Tag Archives: democratie

America

America mare din nou?

Nici nu s-a uscat cerneala pe buletinele de vot si Hillary Clinton s-a declarat gata sa lucreze impreuna cu Donald Trump, acelasi om pe care il caracteriza cu foarte putin timp in urma in cuvinte nu prea magulitoare. In principiu nu e bine, decenta si consistenta ideilor trebuie sa existe chiar si la politicieni, dar poate ca daca aceasta colaborare va avea vreodata loc America va avea de castigat.

Daca Hillary Clinton a priceput ca viitorul presedinte a fost ales printr-un proces democratic exista oameni acolo in America pentru care democratia si votul nu inseamna nimic. Hoardele de “sustinatori” democrati iesiti pe strazile americane arata ca democratia este un exercitiu greu, de neinteles pentru vulgul socialist. “F..k Trump”, “K..ll Trump”, “Not my president” au fost sloganuri scandate de demonstrantii violenti care nu vor sa accepte rezultatul votului. Nimic nu e mai abject decat imposibilitatea de a accepta o stare de fapt rezultata in urma unui schimb de idei. Ce vor acesti oameni? Sa schimbe prin violenta presedintele ales? Nu, sunt prea putini, nici nu se pune problema. Ei vor sa fie bagati in seama, nu au nimic de facut, nu trebuie sa munceasca pentru painea de toate zilele si isi inchipuie ca o tara se traduce cu sloganuri. Trump este intr-adevar un pericol pentru acest gen de individ, pentru ca daca macar 25% din ceea ce a promis prinde contur, acesti indivizi vor trebui sa se inghesuie in randul lumii, sa de vina o parte a societatii, sa devina productivi si apreciati. Prosti si nu multi!

Daca gloata violenta poate fi justificata de o prostie colectivizata reactia presei americane si in special a unor ziaristi cu idei comuniste este uluitoare. Ia uitati aici: ”O tragedie sinistră pentru republică, pentru Constituție și un triumf al forțelor, din interiorul sau exteriorul Americii, care susțin autoritarismul, misoginismul și rasismul. Șocanta victorie a lui Trump este un eveniment pur și simplu dezgustător din istoria Statelor Unite și a democrației liberale” scrie un dement, editor la The New Yorker. Sa ne inchipuim un pic ce o fi in capul acestui editor. Probabil se inchipuie vreun cavaler pe un cal alb care lupta pentru “democratia liberala”, adica, cum ar veni la noi in tara pentru “democratia socialista”, fara sa ii treaca nici o clipa prin cap ca deceniile de “democratie socialista” au adus America pe marginea prapastiei. Credeti ca Trump e misogin si rasist? Foarte bine, atunci uitati-va la Bush Jr., Obama si Hillary Clinton si spuneti-mi ca ei nu sunt! Administratia Bush a dat cu batul in balta cu ocazia Kathrina si nu numai. Administratia Obama a angajat oameni strict pe criterii sociale si rasiale (negri fara calificare adecvata). Clinton s-a adresat numai minoritatilor rasiale si sexuale. Pai astia nu sunt rasisti dar Trump e! Prieteni, astia trei sunt mai rasisti decat Trump, trebuie numai sa ridicati capul din pamant ca sa vedeti. Presa americana s-a comportat pueril si imbecil, cu siguranta ca o parte din problemele din strada i se datoreaza. Responsabilitatea cuvantului este ceva ce ar trebui introdus, altfel presa nu mai are rostul, e la fel ca Biblia, minunata, dar plina de minciuni.

Presa a dezamagit, ce sa mai spunem de oamenii la moda? Actori, cantareti, prezentatori, vedete si alte feluri de oameni constant se afla in atentia publicului in special din cauza felului in care arata, a frivolitatii si superficialitatii si nu pentru ca eventual ar avea ceva in cap. Pentru ca nu au. Multi, foarte multi, au spus ca emigreaza daca iese Trump presedinte. Super, a iesit, acum emigrati? Si fratiorilor, daca e sa emigrati nu va ganditi sa fugiti in Canada sau in Europa. Mergeti in Mexic, caci iubiti imigrantii mexicani. Lasati pentru o clipa ipocrizia la o parte si mergeti in sud, in Mexic, acolo unde clima este mai buna si oamenii mai veseli. Ati spus ca nu e bun controlul frontierelor, ca e bine sa se mute Mexicul in State. Nu se mai poate, mergeti voi acolo ca sa dati un exemplu, altfel aratati rau, va vede lumea si goliciunea intelectuala, prostia crasa, caci pielea voastra intima deja nu mai prezinta secrete pentru concetatenii vostri, nu-i asa?

Democratia este un joc al respectului. Eu iti respect opinia, chiar daca nu sunt de acord cu ea, si tu imi respecti opinia, chiar daca nu esti de acord cu ea. Votul pondereaza aceste discrepante, aceste neintelegeri. Daca nu accepti rezultatul votului esti un huligan, un animal care nu isi are locul in societate. Ca o curiozitate, de fapt Hillary Clinton a avut mai multe voturi exprimate decat Trump: 59248278 oameni au votat cu Clinton si numai 59095507 au votat cu Trump. Cu alte cuvinte peste 150000 de voturi mai multe pentru Clinton. Numai ca in State nu castiga cel care are mai multe voturi ci, in fapt, cine castiga mai multi electori. Astea sunt aberatiile votului indirect, care in acest caz il avantajeaza pe Trump. Era evident ca Trump a avut mai putini votanti, pentru el au votat in special albii si persoanele active, pentru Clinton in special negrii si mexicanii si persoanele aflate intr-un sistem de invatamant sau pe acolo. Ma rog sa fie la ei acolo, divizarea asta a societatii americane nu face bine nimanui.

Sfarsit

Despre cum sa ne dam singuri cu…

Din SUA primim o stire prosteasca, dar oarecum asteptata: Partidul Republican a hotarat sa isi faulteze propriul candidat mai mult decat pana acum, mai direct decat era cazul si mai subtil decat merita electoratul: http://www.mediafax.ro/externe/evan-mcmullin-un-consultant-politic-republican-candideaza-ca-independent-la-presedintia-sua-15554405 . Pe scurt, un alt membru al Partidului Republican a decis sa candideze la functia de presedinte, evident nu o pote face din partea PR, pentru ca acestia au alt candidat, asa ca s-a hotarat sa candideze independent. Independent, dar romaneste, pe spinarea electoratului Republican, astfel incat sa favorizeze candidatul democrat, caci pericolul sa castige candidatul propriu e prea mare.

Motivatia sa este stupida, in esenta nu ii convine candidatul republican si crede ca e mai destept, ca poate face mai mult, ca republicanii dezamagiti (atentie, nu electoratul dezamagit, ci republicanii dezamagiti) il vor vota si asa mai departe. Acum, sistemul de vot american nu ii da nici o sansa, asta e clar, dar in aceeasi masura sistemul de vot american ii permite sa fure din voturile candidatului desemnat. Nu e corect, e clar ca inseamna blat cu adversarul, dar pana la urma pare sustinut de partid, care nu s-a delimitat de el, nu l-a exclus (asa cum s-ar fi intamplat in orice partid), nu si-a sustinut propriul candidat impotriva tuturor, asa cum se cuvenea. In fine, viitorul apropiat ne va dovedi cate parale face si cat este de apreciat de electoratul republican, ceea ce este insa de notat este absurdul situatiei, interesul personal care trece inaintea interesului partidului, orgoliul nemasurat care dezbina oameni si schilodeste politici.

Asta nu este tot. SUA au in esenta aproximativ trei sute douazeci de milioane de locuitori (foarte neclar numarul exact, o mare tampenie si aici) si din aceste trei sute douazeci de milioane s-au gasit sa candideze doi tampiti si un oligofren. Nu mai existau in SUA alti oameni, inregimentati politic sau nu, care sa candideze, care sa fie mai adecvati pentru postul de presedinte decat mascaricii astia doi. Trei acum. Ca iese unul sau altul pentru mine e tot una, pentru SUA nu. Lumea crede ca imi place de Trump. Nu imi place atat de mult, e prostut, dar nu imi place deloc de Clinton, e si proasta si mincinoasa, si orgolioasa si fara coloana, total opus fata de sotul ei. Bill Clinton a fost ultimul presedinte cu creier, ma intreb cum de nevasta-sa e atat de diferita. Sincer, poate Trump nu ar fi cel mai bun presedinte pentru SUA, sigur nu este, dar Clinton o sa fie un dezastru, si nu e vorba de un sughit, pe termen lung e vorba de faliment, de miscari civile si de arsenal nuclear cazut pe mana cui nu trebuie. Cam asta este miza, nu vize pentru cativa mexicani, nu un gard la granita cu Mexicul, pe care oricum si democratii il au in vedere, numai ca nu guita asa de tare. Nasol, viitorul marilor state pare sumbru, o sa fie rau, dar sa speram ca alte tari se vor ridica si vor reusi sa tina omenirea pe linia de plutire.

Religie

Turcia vs. UE

Cancelarul austriac a solicitat Uniunii Europene să încheie negocierile de aderare a Turciei la Blocul Comunitar: http://www.mediafax.ro/externe/cancelarul-austriei-cere-uniunii-europene-sa-incheie-negocierile-de-aderare-a-turciei-la-blocul-comunitar-15550258 . De la bun inceput intrebarea fost: Ce sa caute Turcia in UE? Cum stia toata lumea, cum a scris de multa vreme presa, ma rog, o parte a presei, Turcia este o tara interesanta, cu o cultura veche si cu o religie raspandita, practicata si importanta pentru turci, o tara care inca tine la istoria indepartata si care pretuieste mai mult decat noi anumite traditii. Deci, pe scurt, turcii sunt OK, dar sunt diferiti de noi. Ce surpriza!

Mustafa Kemal Atatürk a fost un ofiter in armata turca, care a trait intre 19 mai 1881 si 10 noiembrie 1938. A fost primul presedinte al Turciei si “Atatürk” inseamna “tatal turcilor” un nume interzis prin lege oricarui turc in a-l mai purta. Wow! Tare, nu? Stiti de ce? Pentru ca inainte de Primul Razboi Mondial Turcia nu exista. Exista Imperiul Otoman, dar teapa, Imperiul Otoman a mancat bataie in Primul Raboi. Armata a stabilit un guvern provizoriu si, sub conducerea lui Atatürk a purtat un razboi de independenta, impotriva Puterilor Aliate sa fie clar, adica, in principal, impotriva Imperiului Britanic, Republicii Franceza, Italiei, Japoniei, Belgia, Grecia si altii mai marunti. Si ce sa vezi, turcii au castigat, surprinzator, dar au castigat. Ce-i mai surprinzator abia acum urmeaza: Atatürk nu s-a inscaunat un nou tip de sultan ci, impreuna cu guvernul pe care il conducea, a stabilit un program de reforme politice, economice si culturale din care a rezultat Turcia moderna, laica si puternica. Nu cred ca a fost usor, a facut mii de scoli (educatie, ce ziceti de asta), a dat drepturi politice egale femeilor, a scazut impozitele (hah? da’ de asta ce ziceti) si alte chestii de genul care par prostii pentru politicienii europeni dar care in esenta cladesc natiuni. Ah, da, si a insistat pe identitatea turca. Identitate si uniune pentru toti turcii. Identitate in primul rand. Fosrte important.

Bun, si a iesit Turcia moderna. Tot timpul asta in care Atatürk a muncit Europa se uita tampita cum o Turcie puternica se nastea. De frica, atentie, numai de frica, dupa multi ani, Europa s-a gandit sa integreze Turcia. Proasta idee, pentru ca mostenirea lui Atatürk era inca foarte vie la acea vreme. Numai ca Atatürk nu era prost, ii stia pe turci si isi cunostea opera. Ca urmare statul turc nu a fost o copie a statelor europene, a fost gandit intr-un anumit fel si probabil ca ar fi functionat bine daca nu si-ar fi bagat coada (ca sa nu zic altceva) Europa. Statul turc avea un mecanism intern care ii mentinea stabilitatea si coeziunea: armata turca. Si multa vreme armata turca a fost puternica si fidela lui Atatürk si si-a facut datoria si totul a mers de minune. Si apoi si-a bagat coada Europa si in buna masura si America si acum Turcia a cazut in plasa unui nou tip de sultan. Cand coeziunea armatei a scazut, cand prezenta ei in guvern a fost inlocuita de o marioneta politica, in clipa in care armata a fost mancata de religie si de politica, un nou tip de sultan, un dictator a aparut in Turcia. Lovitura de stat esuata era pentru mentinerea statului laic, pentru mentinerea democratiei si nu pentru distrugerea ei. A fost pentru cinstirea memoriei lui Atatürk si nu pentru abaterea de la principiile sale.

Si, ca de obicei, Europa nu este in stare sa faca nimic, nu este in stare sa gandeasca, nu este in stare sa actioneze. SUA, surprinzator, se balbaie si mai tare. Cam atat despre asta, si de acesta data Eurpa se misca greu, face jocul unui dictator, lasa un stat islamic sa se dezvolte la granitele sale, provoaca cu inconstienta instabilitate in regiune. Nasol, pacat ca e asa de mic Pamantul!

Porc

A fost clar, acum e tulbure!

A fost clar de la inceput ca imigrantii ilegali care au cotropit Europa anul trecut nu veneau aici ca sa fuga din calea razboiului. Istoria arata ca cei care fug din calea razboiului incearca mai intai sa isi puna la adapost copiii si nevestele, abia apoi propria persoana, si asta numai in cazul in care persoanele in cauza nu se pot califica drept combatanti. In plus, teritoriile de refugiu sunt intotdeauna aproape de tara de origine, intr-un teritoriu care te accepta si in care esti oarecum ca acasa, nu prea se practica refugierea peste doua mari si sapte tari. Mai era de notat si faptul ca nu se poate numi refugiat persoana care vine dintr-o tara care nu este afectata de conflictul de care fuge, dar presa, la comanda oamenilor politici, a facut totul ca sa combata aceasta realitate legala. Si daca cotropitorii nu erau refugiati atunci inseamna ca cineva i-a adus aici si probabil ca a avut un interes sa cheltuie atatia bani cu ei (refugierea costa totusi mii de euro si este ,deci. incompatibila cu saracia). Ulterior. presa a scris despre agenda politica a refugiatilor si. cel mai probabil. a avut dreptate. Miza este mai mare decat distrugerea societatii europene, asta este deja pe cale sa se intample, miza este distrugerea ideii de democratie si asta este rau, rau de tot!

Democratia este fragila. pentru ca presupune ca toate componentele societatii sa accepte sa joace acelasi joc, sa respecte niste reguli stabilite la inceputul jocului. care nu se pot schimba in timpul jocului. dar care pot evolua odata cu societatea democratica. Pot evolua in acord cu vointa exprimata de comun acord de catre toate componentele societatii, nu de majoritate, caci aia nu e democratie, ci de toate elementele societatii. Jocul democratic presupune o coeziune sociala si un scop comun tuturor componentelor societatii, o adeziune si o afectiune, daca vreti, intre toate elementele societatii. Cand o componenta a societatii deviaza de la constrangerile jocului democratic, democratia se prabuseste mai rapid decat un castel din carti de joc, lasand in locul ei societati dezorganizate si disperate. asemanatoare societatii in care traim azi. Singurul regret fata de acest aspect este faptul ca nu am apucat sa exersez democratia in niciunul din momentele vietii mele si nici nu stiu unde sa plec ca sa gasesc o democratie in care sa pot sa exersez.

Politia germana. fata de evenimentele din jurul anului nou. a actionat direct impotriva societatii germane la ordinul direct al factorilor politici. Si nu o data, nu din greseala, nu din intamplare. La fel si politiile din Suedia, Franta si UK. In cazul germanilor. politia a sustinut direct agresorii imigranti, neintervenind pentru prevenirea agresiunilor, chiar daca era prezenta la fata locului. Politia locala nu a acceptat ajutorul oferit de fortele de politie din orasul vecin, negand existenta oricarei actiuni ilegale in preajma anului nou. Politia federala nu a intervenit pentru ca nu era jurisdictia lor, ce convenabil. A doua zi de dimineata. politia a negat existenta oricaror evenimente si a descurajat victimele sa depuna plangere. Cateva zile mai tarziu, a negat implicarea imigrantilor in evenimente. Apoi a negat scara evenimentelor. Si acum vrea sa ne convinga ca numai treizeci de straini de origine necunoscuta si statut incert au efectuat sutele de infractiuni.

De la politie nu puteam sa ne asteptam la prea mult, pana la urma, nu se pot ridica deasupra statutului intelectual detinut de Garcea, celebrul politist chel si nu numai chel. Reactia globala a “autoritatilor” germane a fost ridicola si, din nefericire. indreptata direct impotriva cetatenilor germani si, mai rau, impotriva cetatenilor germani albi, caci exista destui cetateni germani si de alte culori, incluzand turci, arabi, tigani, chinezi etc. Cea mai semnificativa reactie a autoritatilor a fost cenzurarea Internetului, specific cenzurarea marilor site-uri sociale, gen Facebook, Twitter etc. Mesajele postate de utilizatori erau prompt sterse, marele noroc al nostru, al tuturor, fiind acela ca la un moment dat s-a creat o avalansa care nu a mai putut fi oprita, implicand si pagini care nu erau de limba germana. Daca Cenzura germana ar fi avut capacitati tehnice si umane suficiente, ar fi putut tine fenomenul sub control, dar probabil ca deja s-au alocat fonduri ca pe viitor asemenea scapari sa nu se mai intample. Ah! Nu stiati ca exista Cenzura in Germania? Pai cum sa nu existe, exista in toate statele “democratice” europene, caci acum, ca si pe vremea lui Ceausescu, Cenzura este o rotita importanta a puterii. Sefa Cenzurii germane este o evreica (!) Anetta Kahane, fosta turnatoare la STASI (!) (https://de.wikipedia.org/wiki/Anetta_Kahane), aceeasi Kahane care explica oricarui vrea sa o asculte ca viitorul Germaniei este asigurat de emigranti. Si multi o asculta, pentru ca publica regulat in doua cotidiane centrale germane. Din pacate.

Internetul a fost greu de controlat, dar presa nu! Presa gemana (centrala) nu a relatat despre agresiuni decat atunci cand presa independenta din alte tari a expus prea clar faptele pentru a mai putea fi negate. Ceea ce nu a fost usor, pentru ca si presa anglofona sau francofona a tacut vreme de patru-cinci zile. Presa germana pare foarte usor de controlat, chiar mai usor decat presa de la noi din tara, unde exista inca presa nealiniata puterii. Sau nu total aliniata, sa o lasam asa!

Faptele descrise nu se incadreaza in profilul democratiei. Lipsa de bun simt, minciuna, cenzura, sunt incompatibile cu democratia. Clasa politica stim ca este jalnica, dar macar noi ceilalti am putea sa ne facem datoria. Si datoria noastra, a tuturor, este sa spunem adevarul, mai ales daca adevarul nu convine politicienilor sau maselor de invadatori.

Statistica

Despre partea goala a paharului

Un articol recent (http://www.ziare.com/basescu/presedinte/cel-mai-bun-presedinte-de-dupa-revolutie-si-cati-ar-vota-azi-cu-ceausescu-sondaj-inscop-1338671) scris pe baza unui sondaj INSCOP ne arata ca romanii “daca ar avea posibilitatea sa aleaga in prezent intre democratie si comunism” ar alege democratia. Bineinteles, la nivel statistic ne asteptam sa fie asa, dar cifrele nu arata tocmai bine, nu sunt tocmai potrivite pentru poporul roman. Rezultatele sondajului arata ca “14,3% ar alege comunismul” si “4,7% nu stiu sau nu raspund la aceasta intrebare”. Cu alte cuvinte aproape o cincime din populatia Romaniei, din poporul roman, (19%) ar alege in anumite circumstante sa traiasca din nou in comunism. Sau, altfel spus, ca sa exploram si alte fatete, cam o cincime din populatia Romaniei nu ar exclude posibilitatea de a trai din nou in comunism si de a fi multumiti de asta! Ei bine, nu stiu care este acea cincime de populatie, dar acest procent covarsitor de comunisti este exact motivul pentru care lucrurile nu merg bine in Romania. Si nici nu vor merge pana cand acesti oameni nu vor muri si vor curata poporul asta de ceea ce are el mai rau. Nu cred ca poate exista un om clinic sanatos mintal, care sa fi experimentat timpurile lui Ceausescu si sa isi mai doreasca sa se mai intoarca acolo. Concluzia logica ar fi ca probabil aceasta cincime dintre romani sunt bolnavi psihic, concluzie care este de altfel consistenta cu incidenta bolilor psihice in Europa (a se citi http://www.euro.who.int/en/health-topics/noncommunicable-diseases/mental-health/data-and-statistics). Nu este de joaca, oamenii astia, procentul acesta urias din populatie, trec zilnic pe langa noi, lucreaza si interactioneaza cu noi, au drept de vot, conduc masini si probabil, o parte dintre ei, se afla in Parlament sau in Guvern. Referitor la subiectul sondajului am observat ca in general oamenii se bucurau ca in marea lor majoritate cei care au raspuns sondajului au declarat in mod hotarat ca prefera democratia. Sa nu ne bucuram degeaba, aceste patru cincimi sunt mai putin active politic si social decat cincimea care prefera comunismul. In plus in democratie fiecare vot conteaza, deci intentia unora va fi mediata de intentia celorlalti, oricare ar fi aceasta. Lucrurile stau rau si ar fi fost foarte interesant sa se faca o statistica cu nivelul de educatie de care dispun cei care au spus ca ar lua in calcul varianta comunismului, precum si ocupatia si sursa lor de venit. Eu nu prea am mai intalnit in activitatea pe care o desfasor nostalgici dupa comunism.

Cealata parte a articolului preciza ca romanii l-au votat pe Traian Basescu drept cel mai bun presedinte de dupa 1989. Nici nu si-a incheiat mandatul si se pare ca o sa plangem dupa el. Viitorul nu e prea roz!

Om al strazii

Alegerile din tara fara nicio sansa

Este trist sa fii alegator intr-o tara in care rezultatul alegerilor se cunoaste dinainte. Este si mai trist sa fii alegator intr-o tara in care primii trei clasati reprezinta fatete ale aceluiasi monstru, toti la fel, toti cu aceeasi doctrina, toti cu aceleasi interese. Pentru cei ultracorecti, recunosc, ar fi mai rau cu unii dintre ei decat cu altii, dar diferentele sunt mici, sunt sustinuti de acelasi electorat, electorat majoritar, electorat care voteaza fara sa discute, electorat disciplinat si convins de ideile pe care le are, tipul de electorat care nu mai poate fi educat civic, si-a trait traiul politic, si-a mancat malaiul social. Pentru ca eu sunt mai putin corect o sa ii asez pe toti la nivelul pe care il au, nivel care nu se ridica cu mult deasupra electoratului pe care il reprezinta. Nici interesele lor nu se diferentiaza calitativ de interesele electoratului disciplinat care le-a acordat votul, cantitativ insa cateva ordine de marime in favoarea clasei politice va fi costul pe care poporul roman va trebui sa il suporte pentru a sustine urmatorii ani clasa politica inepta pe care mai putin de jumatate din romani au ales-o!

Politicienii nici macar nu s-au straduit sa sa ne ofere o altenativa, un candidat potrivit situatiei in care ne gasim, un candidat constient de menirea sa, sustinut atat de partide cat si de electoratul constient al tarii. Cu o clasa politica care si-a dat mana peste doctrine pentru a ne oferi un circ electoral total, care a calculat cu cinism beneficiile pe care le poate obtine de pe urma naivitatii electoratului, tara nu a avut nici o sansa pentru un viitor imediat mai bun, pentru oameni mai instruiti, mai civilizati, mai destepti.

Viitorul indepartat este cu siguranta intunecat si mlastinos, deoarece traim intr-o tara in care 95% cred ca exista Dumnezeu, 78% cred in existenta ingerilor, 55% cred in existenta blestemelor, 52% in cea a demonilor, 46% in cea a duhurilor rele, 61% recunosc ca urmaresc horoscopul, 46% cred in sfarsitul lumii si 44% spun ca au avut vise premonitorii. Cum sa avem un viitor cand un procent atat de insemant din populatia tarii, aproape de 100%, nu gandeste? Cum sa avem un viitor cand pentru 42% dintre romani, Soarele se invarte în jurul Pamantului? Cum sa avem un viitor cand copiii nostri studiaza la scoala pentru doisprezece ani religia in locul stiintelor exacte? Cum sa avem un viitor cand costul unui vot este un litru de ulei din cel mai ieftin?

Nu toti romanii din diaspora au reusit sa voteze. Nu conteaza, oricum votul lor nu ar fi schimbat soarta tarii. Nici toti romanii din tara nu au votat, desi ei ar fi putut sa schimbe soarta tarii. Rezultatele partiale arata ca 75% din cei care s-au prezentat la vot au votat acelasi lucru, probabil cei mai multi dintre ei fiind activ de partid, pensionari si minoritati, adica exact acel electorat disciplinat de care vorbeam mai sus. Vointa distructiva a acestora nu ar fi putut fi indreptata decat de o prezenta masiva la vot, prezenta apropiata de 100%, prezenta la vot care nu a existat niciodata in Romania si care de fapt nu exista nicaieri in lume.

Ar fi fost bine sa voteze tinerii, dar acestia nu au votat, pentru ca nu au avut pe cine, ar fi fost bine sa voteze clasa de mijloc, dar nici acestia nu au votat, pentru ca refuza sa fie manipulati, ar fi fost bine sa voteze patronii, cadrele de conducere, intelectualii, dar nici macar acestia nu au votat, nu li s-a parut important, oricum votul lor singur nu ar fi schimbat nimic.

Acum este prea tarziu, presedintele tarii este deja hotarat pentru urmatorii cinci ani. Nu o sa fie cel mai bun presedinte, dar nu ne putem plange, nici noi nu suntem cel mai bun popor. De fapt as putea spune ca vom avea presedintele pe care il meritam, nu putem si nu avem dreptul sa ne plangem, rezultatul alegerilor de azi a fost hotarat de mult, atunci cand dupa Revolutie am introdus religia in scoli, am introdus horoscopul la televiziunea publica, am distrus invatamantul si am marginalizat cultura. Din nefericire un proces ireversibil cu rezultate imprevizibile!

Veti trai asa cum ati votat!