mare cu cat finantele statului se bazeaza pe consum
2. Cantitatea de bunuri necesara trebuie produsa, indiferent de partea lumii in care se produce
3. Pe planeta Pamant suntem cu totii inchisi intr-un borcan, daca cineva polueaza suferim toti, nu conteaza cat de departe este poluatorul
Bazat pe cele trei puncte de mai sus Trump gandeste: “De ce sa ne producem noi bunurile in China, cand am putea sa le producem aici in America? De ce sa platim bani Chinei cand am putea plati bani muncitorului american? De ce sa dam bani altora cand putem sa ii pastram pentru noi?”. Stiti ce? Trump are dreptate, numai un imbecil sau un socialist ar putea gandi altfel. Ah, scuze e acelasi lucru.

Bineinteles, cineva ar putea spune ca si China a semnat acelasi acord ca si celelalte state. Prietene, China o sa semneze orice si o sa faca ce e mai bine pentru ea, adica o sa produca si o sa exporte, e simplu, nu trebuie sa fii geniu ca sa intelegi asta. Trebuie sa fii bine intentionat, daca tii ochii inchisi si urechile astupate, in contrast cu gura larg deschisa, nu ai cum sa pricepi, nu ai cum sa faci ceva bine.

UE

Esecul Europei sociale (6)

Este de notat faptul ca sfarsitul anilor ’40 si anii ’50 au insemnat crearea unor institutii care au pus bazele Uniunii Europene asa cum o stim noi azi. In 1948 s-a infiintat Organizatia de Cooperare Economica Europeana. Aceasta a devenit mai tarziu Organizatia pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (OCDE), care exista si în prezent, dar care nu mai are nici o legatura cu obiectivele organizatiei inlocuite. Pe vremea aceea diferentele ideologice erau prea mari intre vestul si estul Europei, ca urmare nici nu se putea vorbi de o eventuala Europa unita, caci divizarea de facto a Europei intre est si vest se adancea de la an la an. In 1949 s-a infintat NATO. Rusii nu puteau sta cu mainile in san. Si-au strans statele satelite de cot si au “infiintat” mintenas Tratatul De la Varsovia, in 1955, alianta militara a statelor din est, care “vroiau” sa se apere impotriva railor si uriciosilor din vest printr-un “Tratatul de prietenie, cooperare și asistență mutuală”. Stim cu totii la ce atrocitati a dus aceasta asistenta mutuala. Ca se “intamplau” ciudatenii pe plan militar si ideologic mai e cum mai e, dar si in plan economic lucrurile au inceput sa evolueze, si nu in bine. Sau ma rog, la vremea aceea totul mergea conform planurilor, dar acum se vede ca nu a fost tocmai o idee buna. De fapt, asa cum ziceam si alta data, ar fi o idee foarte buna, daca absolut toti oamenii ar fi identici. Dar nu sunt, unii sunt mai harnici, altii mai lenesi, unii cinstiti, altii hoti si asa mai departe, nu mai comentam ca nu da bine. De Planul Schumann ati auzit? In fine, nu e important, dar a dus la crearea Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului (CECO) in 1951. La inceput era vorba sa faca parte, sa “coopereze” numai Franta si Germania de Vest, dar mai multe tari s-au aratat incantate de idee, asa ca membri initiali ai “Comunitatii” au fost Belgia, Franta, Republica Federala Germania, Italia, Luxemburg si Olanda. Aici e ceva de comentat. Pare, si este, imbecil sa pui atat accent pe planificarea si coordonare productiei de carbune si de otel, bunuri care in momentul de fata sunt privite diferit fata de anii ’40-’50. Dar carbunele si otelul sunt esentiale pe timp de razboi, si la vremea aceea cine avea carbune si otel putea sa poarte razboi asa cum vroia el. Productia planificata comuna insemna practic renuntarea la posibilitatea reala a exploatarii acestor resurse pe timp de razboi, adica statele care intrau in aceasta comuniune nu prea mai aveau cum sa se razboiasca unul cu altul. De ce? Pentru ca CECO era, cred ca pentru prima data in istorie, o entitate suprastatala. Nu o entitate de cooperare interstatala, ci o entitate suprastatala. Tarile care semnau renuntau la o parte din independenta lor. Si culmea, au renuntat foarte usor, incredibil de usor pentru consecintele profunde pe care le-a avut semnarea acelui tratat in plan politic (recunoasterea egalitatii statelor europene, modificarea politicii statelor “victorioase”, s-a creat un fel de sentiment al uniunii Europei de Vest etc).

A fost bine? Hmmmm… Viitorul ne va arata.

— va urma –

UE

Esecul Europei sociale (4)

In Europa de Vest mai era cum era, in Europa de Est era tragic. Si aici tot prostia era la putere, dar cu nuante de salbaticie greu de imaginat. In urma refuzului lui Stalin de a lasa statele din estul Europei sa participe la efortul de reconstructie pe bani americani au fost in special trei-patru state care s-au remarcat si, bineinteles, Romania nu a fost printre ele. In primul rand s-a remarcat Yugoslavia, tara unde Tito s-a certat cu Stalin in 1948 sau ’49. S-a certat si apoi a cerut ajutor pentru reconstructie de la americani. Americanii nu au dat voie Yugoslaviei sa participe la Planul Marshall deoarece Planul prevedea expres cooperare transfrontaliera, pe cand Tito, culmea, mai rational, incerca sa implementeze o Yugoslavie care sa se autosustina. Pana la urma americanii i-au dat Yugoslaviei bani separat, nu mai stiu sub ce program, dar se pare ca banii au avut impact si economia Yugoslava a avut ceva avant pana prin anii ’60. Cum Yugoslavia era stat federal, starea de spirit nu era identica pe tot teritoriul, dar din povestile si legendele nascute pe vremea aceea, se pare ca oamenii erau multumiti de Tito, chiar daca rusii si ungurii amenintau la sfarsitul anilor ’40 cu interventia armata spre beneficiul “poporului” yugoslav. Conglomerat de state si natiuni, Yugoslavia a reusit sa-si determine cetatenii sa treaca peste ciondanelile curente si sa isi insuseasca un sentiment de fratie si cooperare intru prosperitatea statului Yugoslav. Din nefericire sentimentul nu a dus si la prosperitatea societatii, asa ca, dupa cum se stie Yugoslavia se va destrama rapid si violent la inceputul anilor ’90.

Pe urma s-au remarcat Cehoslovacia si Polonia, care ar fi vrut sa participe la planul americanilor si nu cred ca ar fi refuzat sa participe la impartirea beneficiilor cu “fratii” din vest. Oamenii probabil ca aveau un nivel de cultura civica mai ridicata si conducatorii lor asemenea, dar vai, nefericire, Stalin a fost puternic si a pus piciorul in prag, avand la picior Armata Rosie care avea inca lucruri de reglat cu polonezii si banuiesc ca nu ii inghitea nici pe cehoslovaci, asa cum putem sa observam un pic mai tarziu in istorie. Asa ca istoria celor doua tari s-a scris pana la urma asa cum a vrut Stalin, spre ulterioara nefericire masiva a oamenilor de rand.

Ultima tara de care merita sa vorbim acum este Germania, in special Germania de Est. Americanii au spus de la inceput ca banii vin cu conditii nenegocibile, si una dintre acestea, cred ca am mai scris, a fost cooperarea transfrontaliera pentru formarea unei piete capabile sa satisfaca la comun statele vest europene. Aceasta piata trebuia sa includa Germania de Vest si bineinteles, daca se accepta si Germania de Est. Asta nu a acceptat Stalin, cred ca animalul vroia sa tina Germania intr-un fel de sclavie, impiedicand dezvoltarea economica, stimuland saracia, dar cerand in acelasi timp plata integrala a despagubirilor de razboi, eventual cu compensatii nesfarsite, intinse pe multe generatii. Americanii se gandeau la viitor, fiind mai mult preocupati de ceea ce va urma peste zeci de ani decat de ceea ce se intampla pe moment. Restul e istorie, se stie ce s-a intamplat, se cunoaste reactia poporului german, dar nici pana acum nu inteleg cum au ajuns in situatia dezastruoasa in care se afla azi. Din nou prostia…

— va urma –

UE

Esecul Europei sociale (1)

Vorbeam cu ceva timp in urma cu un prieten francez, despre inceputul Europei sociale, implementarea acestui proiect si imensa dezamagire care a venit in ultimii ani. Prietenul meu este etnic breton si este mandru de originile sale (cunosc multi bretoni, dar acesta in particular pare om normal). Dupa cum bine se stie, la inceputurile inceputurilor, noi, romanii am fost absenti. Ca urmare, mi se pare important sa stau de vorba cu cei care au trait inceputurile, caci documentele oficiale sunt susceptibile a fi “imbunatatite”. In plus, intotdeauna reclama este mai frumoasa decat produsul si multi dupa ce vand produsul uita ce au promis in reclama.

Cred ca inceputul ambitiosului plan european a fost dominat de entuziasm si euforie, si cred ca nimeni nu a reusit sa stea un pic sa se gandeasca si sa calculeze consecintele avalansei de vorbe care descriau “bunele intentii” ale politicienilor. Bineinteles, ca intotdeauna, politicienii au prezentat jumatatea plina a paharului. Paharul era de la inceput impartit, o parte pentru public, popoare, omul de rand si o parte pentru politicieni. Poporului i s-a promis un viitor luminos, fara a fi bine definit, nimeni nu isi mai aduce acum aminte exact ce s-a promis si mai ales cand, caci trecutul european este foarte tulbure si ne duce istoric in anii imediati urmatori celui de Al Doilea Razboi Mondial. Bineinteles, la acea vreme nimeni nu s-ar fi gandit ca in 2015 Germania va fi invadata de 1.1 milioane de persoane fara legatura cu spatiul european, pentru ca ar fi urmat imediat cel de Al Treilea Razboi Mondial. O sa ne referim un pic la acele timpuri pentru a defini mai bine intervalul in care totul a trecut de la rau la bine si momentul in care sandramaua a inceput sa se subrezeasca, totul ajungand la foarte rau, spre dezastruos. Daca ne gandim la anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial trebuie sa ne imaginam o Europa substantial diferita de cea de azi. Saracia era predominanta, nu cred ca viata era foarte grea, razboiul trecuse, dar lipsurile erau impovoratoare. Economia era la pamant si, pentru motive usor de inteles, nici nu existau premize ca oamenii de atunci sa creada ca economia ar putea sa “renasca” miraculos, desi semne de revigorare au aparut aproape imediat. Problema imensa si acuta era la vremea aceea ca marile natiuni europene erau secatuite de resurse, fiind dintr-o data iesite dintr-un razboi devastator, care venea dupa un alt razboi devastator si se aflau in situatia nefericita in care nici nu mai beneficiau de anumite resurse ieftine sau gratis de care beneficiasera sa zicem cu cincizeci de ani mai inainte. In contrast cu Europa, SUA se aflau in plina crestere economica, poporul american avand un apetit pentru consum sporit dar, mult mai important, un apetit pentru investitie extraordinar. Nu trebuie neglijat faptul ca industria de razboi americana alimentase cu arme cam toate partile implicate in conflict, inclusiv Rusia lui Stalin, si ca in SUA se faceau calcule pentru un joc pe care numai americanii stiau sa il joace la vremea respectiva (pentru ca invatasera de la altii).

— va urma –

Banca

Cap ai, minte ce-ti mai trebuie!

Am dat azi, din intamplare, peste un articol pe care nici nu stiu cum sa il calific: http://www.mediafax.ro/economic/grecia-isi-revine-dupa-trei-ani-de-criza-economica-in-decembrie-inflatia-a-fost-pozitiva-14964185. Autorul, nu stiu ce pregatire o avea, lasa sa se inteleaga ca problemele Greciei (de natura economica) s-au terminat, acum ca a inregistrat din nou inflatie. Si de ce? Pentru ca a inregistrat in luna decembrie a anului trecut inflatie pozitiva! In primul rand, nu reusesc sa imi dau seama de ce considera autorul articolului inflatia in sine o victorie, probabil ca este socialist, parerea noastra despre inflatie este cunoscuta, nu trebuie sa fie acceptata de toata lumea, caci nu toata lumea iubeste munca, dar trecand peste asta, sa analizam putin. Luna decembrie vine cu un salt important in consum, generat de sarbatorile de iarna. La orice curs de economie, atunci cand ajungi la statistica, dar repet, la orice curs, chiar si la cel tinut de comunisti, te invata ca accidentele statistice trebuie filtrate, mai ales daca se poate face o corelatie intre parametrul masurat si cauze externe, straine de fenomenul studiat. Numai si atat, si inflatia pozitiva inregistrata de Grecia cu ocazia sarbatorilor de iarna trebuia tratata cu scepticism, departe de a genera anuntul incheierii problemelor economice ale Greciei. Dar… Dar e mai mult decat atat. Sa vedem ce s-a mai intamplat in Grecia in trecutul apropiat. Pai, prin luna august, cautand fonduri sa isi satisfaca bugetarii, guvernul grec a introdus noi taxe (indirecte) pe vanzari. Taxele au crescut automat preturile, comerciantii nu pot da bani de la ei, nu au de unde, si nici producatorii, sa ne intelegem bine. Si pana la urma, cresterea de taxe a fost simtita si suportata tot de oameni. Care, deloc surprinzator, nu s-au inghesuit sa cumpere produsele scumpite, pana in decembrie, cand nu au mai avut incotro. Acum puteti spune, cresterea de preturi nu inseamna automat inflatie, mai ales ca este vorba in special de cresterea preturilor unor anumite categorii de produse, si aveti dreptate, dar Banca Greciei atat a asteptat! Si Guvernul Greciei si mai rau! Parametrii au fost calculati, anuntul a fost facut, toata lumea a sarbatorit, ziaristii lui Peste au scris. Si? Si nimic, Grecia este in aceeasi situatie economica grea in care se afla si inainte de decembrie. Probabil acelasi ziarist tembel o sa scrie si in vara ca turismul a scos Grecia din criza, si in ianuarie viitor o sa mai scrie o data si tot asa, trebuie sa manance si el o paine. Bine ar fi sa o si castige cinstit! Si ca o ultima idee, sper sa nu traga cineva concluzia citind articolul din link ca taxe mai mari inseamna economie mai sanatoasa, cu taxe mari vine saracia, indiferent de ce guita socialistii europeni!

UE

Subiecte mai putin placute

Cand apar discutiile referitoare la bani de obicei sunt conflictuale si persoanele implicate percep o nota de discomfort. Exista bineinteles nesimtiti care nu simt niciodata discomfortul momentului si de obicei oamenii ii percep ca foarte buni negociatori. Nici vorba de asa ceva! Banii in sine nu reprezinta o notiune complicata. Datoriile insa, in esenta o obligatie legala sau morala, provoaca ramificatii relationale, obligatii (care trebuie onorate in anumiti termeni), interese si pasiuni care, asa cum istoria ne arata, ajung in anumite conditii sa valoreze in mintea anumitor indivizi mai mult decat insasi viata. Aici un om rational se blocheaza, cel putin partial. E complicat sa faci o evaluare corecta a acestui hatis. Dureaza. Costa! Nici un om rational nu se poate pronunta pe loc. Um on mai putin rational va lua intr-un fel sau altul o decizie, fara sa isi puna problema daca este decizia corecta sau nu. Uneori se dovedeste ca decizia luata nu a fost cea corecta. Si atunci subiectul devine si mai neplacut. Decizii incorecte dupa decizii incorecte aduc unii oameni in situatii pe care nu si le permit si nu si le doresc, cu alte cuvinte in situatii fara iesire. Odata intrat intr-o astfel de situatie cea mai rea metoda de rezolvare este cautarea compromisului. Unii oameni pretuiesc compromisul peste masura. Compromis inseamna o intelegere bazata pe cedari reciproce, intre presupusi adversari. Deoarece se bazeaza pe cedari nu stinge niciodata integral o datorie, deoarece daca legal putem scapa de datorii prin cautarea compromisului, moral orice compromis ne creeaza alte datorii. Acum ma uit la situatia Greciei, caci acesta este subiectul neplacut, din care fiecare om rational invata cate ceva. Au obtinut promisiunea a optzeci si sase de miliarde de euro (pe trei ani) contra unor “reforme” destul de severe. Nu am avut timp sa studiez exact, dar par mai rele, mai grele decat cele supuse referendumului. Deci, prin cautarea compromisului au ajuns intr-o situatie fara iesire, asa, ca in situatia descrisa la inceputul articolului. Pai si unde este castigul cetateanului grec? Nu e nici un castig, e rau, e irational si gresit. Guvernul grec se presupune ca este alcatuit din oameni competenti, nu stiau considerentele de mai sus? Sunt multe carti disponibile pe acest subiect, nu au avut bani sa le cumpere? Vor mai face un referendum si acum? Probabil ca nu. Cum se vor duce in fata oamenilor sa spuna “am refuzat niste conditii mai bune, si uitati, in sfarsit, avem niste conditii mai proaste”?Situatia nu este incheiata, vom mai vorbi pe marginea acestui subiect neplacut!

UE

Exista lucruri de neinteles

Eu daca as fi pus sa aleg intre doua lucruri rele as alege raul cel mai mic. Se pare ca acest lucru nu este valabil pentru toata lumea. Grecii de exemplu, cumva, au votat duminica pentru raul cel mai mare. Este adevarat ca nimeni nu le-a spus ca nu e bine ce fac, ca sunt orbiti de propaganda guvernului, ca sunt tulburati de lipsa unei analize competente sustinuta de o gandire coerenta, dar chiar asa? Care erau posibilitatile? Sa voteze “DA” lucru care i-ar fi adus intr-o situatie oarecum cunoscuta, in care ar fi trebuit in primul rand sa se abtina sa cheltuiasca mai mult decat isi permit iar in al doilea rand sa dea inapoi din banii pe care i-au imprumutat. Nu este un scenariu atat de groaznic, nu? Unii ar fi trebuit sa stranga cureaua, dar nu toti, economia ar fi ramas pe linia de plutire si cetateanul de rand probabil ca nu ar fi simtit mari gauri in buzunar. Sau ar fi putut sa voteze “NU”, ceea ce s-a si intamplat, si sa ajunga intr-o situatie necunoscuta, situatie care poarta dupa ea consecinte dramatice. In primul rand lasam la o parte creditorii Greciei, sa spunem ca cetateanului grec nu ii pasa de ei si pana la urma aici este vorba in primul rand de cetateanul grec, caci el a votat cu manuta lui “NU”. Daca lasam creditorii de-o parte, atunci raman fata in fata guvernul grec si cetatenii greci. Ce se va intampla? Pai guvernul fie va gasi o solutie miraculoasa si nemaintalnita, fie va umbla la moneda. Eu nu cred in miracole, asa ca le lasam la o parte. Manipularea monezii? Intr-un fel sau altul, cred ca asta este ceea ce isi doreste guvernul grec, vrea sa dea drumul la spirala inflatiei, indiferent daca va face acest lucru cu o moneda nemaivazuta, inventata ad-hoc, fie ca va atrage in aceasta spirala chiar moneda euro. Si nu va putea sa umble la euro, pentru ca nu il lasa BCE, asa ca probabil va scoate din palaria lui Tsipras o moneda noua. In aceasta clipa cetateanul grec, acela care a votat “NU”, acele categorii de populatie care se identifica cu extrema stanga, se vor afla fix in varful sagetii unui grafic care arata pierderile suportate individual de populatie. Inflatia ii va afecta pe toti, dar mai ales pe cei saraci, practic cei care au votat pentru “NU”. Daca va aduceti aminte, prin definitie prostul este acea persoana care prin actiunile pe care le intreprinde isi faca rau atat lui cat si celor din jurul sau. Practic, poporul grec a votat pentru un scenariu mult mai rau decat cel propus de creditori, si in acest fel si-a facut rau lui insusi si celor din jurul sau. Sau poate ma insel eu si guvernul grec va reusi sa profite abil de lipsa de decizie de la nivelul UE, dar nu cred, nu e un scenariu viabil. Eu le doresc succes, acolo se petrec niste evenimente foarte interesante, numai bune pentru studierea si intelegerea mecanismelor macroeconomice. Tot inainte, ca inainte era mai bine!

UE

Si a venit si ziua de azi….

Azi a fost ziua in care Grecia nu a platit! Si nu ar fi o problema pentru nimeni daca guvernul grec ar fi dat dovada de o atitudine de cooperare si ar fi adus ceva nou la masa negocierilor, ceva care sa ii faca pe parteneri sa simta ca au in guvernul Greciei un partener de discutii, un “om” de incredere, pe cineva asemeni lor. Dar nu asta este important pentru noi, grecii se vor descurca cumva si pe viitor, nu mor caii cand vor cainii. Ceea ce este important este o schimbare de atitudine in tonul europenilor, ton care incepe sa se inaspreasca fata de deviatiile de la ceea ce ei probabil ca inteleg ca este corect si cinstit de facut. Foarte multa vreme Europa a fost inerta fata de orice atitudine devianta a oricarui membru al ei, si chiar a oricarui stat vecin. In aceeasi logica, Europa ar fi trebui sa bage mana in buzunar si sa “salveze” Grecia, cum a mai facut si alta data. Daca ar fi procedat asa ar fi insemnat sa recunoasca doua lucruri: 1 – lipsa motivatiei de actiune si a posibilitatilor de presiune si 2 – subrezimea doctrinei economico-financiare a Uniunii. Nici unul din aceste “adevaruri” nu da bine sa fie rostit in aceste zile, pentru ca atrage dupa sine mai multe intrebari si consecinte care nu sunt usor previzibile. Din partea ei, Grecia a intins prea mult coarda, ma rog, nu Grecia, ci guvernul grec. Guvernul grec si-a castigat postul prin minciuna si a adus tara in aceasta situatie prin incompetenta. Sa nu uitam ca este un guvern socialist si ca substraturile politice ale crizei grecesti sunt departe de a fi cunoscute, ele vor face probabil in anii care vor urma obiectul multor analize care poate vor mai separa apele. Haiducia sociala pe care o practica guvernul grec i-a distras atentia de la problemele tarii si l-a situat pe o traiectorie de coliziune cu “prietenii” europeni. Este de neinteles inconstienta cu care guvernul grec s-a jucat cu banii oamenilor. Banii ca banii, dar cu sperantele si asteptarile poporului grec sunt nepretuite.

UE

Exista multe lucruri care nu ne fac placere…

…dar de care nu putem scapa. Unul din acestea este situatia din Grecia. M-am ferit sa scriu despre Grecia pentru ca este un subiect care nu imi face placere, de fapt imi creeaza o mare neplacere. Chiar si aici, in birou, aproape zilnic, cineva deschide discutia despre situatia din Grecia. Eu plec, nu vreau sa aud vorbindu-se despre acest subiect, o sa explic mai jos de ce. Am primit sarcina de la colegii mei sa scriu despre acest subiect. Foarte frumos, dar nu e bine. Nu este bine pentru ca ceea ce fac grecii acum se numeste tiganie. Nu este vorba de actiuni rationale, de calcule si analize, situatia de acolo se reduce fix la un singur cuvant: tiganie!

Se pare ca oricine altcineva decat grecii are o opinie privind esenta situatiei de acolo, posibilitatile de rezolvare si consecintele nedetensionarii neplacutei situatii create. Si din nefericire cele mai multe opinii exprimate nu au nici o legatura cu realitatea. Ascultam zilele trecute o emisiune radiofonica a unui cunoscut analist economic care primea in direct opinii de la ascultatori. Nu am auzit nici o opinie coerenta. Si mai rau decat atat, nici macar celebrul analist economic nu a exprimat o opinie coerenta. Ma rau decat atat, descuraja opiniile diferite de cele personale, oricat de bine argumentate ar fi fost, desi, trebuie sa recunosc, ascutatorii domniei sale stau foarte prost la capitolul argumentare. Stimati domni, opiniile nu prea au valoare, ele trebuie sustinute de argumente care trebuie sa apara in urma unei analize economice (si eventual politice) asupra subiectului. Nu esti in stare sa faci o astfel de analiza, taci din gura, e simplu, macar nu te faci de ras. Acestea fiind zise, situatia din Grecia nu este un subiect usor, si desi presa prezinta scenarii diverse rasarite in urma unor analize mai serioase, adevarul este inca departe de noi. Sistemele complexe sunt greu de inteles si greu de simulat, situatia din Grecia, este mai mult decat complexa, nu cred ca avem pe cineva in tara care sa stapaneasca bine subiectul. Si nu avem pentru ca situatia nu este rationala, nu se poate sintetiza usor, este foarte greu de prins in cifre si orice prognoza de evolutie poate fi considerata in cel mai bun caz hazardata. Exista si cateva lucruri mai clare care se pot asterne pe hartie fara prea mare teama de ridicol.

In primul rand exista o confuzie privind Zona Euro vs. Uniunea Europeana. Am auzit multi oameni care se intrebau daca Grecia va iesi din Uniunea Europeana. Nu, nu se pune problema asta, sau cel putin nu inca. Este vorba daca Grecia va iesi sau nu din Zona Euro, adica din acel grup de tari, membre ale Uniunii Europene, care au adoptat ca si moneda nationala moneda Euro. Intrebarea adevarata este daca grecul de rand isi doreste iesirea din Zona Euro, si raspunsul este ferm NU, pentru ca apartenenta la Zona Euro prezinta niste avantaje pentru tara, dar si pentru cetateanul de rand. Nu trebuie uitat ca moneda Euro constituie ea insasi o protectie financiara considerabila pentru cetatean, cetatean care nu este pregatit sa renunte la aceasta protectie. Si nici nu ar fi intelept sa renunte. O intrebare secundara este daca guvernul grec isi doreste sa iasa din Zona Euro. Ei bine raspunsul la aceasta intrebare simpla este incredibil de complex. Guvernul grec beneficiaza direct de pe urma avantajelor de care vorbeam mai sus. Insa cu avantajele vin si ceva dezavantaje pe care guvernul grec nu vrea sa le gestioneze cum trebuie. Marea problema de moment a guvernului grec este aceea ca nu poate umbla la moneda, mai precis la valoarea ei. Pe vremea drahmei era mai usor, dar cetateanului ii era mai greu, era mai expus. Acum guvernul trage un pic din greu dar cetateanul este oarecum protejat. Marlaniile guvernului cu inchiderea bancilor si limitarea tranzactiilor sunt exact genul de marlanii guvernamentale care distrug increderea cetateanului in propriul guvern. Renuntand la euro cetateanul grec ramana la mana guvernului. Proasta idee, foarte proasta.

Prezenta Greciei in Uniunea Europeana o obliga sa faca tot ceea ce este necesar pentru a ramane in Zona Euro. Asa zice “legea”, Constitutia Europeana. Deci iesirea Greciei din Zona Euro ar putea avea consecinte nebanuite, caci anumite tratate ar trebui modificate, astfel incat sa permita iesirea, si ulterior reintrarea Greciei in Zona Euro. Prezenta unei tari in Uniunea Europeana este acum (din nefericire) de neconceput fara adoptarea monedei Euro, caci modul in care evolueaza Uniunea Europeana este evident in defavoarea statelor care vor sa isi pastreze o oarecare independenta. Multi au caracterizat Uniunea Europeana ca fiind o institutie suprastatala monstruoasa, partial sunt de acord cu ei, dar vedeti, daca pune cetateanul pe primul loc, cetateanul european, atunci asa trebuie sa fie, moneda comuna, politica economica coerenta, caci acestea sunt in principal in avantajul sau si numai apoi in avantajul statului. Este adevarat ca si lista de dezavantaje este lunga, dar sa trecem deocamdata sub tacere acest aspect.

Si ajungem la actiuni. Care actiuni, intreprinse de diversii actori ai acestei nefericite situatii, ar putea mentine Grecia pe linia de plutire sau ar putea sa o arunce in insolventa, stare care ar aduce cu ea consecinte greu de prevazut. Cel care ar trebui sa joace cum trebuie este in primul rand guvernul grec. Pai da, dar guvernul grec este socialist si nu isi doreste sa asculte nici de Uniunea Europeana, nici de FMI sau mai stiu eu cine. Guvernul grec a castigat puterea pe baza unei platforme politice stranii, care chiar si la acea vreme parea nesustenabila si prevedea dezastrul. Si totusi oamenii au votat… in favoarea acestui guvern cu idei politice aberante. Aici intervine tigania. Daca nemtii ar fi fost in situatia grecilor ar fi strans cureaua, ar fi platit si si-ar fi continuat viata in ritmul lor nemtesc. Au dovedit ca pot face asta de mai multe ori in istorie. Grecii nu vor sa stranga cureaua si stau cu mana intinsa la creditori, vociferand si scuipand in stanga si in dreapta. Nu vor sa plateasca si isi doresc sa le rezolve altii situatia ca ei sa isi poata continua traiul in ritmul lor grecesc. Daca asta nu e tiganie atunci nimic nu mai e!

Nu va inchipuiti ca guvernul grec nu are argumente puternice pentru politica pe care o pune in practica. Are, dar legitimitatea acestor argumente este recunoscuta in special in interior, fara prea mari rezonante in exterior. Probabil ca daca guvernul grec s-ar fi straduit un pic ar fi putut sa faca pasii necesari pentru a putea sa extinda la maximum intelegerea partenerilor sai. Dar, ca orice guvern, este temporar, si, format din oameni orgoliosi si avari, face orice sa se bucure de putere, atat cat aceasta exista. Santajul politic pe care Grecia il face cu Uniunea Europeana nu da deloc un semnal bun cu privire la coeziunea si coerenta blocului european. Pentru greci pare sa fi fost mai usor sa isi indrepte ochii si bratele catre Rusia, decat sa faca ceea ce s-au angajat sa faca. Odata acest pas facut va fi foarte greu pentru greci sa demonstreze ca nu sunt un cal troian in Uniunea Europeana si NATO. Si chiar daca Rusia ii va ajuta in viitorul apropiat, ajutorul rusesc vine cu niste dezavantaje otravite pe care noi le cunoastem foarte bine.

Totusi, guvernul grec se bucura de destula sustinere in randul populatiei si asta este absolut inexplicabil. Ca si la noi, o mare parte a populatiei este formata din bugetari si pensionari. Ca si la noi, acestora nu le pasa decat de burta, mai precis, isi doresc sa aiba burta plina cu mancare si bautura si nu le pasa ce implica aceasta satietate. Asa cum mai spuneam si in alte randuri aceasta polarizare are consecinte dramatice asupra societatii. Aici e problema mare, banii se fac, popoarele nu!

Buget

Fericirea nu vine asa usor!

Presa internationala, urmata indeaproape de cea romaneasca anunta triumfator la inceputul lunii iunie cresterea preturilor in Europa! Un astfel de articol poate fi citit aici: http://www.mediafax.ro/economic/preturile-de-consum-din-zona-euro-au-crescut-in-luna-mai-pentru-prima-oara-in-sase-luni-cu-0-3-14385103 . La vremea respectiva nu am inteles de ce presa se manifesta atat de bucuros. Mi-am inchipuit ca urmatoarele saptamani (au trecut doua de atunci) vor aduce lamuriri asupra exuberantei ciudate. Ei bine, tot nu m-am lamurit! Ca preturile au crescut, asta e clar, stim de ce si stim ce efecte apar in urma acestei cresteri. Stim, in mare, cam care sunt implicatiile, atat la nivelul omului de rand, cat si la nivelul agentilor economici si chiar la nivel de economie. Nu este prima data cand preturile cresc si in nici nu va fi ultima, manipularea preturilor fiind unul dintre jocurile favorite ale guvernelor socialiste. De multa vreme in Europa preturile nu se mai formeaza conform legilor economiei de piata, caci guvernele isi baga nasul acolo unde nu le fierbe oala, cel mai adesea in detrimentul cetateanului obisnuit (sa scoata din buzunar).Si atunci de ce atata exuberanta? De ce atata consens? De ce nici o opinie impotriva? De ce nici o lacrimat, un sughit, un mic planset? Nu v-a placut cand benzina scazuse sub 5 lei? Va place acum cand se apropie de sase? Cunoastem cu totii oameni care atunci cand preturile cresc se bucura! Si daca ii intrebi argumenteaza cu balbaieli inepte desprinse din cretinele teorii economice la moda si citate din economistii-vedeta ai momentului. Dar intotdeauna se gaseste un om mai asezat care sa il trimita la origini. Exista un schimb de idei, o comunicare. Presa este insa hipnotizata. Exuberanta si ridicola. Si uite asa, incet-incet, ziarele se inchid, caci realitatea economica contrazice tampenia exuberanta. Mare pacat, caci am avea mare nevoie de o presa lucida, care sa se orienteze mai mult pe subiecte ce au impact asupra vietii noastre de zi cu zi, si mai putin pe frivolitati.