Tag Archives: comunism

Comunism

Lucruri nocive de care nu ne putem feri

Am citit zilele trecute un interviu in care un comunist vorbea despre semnificatia zilei de 1 Mai: http://www.ziare.com/social/salariu/1-mai-cum-am-renuntat-la-un-drept-pentru-care-s-a-luptat-pana-la-moarte-interviu-1296613. Tema sa favorita, ca a tuturor comunistilor: lupta de calsa. Cum s-au luptat, cum au murit, cum au fost calcati in picioare, cum li s-au incalcat drepturile, cat de rau le-a fost, cat de rai au fost exploatatorii cu ei si vai, si aoleu, si tot asa. Despre cine era vorba? Despre Federatiile sindicale din America care promovau ziua de munca de 8 ore. Lasam la o parte faptul ca articolul se abate de la realitatea istorica, doar istoria este o minciuna pe care nimeni nu o contesta, dupa cum spunea Napoleon, o inregistrare mai aproape de adevar despre Ziua Muncii gasiti aici: http://en.wikipedia.org/wiki/International_Workers%27_Day . Problema mare in Europa zilei de azi este reducerea oricarei actiuni sociale la lupta de clasa. Chiar atat de redusi mintal au ajuns politicienii ca nu mai pot transmite nici un alt mesaj? Chiar atat de redusi mintal am ajuns cu totii ca acceptam aceasta otrava ce ne este scuipata cu orice prilej? Cat o sa mai mearga si cat o sa mai putem intinde de un eleastic deja uzat? Cand lucrurile vor plezni cei care canta acum oda luptei de clasa vor incepe sa cate orice altceva ce va fi la moda, orice altceva ce se va cere, orice va asculta bizonul. De ce publica ziarele mizerii comuniste pline de ura la adresa societatii in ansamblu? Credeti ca societatea va fi mai buna cand vom ajunge toti saraci? Cine o sa iti mai dea de lucru oligofren comunist ce urli impotriva claselor sociale? Statul? Cand vor dispare clasele sociale va dispare si statul. Nu mai vrei sa muncesti? Cine te tine? Intra intr-o manastire si stai acolo izolat de societate, nimeni nu te va obliga sa muncesti. Intra intr-un azil de nebuni, poate iti gasesc un leac si stopam raspandirea ciumei in societate. E foarte buna libertatea de exprimare, este cea mai mareata inventie a lumii moderne. Capacitatea individului de a filtra conceptele ce ii sunt servite pe tava este insa mult diminuata, individul nu isi mai intelege interesul si nu isi mai imagineaza consecintele actiunilor pesonale asupra viitorului societatii. Cum facem sa ne gandim mai bine la viitor, deasupra cliseelor comuniste, facand o analiza reala a faptelor si implicatiilor lor?

Ca sa spulberam indoielile, odata pentru totdeauna

Am tot fost atentionat de colegi de asociatie (un coleg, in fine) sa “nu mai starnesc confuzie” cu privire la orientarea politica a PSD-ului, care dupa parerea lor (lui) este un partid socialist si nu un partid comunist. In afara de faptul ca in Europa toate partidele de orientare socialista au puternice accente comuniste, pana la identitatea doctrinei proprii cu doctrina comunista, deci pot fi asimilate fara nici o greseala cu un partid comunist, in linii mari colegii mei (colegul meu) au (are) dreptate, cu mici exceptii. Nu numai ca PSD-ul este comunist pana in maduva oaselor, dar nici macar nu se feresc sa recunoasca asta: http://www.ziare.com/politica/deputat/deputat-psd-sunt-un-comunist-luminat-lucrez-la-stat-sa-mi-asigure-casa-1295372 . Asa ca hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, nu poti fii si comunist si democrat in acelasi timp.

Electoratul captiv

Partidele socialiste/comuniste din Europa au reusit formarea unui tip de electorat captiv, foarte disciplinat, foarte limitat intelectual, fara o aderenta prea buna la idealurile nationale sau europene si conditionat de anumite boli sociale sau individuale care ii determina reactii bine calculate si cunoscute de ideologii si activistii partidelor respective. Nu ar fi o problema, orice partid tinde sa isi formeze un electorat stabil, pe care sa se bazeze la alegeri, e un proces normal, care nu incalca regulile democratiei. In cazul partidelor socialiste/comuniste exista circumstante care depasesc insa cadrul procesului democratic, deoarece conditionarea electoratului prin alte procese decat schimbul de idei politice, sociale si economice inseamna de fapt invadarea vietii private si incalcarea dreptului la opinie. Fac aici o precizare in urma unor remarci care mi-au fost adresate de catre unii colegi: toate partidele politice folosesc cam aceleasi tactici in legtura cu electoratul, dar rezultatul este mai accentuat si mai vizibil in cazul partidelor socialiste/comuniste. Poate nu este destul de clar cam despre ce fel de procese sociale vorbesc, cam ce fel de procese ar aduce atingeri cetateanului, ca individ si ca parte a societatii. Formarea unor reflexe sociale care sa conditioneze votul cetateanului implica actiuni care sa produca cel putin urmatoarele efecte necesare din punct de vedere electoral: formarea unei atitudini de obedienta fata de exponentii politici, diminuarea coeficientului de inteligenta, individual si colectiv, reducerea calitatilor morale individuale si sociale, destructurarea societatii si a comunitatilor locale, disocierea cetateanului fata de concepe care tin societatea coeziva, precum nationalismul si patriotismul, restrictionarea accesului cetateanului la diverse procese sociale, politice sau economice.

Obedienta (atitudine de supunere, de ascultare) este o atitudine care ne urmeaza ca indivizi dintotdeauna, fiind o atitudine individuala specifica animalelor care traiesc in grupuri, oamenii exceland in aceasta privinta, fiind animale care traiesc in grupuri mari ce formeaza relatii sociale complexe, atat la nivel de individ cat si la nivel de grup, ca subcomponenta a societatii. La nivelul istoriei a insemnat posibilitatea, sansa omului, de a forma societati inchegate, cu lideri puternici, oameni care au gestionat riscuri si au reusit sa impinga societatea inainte. Componenta principala a atitudinii obediente a individului a fost obedienta fata de societate, fata de grupul caruia individul apartinea. Ei bine, procese sociale moderne, desfasurate sub organizarea si indrumarea partidelor politice de stanga (observatie uneori valabila pentru tot spectrul politic, asa cum sustin unii dintre colegii mei) implica scoaterea individului de sub influenta societatii si aducerea individului direct in sfera de influenta a partidelor politice. Nesupunerea individului fata de societate, reprezentata prin interesul social, nu a fost o atitudine intalnita in Romania de-a lungul istoriei mai mult sau mai putin recente, in general, poporul roman fiind caracterizat de o mare toleranta sociala, structura poporului fiind bazata in mare parte pe interactiunea frecventa intre clasele sociale si intre diversele componente ale acelorasi clase sociele. Actiunea partidelor politice, desfasurata deja acum de aproape o suta de ani, dintre care o mare parte a fost desfasurata de catre PCR inainte de revolutie, dar a fost continuata de partidele socialiste/comuniste aflate la putere de la revolutie incoace, a dus la fenomene sociale aberante, cum ar fi  discordia intre generatii sau conflictele de munca intre muncitori si autoritati pe de o parte si patronat pe de alta parte. Respectul reciproc in cadrul familiei si in afara ei a fost motorul societatii romanesti de-a lungul a sute de ani de istorie cunoscuta, societate in care grupuri sociale cu atitudini si interese comune se manifestau prin atitudini de respect fata de  alte grupuri sociale cu atitudini si interese comune, dar diferite de ale primelor grupuri, iar cei din urma isi concentrau activitatea in interesul celor dintai, aratand la randul lor respect pentru dorintele si aspiratiile acestora, toata aceasta situatie fiind de fapt obedienta individului fata de interesul suprem al societatii. Prima actiune a factorilor politici mentionati mai devreme a fost invrajbirea acestor grupuri, disocierea lor de interesul comun, astfel incat obedienta naturala a individului, mostenita in procesul de evolutie, sa nu isi mai gaseasca un suport social si sa se poata agata de cel ce ii ofera suport, in cazul de fata, foarte nefericit, de partidele politice de stanga care au reusit sa monopolizeze interesul individului si sa ii exploateze reflexe conditionate formate prin inginerie sociala.

Diminuarea coeficientului de inteligenta a omului societatii moderne este un subiect controversat, deoarece toate testele ce incearca sa cuantifice inteligenta sunt dependente de gradul de cultura al subiectului, deci nu reusesc sa distinga gradul de inteligentta nativa al subiectului. Inteligenta individuala este, conform DEX-ului, capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior. Inteligenta colectiva este cam acelasi lucru, dar aplicata grupurilor. Sa nu credeti ca grupuri formate din oameni extraordinar de inteligenti se comporta inteligent, nici pe departe. Orgoliul individual duce colaborarea defectuoasa intre indivizi iar multi alti factori determina actiuni individuale contrare interesului general, deci conduc la o inteligenta colectiva scazuta. Indiferent de ce considerente am putea aplica in cuantificarea si masurarea inteligentei, mai ales daca acceptam in cadrul evaluarii si componenta culturala, devine din ce in ce mai clar ca dezastrul din invatamant nu este intamplator, este un proces programat si in folosul direct al factorilor politici.  De asemenea nu este intamplatoare nici spargerea societatii romanesti in grupuri de interese bazate pe alte criterii decat cele care ar duce la progresul national, deoarece interesul clasei politice este total diferit de interesul national, de interesul cetateanului de rand. 

Reducerea calitatilor morale individuale si sociale au fost un deziderat al clasei politice din prima zi de dupa revolutie. Nu este o coincidenta faptul ca din cultura vestica au fost asimilate aici numai elemente ce tin de depravare, de anarhie si asociate unei stari infractionale. Iar aceasta asimilare s-a facut la lumina zilei, prin ziare si televiziuni, prin promovare agresiva si prin repetare pana la obsesie a unor concepte fara nici o legatura cu poporul roman. De ce au fost asimilate de societatea noastra nu stiu, probabil ca odata pornit angrenajul este greu sa rezisti, nu reusesti sa te desprinzi de turma, nu constientizezi manipularea si nu stii unde se gaseste granita dintre realitatea in care traiesti si fantezia ce iti este prezentata de factorii politici.

Despre destructurarea societatii si a comunitatilor locale nu sunt foarte multe de spus, ele constituie baza oricaruia dintre procesele descrise mai sus. Un popor unit, bine asezat, cu conceptii proprii, neinfluentabil de curente vremelnice, sau in egala masura o comunitate locala constienta de posibilitatile si necesitatile proprii, nu sunt in nici un fel de folos oamenilor politici. In nici un caz un popor sanatos, inteligent, bine structurat, cum era poporul roman in trecut, nu ar fi votat partide politice care flutura prin campanii vorbe goale, care nu isi respecta promisiunile si care nu au nimic in comun cu idealurile poporului nostru. Nici o zi nu ar mai fi ramas comunistii la putere daca poporul ar fi putut sa se concentreze asupra intereselor proprii, daca nu ar fi fost otravit prin manipulare si daca nu ar fi fost orbit de minciuni. Ce comunitate ar fi ales un primar care sa risipeasca toata averea comunitatii, sa ii instraineze pamanturile si resursele pe baza de interes de partid comunist. Singura intrebare in acest moment este cum sa facem sa recuperam coerenta poporului roman, jaful care a fost in ultimii douazeci si cinci de ani nu mai poate fi compensat, dar macar undeva, intr-un viitor nu prea indepartat, va trebui sa ne strangem in jurul interesului national ca un popor coerent si nu ca o populatie haituita.

Patriotismul si nationalismul specific romanesti, sentimente ce au creat aceasta natie si au format Romania de azi, au fost infierate dupa revolutie ca fiind sentimente care dauneaza individului si societatii, sentimente ce sunt pedepsite de legile de azi si care au fost asociate de presa in mod obsesiv cu ura si rautatea. Sentimente nobile in esenta lor, foarte importante pentru supravietuirea unui popor, au fost pervertite de o adunatura de oameni mici si fara urma de constiinta, clasa politica de astazi, ciuma si cancerul acestei tari. Cu sloganele goale ale Uniunii Europene in frunte, fara nici o logica si fara nici o rusine, in mod abuziv si excesiv, ne-au fost impuse curente ce nu au nici o legatura cu natiunea noastra, nu ne fac cinste, ne distrug si ne desfiinteaza.

Accesul oricarui cetatean la procesele ce tin de functionarea statului trebuie sa fie liber, pe baza de optiune personala, si in mod imperativ nu trebuie sa fie conditionate de nici un fel de factori ce caracterizeaza starea societatii in momentul respectiv. Prin legi bine ticluite, in mod progresiv, in timp, orice drept al cetateanului roman a fost sever limitat, astfel incat in momentul de fata cetateanul nu poate participa in nici un fel la activitati ce tin de organizarea si functionarea statului. Statul a avut suficient timp sa se organizeze in mod mafiot, pe baza de interese a unor grupuri foarte restranse, care nu fac decat sa risipeasca avutia nationala si sa vanda viitorul generatiilor viitoare pentru a tine in functiune un mecanism statal cangrenat si nociv, un mecanism statal indreptat impotriva cetateanului si care nu ezita sa abuzeze cetateanul pentru protectia mafiei din fruntea statului.

Electoratul unui partid nu se formeaza de azi pe maine, este un proces ce dureaza si costa. Foarmarea acestui electorat de stanga foarte obedient se face pe banii nostri, ai tuturor. Trebuie sa ne respectam mai mult unii pe altii, sa ne gandim mai mult la interesul national si mai putin la interesul personal, nu trebuie sa mai vindem voturi pentru un colt de paine si nu trebuie sa mai votam fara sa ne mai gandim la copiii copiilor nostri. Usor de spus, greu de facut.

Politica puiului de gaina

Stiti ce este un pui de gaina? Este un organism slab si neajutorat, manat de instincte primare pentru satisfacerea necesitatilor de baza ale vietii, care atarna intre existenta si pieire, fara niciun control asupra propriului destin, si de obicei rezervat din prima clipa de viata pentru a satisface intr-un anumit moment foamea fermierului. Cum poate puiul de gaina sa isi influenteze destinul? Nu poate, nu are nicio putere, nu are nicio vointa, nicio politica coerenta in acest domeniu. Cam cum e si cu Romania. Un organism slab, fara nici o motivatie exterioara, fara control si fara perspective.  Condusa de o clasa politica imbecila, beneficiind de un popor dezbinat si incoerent, intr-o vecinatate periculoasa, intr-o conjunctura nefavorabila, cu o economie inexistenta, biata noastra tara este intr-o situatie aproape fara iesire si fara speranta. Cum a ajuns aici? Totul a inceput foarte demult, pe vremea in care insasi Europa era un continent puternic, facea si desfacea in lumea intreaga. Pe atunci, societatea era structurata, conceptiile, indeletnicirile si averea treceau din generatie in generatie si asigurau continuitatea claselor sociale, economia si agricultura erau sanatoase si bine raspandite in teritoriu, politica era numai pentru cei demni si dragostea de tara era o mandrie, nu o rusine pedepsita de lege, ca in ziua de azi. Fiecare om, de la rege la ultimul opincar isi avea locul sau in societate, il cunostea si il respecta, nu ii era rusine cu ceea ce reprezenta, contribuia la bunastarea societatii cu ceea ce  putea si dadea inapoi societatii din ceea ce societatea ii oferea. Ba inca ceva in plus, altfel lucrurile nu ar fi mers, cam ca acum. Pe vremea aceea, a nu munci era o problema personala si sociala si consecinta era saracia lucie, foamea, excluziunea sociala. Familiile nu isi puteau permite un puturos, deoarece lenea lui afecta bunastarea familiei. Comunitatile nu isi puteau permite un puturos, deoarece lenea sa afecta mediul in care traiau cu totii si ii facea pe toti vulnerabili. Tara nu isi putea permite puturosi, pentru ca devenea necompetivivam si pe vremea aceea nu ducea o politica de distrugere sociala ca cea din ziua de azi. Nu existau ajutoare sociale, tocmai pentru ca orice ajutor te face slab, pentru ca ajutorul creeaza dependenta, este injust si inseamna discriminare. Dar orice situatie de echilibru este tranzitorie prin definitie (echilibrul social stabil nu exista), asa ca era normal ca societatea sa inceapa sa se transforme, speram numai sa nu se transforme asa de rapid. A inceput bineinteles cu influente externe, odata cu slabirea Europei, cu patrunderea ideilor comuniste, cu maretele idei de inginerie sociala evolutiva, cu re-repartitia mondiala a puterilor si cu cele doua razboaie mondiale din secolul trecut. Ideile comuniste nu puteau singure sa determine destramarea unei societati inchegate, sunt prea absurde si prea radicale ca sa prinda de la sine, cam ca religia, daca vreti. Ca sa prinda ideile comuniste, era nevoie sa existe o puternica constrangere sociala si economica, si astea au fost destramarea familiei si risipirea proprietatii. Razboiul in sine a contribuit din plin la asta. In primul razboi mondial, in plan uman, conform prof. univ. N. Ciobanu,  Romania a pierdut 335000 militari, morti sau disparuti, peste 75000 invalizi si 650000 civili rapusi de mizerie, foamete, boli, sau executati de trupele de ocupatie. In acelasi timp, armata germana a rechizitionat de la tarani peste doua milioane de tone de grane, iar din mediul economic, resurse necuantificabile dar insemante. In cel de-al doilea razboi mondial, Romania a pierdut undeva peste 800000 oameni, civili si militari, cifrele sunt neclare si foarte politizate. In plan economic, a pierdut tot ceea ce a ramas de luat, pana la ultimul bob de grau. Aceste evenimente au dus la demolarea familiei traditionale romanesti, proces ce continua, de altfel, si in ziua de azi. Pe acest fond au prins ideile comuniste, care au adus cu ele desconsiderarea muncii, cultul minciunii, al oportunismului si superficialitatii, desconsiderarea proprietatii, distrugerea culturii, exacerbarea conflictelor sociale si introducerea unui nou concept drag romanilor, lupta de clasa. Procesul de distrugere sociala nu a fost un succes decat in momentul distrugerii complete a claselor sociale din Romania, clase sociale care nici nu se mai pot reface, deoarece nu mai are cine sa le populeze. O consecinta nefericita a acestei stari de fapt a fost distrugerea economica totala, pana in punctul in care nu mai stim ce inseamna economie sanatoasa, cum se construieste ea si care este importanta individului in cadrul ei. Cum am putea cere in aceste conditii Romaniei sa aiba o politica in avantajul ei, o orientare catre viitor si grija pentru generatiile care urmeaza? Poti avea vreo pretentie de la un pui de gaina?

Consecinte ale comunismului

In presa romaneasca exista din cand in cand analize despre consecintele comunismului asupra societatii romanesti. In mod normal se pune accentul pe subjugarea vointei natiunii in slujba Partidului Comunist, intemnitarea elitelor, oprimarea religiei, colectivizarea si altele asemenea, fara sa se treaca sub tacere si unele aspecte pozitive, pentru orice eventualitate. Acestea au fost exercitiile si nu problemele comunismului. Nu, scopul si sensul comunismului, raul suprem, mostenirea ce va incovoia multe generatii de-acum incolo, plaga care s-a intins in toata Europa, darul otravit al URSS-ului pentru tarile estice si calul troian al secolelor urmatoare a fost distrugerea claselor sociale. Consecinta imediata a fost destructurarea societatii, pierderea identitatii la orice nivel social, distrugerea economiei – mai ales a agriculturii, amestecul grosolan al straturilor sociale si, cel mai infiorator, pierderea identitatii nationale, locale si de grup. Oamenii s-au strans de-a lungul istoriei in grupuri, comunitati, pentru ca erau asemanatori si aveau interese comune. Lasand la o parte interesele comune, esential ramane faptul ca erau asemanatori. Cel care era diferit era exclus din grup, era marginalizat si daca nu se conforma identitatii grupului ramanea afara, indiferent de consecinte. Aceasta coeziune de grup a fost modul de constrangere a individului pentru a se conforma tiparelor sociale si de-a lungul timpului a fost acceptata de orice individ ca o consecinta fireasca a traiului in comun. Aceasta filozofie este insa contrara intereselor comunismului si a vrednicilor urmasi, guvernantii de azi. Coeziunea de grup bazata pe asemanarea indivizilor nu mai este la moda deoarece are consecinte imprevizibile cam cum ar fi: coeziune si opozitie in fata factorilor ce afecteaza comunitatea, rezistenta la schimbare, pastrarea traditiilor si obiceiurilor, neincredere in factorii politici ce nu apartin grupului, impenetrabilitate pentru straini, persoane fizice sau companii, idei si conceptii proprii, morala proprie etc. Initial socoteala comunistilor a fost simpla: luam prostii, inadaptatii sociali, lenesii, borfasii si le acordam locul social al desteptilor, elitei societatii, muncitorilor si oamenilor cinstiti. Bun, a functionat, imediat in perioada urmatoare vecinii nu s-au mai identificat unii cu altii, cetatenii nu au mai apartinut unui popor, nu au mai existat grupuri de idei si opozitie, nu a mai existat o societate omogena. Cum oamenii nu au mai fost legati de asemanarile dintre ei, nu au mai contat constrangerile sociale deoarece nu poti fi diferit intr-un grup in care toti sunt diferiti. Din oameni diferiti nu pot fi construite clase sociale. Bineinteles, comunistii au impartit clasele sociale simplu, in exploatati si exploatatori. Niciodata nu a fost vorba despre exploatare si despre injustete sociala in impartirea societatilor pe clase. A fost vorba numai de asemanari si deosebiri, despre oameni care aveau caracteristici comune, impartaseau aceleasi idei si idealuri, detineau cam acelasi fel de avere, lasau urmasilor cam acelasi fel de mostenire si imparteau societatii cam acelasi fel de valori. De ce au urat clasele sociale comunistii este simplu de inteles, a fost explicat de nenumarate ori de-a lungul timpului de tot felul de oameni, de la comunistii practicanti autohtoni pana la filozofii occidentali. De ce urasc actualii guvernanti clasele sociale iarasi este usor de inteles, o societate structurata nu corespunde in nici un fel intereselor lor. Nu te poti prezenta in fata unei societati omogene gol de continut si fara nici o idee si sa ceri sa fii votat. Nu poti prosti o societate structurata. Societatea structurata isi va promova propriile valori, nu va adera la doctrine create in campania electorala. Mostenirea comunista este toxica si, daca destructurarea societatii s-a putut produce in doar cativa ani, reconstructia sociala va dura probabil cateva secole.