Tag Archives: demnitate

Romania

Sa traiti, Majestate!

Astazi Regele Mihai a implinit 95 ani. Presa a scris suficient despre semnificatia evenimentului, nu mai e cazul sa discutam despre ceva evident, ceva destul de popularizat, oricum. As vrea insa sa il citez pe Regele Mihai: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea si demnitatea” (Regele Mihai, 25 octombrie 2011). Sa ne intelegem bine, in Romania libertatea si dmocratia sunt, in felul lor mioritic, bine inradacinate la noi in tara la nivelul anului 2011. A le pune in discutie ar insemna sa rascolim lucruri despre care nu ar trebui sa mai vorbim inainte de a ne dobandi celelalte doua lucruri despre care ne vorbea Regele Mihai: identitatea si demnitatea, precum si depre precedenta si relatiile dintre ele.

Identitatea este un exemplu clasic de cuvant folosit pana la uzura, pana la desfiintare si pierderea semnificatiei, de obicei in context cu mult in afara intelesului natural al limbii vorbite. Adica in afara intelesului dat de DEX: “IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité” . Extraordinar, dar nici o legatura cu genul de identitate la care se referea Regele Mihai, identitate care ne lipseste noua si pe care nu stiu cand vom mai fi in stare sa o dobandim. Sau daca vom mai fi in stare sa o dobandim vreodata. Identitatea nationala (caci nu despre cartea de identitate vorbim aici) este o sintagma echivalenta, sau cel putin in stransa legatura cu un anumit gen de sentiment national sau de constiinta nationala, care se refera la sentimentul afectiv de apartenenta a unei persoane la o entitate nationala (natiune, stat national) sau la un popor. OK, in mare identitatea nationala nu este un concept definit exact, si mai rau decat atat, este o notiune care a variat semnificativ de-a lungul timpului, avand rand pe rand variante care tind toate sa ofere individului o relatie confortabila cu indivizi asemenea lui, care tind sa faca din individ parte a unei comunitati extinse, comunitate din care fac parte indivizi cunoscuti, putini, si indivizi necunoscuti, foarte multi. Cunoscuti sau necunoscuti nu conteaza, in principiu indivizii respectivi sunt in mare toti la fel, animati de aceleasi interese, cu aceleasi traditii, cunostinte, concepte si reactii. In Romania acum.., nu prea mai avem identitate, pe de o parte datorita unor influente istorice, pe de alta parte din cauza unor influente politice nefaste care apar din spatiul european. Regele Mihai nu a avut niciodata interesul sa ne sfatuiasca gresit. Europa are, Europa lupta pe toate caile impotriva identitatii noastre, si nu numai, chiar impotriva identitatii europene, cu o tenacitate data numai de prostia colectiva a clasei politice. Ascultati-l pe Rege si nu pe politicienii straini, caci fara identitate nu vom obtine niciodata ce-a de a doua chestie care ne lipseste: demnitatea.

Despre demnitate DEX-ul ne ofera, ca de multe alte dati, o capcana: “DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu.” Extraordinar! Haideti sa vedem ce inseamna a fi demn. Dupa DEX: “DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de…). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus”. Ei aici vine problema, demnitatea vine la pachet cu atitudinea morala, cu respectul, cu capacitatea si destoinicia. Nu a unuia singur, ci a tuturor! A tuturor celor asemenea, a tuturor celor care si-au castigat si asumat o identitate, care fac parte activa dintr-o natiune, dintr-un popor, care se ridica deasupra conceptului de populatie, gloata, cireada si pun umarul la actiunea colectiva a unei natiuni, in interes propriu, acum si in viitor.

Sa traiti, Majestate!

Elite

Vazand titlul articolului un coleg m-a intrebat mai devreme daca am de gand sa scriu despre cafeaua Elite. Nu, nu despre cafea am de gand sa scriu, ci despre elita, substantiv feminin, cu pluralul elite, desemnand un grup de persoane care reprezinta ceea ce este mai bun, mai valoros, mai ales intr-o comunitate, o societate etc.; ceea ce este mai bun, mai demn,ales, deosebit, distins. In cazul nostru particular al Romaniei, nu cred ca exista vreun ghertoi cat e Romania de lunga si de lata sa nu se considere ca facand parte din elita tarii, sa nu isi inchipuie ca daca a reusit sa ia un Mercedes in leasing pe zece ani, inseamna ca a urcat in ierarhia sociala, sa nu isi inchipuie ca acum este un domn distins, ca este un cetatean demn, poate cel mai valoros cetatean al Romaniei. In acest fel a ajuns Romania sa fie plina de taranoi cu “valoare”. Dar nu, ascultati-ma cu atentie, bunurile materiale nu te propulseaza in elita unei societati, nu te fac un cetatean mai valoros si nu fac dintr-un taranoi nespalat un domn distins. Sa investigam un pic acest aspect.

Intr-o lume dominata azi de ghiolbani elita unei tari este considerata ca fiind o structura semipermeabila alcatuita din urmatoarele grupuri de oameni: politicienii influenti sau cu functii inalte, functionarii de rang inalt ale structurilor militarizate, actionarii marilor companii sau persoane cu averi mari. Nimic mai fals, politicienii influenti nu pot face parte din elita tarii pentru ca demnitatea este un concept foarte indepartat de ei, ei nu sunt cetateni deosebiti sau valorosi ai societatii, nu dispun de vreo pregatire utila societatii si nu aduc nimic bun in societate, sunt cel mai adesea niste bolnavi psihic care au reusit sa minta suficient pentru a fi alesi. Functionarii de rang inalt ai structurilor militarizate sunt mai rau decat politicienii, cateva trepte mai jos chiar, fiind numiti pe criterii politice chiar de politicieni, slujindu-i cu credinta, fiind la fel de nepregatiti ca si politicienii, oricare ar fi domeniul in care activeaza. A trecut de mult vremea in care structurile militarizate (armata, politia, jandarmii, serviciile secrete etc) erau conduse de oameni ridicati in varful ierarhiei pe criterii profesionale, tinand cont si de serviciile aduse patriei, acum daca stai de vorba cinci minute cu oricare dintre ei iti este clar ca daca nu e nebun e prost si daca nu e prost e imbecil. Oricum ar fi, nici astia nu au ce sa caute in elita tarii. Persoanele care au reusit saa stranga in timpul vietii mari bogatii sunt foarte controversate. Ei ar putea sa isi aiba locul in elita tarii, dar nu toti sunt potriviti pentru asta. De exemplu, daca cineva mosteneste un miliard de euro este peste noapte un om mai valoros, un cetatean demn si un domn distins? Sau daca a furat un miliard de euro este un cetatean deosebit? Asa cum spuneam, banii nu te fac mai bun, esti acelasi cetatean, doar ca ai o viata mai usoara, mai placuta, nimic altceva, nimic deosebit. In plus, exista si un alt aspect negativ: foarte multi oameni bogati nu mai muncesc, nu isi mai castiga existenta prin munca, si in consecinta se detaseaza cumva de problemele societatii, nu mai sunt ancorati in realitatea inconjuratoare, isi construiesc un fel de lume prorie, un fel de interfata roz pentru lumea reala. Exista si persoane bogate care isi merita locul in elita unei tari, persoane care si-au construit averea imprastiind bunastare in jurul lor, persoane care au intors societatii mai mult decat aceasta le-a oferit, suficient cat sa impinga un pic societatea inainte si cat sa isi inscrie numele in constiinta celor cu care au interactionat, constient sau nu, voit sau nu, intamplator sau nu.

Adesea vad prin presa diverse articole care ba deplang faptul ca nu avem elite, ba ca elita tarii e alcatuita din oportunisti, ba ca trebuie sa pregatim o noua generatie de elite, ba ca elitele ar trebui sa ne conduca, ba ca ar trebui sa omoram elita si sa ii trimitem in iad (din nou), asta bineinteles, in functie de orientare politica a ziarului pe care pun mana. Indiferent de ce cred unii sau altii, elitele societatii exista, fie ca noi vrem sau nu, si nu pot fi considerate bune sau rele, in functie de natura politica a opinentului. Societatea are mari probleme in a-si defini ceea ce intelege prin elita. Desi, dupa cum am vazut mai sus, definitia substantivului “elita” este destul de clara, conceptia generala despre cetateanul membru in elita societatii oscileaza in acceptiunea populara de la om influent, “cu bani” si putere, si pana la speculant, bisnitar, hot. Oamenii nu isi pun prea multe probleme, si in afara de parerea extraordinar de buna pe care o au despre ei insisi mai au obiceiul de a inzestra anumiti oameni care apar des pe la televizor cu atribute si insusiri care le sunt cu totul straine. E greu sa reusesti sa te ridici catre varful ierarhiei sociale, e greu sa te mentii acolo, dar cel mai greu este sa reusesti sa ajungi acolo prin ceva merituos si nu datorita faptului ca tatal tau a fost general de securitate sau pentru ca ai castigat la Loto o mica avere. In plus societatea nu iti va recunoaste nici un merit daca nu te comporti ca unul dintre cei multi, un individ accesibil si comun, care cu mult noroc a reusit sa se ridice un pic peste toti ceilalti. Lucrurile se complica si mai mult daca acceptam faptul ca din elita unei tari fac parte oameni cu insusiri si caracteristici foarte diferite, care provin din medii foarte diferite si au domenii de activitate foarte diferite. Nu este o idee buna sa compari un cetatean care a reusit sa ajunga in elita tarii cu alti cetateni care se afla deja acolo, nu este o idee buna sa incerci sa modifici comportamentul unui membru al elitei si nu este benefic pentru societate sa incerci sa provoci de la elita tarii un anumit fel de reactie. Toate aceste procese sunt supuse unor constrangeri care scapa atat omului de rand cat si celui angrenat de bunavoie sau nu in valtoarea procesului respectiv.

Elita tarii este formata, indiferent de ceea ce precizeaza definitiile, de ceea ce vor ziarele sau de ceea ce crede prostimea, din oameni ale caror actiuni si decizii influenteaza mersul societatii din tara respectiva, despartind aici societatea in sine de conceptul de tara, despartind societatea respectiva de conceptul de popor. Mai mult decat atat, actiunile si deciziile individului respectiv trebuie sa influenteze mersul societatii in bine, si nu in rau! Deci nu conteaza daca esti politician influent, nu conteaza daca esti patron de rafinarie sau posesor de mina de diamante, daca nu esti un om capabil sa influenteze in bine mersul societatii in care traiesti, nu faci parte din elita, nu conteaza alte aspecte si nu conteaza visele pe care ti le faci sau fornaiala generata de televiziuni. Esti capabili sa aduci ceva nou in societate, sa o tragi dupa tine catre un tel generos? E bine, te poti califica sa faci parte din elita, dar nu e obligatoriu sa ajungi acolo. Nu esti capabil sa aduci ceva bun in societate? E bine si asa, dar nu avea pretentii la elita. Cei mai multi oameni care influenteaza in mod decisiv societatea prin actiunile lor raman anonimi masei largi de oameni, dar sunt bine cunoscuti acolo unde se iau deciziile importante, acolo unde se decide soarta natiunilor, unde se calculeaza procentele si unde se imparte ciolanul. Ei muncesc cu capul si au suficient cap si pentru toti ceilalti din jurul lor. Ca va place sau nu, ei sunt elita!