Tag Archives: buget

Impozite

Chiar ma intrebam….

… cand se va ajunge si la asa ceva! Un primar italian cerseste pentru a constientiza publicul ca taxele pe care le plateste nu ajung la bugetul local. Stirea e mai veche, poate fi consultata aici: http://www.mediafax.ro/externe/primarul-unei-localitati-din-italia-cerseste-pentru-a-protesta-ca-taxele-nu-ajung-la-bugetul-local-14336285 . Si problema primarului in cauza nu este neaparat distributia impozitelor colectate in societate, dar, se pare ca mai rau decat atat, banii nu ii ajung. Cu alte cuvinte, oamenii platesc, dar nu primesc inapoi banii necesari functionarii comunitatii locale. Nu este o situatie izolata, si in Romania se intampla la fel, impozitele colectate la nivel de judete se strang centralizat si apoi se distribuie inapoi judetelor dupa un algoritm destul de complex. In Romania de exemplu judetele mai sarace primesc mai mult (si se pare ca judetul Vaslui e campion la acest aspect) iar judetele mai bogate primesc proportional mai putini bani (Bucurestiul se pare ca primeste cel mai putin inapoi). Probabil ca si in Italia, si in alte tari, este la fel, adica cetatenii care traiesc in zone mai bogate platesc pentru cetatenii care traiesc in zone mai sarace ale aceleiasi tari. Ceea ce, bineinteles, nu este corect, lucru sesizat si de primarul in cauza. Culmea este ca nici zonelor sarace nu le ajung banii, caci problemele unei zone sarace care incearca sa tina pasul cu vecinii mai bogati sunt complexe, asa ca nici primarii localitatilor din zonele mai sarace nu sunt multumiti, si ei ar vrea mai multi bani de la buget. Si nici asta nu este corect, daca au nevoie ar trebui sa primeasca. Cu alte cuvinte cetatenii zonelor bogate ar trebui sa plateasca mai putin, iar cetatenii zonelor sarace sa primeasca mai mult! Curat murdar! Asa-i ca bugetul centralizat este o mare porcarie nascuta in creuzetul comunismului si revarsata peste Europa zilelor noastre?

Deficit bugetar

Deficitul bugetar

Urmarind o discutie despre deficitul bugetar intre cativa romani luminati ce activeaza in domeniul economic am realizat cu stupoare ca, desi teoretic vorbeau despre acelasi lucru, in practica ideile lor despre ceea ce inseamna deficitul bugetar, erau foarte vagi, pe alocuri chiar contradictorii. Daca ar fi fost vorba de cetateni de rand as fi inteles perfect situatia lor si nu as fi gasit de cuvinta sa mai pomenesc vreodata despre asta, fiind insa cetateni care sunt implicati activ in economie consider ca acest subiect trebuie un pic analizat, mai ales ca din cand in cand mai vedem si pe la televizor oameni apropiati guvernului care habar nu au despre ce vorbesc.

Ei bine, in linii mari, vorbim despre existenta deficitului bugetar atunci cand cheltuielile guvernului depasesc veniturile sale. Cu alte cuvinte guvernul cheltuieste mai mult decat are. Pentru orice om normal, evident, este gresit sa cheltuiesti ceea ce nu ai. Este asa si nu este asa. In mod normal exista si notiunea de excedent bugetar, atunci cand veniturile guvernului depasesc cheltuielile, cam cum era in SUA pe timpul lui Bill Clinton. Guvernarea lui Clinton a fost un mare succes, cetatenii fiind extrem de multumiti (a micsorat impozitele!!!) insa au existat ulterior voci care i-au atribuit o parte din criza ce a urmat datorita utilizarii defectuoase a excedentului bugetar. Asa ca guvernele lumii, in special cele de factura socialist/comunista/banditista (mi-a atras atentia cineva sa nu mai spun ca guvernul “X” este socialist, deoarece foarte probabil este “banditist”) evita sa isi faca cetatenii fericiti aruncandu-si in propria carca probleme pe care nu sunt pregatiti sa le gestioneze, asa ca urmeaza o teorie economica foooaaaate moderna care spune ca e mai bine sa cheltuiesti ceea ce nu ai pentru binele poporului, chiar daca respectivul popor este indaratnic. Teoria respectiva isi justifica afirmatiile prin structurarea deficitului bugetar in asa fel incat diferenta dintre venituri si cheltuieli sa reprezinte (teorectic) o investitie in viitor, de altfel se considera ca un deficit bugetar este acceptabil pentru un guvern oarecare daca pe de o parte respectivul deficit vine in urma unor investitii (si in Europa sunt “la moda” investitiile in infrastructura) iar pe de alta parte deficitul este acoperit de surse de finantare “sigure” (adica guvernul nu va trebui sa forteze emisia de moneda care sa duca la cresterea inflatiei). Ei bine, numai in ultima fraza sunt doua lucruri fundamental gresite. Primul lucru este chiar notiunea de investitie a guvernului (sa zicem in infrastructura, ca sa ne simtim europeni) deoarece orice investitie guvernamentala este asociata (cel putin in Europa) coruptiei si clientelismului politic, in acest sens un intreg sistem mafiot fiind tinut in viata pe baza acestor investitii ale guvernului (sa nu uitam ca guvernul nu este agent economic ci este administrator). Al doilea lucru gresit este acoperirea deficitului deoarece, in orice fel s-ar executa, arunca tara fie in datorii, fie in inflatie, ambele fenomene fiind suportate de cetateanul care produce si nu de guvern. Mai mult decat atat, cei mai multi economisti asociaza deficitul bugetar cu fenomenul cresterii economice ceea ce in afara de faptul ca este total eronat indica si o mentalitate de contabil, mentalitate foarte daunatoare tarii.

Vorbeam la inceputul articolului despre faptul ca economistii nu se pot pune de acord asupra intelesului exact al deficitului bugetar, si cu atat mai putin asupra modului sau de calcul. Pare simplu, vad ce venituri am, vad ce chetuieli, fac diferenta si imi da o suma, vad ce semn are si am lamurit pe toata lumea. Ar fi bine daca ar fi asa, dar ar fi lumea plina de economisti someri, asa ca deficitul bugetar depinde de vreo treizeci-patruzeci de indicatori, dintre care citez din ceea ce imi mai aduc aminte: tot feluri de solduri (extern, intern, conventional, operational, curent, consolidat, ciclic, structural, de referinta, permanent etc etc etc), necesarul de imprumut, datoria publica, presiunea fiscala, bilantul si altele. La toti acesti indicatori are acees cine? Guvernul! El ii calculeaza, el ii gestioneaza, prin structurile specializate pe care le are. Asa ca in esenta sa deficitul bugetar poate fi usor manipulat in functie de ceea ce vrea unul sau altul ca el sa cuantifice. De exemplu, ca sa priceapa toata lumea, pentru doua deficite bugetare egale numeric, pentru doua epoci diferite, putem considera ca ele sunt in mod real egale daca cele doua guverne diferite ale aceleiasi tari au luant in calcul indicatori de venituri si cheltuieli diferiti? Sau, si mai bine, daca cele doua guverne diferite au baze de impozitare diferite? Normal ca nu, tocmai de aceea notiuni ca imprumuturi nerambursabile, dobanzi variabile, angajarea si lichidarea anumitor categorii de cheltuieli sunt intens dezbatute de economisti in asociere cu calculul deficitului. Momentul deficitului este unul emotionant si pentru guvern pentru ca aici se joaca acoperirea pomenilor electorale, ale masurilor populiste, ale politicilor nesustenabile si a altor categorii de cheltuieli nechibzuite, nicidecum a investitiilor, care asa cum subliniam mai sus, sunt oricum dincolo de limita bunului simt in asocierea penala pe care o poarta. Ca urmare orice guvern are interesul sa tina anumite notiuni, printre care si deficitul bugetar, la granita dintre basm si realitate, dintre stiinta si vrajitorie.

Mai exista si o alta categorie de nelamuriri. Mai tineti minte momentul in care presedintele Traian Basescu declara (in 2012) ca la sfarsitul anului 2013 trebuie sa avem deficit structural zero (in concordanta cu politica europeana privind deficitul structural). Nu a fost asa, dar nu conteaza, ceea ce conteaza este faptul ca deficitul bugetar se imparte in deficit structural si deficit ciclic. Si aici guvernul si economistii deschid un nou capitol de galceava, datorita modului in care sunt calculate deficitele in functie de ciclul economic, o notiune atat de vaga incat nu poate fi cuantificata rational. Atat deficitul ciclic cat si cel structural depind insa de aceasta notiune controversata, ciclul economic. Mai pe romaneste, daca economia trece printr-o perioada de criza (somaj, saracie, productie scazuta, pierderi comerciale) veniturile bugetare asociate taxelor si impozitelor de orice fel sunt mici (nu mai are lumea de unde plati) in schimb cheltuielile guvernului sunt mai mari (ajutoare sociale, pomeni electorale si altele) asa ca apare de la sine un deficit bugetar mare care este volatil, dispare la schimbarea conditiilor pietii. Daca economia trece printr-o perioada buna (somaj minim, productie si vanzari infloritoare) veniturile bugetare sunt mari (lumea se inghesuie sa isi plateasca impozitele) iar cheltuielile guvernului sunt mici (nu mai cere nimeni ajutoare sociale, nu mai sunt necesare pomeni electorale) si deficitul bugetar este mic sau inexistent. In mod paradoxal si deficitul structural este definit de unii economisti ca partea fixa a deficitului indiferent de cilul economic, adica partea care depinde numai de taxele, impozitele si cheltuielile guvernului care pot fi programate. Dragut nu? NU! Pentru ca in aceasta incalceala de notiuni si cifre se ascund impozitele noastre, impozite care nu sunt cheltuite spre binele nostru si asta nu e just!

Orice discutie despre deficitul bugetar genereaza intrebari si nelamuriri. Cea mai des pusa, de obicei catre sfarsitul discutiei, este “Si atunci de ce nu respecta guvernul legea?”. Raspunsul este mult mai complicat decat sunt dispus eu sa inteleg, asa ca ma gandesc ca este un punct bun sa sfarsesc articolul. Valentin, un articol mai amplu si mai tehnic despre deficitul bugetar?