Tag Archives: decizie

Japonia

Consecinte imprevizibile ale stilului de viata

O serie de articole publicate recent in presa internationala si preluate si de presa noastra studiaza potentialele implicatii ale natalitatii japoneze scazute asupra economiei globale in general si asupra economiei japoneze in particular. Un astfel de articol poate fi citit aici: http://metro.co.uk/2015/01/04/japanese-people-dont-like-having-sex-and-it-could-be-harming-the-global-economy-5008997/. In esenta toate aceste articole se bazeaza pe un studiu relativ recent care arata ca, cel putin aparent, japonezii nu mai sunt interesati de viata sexuala, de intemeierea unei familii si de “efectuarea” unor urmasi. Ca urmare populatia este in scadere “severa” si implicatiile sunt oarecum tulburi.

O prima remarca privitoare la coerenta tuturor acestor articole si o remarca generala pentru toate articolele de acest gen. Economia trebuie sa fie capabila sa sustina populatia si nu invers, deci un stat constient trebuie sa se asigure ca “exista” o economie capabila nevoile populatiei si nu invers, o populatie care sa sustina nevoile economiei. Daca intalnim in articole sintagme de genul: “the country could soon not have a large enough population to support their economy” trebuie sa incepem imediat sa ne intrebam daca jurnalistul respectiv a fost sau nu capabil sa isi creeze o scara de valori coerenta si daca ideile exprimate de el pot corespunde sau nu realitatii care ne inconjoara. Cel mai sigur pentru noi ca cititori ar fi sa parasim articolul respectiv si sa ne indreptam catre surse de informare care prezinta credibilitate.

Oricum, nu economia Japoniei este principalul subiect al articolelor citate ci mai degraba trasformarile structurale ale societatii care au fost angrenate de pierderea interesului tinerilor pentru viata sexuala. Ca de obicei, atat concluziile articolului cat si premizele de la care pleaca sunt deformate in favoarea senzationalului, dar in esenta toate aceste fenomene sunt legate de locul femeii in societatea japoneza si de anumite concepte care au dominat sfarsitul secolului trecut si inceputul acestui secol si care se dovedesc, surpriza, a fi gresite. Sa vedem un pic despre ce este vorba. In pofida parerii contrare cvasiunanime, in Japonia de odinioara femeia nu a jucat niciodata un rol sters pe scena sociala, neexistand tabu-uri sociale care sa limiteze accesul femeii la viata sociala. Mai mult decat atat, au existat in istorie femei care au jucat roluri foarte delicate in societatea japoneza, de exemplu au existat femei imparat sau femei razboinic, domenii pe care oricine, vorbind la trecut, ar fi inclinat sa le atribuie barbatilor. Mai mult decat atat, de la un anumit moment istoric incolo, cu mult inaintea Europei (sec. XII?), femeile japoneze puteau mosteni si lasa mostenire, si mai mult, isi puteau administra averile dupa bunul plac. Chiar si mai mult decat atat, femeile se puteau casatori dupa bunul plac (si nu obligate ca in alte societati asiatice), puteau divorta si puteau avea relatii extraconjugale si chiar faceau avorturi la dorinta. Da, pare socant, asta intr-un stat medieval, puternic inrobit de religie si cu clase sociale destul de rigide, clase sociale care, surprinzator, erau mai usor “sparte” tot de femei, care deveneau astfel vectori ai parvenirii sociale pentru sexul tare japonez. Este adevarat ca istoria medievala recenta a Japoniei a inregistrat femeia inegala in drepturi cu barbatul, dar probabil ca aceasta stare de fapt s-a datorat in special realitatilor religioase temporal locale si in mod real trecatoare, stare de fapt care a alterat un pic rolul traditional al femeii japoneze dar care a continuat traditii care au functionat foarte bine de-a lungul secolelor in societatea japoneza. Din nefericire pentru femeia japoneza toate aceste traditii au fost intrerupte brutal de cel de-al doilea razboi mondial si femeile s-au conformat noilor realitati sociale imprumutand prea brusc si prea mult din mentalitatea occidentala, inclusiv din curentele feministe, uneori justificate, de cele mai multe ori imbracand tente absurde, promovate de societatile occidentale. Ca urmare, dupa cel de-al doilea razboi mondial femeia si barbatul au devenit fortat si brusc egali in drepturi, cu avantaje si dezavantaje de ambele parti, asa cum de fapt si-a dorit occidentul invingator, fara sa tina prea mult seama de dorintele cetateanului japonez si de realitatile sociale existente. Pe scurt, dupa razboi, Japonia s-a trezit cu generatii de femei angajate in campul muncii, femei care au inceput sa priveasca viata ca o oportunitate in urmarea unei cariere, cariera care nu este compatibila cu familia si copiii. Oricum, femeile japoneze care au copii parasesc campul muncii pana reusesc sa creasca copiii mai mari, urmand ca la revenirea in campul muncii, cand deja nu mai pot fi considerate tinere, sa ocupe functii prost platite, de obicei cu program redus si responsabilitate mica. Evident ca lipsa dorintei intemeierii unei familii, intr-o societate puternic tehnologizata, a evoluat in lipsa unei vieti sexuale, care, probabil din cauza unei mode sociale, s-a transformat la un moment dat recent in lipsa interesului privind sexul fizic, respectiv in lipsa interesului pentru o viata sexuala. Fenomenul nu este exclusiv feminin, aproximativ un sfert dintre barbatii tineri suferind de aceeasi lipsa de interes. Posibil ca prezentate in acest mod lucrurile sa para un pic fortate si sa se indeparteze semnificativ de adevar, lucru foarte rau si intolerabil, dar acest aspect nu are nici o influenta asupra fenomenului pe care vroiam sa il discutam de fapt, si anume influenta necontrolabila pe care anumite decizii le au asupra societatii, decizii care par potrivite la un moment dat in timp, dar care la o scurta perioada dupa ceeea se dovedesc a fi dezastruoase, se dovedesc a sapa la fundatia societatii, se dovedesc a fi incorijabile si incontrolabile. Sigur, japonezul de rand nu are nici o vina ca nu vrea sa aiba urmasi, e dreptul lui, dar daca societatea nu ar fi promovat niste idealuri gresite (cariera vs. familie, egalitate vs. armonie, persoana vs. femeie, persoana vs. barbat, emancipare vs. copii), japonezul de rand nu s-ar fi trezit brusc intr-o societate muribunda. Subiectul este semnificativ deoarece multe tari europene se gasesc in aceeasi situatie, la numai cateva decenii distanta, si, guvernele statelor respective, deja sensibilizate de aceasta probleme, au jucat cea mai proasta carte posibila, cartea imigratiei.

Din nefericire deciziile unor incompetenti aflati la limita medicala a nebuniei ne afecteaza pe noi toti si contureaza viitorul copiilor nostri.

6 decizii dezastruoase pentru economia Romaneasca

1) Industria românească a fost considerata „un morman de fiare vechi” şi s-a hotărît lichidarea întreprinderilor care asigurau locuri de muncă pentru ce a mai mare parte a populaţiei ţării, sub masca privatizărilor, reorganizărilor şi eficientizării, determinînd exodul forţei de muncă spre alte ţări şi implicit sărăcirea Bugetului de Stat.

2) Instrainarea resurselor naturale ale ţării, care sînt în prezent exploatate în beneficiul unor companii şi state străine.

3) Subminarea capitalului autohton , aflat şi aşa în timidă ascensiune, prin confiscarea valutei firmelor de stat şi private în scopul ca acestea să nu creeze bariere în faţa expansiunii capitalului străin aflat în căutare de noi pieţe de desfacere.

4) Incurajarea înfiintarii regiilor „autonome” care furnizează bunuri şi servicii de larg interes, la preţuri calculate după bunul plac, afectînd nivelul de trai al tuturor cetăţenilor ţării.

5) Vicierea grava a sistemul de achiziţii publice şi parteneriatele public-private, instaurînd un sistem feudal-clientelar corupt şi bugetivor care gravitează în jurul partidelor aflate la Putere.

6) Politizarea instituţiilor de bază ale societăţii româneşti, afectînd principiul separaţiei puterilor în stat, unul dintre elementele de bază ale unei societăţi democratice.

Electoratul captiv

Partidele socialiste/comuniste din Europa au reusit formarea unui tip de electorat captiv, foarte disciplinat, foarte limitat intelectual, fara o aderenta prea buna la idealurile nationale sau europene si conditionat de anumite boli sociale sau individuale care ii determina reactii bine calculate si cunoscute de ideologii si activistii partidelor respective. Nu ar fi o problema, orice partid tinde sa isi formeze un electorat stabil, pe care sa se bazeze la alegeri, e un proces normal, care nu incalca regulile democratiei. In cazul partidelor socialiste/comuniste exista circumstante care depasesc insa cadrul procesului democratic, deoarece conditionarea electoratului prin alte procese decat schimbul de idei politice, sociale si economice inseamna de fapt invadarea vietii private si incalcarea dreptului la opinie. Fac aici o precizare in urma unor remarci care mi-au fost adresate de catre unii colegi: toate partidele politice folosesc cam aceleasi tactici in legtura cu electoratul, dar rezultatul este mai accentuat si mai vizibil in cazul partidelor socialiste/comuniste. Poate nu este destul de clar cam despre ce fel de procese sociale vorbesc, cam ce fel de procese ar aduce atingeri cetateanului, ca individ si ca parte a societatii. Formarea unor reflexe sociale care sa conditioneze votul cetateanului implica actiuni care sa produca cel putin urmatoarele efecte necesare din punct de vedere electoral: formarea unei atitudini de obedienta fata de exponentii politici, diminuarea coeficientului de inteligenta, individual si colectiv, reducerea calitatilor morale individuale si sociale, destructurarea societatii si a comunitatilor locale, disocierea cetateanului fata de concepe care tin societatea coeziva, precum nationalismul si patriotismul, restrictionarea accesului cetateanului la diverse procese sociale, politice sau economice.

Obedienta (atitudine de supunere, de ascultare) este o atitudine care ne urmeaza ca indivizi dintotdeauna, fiind o atitudine individuala specifica animalelor care traiesc in grupuri, oamenii exceland in aceasta privinta, fiind animale care traiesc in grupuri mari ce formeaza relatii sociale complexe, atat la nivel de individ cat si la nivel de grup, ca subcomponenta a societatii. La nivelul istoriei a insemnat posibilitatea, sansa omului, de a forma societati inchegate, cu lideri puternici, oameni care au gestionat riscuri si au reusit sa impinga societatea inainte. Componenta principala a atitudinii obediente a individului a fost obedienta fata de societate, fata de grupul caruia individul apartinea. Ei bine, procese sociale moderne, desfasurate sub organizarea si indrumarea partidelor politice de stanga (observatie uneori valabila pentru tot spectrul politic, asa cum sustin unii dintre colegii mei) implica scoaterea individului de sub influenta societatii si aducerea individului direct in sfera de influenta a partidelor politice. Nesupunerea individului fata de societate, reprezentata prin interesul social, nu a fost o atitudine intalnita in Romania de-a lungul istoriei mai mult sau mai putin recente, in general, poporul roman fiind caracterizat de o mare toleranta sociala, structura poporului fiind bazata in mare parte pe interactiunea frecventa intre clasele sociale si intre diversele componente ale acelorasi clase sociele. Actiunea partidelor politice, desfasurata deja acum de aproape o suta de ani, dintre care o mare parte a fost desfasurata de catre PCR inainte de revolutie, dar a fost continuata de partidele socialiste/comuniste aflate la putere de la revolutie incoace, a dus la fenomene sociale aberante, cum ar fi  discordia intre generatii sau conflictele de munca intre muncitori si autoritati pe de o parte si patronat pe de alta parte. Respectul reciproc in cadrul familiei si in afara ei a fost motorul societatii romanesti de-a lungul a sute de ani de istorie cunoscuta, societate in care grupuri sociale cu atitudini si interese comune se manifestau prin atitudini de respect fata de  alte grupuri sociale cu atitudini si interese comune, dar diferite de ale primelor grupuri, iar cei din urma isi concentrau activitatea in interesul celor dintai, aratand la randul lor respect pentru dorintele si aspiratiile acestora, toata aceasta situatie fiind de fapt obedienta individului fata de interesul suprem al societatii. Prima actiune a factorilor politici mentionati mai devreme a fost invrajbirea acestor grupuri, disocierea lor de interesul comun, astfel incat obedienta naturala a individului, mostenita in procesul de evolutie, sa nu isi mai gaseasca un suport social si sa se poata agata de cel ce ii ofera suport, in cazul de fata, foarte nefericit, de partidele politice de stanga care au reusit sa monopolizeze interesul individului si sa ii exploateze reflexe conditionate formate prin inginerie sociala.

Diminuarea coeficientului de inteligenta a omului societatii moderne este un subiect controversat, deoarece toate testele ce incearca sa cuantifice inteligenta sunt dependente de gradul de cultura al subiectului, deci nu reusesc sa distinga gradul de inteligentta nativa al subiectului. Inteligenta individuala este, conform DEX-ului, capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior. Inteligenta colectiva este cam acelasi lucru, dar aplicata grupurilor. Sa nu credeti ca grupuri formate din oameni extraordinar de inteligenti se comporta inteligent, nici pe departe. Orgoliul individual duce colaborarea defectuoasa intre indivizi iar multi alti factori determina actiuni individuale contrare interesului general, deci conduc la o inteligenta colectiva scazuta. Indiferent de ce considerente am putea aplica in cuantificarea si masurarea inteligentei, mai ales daca acceptam in cadrul evaluarii si componenta culturala, devine din ce in ce mai clar ca dezastrul din invatamant nu este intamplator, este un proces programat si in folosul direct al factorilor politici.  De asemenea nu este intamplatoare nici spargerea societatii romanesti in grupuri de interese bazate pe alte criterii decat cele care ar duce la progresul national, deoarece interesul clasei politice este total diferit de interesul national, de interesul cetateanului de rand. 

Reducerea calitatilor morale individuale si sociale au fost un deziderat al clasei politice din prima zi de dupa revolutie. Nu este o coincidenta faptul ca din cultura vestica au fost asimilate aici numai elemente ce tin de depravare, de anarhie si asociate unei stari infractionale. Iar aceasta asimilare s-a facut la lumina zilei, prin ziare si televiziuni, prin promovare agresiva si prin repetare pana la obsesie a unor concepte fara nici o legatura cu poporul roman. De ce au fost asimilate de societatea noastra nu stiu, probabil ca odata pornit angrenajul este greu sa rezisti, nu reusesti sa te desprinzi de turma, nu constientizezi manipularea si nu stii unde se gaseste granita dintre realitatea in care traiesti si fantezia ce iti este prezentata de factorii politici.

Despre destructurarea societatii si a comunitatilor locale nu sunt foarte multe de spus, ele constituie baza oricaruia dintre procesele descrise mai sus. Un popor unit, bine asezat, cu conceptii proprii, neinfluentabil de curente vremelnice, sau in egala masura o comunitate locala constienta de posibilitatile si necesitatile proprii, nu sunt in nici un fel de folos oamenilor politici. In nici un caz un popor sanatos, inteligent, bine structurat, cum era poporul roman in trecut, nu ar fi votat partide politice care flutura prin campanii vorbe goale, care nu isi respecta promisiunile si care nu au nimic in comun cu idealurile poporului nostru. Nici o zi nu ar mai fi ramas comunistii la putere daca poporul ar fi putut sa se concentreze asupra intereselor proprii, daca nu ar fi fost otravit prin manipulare si daca nu ar fi fost orbit de minciuni. Ce comunitate ar fi ales un primar care sa risipeasca toata averea comunitatii, sa ii instraineze pamanturile si resursele pe baza de interes de partid comunist. Singura intrebare in acest moment este cum sa facem sa recuperam coerenta poporului roman, jaful care a fost in ultimii douazeci si cinci de ani nu mai poate fi compensat, dar macar undeva, intr-un viitor nu prea indepartat, va trebui sa ne strangem in jurul interesului national ca un popor coerent si nu ca o populatie haituita.

Patriotismul si nationalismul specific romanesti, sentimente ce au creat aceasta natie si au format Romania de azi, au fost infierate dupa revolutie ca fiind sentimente care dauneaza individului si societatii, sentimente ce sunt pedepsite de legile de azi si care au fost asociate de presa in mod obsesiv cu ura si rautatea. Sentimente nobile in esenta lor, foarte importante pentru supravietuirea unui popor, au fost pervertite de o adunatura de oameni mici si fara urma de constiinta, clasa politica de astazi, ciuma si cancerul acestei tari. Cu sloganele goale ale Uniunii Europene in frunte, fara nici o logica si fara nici o rusine, in mod abuziv si excesiv, ne-au fost impuse curente ce nu au nici o legatura cu natiunea noastra, nu ne fac cinste, ne distrug si ne desfiinteaza.

Accesul oricarui cetatean la procesele ce tin de functionarea statului trebuie sa fie liber, pe baza de optiune personala, si in mod imperativ nu trebuie sa fie conditionate de nici un fel de factori ce caracterizeaza starea societatii in momentul respectiv. Prin legi bine ticluite, in mod progresiv, in timp, orice drept al cetateanului roman a fost sever limitat, astfel incat in momentul de fata cetateanul nu poate participa in nici un fel la activitati ce tin de organizarea si functionarea statului. Statul a avut suficient timp sa se organizeze in mod mafiot, pe baza de interese a unor grupuri foarte restranse, care nu fac decat sa risipeasca avutia nationala si sa vanda viitorul generatiilor viitoare pentru a tine in functiune un mecanism statal cangrenat si nociv, un mecanism statal indreptat impotriva cetateanului si care nu ezita sa abuzeze cetateanul pentru protectia mafiei din fruntea statului.

Electoratul unui partid nu se formeaza de azi pe maine, este un proces ce dureaza si costa. Foarmarea acestui electorat de stanga foarte obedient se face pe banii nostri, ai tuturor. Trebuie sa ne respectam mai mult unii pe altii, sa ne gandim mai mult la interesul national si mai putin la interesul personal, nu trebuie sa mai vindem voturi pentru un colt de paine si nu trebuie sa mai votam fara sa ne mai gandim la copiii copiilor nostri. Usor de spus, greu de facut.

Poporul fara nicio speranta

Am citit de curand un articol halucinant din multe puncte de vedere. Alcatuit pe baza unui sondaj de opinie al unui cunoscut institut, articolul poate fi citit in forma originala aici: http://www.antena3.ro/politica/ceausescu-ar-castiga-detasat-alegerile-prezidentiale-de-anul-acesta-tu-cu-cine-ai-vota-250017.html . Citez din continutul articolului, pentru o mai buna referinta: “… Ceauşescu ar obţine 66% dintre voturile românilor, … premierul ar obţine conform sondajului 31% din opţiunile votanţilor, Crin Antonescu 12%, iar Traian Băsescu 10%”.
Prima prostie imensa care sare in ochi din prima clipa tine de aritmetica, ca urmare sa adunam: 66+31+12+10=119 la suta din totalul votantilor. Probabil institutul s-a obisnuit cu votantii unui anumit curent politic intr-atata incat i-au luat din greseala in calcul chiar si atunci cand era complet contraindicat acest lucru. Pe de alta parte, ziaristul care a preluat stirea probabil nu reusise sa termine clasa I, probabil ca nu frecventase nici clasa zero si probabil ca provenise dintr-o familie dezorganizata, altfel nu se explica de ce nu poate efectua corect o operatie simpla de adunare. Si chiar daca el nu poate, nu are oare niciun sef, nu mai citeste nimeni stirile inainte sa apara pe post?
A doua prostie imensa e mult mai greu de identificat, dar exista. Adica 66% pentru un dictator singeros, care a tinut un popor de douazeci si doua de miliane de oameni (la vremea aceea) in frig, in intuneric, in teroare si ignoranta? Acest procent este dovada unei prostii nemaivazute si nemaintalnite, profunde si totale, fara nicio speranta de indreptare si fara nicio posibilitate de evolutie. Nu reusesc sa gasesc nicio justificare nostalgiei pentru comunism, nu reusesc sa inteleg dragostea pentru un dictator. Exista doar doua explicatii: sau votantul de rand este pe deplin idiot si abrutizat, sau institutul a falsificat datele sondajului. Probabil mai degraba amandoua.
A treia prostie imensa este aparitia pe cel de-al doilea loc a premierului Ponta, seful celui mai incompetent guven al Romaniei din toate timpurile, ca sa parafrazez un premier contemporan. Adica, impui biruri cu nemiluita, aduci tara pe marginea prapastiei economice si politice, invrajbesti romanii mai mult ca niciodata si totusi esti pe locul doi in topul preferintelor? Cata prostie poate incapea intr-un singur popor? Cata capacitate de absorbtie a minciunii si manipularii sa existe?
Popor nenorocit, fara nicio speranta de indreptare!

6 Lucruri la care sa fii atent cand cumperi o masina rulata

1. De evitat intermediarii persoane fizice, direct de la propietar este prima optiune sau dealer autorizat.

2.De ales masina cu istoric real de service

3. Vanzatorul trebuie sa accepte test autorizat, costa maxim 100 Euro la reprezentanta marcii dar nu o sa regretati investitia.

4.Indiferent de marca, model si numar de km., masinile cu o vechime de peste 10 ani  nu  sunt o investitie buna.

5. Certificatul de autenticitate trebuie sa se obtina inaintea platii autovehiculului ca si informatiile fiscale ale vanzatorului, in cazul de fata ca nu are datorii etc.

6.Mare atentie la achizitionarea autovehiculelor din targurile de specialitate, deoarece in proportie de 90% autovehicolele din parc sunt comercializate de “samsari”.

Procesul de decizie

Procesul de decizie consta in alegerea unei modalitati de actiune din mai multe posibile pe baza unor criterii de decizie stabilite in general pentru a servi intereselor celui care este nevoit sa decida. Un om normal ia decizii in fiecare moment al existentei sale, bineinteles, cele mai multe dintre ele nefundamentate, pentru satisfacerea unor nevoi cu inalt grad de repetabilitate, care servesc satisfacerii de moment a nevoii care a generat situatia decizionala si care nu au un impact major asupra evolutiei viitoare a individului. Exemple de astfel de decizii sunt multe si cel mai clasic este: “Mi-e foame, ce mananc?”. “Pot manca salata sau pot manca friptura. Mananc friptura pentru ca asa am chef”. Este o decizie, desi modalitatea de actiune hotarata nu are o influenta majora asupra vietii individului, nici macar pe termen scurt. Totusi, inca de la acest nivel deciziile pe care le luam ne determina un anumit mod de comportare, ne fac unici dintr-un anumit punct de vedere si in cea mai mare parte determina parerea celorlalti membri ai societatii si a grupului in care traim despre noi. Daca ne putem permite sa luam decizii minore nefundamentate fara vreun impact major pe care sa il resimtim intr-un fel sau altul, nu acelasi lucru putem spune despre deciziile majore ale vietii, deciziile care determina evolutia personala si raporturile individului cu societatea.Astfel de decizii sunt de genul: “Este sau nu timpul sa fac un copil?”, “Sa merg la facultate sau nu?”, “Sa votez un candidat sau pe celalalt?”. Din obisnuinta majoritatea oamenilor nu analizeaza posibilitatile si nu isi stabilesc niste criterii clare de decizie nici in cazul acestor decizii mai importante. Deciziile luate sub impuls de moment nu sunt intotdeauna cele mai fericite: “Este timpul sau nu sa fac un copil?” – “Da, ce daca sunt somera de 5 ani si mai am trei copii pe care nu am cu ce sa ii hranesc!”. “Sa merg la facultate sau nu?” – “Da, ce daca facultatile scot in fiecare an zeci de mii de someri!”. Nu exista un motiv unic pentru deciziile importante luate fara analiza. Bineinteles, analiza situatiei in sine nu este o treaba usoara, implica procese de gandire ce rezulta numai in urma unei instruiri, foarte putini sunt cei care au nativ o capacitate analitica dezvoltata.
Stabilirea corecta a criteriilor decizionale implica o cunoastere profunda a posibilitatilor de evolutie a situatiei, detasarea fata de oricare modalitate de evolutie, fie ca ne este favorabila fie ca nu, posibilitatea investigarii comparative a rezultatelor diverselor modalitati de evolutie, intelegerea implicatiilor colaterale a diverselor posibilitati de evolutie in raport cu alte procese concurente sau colaterale, posibilitatea de evaluare a eventualelor reactii din domenii adiacente problemei studiate si posibilitatea de detasare fata de pseudo-criterii de natura subiectiva, personala, detasarea fata de preferinte.Posibilitatea stabilirii corecte a unor rapoarte intre importanta individuala a fiecarui criteriu decizional implica din partea individului manipularea unor notiuni matematice de baza, lucru foarte important in procesul decizional dar total peste mana majoritatii indivizilor din societatea contemporana, certati din principiu cu matematica. Mai mult decat atat, notarea diverselor variante de evolutie in cadrul fiecarui criteriu decizional implica obisnuinta de a lucra cu numere, posibilitatea de a face operatii matematice de baza, dar relativ complicate, si nu in ultimul timp rabdare pentru evaluarea corecta a fiecarei variante. In acest mod o decizie corecta si informata nu se poate lua mai repede de cateva ore de munca intensa. Eu personal nu cunosc pe nimeni care sa ia decizii in acest mod, chiar daca este modul corect de a lua decizii. Implicatiile sociale a lipsei de discernamant in luarea deciziilor personale sunt severe si variaza de la consecinte minore cum ar fi marginalizarea sociala pana la implicatii majore ca de exemplu un guvern incompetent la conducerea tarii sau un parlament de borfasi. Nu spun ca ne putem transforma peste noapte intr-un popor de ganditori, ca orice individ ar putea sa se ridice deasupra originilor si pregatirii sale si sa ia decizii rationale, dar primul pas pentru o societate unita ar fi o corecta evaluare a nevoilor si posibilitatilor personale si reflectarea acestei evaluari in deciziile personale.In ce masura un proces decizional individual corect ar conduce la procese sociale omogene si orientate catre o evolutie sociala pozitiva este un subiect dezbatut si in sine subiectul multor doctrine si curente, dar cel putin ar exclude din societate posibilitatea nefericita a haosului decizional. Fiecare individ ar trebui sa se intrebe inainte de fiecare decizie importanta care dintre posibilitatile de evolutie ii sunt favorabile. De asemenea ar trebui sa ignore anumite reactii sociale irelevante pentru subiectul in sine – “Imi cumpar o masina scumpa pentru a il face invidios pe vecinul!” – gandire total inadecvata pentru binele personal. Si ar trebui sa se puna accent pe implicatiile sociale pozitive care ar aduce bunastare, prosperitate sau o imagine mai buna pentru comunitate – “Imi fac curat in fata casei ca sa fie toata strada mai frumoasa”. Mai e pana atunci!