Tag Archives: coerenta

Prostie sau neincredere?

Am citit azi un articol (http://www.ziare.com/social/romani/mii-de-baimareni-se-inghesuie-la-apa-de-izvor-nepotabila-desi-la-robinete-e-buna-1292984) care m-a pus un pic pe ganduri. Autorul articolului sustine ca mii de baimareni isi pun viata in pericol consumand apa nepotabila de la niste izvoare. Apa de izvor este considerata in traditia poporului roman o apa care detine calitati deosebite si care este, alaturi de altele, cheia unei vieti sanatoase si indelungate. Mii de oameni nu pot fi atat de prosti incat sa bea apa contaminata cu particule metalice, cand apa de la robinet in Baia Mare este potabila. In cel mai rau caz, daca nu ai incotro, bei apa imbuteliata, cum beau eu, de exemplu, deoarece ultima oara cand am incercat sa beau apa din reteaua orasului, am ajuns la spital, impreuna cu doi prieteni care bausera si ei, de lene, pentru ca niciunul dintre noi nu a vrut sa dea o fuga la supermarket. Probabil sunt eu mai sensibil, edilul spune ca apa e potabila. Sunt sensibil, dar nu prost, nu m-am dus sa iau apa din raul Pasarea, m-am dus si mi-am cumparat apa imbuteliata. In niciun caz oamenii nu ar fi platit benzina pana la izvor daca erau convinsi ca apa de la robinet e potabila. Si nici nu ar fi baut dintr-o sursa incerta daca ar fi fost convinsi ca apa izvorului nu este potabila. Din nefericire, oamenii nu au niciun motiv sa creada ce spune primarul, i-a mintit de nenumarate ori si o sa ii minta in continuare. Tocmai pentru ca nu sunt prosti nu vor avea niciodata incredere in autoritatile locale. Sau este exact invers? Tocmai pentru ca nu au incredere in autoritatile locale sunt prosti? De ce au ales pe cineva in care nu ar avea incredere? Grea dilema!

O noua unitate de masura!

Urmaream zilele trecute circul creat de CNN in jurul disparitiei avionului MH 370. In tot acest proces, CNN nu s-a putut abtine numai sa repete la nesfarsit acelesi fraze inepte, nu a putut sa isi restranga activitatea la mulgerea senzationalului din orice banalitate legata de un accident aviatic, nu a putut sa se limiteze la afisarea continua a bannerului cu “BREAKING NEWS” pentru mai mult de treizeci de zile pe acest subiect, nu, a trebuit sa faca ceva cu adevarat remarcabil, ceva cu adevarat senzational, ceva cu totul iesit din cotidian, a inventat o noua unitate de masura! Am dovada mai jos.

CNN kHz/sec
CNN inventeaza o noua unitate de masura.

Deci kHz/sec, adica Hz/s. Bun, cum hertzii sunt oscilatii pe secunda, inseamna ca CNN a inventat oscilatii pe secunda la patrat. Foarte frumos, propun sa fie decorati toti cei implicati in acest proces, incepand cu cel care a scris, trecand prin regii si terminand cu prezentatorul, toti sunt remarcabili si trebuie apreciati. Si propun ca CNN sa angajeze de acum inainte numai oameni care au cel putin 8 clase absolvite!

Natiuni puternice

Mi s-a pus de mai multe ori in ultimele zile o intrebare la care nu am reusit sa raspund rational si nici nu am putut sa ofer un exemplu pentru lamurirea curiosului: “Ce este o natiune puternica?”. Cautand in diverse publicatii o definitie, sau cel putin cateva articole care sa imi cristalizeze ideile, am ramas uimit sa constat ca o intrebare atat de importanta, dar comuna in acelasi timp, nu isi are un raspuns exact si cele cateva articole tangentiale pe care le-am gasit sunt scrise fie tendentios, fie pentru defini exact opusul unei natiuni puternice. Cu aceeasi ocazie am observat ca obsesia politicianului comun de a substitui cuvantului “popor” cuvantul “populatie” a fost imbratisata de o clasa larga de persoane ce se definesc drept formatori de opinie, incluzand aici jurnalisti, sociologi, istorici si psihologi. Ciudat pentru persoane care ar trebui sa cunoasca si sa cultive diferenta; probabil lipsa educatiei ii indeamna la unele compromisuri. In urma unor alte investigatii am ajuns la concluzia ca o notiune atat de banala prezinta aspecte complexe ale caror intelegere este putin probabil sa fie facila, mai ales in lipsa unei popularizari de masa a conceptelor. In plus, daca unele aspecte sunt larg acceptate si intelese de societatea contemporana, anumite aspecte periferice sunt intens dezbatute si blamate, in special in natiunile slabe. Ca o paranteza, cum ne dam seama ca traim intr-o natiune slaba? Pai simplu, exista subiecte care sfasie societatea romaneasca in farame, si doar ca sa fac o enumeratie: homosexualitatea si propaganda homosexuala, cainii vagabonzi, tiganii, invatamantul si sanatatea, si altele, multe!
Intr-o natiune puternica cetatenii depun impreuna eforturi pentru realizarea unui scop comun, si asta la modul activ, si nu declarativ. Aceasta notiune de “scop comun” este vaga, si unora posibilitatea existentei unui scop comun li se pare o utopie, un fel de poveste cu Zana Maseluta, si in mod particular societatea romaneasca este sfasiata de deceniile in care tuturor romanilor le-a intrat in sange lupta de clasa, milogeala si traiul pe spinarea altuia. Cum ar putea sa perceapa un scop comun oameni total diferiti social, de exemplu un profesor si un individ care traieste din ajutorul social? Da, cand amandoi vor munci in acelasi cuantum, atunci vor putea sa gandeasca in acelasi fel. In nici un fel prea usoara pentru unii si prea grea pentru altii nu au reusit sa creeze solidaritate sociala si sa contribuie la crearea unei natiuni puternice. Si pentru ca veni vorba, solidaritate sociala nu inseamna ajutor social de la primarie, de la guvern sau mai stiu eu ce organ de stat, inseamna un loc de munca la privat, nu la stat.
O natiune puternica implica faptul ca cetatetii sunt loiali unii altora si natiunii. Loialitatea este o notiune greu de definit, de obicei sinonima cumulativ, dar nu pana la identitate cu: cinste, credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. Se observa ca in cazul bietei noastre natiuni anumite concepte pot fi excluse din start. Cinste de exemplu. Care cinste? Sau devotament. Care devotament? In Romania nici macar parintii in raport cu proprii copii nu isi manifesta aceste calitati. Devotamentul la nivel social implica o cauza comuna, posibilitatea unui raport perpetuu intre subiect si obiectul devotamentului, o satisfactie sociala rezultata in urma existentei devotamentului si o acceptare si resemnare sociala. Fidelitatea implica statornicia în convingeri, în sentimente, în atitudini, fapt neintalnit in ziua de azi nicaieri in Europa. Clasa politica este ca o trestie in bataia vantului, fara nici un fel de rusine si fara nici un fel de doctrina, gata sa latre pentru cel care plateste mai mult. Angajatii sunt gata oricand sa isi tradeze patronul, pentru un leu in plus sau poate chiar fara nici un castig, din razbunare. Un functionar este garantia coruptiei, singura piedica fiind ocazia sa se manifeste. Deci si pentru fidelitate trebuie insusiri pe care nu le putem gasi la compatriotii nostri. Sinceritatea este o calitate despre care se invata de pe bancile scolii ca este daunatoare, nu mai insist mai mult. Statornicia nu poate fi caracteristica romanului, un sfert din natiunea romana se afla in afara granitelor tarii.
Natiunile puternice au cetateni foarte bine implicati in problemele natiunii. Implicarea civica este garantia pastrarii drumului cel drept de catre stat, drum drept care in absenta carmei cetatenesti poate fi deturnat in interesul politicienilor. Pentru implicare civica este insa nevoie de interes, instruire, educatie, intelegere, putere si vointa de actiune. Un stat obez este garantul unei implicari reduse a cetatenilor si efectul unei natiuni slabe.
In cazul unei natiuni puternice cetatenii reusesc sa isi aplaneze conflictele, iar daca totusi acestea exista, cetatenii implicati nu raman cu sentimente negative. In general cetatenii trebuie sa fie pragmatici, sa faca o analiza a ceea ce pierd fata de un eventual castig din orice conflict, aceste relatii fiind guvernate de bunul simt si nu de vreo lege speciala. Existenta a numeroase legi este garantia unor sentimente care persista deoarece bunul simt este expulzat din ecuatie, nu isi mai are locul, nu se mai poate manifesta. Conflictele mari nu sunt productive pentru natiune, trebuie evitate, dar mici conflicte de scurta durata sunt utile, creeaza ierarhii si mentin natiuni competitive. O perioada mare fara mici conflicte locale este garantia acumularii de tensiuni sociale, mizeria trebuie spalata, nu poate fi ascunsa sub pres.
In natiunile slabe resursele economice sunt concentrate in mainile unei paturi superficiale, de obicei politicieni sau sau sateliti ai clasei politice, si nici lumea infractorilor nu este slab reprezentata, detinand o importanta economie subterana, albita la comanda de clasa politica. Natiunile puternice au resurse economice vaste care sunt folosite pentru binele natiunii. Indivizii, indiferent de clasa sociala, care intervin ilicit in aceasta relatie de distributie a resurselor natiunii sunt aspru pedepsiti, fara menajamente, fara circumstante atenuante si fara gratieri, tocmai pentru a fi indepartati din societate si a nu constitui vreun exemplu pentru nimeni.
In natiunile puternice cetatenii isi iubesc slujba, isi construiesc cariere si isi apreciaza modul de viata. Au si de ce, toate acestea le aduc satisfactii, ii fac sa se identifice ca parte a unui intreg, ii unesc si nu ii dezbina. Nivelul de venituri trebuie sa fie proportional cu cantitatea si calitatea muncii prestate, cu beneficiile intoarse societatii, cu productivitatea si competitivitatea economica, in nici un caz polarizarea veniturilor nu se face intre stat si privat sau intre diverse regiuni ale tarii.
Pentru copiii natiunilor puternice educatia se face in familie, din prima zi de viata, si implica notiuni de respect si apreciere pentru vecini, concetateni, rude, persoane varstnice implicate social, dragoste pentru natiune si adeziune la valorile statului. Nici nu vreau sa ma gandesc la ceea ce invata in familie unii dintre copiii natiunii romane. De altfel, nivelul similar de educatie primit de toti copiii unei generatii le asigura fiecaruia integrarea sociala si pentru natiune asigura nivelul de prosperitate si generatiilor viitoare, cetatenii natiunilor puternice avand sentimentul continuitatii si neincercand sa risipeasca toate resursele natiunii intr-o singura viata.
Toate natiunile puternice au cumulativ nivel al imigratiei scazut, nivel al emigratiei scazut si nivel al coruptiei zero! Nivelul imigratiei este scazut cu scopul pastrarii omogenitatii societatii, fiecare imigrant fiind un potential factor de stres si disconfort in societate. Nivelul emigratiei este scazut deoarece cetatenii sunt multumiti cu societatea in care traiesc, nu necesita refugiu economic sau politic si nu isi doresc sa scape de calitatea de cetatean al tarii de origine. Nivelul coruptiei este zero deoarece toate resursele sunt folosite, asa cum spuneam mai sus, spre binele natiunii, asa ca nimeni nu cauta un venit suplimentr ilicit. In plus, calitatile morale ale acestor tipuri de cetateni sunt pur si simplu incompatibile cu coruptia.
Familiile cetatenilor natiunilor puternice au cel putin doi copii, pe de o parte datorita faptului ca exista constiinta necesitatii sporirii si intaririi natiunii iar pe de alta parte datorita faptului ca nu exista constrangeri economice, nu exista lipsuri sau saracie. Natiunile slabe, dupa ce ca au dificultati complexe, dispun de o natalitate scazuta, fapt care pe termen lung le va adanci problemele si care probabil, in anumite conditii poate duce la disparitia specificului national si distrugerea in ultima instanta a natiunii.
Nu in ultimul rand, societatile natiunilor puternice nu tolereaza deviatiile de la medie, de la normalitate, toate aceste manifestari fiind pedepsite social in mod activ si imediat, si prin acestea ma refer in principal la deviatiile uzuale ale indivizilor: deviatiile de sexualitate, defectele debilizante, bolile sociale precum lenea, stupiditatea etc. Aceasta inseamna ca societatea exercita presiuni asupra individului de a se integra, de a contribui alaturi de ceilalti la binele comun si nu gasind individului “diferit” circumstante care ii permit sa se sustraga indatoririlor sociale.
Dupa toate aceste considerente tot nu am reusit sa inteleg cam cum am putea defini o natiune puternica. Privind prin Europa nici nu am reusit sa dau un exemplu. Privind in trecut, am reusit insa sa strang cateva exemple, care cred eu ar trebui sa fie modele de urmat pentru actualele natiuni europene: francezii pe la 1810, britanicii, tot pe la 1800, nemtii pe la 1870 si romanii pe la 1918. Dar nu toate exemplele sunt bune de urmat si nu toate actiunile se sfarsesc in acelasi mod.