Tag Archives: banca

Bani

Frica pazeste pepenii

Ei bine, asa spune proverbul, dar nu e chiar asa. De exemplu un articol de azi ne arata ca frica poate fi constructiva sau destructiva, depinde de unde privesti: http://www.mediafax.ro/economic/elvetia-prima-tara-care-vinde-obligatiuni-pe-10-ani-la-un-randament-negativ-14113278 . Obligatiunile cu randament negativ nu sunt exact ceva noi in Europa, probabil nici in alte parti ale lumii, dar, bineinteles ridica de la bun inceput ceva semne de intrebare. De exemplu :”Cine e atat de disperat incat vrea sa plaseze neaparat niste bani chiar daca stie ca pierde?”. Sau alt exemplu:”Cine e atat de prost incat sa finanteze cu banii lui statul si sa plateasca si taxe pentru asta?”. Problema este ca intrebarea este prost pusa si nu este vorba atat de oameni prosti sau disperati cat mai ales de o combinatie ciudata intre politici monetare nepotrivite, guverne nesimtite si investitori care se bazeaza prea mult pe zvonuri. Este vorba de multi bani la mijloc, in cazul Elvetiei de exemplu este vorba de mai mult de doua sute douazeci si sase de milioane de euro, si nu exista nimeni in lumea asta care sa cheltuiasca bani la acest nivel fara sa faca o analiza foarte atenta inainte. Si atunci? Si atunci pot exista mai multe explicatii. O dam la o parte inca de la inceput pe cea aruncata de unii analisti economici, probabil usor dusi cu pluta, care sugereaza ca investitorii suporta cu banii lor datoriile guvernului numai si numai din mandrie “nationala”. Ca o paranteza aici, oricum in marea lor majoritate banii vin de pe pietele internationale. Mult mai rezonabil este sa ne gandim ca in realitate cei care au investit acesti bani au calculat totusi un profit. Cineva, naiv, ar putea a intreba: “Cum sa faci profit cand dai niste bani si primesti in schimb mai putini?”. Pai da, se poate face profit, daca in tara respectiva, sa privim un pic mai larg, sa zicem in toata Europa vom avem deflatie, lucru pe care l-am spus de multe ori, intamplare rea pentru guvern dar buna pentru cetatean. Cel ce are bani, multi bani, trebuie sa faca ceva cu ei, nu? Trebuie sa obtina profit chiar si atunci cand piata stagneaza. Asta inseamna insa ca pe termenul relativ lung de zece ani, acele persoane sunt sigure ca rata deflatiei va fi mai mare in valoare absoluta decat valoarea absoluta a randamentului negativ oferit de banca centrala elvetiana. Mai mare, dar cu cat? Probabil binisor mai mare (inca o data – in valoare absoluta) de vreme ce oamenii risca sumele astea de dragul profitului. Foarte bine, asa si trebuie, cei care au bani trebuie sa ii faca sa circule, asa merge economia, acesta este mersul normal al lucrurilor. Mai sunt insa si alte aspecte, mai intunecate, despre care vad ca nu vorbeste nimeni. Unul, aproape la intamplare, este acela ca aceste finantari, asa proaste cum sunt ele, asigura bani reali multor functionari, analisti, banci si altele. Acestora nu le pasa daca bogatasul obtine profit, conteaza numai sa ii plaseze banii undeva si sa ia o parte din ei, asa merge lumea finantelor in ziua de azi si nimeni nu vorbeste despre asta. Performanta investitiei nu face parte din ecuatie. Alt aspect este acela ca in anumite state europene banii incep sa fie incomodanti. Adica sa fie mai periculos sa tii banii intr-o banca decat in obligatiuni guvernamentale. Asa cum s-a vazut si in trecut guvernul nu se sfieste sa bage mana in banii cetateanului la nevoie, asa ca mai bine ii investesti cu randament negativ decat sa ii pierzi pur si simplu. Frumoase tari, neplacute locuri in care sa locuiesti! Cum s-a ajuns aici? Pai tocmai vorbeam zilele trecute de asta…

Bani

Hai sa dati mana cu mana

Banca Centrala Europeana vrea sa “relanseze” inflatia, pentru ca, asa cum spune seful BCE, Mario Draghi, scopul bancii centrale este acela de a evita o “spirala deflationista” in Europa. Trecem peste enormitatea acestei idei, ca si peste faptul ca intreaga presa, indiferent de orientarea sa a tacut malc referitor la consecintele negative ale actelor iresponsabile ale saltimbancilor politici europeni, sperand, probabil, ca o farama infima din cele o mie o suta de miliarde de euro vor ajunge si prin buzunarele societatii comerciale care ii pastoreste. E adevarat, probabil ca o mana de euro vor intra si in buzunarele lor, problema este ca vor fi furati din buzunarele noastre, aspect pe care seful BCE nu ezitat sa il treaca sub tacere. De fapt, Mario Draghi se uita in ochii nostri si ne spune ca e bine sa platim preturi mari, ca e bine sa ni se devalorizeze depozitele bancare, ca e bine ca proprietatile noastre sa valoreze din ce in ce mai putin. Atata tupeu si nerusinare eu personal nu am mai intalnit, politicianul european depaseste cu mult politicianul roman, care depaseste cu mult, el singur, intreaga comunitate de tupeisti din Romania. Si pentru ce? Seful Bancii Centrale Europene evita sa ne spuna. Bine, spune el ceva cuvinte sforaitoare, fara nici o legatura cu realitatea, dar cum nimeni nu il crede, trebuie sa cautam motivatia lui in alta parte. In primul rand trebuie sa nu mai cascam gura la ce spune seful BCE si sa gandim cu creierele noastre. In primul rand nu exista nici o relatie benefica intre inflatie si economia reala. Am mai discutat despre acest aspect, am comentat in multiple randuri pe marginea inflatiei, deflatiei si altor concepte de acest gen. Inflatia este atributul bancii centrale. Ea nu exista daca banca centrala nu emite moneda, nu exista daca cantitatea de bani din economia reala este constanta, deoarece economia reala nu produce moneda, ea aduce valoare in lumea reala, ca de aia este economie reala. Economia in care inflatia este un lucru bun este economia mediului financiar, economie care nu produce nimic palpabil dar are o influenta covarsitoare asupra mediului nostru de schimb, asupra banului. Acest lucru bun pentru “economia financiara” se traduce insa in economia reala in cateva lucruri foarte rele, cum ar fi contracte preferentiale cu statul (acele contracte din care isi fac politicienii averile), investitii hazardate (acel tip de investitii care irosesc capitalul firmelor), credite contractate numai pentru ca se poate (acele credite care nu se mai pot rambursa atunci cand variaza brusc cursul de schimb), oameni angajati impulsiv (acea parte a fortei de munca care se afla intr-un fel de somaj perpetuu) iar pentru omul de rand inseamna preturi mai mari si venituri mai mici. Nu este de mirare faptul ca cetateanul de rand nu este prieten cu inflatia, dar trebuie notat faptul ca marile averi din Romania s-au creat numai pe baza inflatiei galopante de dupa revolutie, pe schema “iau un imprumut, il bag in imobiliare si inapoi platesc mai nimic inapoi”. In acest sens politicienii arata ca au un dispret total pentru economia reala si, de ce nu, ne duce cu gandul ca poate economia reala este demodata, ca poate viitorul comunist pe care si-l doresc socialistii europeni va dovedi ca banul se poate plimba si fara suport real, ca poate ca in viitor vom putea manca fara sa muncim, vom putea sa schimbam bunuri fara sa ne pese de valoarea lor. Pana una alta insa traim intr-o lume in care valoarea banului este data de ansamblul masei monetare, asa ca orice bun fizic este judecat prin prisma acestei valori fictive. Deci trebuie sa facem tot posibilul sa ne ferim de politicienii care incearca sa ne fure din buzunare prin toate mijloacele pe care le au la indemana. Mario Draghi sustine sus si tare ca masurile luate de el vor scoate economia din criza, dar in realitate nu vor face decat sa permanentizeze criza, sa rostogoleasca un tavalug pe care deocamdata il sustinem noi cetatenii, dar, ganditi-va bine, va veni ziua cand noi nu il vom mai putea sustine si atunci acest tavalug se va prabusi fix pe picioarele celui care trage de el. Rabdare, nimic nu e batut in cuie, evolutia isi vede de treaba ei si, cum se spune, cine rade la urma rade mai bine!

Bani

Alice in tara prostilor

Pe masura ce amintirea “atentatelor teroriste” de pe taramuri europene se stinge incet-incet in constiinta populara apar noi subiecte care de care mai interesante. Ar fi bineinteles subiectul halucinant al “relansarii inflatiei” in zona euro, subiect pe care il las colegilor mei pentru o alta data si, de ultima ora, subiectul dobanzilor depozitelor, subiect pe care as vrea sa il ating pe scurt in articolul de fata. O minima idee despre subiect puteti sa va faceti aici: http://www.mediafax.ro/economic/tot-mai-multe-banci-elvetiene-cer-dobanzi-clientilor-pentru-depozitele-in-franci-13781453. Pe scurt, cateva banci elvetiene, banci importante dealtfel, au inceput sa ceara clientilor dobanda pentru depozitele
(poate si altfel de conturi?) in franci, pe fondul unor masuri luate de Banca Centrala elvetiana si in contextul actiunilor haotice anuntate de Banca Centrala Europeana. De la inceput trebuie precizat ca intr-adevar, dintr-un anumit punct de vedere, masurile anuntate erau de asteptat si pana la un oarecare punct normale in logica ilogica a institutiilor europene. Dar acest punct de vedere, foarte placut politicianului european, agreat de economistii din mediul bancar, este pur si simplu aberant fata de scopul intregului esafodaj social. Scopul acestui esafodaj este binele cetateanului, prosperitatea sa. Scopul acesta nu include in nici un fel bani nemeritati pentru politicieni si firmele apropiate lor, nu include bani din impozitele platite de populatie care sa fie aruncate pe fereastra, nu include preturi mari si venituri mici pentru cei ce muncesc si nici ajutoare fara limita pentru cei care nu muncesc. Bancile elvetiene, ca si bancile din orice parte a lumii sunt in esenta asociatii, intreprinderi, daca vreti, cu scop unic profitul. Dar profitul bancilor este profund legat de profitul cetateanului care isi lasa banii in banca. Daca cetateanul nu este multumit de profitul sau, profit vazut ca beneficiu, ca satisfactie personala a deponentului, atunci cetateanul se orienteaza care alte orizonturi cu banii sai si banca va ramane cu buza umflata. Banca elvetiana nu este proasta, stie si ea asta. Asa ca masurile acestea halucinante se aplica cu precadere unui client captiv, unui client caruia mutarea banilor dintr-o parte in alta i-ar crea un disconfort mai mare decat pastrarea depozitului asa cum este el in momentul de fata. Insa cu siguranta ca exista o limita pentru acest tip de nesimtire, pentru aceasta sfidare masiva a cetateanului, sa vedem daca bancile vor sesiza pragul si vor sti cand sa se opreasca. Lucruri interesante viitorul va aduce!

Banca

Cine nu deschide ochii deschide punga

Din ce in ce mai multi oameni incep sa isi puna intrebarea daca nu cumva sistemul bancar este o necunoscuta nu numai pentru clientii bancilor, cei care apeleaza la imprumuturi bancare, dar si pentru lucratorii din sistemul bancar si in mod egal si pentru lucratorii din guverne. Zilele trecute guvernul ungar, guvernul vecinilor nostri din vestul tarii, a hotarat sa mai lanseze ceva acte cu caracter legislativ (da, la fel ca si guvernul nostru), astfel incat sa reglementeze mai bine activtitatea bancilor din Ungaria. Un articol pe aceasta tema gasiti aici: http://www.ziare.com/bani/credit/bancile-din-ungaria-fortate-de-premier-sa-dea-inapoi-banii-datornicilor-1321624. In principiu guvernul ungar vrea sa ajute cetatenii care au suferit in urma clauzelor abuzive din contractele de creditare. Si iarasi in principiu este o initiativa de toata lauda, putine guverne sunt acelea care fac ceva pentru propriii cetateni. Este bine cunoscut faptul ca nu exista credit, indiferent de unitatea bancara care l-a acordat, pentru care sa poti negocia in mod real contractul de creditare astfel incat sa poti elimina sau atenua efectele clauzelor care nu sunt favorabile consumatorului. Bineinteles, de fapt clauzele devin abuzive numai in momentul in care cetateanul isi da seama ca a fost pacalit, caci daca el si-ar fi dat seama ca un anumit contract contine clauze negative pentru el nu l-ar mai fi semnat si ar fi cautat un credit in alta parte. In cazul Ungariei guvernul a luat partea cetatenilor contra bancilor care au oferit imprumuturi bazate pe monede straine si pe care clientii nu le mai pot plati acum, dupa ce devalorizarea accentuata a forintului a dus la majorarea drastica a ratelor. Cam aceeasi situatie ca si la noi cu creditele in franci elvetiei. Acum cativa ani aceste tipuri de credite avea multi clienti pentru ca la vremea respectiva erau foarte agresiv promovate galagios in lipsa unor argumente de natura economica. Acum si cetatenii, si guvernul, au constatat ca salariile sunt in forinti si nu in cine stie ce monede exotice si ca, prin contractele pe care le-au semnat, sunt datori vanduti, practic din ce in ce mai inglodati in datorii pe masura ce timpul trece. Ceea ce nu inteleg cetatenii, si se pare ca nu intelege nici guvernul, este ca bancile sunt societati comerciale a caror scop este obtinerea de profit, cu cat mai mult, cu atat mai bine. In nici un joc nu poti schimba regulile la jumatatea partidei, trebuie sa inveti bine regulile la inceput si sa joci dupa ele pana la terminarea partidei, sau din contra, daca nu te tin curelele nu joci! Asa cum spuneam in titlu, cine nu deschide ochii deschide punga. Cu ce sunt bancile vinovate acum daca in urma cu zece ani un cetatean orbit, innebunit, de posibilitatea obtinerii unei sume insemnate de bani a semnat un contract de sclavie fara sa se gandeasca la consecinte? Interventiile acestea brutale in piata sunt periculoase, pot duce la dezechilibre si consecinte viitoare imprevizibile, si desi sunt foarte placute pentru cetatean si facile pentru guvern nu folosesc in mod real societatii, din contra, incurajeaza iresponsabilitatea si apetitul pentru risc. In felul acesta facil de a rezolva lucrurile toata societatea este afectata, pentru ca bancile nu vor plati banii aceia din buzunarul propriu, ei vor sa obtina profit, vor face in asa fel incat sa il obtina de la restul populatiei, de la noi toti, cei fara apetit pentru risc si care ne depunem salariile luna de luna intr-un cont bancar, pe baza unui contract ce stipuleaza comisioane, care pot creste… si uite asa istoria se repeta!

Banci

Sistemul bancar modern, cu defectele si calitatile sale, prin reprezentantul sau, institutia bancara, isi are originile in primele incercari de tezaurizare, de depozitare a valorilor, incercari care isi au originea in zorii umanitatii, atunci cand, in urma operatiunilor economice primitive, omul a dispus de un excedent de valoare. In mod normal nu numai omul dispune de valoare excedentara, si nu numai omul incearca sa o tezaurizeze, avem in acest sens numeroase exemple din lumea animala, dar tezaurizarea nu duce automat la aparitia unei banci si a unui sistem bancar. La nasterea sistemului bancar rolul bancii a fost mult diferit de rolul (si functiile) bancii din ziua de azi, dar catalizatorul concretizarii sistemului bancar au fost relatiile economice din ce in ce mai complexe care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei umane, dezvoltarea comertului si ulterior inflorirea industriei. Desi in general se priveste sistemul bancar ca un sustinator si promotor al activitatilor economice si in special al industriei, relatia dintre cele doua domenii nu este atat de simpla, un sistem bancar nu poate trai fara o economie puternica iar o economie puternica nu se poate obtine fara un sistem bancar echilibrat. Dar sa nu evoluam atat de abrupt, sa o luam cu inceputul. In limba romana prin banca se intelege, conform dictionarului explicativ al limbii romane, o institutie financiara care are ca activitate principala atragerea de depozite și imprumutarea unor sume in scopul acordarii de credite si efectuarii de plasamente. Definitia in sine este buna dar ne da numai o idee vaga despre institutia bancara si implicatiile activitatii acesteia in societate. Activitatea curenta a unei banci implica operatiuni cu impact major atat asupra cetatenilor implicati in relatii cu respectiva banca cat si asupra agentilor economici parteneri deoarece activitatile curente ale bancilor implica operatiuni de genul acceptarii de numerar in depozite (tranzactii pasive), transmiterea de bani sub forma de credite (tranzactii active), derulari de plati, cumparari si vanzari, administrarea unor hartii si bunuri de valoare, asigurarea infuziilor de capital in economie, consilierea si educarea clientilor dar si unele activitati de nisa care tin de specificul bancii.

Organizarea si functionarea oricarui sistem bancar national (modern) incepe cu o banca centrala. O banca centrala este prin definitie o institutie aflata in varful sistemului bancar avand ca rol principal organizarea si supravegherea relatiilor monetar-financiare ale unui stat, atat in interiorul tarii, a sistemului bancar national, cat si in relatiile cu alte sisteme monetare. In Romania banca centrala este Banca Nationala a Romaniei. Ca banca centrala, BNR are cateva atributii care o fac speciala si o ridica la varful sistemului bancar din Romania, si anume: elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb, autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentială a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare, emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei, stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia, administrarea rezervelor internaţionale ale Romaniei. Pentru a putea sa isi exercite aceste atributii BNR, ca probabil orice alta banca centrala, este o institutie publica, cu personalitate juridica, independenta. Cu alte cuvinte BNR nu este subordonata guvernului, cum poate v-a lasat impresia activitatea bancii noastre centrale. Orice banca centrala este importanta, in afara mecanismelor pe care le asigura pentru functionarea statului, pentru abilitatea sa speciala de a emite moneda, fiind practic singurul emitent de moneda autorizat. Dupa cum am vazut in articolul despre bani, acest lucru nu era adevarat cu ceva timp in urma, dar este din nefericire foarte adevarat si de actualitate in prezent. In calitate de singur emitent de moneda banca centrala are sarcina (dupa cum se poate observa un pic mai sus) de a mentine stabil cursul monedei, lucru foarte important in economie, asa ca banca centrala elaboreaza reglementari privind circulatia banilor in cadrul sistemului bancar, in afara acestuia, si in special reglementeaza interactiunea sistemului bancar cu economia, interactiune de cele mai multe ori concretizate prin credite.

Bancile ca institutii ale sistemului bancar se impart in doua mari categorii, banci “universale” si banci “specializate”. Bancile universale sunt banci comerciale sau de economii, care ofera servicii atat cetatenilor cat si agentilor economici si institutiilor statului. Aceste banci desfasoara o gama larga de operatiuni precum plati, acordari de credite, constituiri de depozite, diverse operatiuni cu hartii de valoare, depozitari de valori si alte operatiuni in circuitul economic. Bancile specializate sunt orientate numai catre anumite domenii ale operatiunilor monetare si de credit, dintre care putem sa ne imaginam operatiunile stricte de creditare, operatiunile care privesc platile in rate, operatiunii de investitii si plasare de capital, operatiunii de economii eventual orientate catre diverse domenii.

Pe baza orientarii activitatii fiecarei banci, in functie de tipul ei, de-a lungul timpului au fost definite si constituite relatii traditionale intre banci si clienti, relatii care au concretizat rolul bancilor in societatea moderna. La randul lor bancile au actionat ca formator al nevoilor si dorintelor societatii, actionand in interes propriu si departandu-se cu mult de scopul lor initial, scopul pentru care au fost create. Sigur, cineva poate spune ca unicul scop al unei banci este crearea de profit, dar asa dupa cum precizam la inceput, bancile la origine au fost create ca sa umple o nevoie umana, nevoie pe care acum nu numai ca nu o mai umplu, dar prin actiunile lor bancile au indepartat cetateanul normal de aparitia nevoii de tezaurizare. In schimb au imprimat cetateanului (si agentului economic, de asemenea) alte deprinderi care s-au dovedit a fi nocive si de care, din ce in ce mai mult, devenim dependenti. Dar despre asta cu alta ocazie, cand vom vorbi despre credit.