Tag Archives: cetatean

UE

Esecul Europei sociale (5)

Si daca in tot timpul asta populatia Europei de vest era mai mult sau mai putin conectata la realitatile globale ale momentului, fiind traditional mai mult preocupata de evenimentele si evolutiile regionale si locale, in Romania, caci cred ca a venit momentul sa vorbim un pic si despre ea, populatia mai rasarita, de la clasa medie in sus, suferea cumplit prigoana comunista instituita de la Moscova.

Va mai amintiti de „Ana, Luca şi cu Dej / Bagă spaima în burgheji”? Ah, voi nu, poate bunicii vostri, dar cam asa era. Romania era la acea vreme o colonie ideologica a comunismului (nu ca acum ar fi altfel, acum doar si-a schimbat numele in social-democratie, struto-camila care nu exista). Tot jegul pe care natiunea romana il tinea sub pres a fost scos de acolo si promovat de politica comunista in doua directii, prima data catre conducerea statului, apoi impotriva celor care duceau o viata decenta. Oameni scosi cu forta din case ca sa bage in locul lor animale sinistre cu nume de oameni (caci daca ar fi fost oameni nu ar fi acceptat sa incalce proprietatea unui semen), distrugerea infrastructurii (drumuri, poduri, fabrici, agricultura, banci – pe motiv ca ar fi fost construite de vechiul regim – numai oligfrenii pot sa gandeasca asa ceva), oamenii valorosi indepartati din societate (pe motive ideologice), candidatii valorori indepartati din institutiile de studiu (superior) si inlocuiti de taranoi infecti retardati (pe baza de dosar social – va mai amintiti de nota de la social la intrarea la facultate?), toate astea au fost lucruri executate cu voiosie de poporul roman, cel putin de partea lui animalica, inculta, lenesa si degenerata, la comanda rusului. Ce sa mai Romania a fost tara unde, evident, a prins cel mai bine implementarea Directivelor NKVD, implementare care probabil continua si astazi. In alte tari, atise si ele de comunism, poporul, oamenii, s-au comportat mai decent, chiar si Partidul Comunist s-a comportat mai decent, a se vedea Yugoslavia si Polonia de exemplu.

Pentru Romania un moment aparte al istoriei este exacerbarea cultului personalitatii, care nu a inceput cu Ceausescu, asa cum sustin unii istorici contemporani, ci a inceput cu mult inainte, inainte chiar de epoca comunista, poate chiar inainte de cel de-al doilea razboi mondial, dar nu am eu date la care sa ma refer. In orice caz, inceputurile comunismului in Romania, cam pe vremea in care Partidul Comunist Roman era condus de facto de Ana Pauker au marcate de evolutii semnificative ale cultului personalitatii, evolutie care i-a pus la un moment dat pe ganduri chiar si pe liderii comunisti. Pe scurt, lozincile comuniste semanau la inceput atat cu cele legionare, cat si cu cele sovietice. COmunistii romani trebuiau sa isi gaseasca o identitate, dar pana la urma acest lucru nu a mai fost posibil, poporul roman a asimilat si s-a conformat cultului personalitatii imediat, luand-o inaintea propagandei, vadind un teren fertil pentru superficialitate si ipocrizie. Care, bineinteles, continua si in ziua de azi, si daca nu ma credeti cumparati un ziar, uitati-va bine pe prima pagina, trageti concluziile, si aruncati ziarul la gunoi, odata cu toata propaganda pe care o contine.

— va urma –

Romania

Antrenament pentru neputinta

Stiti cum dresezi un animal caruia trebuie in acelasi timp sa ii castigi si afectiunea si trebuie sa ii imprimi si un sentiment de frica? Simplu, afectiunea i-o dezvolti prin interactiuni directe (mangaiere, recompensa cu hrana etc) si frica prin interactiuni indirecte (atentionarea cu biciul, cu un bat etc). Animalul respectiv trebuie sa fie mamifer de turma sau haita, altfel nu merge, si, ca o precizare suplimentara, va rog sa nu faceti confuzie intre atentionare si bataie, bataia nu se face cu aceleasi mijloace fizice prin care dresezi animalul pentru ca nu il mai poti dresa daca incurci lucrurile. Deja va puteti da seama (poate ca multi dintre dvs. ati experimentat deja) ca balanta intre afectiune si frica trebuie sa fie foarte bine echilibrata pentru ca de oricare dintre parti se inclina balanta, comportamentul animalului va devia de la comportamentul dorit. Daca reusiti sa mentineti balanta echilibrata, animalul se va atasa de dumneavoastra si va dezvolta o ura desavarsita fata de obiectul atentionarii (bici, bat, etc).

Cam asa procedeaza si guvernul cu noi, noroc ca noi avem un pic mai mult creier si ne putem da seama de schema lui marsava, nu-i asa? Exemplul actiunilor autoritatilor in cazul zapezii cazute anul acesta este, ca si in multi alti ani trecuti de curand, extrem de elocvent pentru cultul sentimentului neputintei populare, neputinta pe care toate guvernele de dupa revolutie au incercat sa o sadeasca si apoi sa o cultive in randul romanului. Daca pica un pic de zapada incepem sa ne lamentam, nu mai mergem la scoala, nu mai mergem la servici, nu mai muncim, stam ca boii in case si urmarim stirile la TV. Ma rog, care sunt boi, caci oamenii normali nu pun asa de usor la imina fiecare cuvant al guvernului. Ca de obicei, si la aceasta ninsoare guvernul a apasat si pedala afectiunii si pedala fricii. Pedala afectiunii este foarte placuta populatiei indobitocite de retorica socialista si s-a concretizat prin zile libere (1 zi) pentru copii si adulti in sistemul de invatamant, ceva agitatie in sistemul sanitar, ceva amenzi date exploatatorilor care nu au deszapezit si ceva beneficii pentru bugetari. Cam atat, dar suficient. De partea cealalta, guvernul a apasat excesiv pedala fricii, lasand drumuri inzapezite, inchizand autostrazi si drumuri nationale, anuntand la fiecare clipa catastrofe si calamitati. La dresaj sunt buni, pacat ca nu stiu nimic despre economie, politica, industrie, societate, cultura etc.

Miza este un popor neputincios. La ce foloseste un popor neputincios? Pai scuipa in san si face exact ce vrea guvernul. Isi face cruce si nu gandeste. Asta este miza, si este mare. Bineinteles, nu toti oamenii inghit neputinta socialista. Sunt unii care merg la serviciu, care iau alt drum decat cel inchis de guvern, care isi pun copiii sa faca exercitii chiar daca nu merg in acea zi la scoala. Le este mai bine? Deocamdata da! Le va fi mai bine? Speram, de fapt in ei ne este speranta unui viitor normal.

Am atasat mai jos doua fotografii din noaptea de sambata spre duminica.

Deszapezire Inzapezire
Deszapezire Inzapezire
Copac cazut Bucuresti
Copac cazut Bucuresti

In prima fotografie se vede cum fac autoritatile deszapezire. Pe strada cu pricina, o strada cu doua benzi de circulatie, cate una pe fiecare sens, a trecut un tractor cu lama. De o parte si de alta a drumului se afla acum munti de zapada care ajung pe la saizeci-saptezeci de centimentri inaltime. Accesul pe strazile laterale este foarte greu, nu imposibil, dar foarte greu. Iesitul din curti este imposibil. Daca autoritatile nu faceau “inzapezire” totul ar fi fost foarte bine. Cui foloseste acest mod de deszapezire? Numai guvernului.

In a doua fotografie se vede ce se intampla cand cade un copac in Bucuresti. Cine a gandit strazile probabil a fost rau voitor sau nebun. Sau lucra pentru guvern. Asta este sigur.

Ganditi cu capetele voastre, lasati prostiile debitate de presa la comanda guvernului, noi nu suntem platiti sa ne panicam, viata noastra merge in continuare. Daca la douazeci de centimetri de zapada va panicati, cand vor veni doi metri ce faceti, muriti in case?

Porc

A fost clar, acum e tulbure!

A fost clar de la inceput ca imigrantii ilegali care au cotropit Europa anul trecut nu veneau aici ca sa fuga din calea razboiului. Istoria arata ca cei care fug din calea razboiului incearca mai intai sa isi puna la adapost copiii si nevestele, abia apoi propria persoana, si asta numai in cazul in care persoanele in cauza nu se pot califica drept combatanti. In plus, teritoriile de refugiu sunt intotdeauna aproape de tara de origine, intr-un teritoriu care te accepta si in care esti oarecum ca acasa, nu prea se practica refugierea peste doua mari si sapte tari. Mai era de notat si faptul ca nu se poate numi refugiat persoana care vine dintr-o tara care nu este afectata de conflictul de care fuge, dar presa, la comanda oamenilor politici, a facut totul ca sa combata aceasta realitate legala. Si daca cotropitorii nu erau refugiati atunci inseamna ca cineva i-a adus aici si probabil ca a avut un interes sa cheltuie atatia bani cu ei (refugierea costa totusi mii de euro si este ,deci. incompatibila cu saracia). Ulterior. presa a scris despre agenda politica a refugiatilor si. cel mai probabil. a avut dreptate. Miza este mai mare decat distrugerea societatii europene, asta este deja pe cale sa se intample, miza este distrugerea ideii de democratie si asta este rau, rau de tot!

Democratia este fragila. pentru ca presupune ca toate componentele societatii sa accepte sa joace acelasi joc, sa respecte niste reguli stabilite la inceputul jocului. care nu se pot schimba in timpul jocului. dar care pot evolua odata cu societatea democratica. Pot evolua in acord cu vointa exprimata de comun acord de catre toate componentele societatii, nu de majoritate, caci aia nu e democratie, ci de toate elementele societatii. Jocul democratic presupune o coeziune sociala si un scop comun tuturor componentelor societatii, o adeziune si o afectiune, daca vreti, intre toate elementele societatii. Cand o componenta a societatii deviaza de la constrangerile jocului democratic, democratia se prabuseste mai rapid decat un castel din carti de joc, lasand in locul ei societati dezorganizate si disperate. asemanatoare societatii in care traim azi. Singurul regret fata de acest aspect este faptul ca nu am apucat sa exersez democratia in niciunul din momentele vietii mele si nici nu stiu unde sa plec ca sa gasesc o democratie in care sa pot sa exersez.

Politia germana. fata de evenimentele din jurul anului nou. a actionat direct impotriva societatii germane la ordinul direct al factorilor politici. Si nu o data, nu din greseala, nu din intamplare. La fel si politiile din Suedia, Franta si UK. In cazul germanilor. politia a sustinut direct agresorii imigranti, neintervenind pentru prevenirea agresiunilor, chiar daca era prezenta la fata locului. Politia locala nu a acceptat ajutorul oferit de fortele de politie din orasul vecin, negand existenta oricarei actiuni ilegale in preajma anului nou. Politia federala nu a intervenit pentru ca nu era jurisdictia lor, ce convenabil. A doua zi de dimineata. politia a negat existenta oricaror evenimente si a descurajat victimele sa depuna plangere. Cateva zile mai tarziu, a negat implicarea imigrantilor in evenimente. Apoi a negat scara evenimentelor. Si acum vrea sa ne convinga ca numai treizeci de straini de origine necunoscuta si statut incert au efectuat sutele de infractiuni.

De la politie nu puteam sa ne asteptam la prea mult, pana la urma, nu se pot ridica deasupra statutului intelectual detinut de Garcea, celebrul politist chel si nu numai chel. Reactia globala a “autoritatilor” germane a fost ridicola si, din nefericire. indreptata direct impotriva cetatenilor germani si, mai rau, impotriva cetatenilor germani albi, caci exista destui cetateni germani si de alte culori, incluzand turci, arabi, tigani, chinezi etc. Cea mai semnificativa reactie a autoritatilor a fost cenzurarea Internetului, specific cenzurarea marilor site-uri sociale, gen Facebook, Twitter etc. Mesajele postate de utilizatori erau prompt sterse, marele noroc al nostru, al tuturor, fiind acela ca la un moment dat s-a creat o avalansa care nu a mai putut fi oprita, implicand si pagini care nu erau de limba germana. Daca Cenzura germana ar fi avut capacitati tehnice si umane suficiente, ar fi putut tine fenomenul sub control, dar probabil ca deja s-au alocat fonduri ca pe viitor asemenea scapari sa nu se mai intample. Ah! Nu stiati ca exista Cenzura in Germania? Pai cum sa nu existe, exista in toate statele “democratice” europene, caci acum, ca si pe vremea lui Ceausescu, Cenzura este o rotita importanta a puterii. Sefa Cenzurii germane este o evreica (!) Anetta Kahane, fosta turnatoare la STASI (!) (https://de.wikipedia.org/wiki/Anetta_Kahane), aceeasi Kahane care explica oricarui vrea sa o asculte ca viitorul Germaniei este asigurat de emigranti. Si multi o asculta, pentru ca publica regulat in doua cotidiane centrale germane. Din pacate.

Internetul a fost greu de controlat, dar presa nu! Presa gemana (centrala) nu a relatat despre agresiuni decat atunci cand presa independenta din alte tari a expus prea clar faptele pentru a mai putea fi negate. Ceea ce nu a fost usor, pentru ca si presa anglofona sau francofona a tacut vreme de patru-cinci zile. Presa germana pare foarte usor de controlat, chiar mai usor decat presa de la noi din tara, unde exista inca presa nealiniata puterii. Sau nu total aliniata, sa o lasam asa!

Faptele descrise nu se incadreaza in profilul democratiei. Lipsa de bun simt, minciuna, cenzura, sunt incompatibile cu democratia. Clasa politica stim ca este jalnica, dar macar noi ceilalti am putea sa ne facem datoria. Si datoria noastra, a tuturor, este sa spunem adevarul, mai ales daca adevarul nu convine politicienilor sau maselor de invadatori.

Belgian, cetatean al Europei!

Periculosi rau belgienii astia!

Cu totul intamplator, fara nici o legatura cu atentatele ce au avul loc acum cateva zile la Paris, cautam pe net informatii despre Belgia si cetatenii sai, belgienii. O tara poate fi cunoscuta in doua feluri: fie mergand in tara respectiva si locuind vreo zece ani in toate regiunile sale istorice, invatand limba si obiceiurile si interactionand cu cetatenii nascuti si crescuti de multe generatii in spiritul tarii respective, fie folosim un agregator de informatie (motor de cautare) ca sa asimilam intr-o ora ceea ce am putea invata in zece ani sau mai bine folosind in interesul nostru minunile tehnologiei. Cred ca ne putem baza pe motorul nostru favorit de cautare ca sa ne formam o imagine corecta despre o anumita tara, oricare ar fi ea, ar fi stupid sa petrecem cate zece ani in fiecare tara despre care am vrea sa stim cate ceva. Belgia fiind o tara europeana ar trebui sa fie usor de asimilat, ce poate sa fie asa de complicat, oameni ca peste tot in Europa, caucazieni, inteligenti, rationali, prietenosi si primitori. Ciudat este ca nu este asa, sau nu mai este asa, nu stiu exact ce sa cred, desi impresiile de mai sus imi fusesera confirmate si la fata locului, fiind de mai multe ori pana acum turist in Belgia. Google cel rau mi-a spulberat orice asteptare si orice speranta. Chiar pe prima pagina am gasit poza de la inceputul paginii (si altele asemenea, cautati si voi). Apoi am aflat, tot de pe prima pagina ca belgienii nu au nume ca Jean, Christian sau Philippe ci, surprinzator, nume ca Abdelsam, Imran sau Abdelhamid. Colac peste pupaza, am aflat ca belgienii nu sunt rationali, prietenosi si primitori, ci ca ei sunt cei care fac atentate in tara vecina si prietena, Franta! Si toate astea se intampla chiar acum cand Juncker considera ca politica pentru imigratie a Europei nu trebuie sa se schimbe. Bolnav om, dar nu asta e problema! Ce facem cu Europa? Nu mai este un loc in care sa vrei sa locuiesti. Nu mai reprezinta o garantie pentru un viitor linistit. Chiar daca Google greseste, totusi Abdelsam Salah, unul dintre atacatorii din Franta, s-a nascut la Bruxelles, capitala europeana, si era cetatean francez. Si el, si fratii sau, dintre care unul a executat un atac sinucigas pe bulevardul Voltaire (vedeti, Voltaire este un nume de european, Abdul nu e!). Da, cetateni francezi! Astea sunt faptele, nu pot fi contestate, pot fi numai trecute sub tacere, caci politicul controleaza acum si presa, si constiintele unora dintre noi. Ne pierdem identitatea, si daca mai stam mult pe aici fara sa gasim politica care sa ne reprezinte pe noi, europenii, o sa ne pierdem si viata in Razboiul Sfant al unor maimute descreierate, cetateni mai europeni si cu mai multe drepturi decat europenii! Trist, dar foarte adevarat!

Explozie Nucleara

Cu tristete, despre Franta

Au fost din nou atentate teroriste in Franta. Nu este o surpriza, se vorbea de mai multa vreme despre o noua serie de atentate majore intr-o capitala europeana. Parisul si Berlinul erau unele dintre potentialele tinte, Parisul fiind de departe mult mai vulnerabil. Parisul a avut insa ghinionul sa aibe cel mai inept presedinte din toata Europa. Presedinte care, fara nici o suparare, a facut tot posibilul ca aceste atentate sa se produca. Nici daca ar fi stat zilnic la masa cu atentatorii musulmani (islamisti) nu ar fi fost mai eficient. Nu a trecut multa vreme de cand Francois Hollande spunea sus si tare catre oricine vroia sa il asculte ca Franta primeste orice persoana din teritoriile ocupate se Statul Islamic. Ieri spunea ca Franta intra in razboi cu Statul Islamic. Prea putin, prea tarziu. Un oligofren, ca toti politicienii europeni. Afara cu imputitii din Europa, alta solutie nu exista.

Melc

Iar si-au bagat politicienii coada!

Asteptam de mai multe saptamani un articol care nu mai venea si, sincer, de data asta, ma bucuram ca nu mai venea. Articolul cu pricina se gaseste aici: http://www.mediafax.ro/externe/refugiati-hartuiti-si-batuti-in-germania-solicitantii-de-azil-au-fost-atacati-in-mai-multe-orase-iar-casele-unor-imigranti-au-fost-incendiate-14870631. Pe scurt, imigrantii in cauza au fost atacati de localnicii nemultumiti. Indiferent de ce spune presa, imflamarea unor situatii delicate nu face bine nimanui. Imigrantii au venit aici la chemarea politicienilor europeni care au facut in mod activ reclama pozitiva situatiei bune din Europa in tarile lor de origine. Cineva din tara lor de origine a incasat bani multi in urma acestor imigranti ajunsi aici, si politicienii europeni vor sa “capitalizeze” si mai mult pe spinarea acestor amarati. In goana lor dupa capitalul de orice fel pe politicieni, ca de obicei, nu ii intereseaza ce gandeste cetateanul. Cetateanul incepe sa se revolte. Cei care trec la fapte nu sunt cei mai nemultumiti ci cei care si-au pierdut increderea in clasa politica, in statul de drept si in democratie. Ei nu sunt nebuni sau descreierati, sunt perfect constienti de faptele lor, dar isi asuma riscurile pentru ca nu vad nici o alta posibilitate pentru protejarea societatii in care s-au nascut. Cine sufera? Imigrantii, normal. Si atunci nu era mai bine sa ii ajute Europa sa ramana in tarile lor de origine? Solutii exista, ONG-uri vest europene au inregistrat succese notabile in acest sens (a se vedea actiunile de la STN, ca cel mai umil exemplu). Dar atunci politicienii ramaneau fara obiectul muncii. Europa va ajunge in pragul razboiului civil daca inconstienti cu minti putrede vor continua o politica socialista iresponsabila. Atentie, socialista, nu sociala, Europa sociala a fost inghitita de Europa socialista, am mai vorbit despre asta, nu cred ca vom epuiza niciodata subiectul.

Porc

Diferenta dintre “pentru interesul general” si “pentru interesul fiecaruia dintre noi”

A fost o data ca niciodata o vreme in care politicienii europeni se refereau in contactul ideologic cu alegatorul la interesul fiecaruia dintre noi. Pe scurt, iti e tie bine, imi e mie bine, ii e lui bine, ne este tuturor bine, ca urmare traim cu totii printre oameni fericiti, intr-o societate oarecum omogena, fericita, indestulata si, mai presus de toate, inteligenta. Inteligent era pe atunci si politicianul, era si alegatorul, erau si cetateanii, si imigrantii, caci asa era atunci viata ridica zi de zi probleme si individul trebuia sa manifeste o buna inteligenta (individuala, sociala etc) pentru a reusi sa se pastreze ancorat la un nivel acceptabil al societatii, nivel sub care probabil ca i se parea neadecvat sa coboare. Vremurile alea au trecut, si, chiar daca privite pragmatic nu erau chiar asa cum le-am descris eu in frazele precedente, macar minciuna si ipocrizia erau mai putin prezente in discursul politic si in relatia politicianului cu cetateanul. Minciuni in politica au existat dintotdeauna, minciunile definesc politica, dar printre minciuni trebuie sa mai existe si adevaruri, si actiuni, bune sau rele ele trebuie sa fie acolo, la indemana actorilor sociali. La vremuri noi avem politicieni noi si chiar alegatori noi, caci nimic nu este vesnic, nu-i asa? Politicienii cei noi au inceput sa gandeasca relatia cu alegatorul in termenii “interesului general”, interes pe care, iertati-mi indrazneala, nici un politician european nu este in stare sa il explice, dezvolte si justifice in mod coerent. Interesul general, ca notiune, il deconecteaza pe politician de interesul cetateanului, si ii confera in schimb o libertate de miscare ideologica nejustificat de mare, libertate pe care mediul politic a exploatat-o intotdeauna in interesul sau. O sa dau cateva exemple, ca sa fie lucrurile clare. Este in interesul general sa traim intr-un oras fara poluare, dar este in interesul fiecaruia dintre noi sa avem de munca aproape de casa (interesul general i-a dat politicianului ocazia sa atace interesul fiecaruia dintre noi indepartand industriile de langa orase, creandu-si o resursa economica dependenta de deciziile sale si generatoare de spagi). Este in interesul general sa conducem masini care nu polueaza dar este in interesul fiecaruia dintre noi sa exploatam o masina la costuri rezonabile (vezi sistemul de taxe si impozite in domeniul auto). Si ca veni vorba, este in interesul general sa conducem masini care nu polueaza dar este in interesul fiecaruia dintre noi sa avem taxe si impozite mici (vedeti programul Rabla, si decideti singuri despre ce rable este vorba). Nu cred ca vom mai beneficia in curand de politicieni care sa se gandeasca la nevoile noastre, prostii nu se pot concentra prea mult timp la o problema, problema cetateanului, asa ca e mult mai usor sa inveti cateva idei pe care sa le repeti tot timpul ca o flasneta in fata unor alegatori care si-au pierdut reflexul gandirii critice. Dar sa nu fim prea pesimisti, exista o carte plina de miracole si poate in viitorul apropiat se va mai scrie una!

UE

Setea de putere e boala grea

Era inevitabil ca situatia nefericita din Grecia sa nu fie folosita de “politicienii europeni” pentru a demonstra “necesitatea” unui guvern centralizat european, probabil gandit pentru inceput ca un guvern federal. Un articol privind declaratia presedintelui Parlamentului European poate fi citit aici: http://www.mediafax.ro/externe/presedintele-pe-martin-schulz-pledeaza-pentru-un-guvern-european-14593709 . Omul a vorbit, noi am ascultat, acum sa tragem concluzii. Momentul declaratiei este ales cu abilitate, evenimentele din Grecia sunt proaspete in mintea cetateanului european, tema este veche, dar teama este noua si politicienii fac tot posibilul sa o exploateze. Din cauza presiunii psihice pe care o suporta din cauza evenimentelor politice externe, cetateanul european nu mai incearca sa judece critic conceptele prezentate, reflexul sau neconditionat, perfectionat de-a lungul evolutiei si intarit de societatea moderna, este de a accepta ca valabila oricare doua sintagme stranse impreuna intr-o fraza, mai mult sau mai putin coerenta, de conjunctia compusa “pentru că“. Logica acestui reflex este de a dezamorsa situatii potential periculoase favorizand disiparea conflictului in faze mai putin intense care s-ar putea desfasura in viitor. Daca ne-ar fugari leul prin savana acest reflex ar putea fi salvator, in cazul societatii noastre moderne insa, acest reflex nu face decat sa complice situatia si mai tare, deoarece ceea ce a castigat sub presiune guvernul nu mai da inapoi in veci, indiderent daca cetateanul si-a dat seama ca a fost inselat sau nu. Argumentele prezentate de presedintele Parlamentului European sun ca si inexistente. Sigur, cuvintele exista, sunt puse acolo, omul e scolit, stie cum sa le invarta, dar frazele rostite de acest om nu au nici un continut, nu fac apel la ratiune si nu se bazeaza pe nici un adevar. Ascultati numai: “Problemele europene centrale, importante nu mai pot fi soluţionate doar de şefii de Guverne“. Cred ca omul si-a gresit meseria, trebuia sa se faca popa! Stie cineva cum se definesc “problemele europene centrale“??? Ce sunt alea, cand sunt probleme, cand sunt centrale si cand sunt periferale? Nu inseamna nimic, dar suna bine, omul nu isi mai pune problema “ce e aia?“, nu il mai intereseaza, nu are timp, incearca doar sa scape de presiune. Cuvantul “central” nu e folosit intamplator in declaratia lui, l-au folosit inainte si nazistii, si comunistii, si tot ca sa justifice tot felul de aberatii. Omul are scoala, stie cum sa prosteasca cetatenii, doar nu degeaba a ajuns presedinte de Parlament European, nu-i asa? Sa analizam mai departe: “problemele nu mai pot fi solutionate doar de sefii de guverne“. Vedeti ce frumos a strecurat acolo cuvantul “doar“, cuvant care aduce in atentia noastra, cu titlu justificativ, prezenta unor entitati superioare sefilor de guverne. Despre nefericita solutie a cedarii de suveranitate am mai discutat, dar modul in care se face acum aceasta cedare este mai diabolic decat ne putem imagina. Nu cedati nimic de la voi fara sa primiti in schimb ceva de cel putin aceeasi importanta si valoare, si nu e nimic ce va poate oferi bun un guvern central european. Este adevarat ca ar rezolva unele probleme, chiar probleme importante, dar cum sa spun, as prefera sa raman cu prostia mea, aici in tara mea, independenta, decat sa fiu cetatean al unei tari in care hotarasc altii dupa cum vor ei. Altii, carora nu le pasa nici de mine, nici de tara mea! Un guvern national este oricum greu de controlat de societatea civila, ganditi-va la aberatia unui guvern suprastatal. Ganditi-va la avantaje si dezavantaje, si daca considerati ca este o solutie avantajoasa, atunci asa sa fie, daca nu, atunci sa nu mai auzim de asta in veci!

UE

Exista lucruri de neinteles

Eu daca as fi pus sa aleg intre doua lucruri rele as alege raul cel mai mic. Se pare ca acest lucru nu este valabil pentru toata lumea. Grecii de exemplu, cumva, au votat duminica pentru raul cel mai mare. Este adevarat ca nimeni nu le-a spus ca nu e bine ce fac, ca sunt orbiti de propaganda guvernului, ca sunt tulburati de lipsa unei analize competente sustinuta de o gandire coerenta, dar chiar asa? Care erau posibilitatile? Sa voteze “DA” lucru care i-ar fi adus intr-o situatie oarecum cunoscuta, in care ar fi trebuit in primul rand sa se abtina sa cheltuiasca mai mult decat isi permit iar in al doilea rand sa dea inapoi din banii pe care i-au imprumutat. Nu este un scenariu atat de groaznic, nu? Unii ar fi trebuit sa stranga cureaua, dar nu toti, economia ar fi ramas pe linia de plutire si cetateanul de rand probabil ca nu ar fi simtit mari gauri in buzunar. Sau ar fi putut sa voteze “NU”, ceea ce s-a si intamplat, si sa ajunga intr-o situatie necunoscuta, situatie care poarta dupa ea consecinte dramatice. In primul rand lasam la o parte creditorii Greciei, sa spunem ca cetateanului grec nu ii pasa de ei si pana la urma aici este vorba in primul rand de cetateanul grec, caci el a votat cu manuta lui “NU”. Daca lasam creditorii de-o parte, atunci raman fata in fata guvernul grec si cetatenii greci. Ce se va intampla? Pai guvernul fie va gasi o solutie miraculoasa si nemaintalnita, fie va umbla la moneda. Eu nu cred in miracole, asa ca le lasam la o parte. Manipularea monezii? Intr-un fel sau altul, cred ca asta este ceea ce isi doreste guvernul grec, vrea sa dea drumul la spirala inflatiei, indiferent daca va face acest lucru cu o moneda nemaivazuta, inventata ad-hoc, fie ca va atrage in aceasta spirala chiar moneda euro. Si nu va putea sa umble la euro, pentru ca nu il lasa BCE, asa ca probabil va scoate din palaria lui Tsipras o moneda noua. In aceasta clipa cetateanul grec, acela care a votat “NU”, acele categorii de populatie care se identifica cu extrema stanga, se vor afla fix in varful sagetii unui grafic care arata pierderile suportate individual de populatie. Inflatia ii va afecta pe toti, dar mai ales pe cei saraci, practic cei care au votat pentru “NU”. Daca va aduceti aminte, prin definitie prostul este acea persoana care prin actiunile pe care le intreprinde isi faca rau atat lui cat si celor din jurul sau. Practic, poporul grec a votat pentru un scenariu mult mai rau decat cel propus de creditori, si in acest fel si-a facut rau lui insusi si celor din jurul sau. Sau poate ma insel eu si guvernul grec va reusi sa profite abil de lipsa de decizie de la nivelul UE, dar nu cred, nu e un scenariu viabil. Eu le doresc succes, acolo se petrec niste evenimente foarte interesante, numai bune pentru studierea si intelegerea mecanismelor macroeconomice. Tot inainte, ca inainte era mai bine!