Tag Archives: ban

Bani

Restructurarea datoriilor

Nu trebuie sa isi faca nimeni iluzii, restructurarea datoriilor (pe care o doreste de exemplu acum guvernul grec) nu este altceva decat alternativa saracului la faliment. Falimentul nu este de dorit, fiind in pincipiu o procedura care in sine poate costa destul de mult entitatea care intra in procedura de faliment, dar restructurarea datoriilor nici atat. In principiu restructurarea datoriilor inseamna ajungerea la un acord cu creditorii in privinta reducerii nivelului datoriilor, reducerea eventualelor taxe si dobanzi, scutirea de eventuale penalitati si reesalonarea ratelor astfel incat persoana sau entitatea care are nevoie de restructurarea datoriilor sa capete un ragaz de timp care sa ii permita reorganizarea in vederea obtinerii unui nivel sustenabil al veniturilor care sa ii asigure plata ratelor la termenele scadente. Extraordinar, foarte frumos, dar de cele mai multe ori inutil. Vom folosi exemplu Greciei, desi fiind un stat suveran, membru al Uniunii Europene si al zonei Euro, exemplul nu este cel mai potrivit, dar nu il putem evita, problema Greciei fiind pe buzele tuturor zilele acestea. Spuneam ca de cele mai multe ori restructurarea datoriilor este inutila. Asa este, pentru ca neplata ratelor se executa de obicei ca urmare a lipsei de lichiditati, pe de o parte dar si a lipsei potentialului de a atrage lichiditati pe de alta parte. La un moment dat in timp, orice om care se baga la datorii isi face socoteala ca poate plati acele datorii, cel putin pentru o perioada buna de timp. Asa si statul grec, pentru o buna bucata de vreme au putut plati. Apoi s-a schimbat guvernul cu unul care nu a mai vrut sa plateasca, atentie, nu ca nu a mai putut, asa cum scriu unele ziare, nu a mai vrut sa plateasca. Infierbantati de logica turbata, contorsionala si total gresita a discursului socialist, cetatenii greci au votat “NU”, a se citi “NU mai vrem sa platim”. Mai rau decat atat, ar trebui sa citim “NU mai vrem sa platim datoriile, mai bine ne mai dati voi alti bani ca sa ne mentinem nivelul de trai”. Nemtii nu vor sa le dea. De ce sa munceasca nemtul de rand, dar grecul nu? FMI si BCE, ar vrea sa le dea, pentru ca pentru ei cetateanul european este numai o combinatie de cifre intr-un calculator. Grecii nu au insa in vedere faptul ca daca ei continua acum ca stat, sa primeasca bani, notiunea de “ban” se va altera semnificativ. Daca situatia va continua (unii cer bani nemunciti, altii le dau bani care nu sunt ai lor) increderea popoarelor europene in propriile guverne se va eroda, increderea in moneda controlata de stat se va eroda si monezile alternative neregulate de guvern vor exploda si mijloacele de schimb alternative vor fi sustinute de economia gri destul de bine reprezentata in Europa, sa nu mai vorbim de Europa de Est. De pierdut vor avea pe de o parte statele in sine, iar pe de alta parte cetatenii saraci ai spatiului european (si acestia sunt din ce in ce mai multi). O polarizare de acest gen a societatii conduce catre conflicte majore si catastrofe sociale. Situatia ar trebui reglementata mai inainte ca tampenia sa cucereasca constiinta infierbantata a saracului european, caci inapoi e greu de dat, sa nu avem parte de situatii pe care nu ni le dorim!

PS: Mai e ceva, chiar daca ar avea loc o restructurare a datoriilor in cazul Greciei, aceasta nu le va folosi prea mult, pentru ca nu le va aduce lichiditatile de care au nevoie. Pur si simplu guvernul grec cheltuie prea mult. In sfarsit, anumite doctrine economice si-au dat obstescul sfarsit, sfarsit prognozat de altfel de prin anii ’60. Sa vedem cand vor afla si guvernele europene!

Buget

Fericirea nu vine asa usor!

Presa internationala, urmata indeaproape de cea romaneasca anunta triumfator la inceputul lunii iunie cresterea preturilor in Europa! Un astfel de articol poate fi citit aici: http://www.mediafax.ro/economic/preturile-de-consum-din-zona-euro-au-crescut-in-luna-mai-pentru-prima-oara-in-sase-luni-cu-0-3-14385103 . La vremea respectiva nu am inteles de ce presa se manifesta atat de bucuros. Mi-am inchipuit ca urmatoarele saptamani (au trecut doua de atunci) vor aduce lamuriri asupra exuberantei ciudate. Ei bine, tot nu m-am lamurit! Ca preturile au crescut, asta e clar, stim de ce si stim ce efecte apar in urma acestei cresteri. Stim, in mare, cam care sunt implicatiile, atat la nivelul omului de rand, cat si la nivelul agentilor economici si chiar la nivel de economie. Nu este prima data cand preturile cresc si in nici nu va fi ultima, manipularea preturilor fiind unul dintre jocurile favorite ale guvernelor socialiste. De multa vreme in Europa preturile nu se mai formeaza conform legilor economiei de piata, caci guvernele isi baga nasul acolo unde nu le fierbe oala, cel mai adesea in detrimentul cetateanului obisnuit (sa scoata din buzunar).Si atunci de ce atata exuberanta? De ce atata consens? De ce nici o opinie impotriva? De ce nici o lacrimat, un sughit, un mic planset? Nu v-a placut cand benzina scazuse sub 5 lei? Va place acum cand se apropie de sase? Cunoastem cu totii oameni care atunci cand preturile cresc se bucura! Si daca ii intrebi argumenteaza cu balbaieli inepte desprinse din cretinele teorii economice la moda si citate din economistii-vedeta ai momentului. Dar intotdeauna se gaseste un om mai asezat care sa il trimita la origini. Exista un schimb de idei, o comunicare. Presa este insa hipnotizata. Exuberanta si ridicola. Si uite asa, incet-incet, ziarele se inchid, caci realitatea economica contrazice tampenia exuberanta. Mare pacat, caci am avea mare nevoie de o presa lucida, care sa se orienteze mai mult pe subiecte ce au impact asupra vietii noastre de zi cu zi, si mai putin pe frivolitati.

Bani

Frica pazeste pepenii

Ei bine, asa spune proverbul, dar nu e chiar asa. De exemplu un articol de azi ne arata ca frica poate fi constructiva sau destructiva, depinde de unde privesti: http://www.mediafax.ro/economic/elvetia-prima-tara-care-vinde-obligatiuni-pe-10-ani-la-un-randament-negativ-14113278 . Obligatiunile cu randament negativ nu sunt exact ceva noi in Europa, probabil nici in alte parti ale lumii, dar, bineinteles ridica de la bun inceput ceva semne de intrebare. De exemplu :”Cine e atat de disperat incat vrea sa plaseze neaparat niste bani chiar daca stie ca pierde?”. Sau alt exemplu:”Cine e atat de prost incat sa finanteze cu banii lui statul si sa plateasca si taxe pentru asta?”. Problema este ca intrebarea este prost pusa si nu este vorba atat de oameni prosti sau disperati cat mai ales de o combinatie ciudata intre politici monetare nepotrivite, guverne nesimtite si investitori care se bazeaza prea mult pe zvonuri. Este vorba de multi bani la mijloc, in cazul Elvetiei de exemplu este vorba de mai mult de doua sute douazeci si sase de milioane de euro, si nu exista nimeni in lumea asta care sa cheltuiasca bani la acest nivel fara sa faca o analiza foarte atenta inainte. Si atunci? Si atunci pot exista mai multe explicatii. O dam la o parte inca de la inceput pe cea aruncata de unii analisti economici, probabil usor dusi cu pluta, care sugereaza ca investitorii suporta cu banii lor datoriile guvernului numai si numai din mandrie “nationala”. Ca o paranteza aici, oricum in marea lor majoritate banii vin de pe pietele internationale. Mult mai rezonabil este sa ne gandim ca in realitate cei care au investit acesti bani au calculat totusi un profit. Cineva, naiv, ar putea a intreba: “Cum sa faci profit cand dai niste bani si primesti in schimb mai putini?”. Pai da, se poate face profit, daca in tara respectiva, sa privim un pic mai larg, sa zicem in toata Europa vom avem deflatie, lucru pe care l-am spus de multe ori, intamplare rea pentru guvern dar buna pentru cetatean. Cel ce are bani, multi bani, trebuie sa faca ceva cu ei, nu? Trebuie sa obtina profit chiar si atunci cand piata stagneaza. Asta inseamna insa ca pe termenul relativ lung de zece ani, acele persoane sunt sigure ca rata deflatiei va fi mai mare in valoare absoluta decat valoarea absoluta a randamentului negativ oferit de banca centrala elvetiana. Mai mare, dar cu cat? Probabil binisor mai mare (inca o data – in valoare absoluta) de vreme ce oamenii risca sumele astea de dragul profitului. Foarte bine, asa si trebuie, cei care au bani trebuie sa ii faca sa circule, asa merge economia, acesta este mersul normal al lucrurilor. Mai sunt insa si alte aspecte, mai intunecate, despre care vad ca nu vorbeste nimeni. Unul, aproape la intamplare, este acela ca aceste finantari, asa proaste cum sunt ele, asigura bani reali multor functionari, analisti, banci si altele. Acestora nu le pasa daca bogatasul obtine profit, conteaza numai sa ii plaseze banii undeva si sa ia o parte din ei, asa merge lumea finantelor in ziua de azi si nimeni nu vorbeste despre asta. Performanta investitiei nu face parte din ecuatie. Alt aspect este acela ca in anumite state europene banii incep sa fie incomodanti. Adica sa fie mai periculos sa tii banii intr-o banca decat in obligatiuni guvernamentale. Asa cum s-a vazut si in trecut guvernul nu se sfieste sa bage mana in banii cetateanului la nevoie, asa ca mai bine ii investesti cu randament negativ decat sa ii pierzi pur si simplu. Frumoase tari, neplacute locuri in care sa locuiesti! Cum s-a ajuns aici? Pai tocmai vorbeam zilele trecute de asta…

Banci

Sistemul bancar modern, cu defectele si calitatile sale, prin reprezentantul sau, institutia bancara, isi are originile in primele incercari de tezaurizare, de depozitare a valorilor, incercari care isi au originea in zorii umanitatii, atunci cand, in urma operatiunilor economice primitive, omul a dispus de un excedent de valoare. In mod normal nu numai omul dispune de valoare excedentara, si nu numai omul incearca sa o tezaurizeze, avem in acest sens numeroase exemple din lumea animala, dar tezaurizarea nu duce automat la aparitia unei banci si a unui sistem bancar. La nasterea sistemului bancar rolul bancii a fost mult diferit de rolul (si functiile) bancii din ziua de azi, dar catalizatorul concretizarii sistemului bancar au fost relatiile economice din ce in ce mai complexe care s-au dezvoltat de-a lungul istoriei umane, dezvoltarea comertului si ulterior inflorirea industriei. Desi in general se priveste sistemul bancar ca un sustinator si promotor al activitatilor economice si in special al industriei, relatia dintre cele doua domenii nu este atat de simpla, un sistem bancar nu poate trai fara o economie puternica iar o economie puternica nu se poate obtine fara un sistem bancar echilibrat. Dar sa nu evoluam atat de abrupt, sa o luam cu inceputul. In limba romana prin banca se intelege, conform dictionarului explicativ al limbii romane, o institutie financiara care are ca activitate principala atragerea de depozite și imprumutarea unor sume in scopul acordarii de credite si efectuarii de plasamente. Definitia in sine este buna dar ne da numai o idee vaga despre institutia bancara si implicatiile activitatii acesteia in societate. Activitatea curenta a unei banci implica operatiuni cu impact major atat asupra cetatenilor implicati in relatii cu respectiva banca cat si asupra agentilor economici parteneri deoarece activitatile curente ale bancilor implica operatiuni de genul acceptarii de numerar in depozite (tranzactii pasive), transmiterea de bani sub forma de credite (tranzactii active), derulari de plati, cumparari si vanzari, administrarea unor hartii si bunuri de valoare, asigurarea infuziilor de capital in economie, consilierea si educarea clientilor dar si unele activitati de nisa care tin de specificul bancii.

Organizarea si functionarea oricarui sistem bancar national (modern) incepe cu o banca centrala. O banca centrala este prin definitie o institutie aflata in varful sistemului bancar avand ca rol principal organizarea si supravegherea relatiilor monetar-financiare ale unui stat, atat in interiorul tarii, a sistemului bancar national, cat si in relatiile cu alte sisteme monetare. In Romania banca centrala este Banca Nationala a Romaniei. Ca banca centrala, BNR are cateva atributii care o fac speciala si o ridica la varful sistemului bancar din Romania, si anume: elaborarea si aplicarea politicii monetare si a politicii de curs de schimb, autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentială a institutiilor de credit, promovarea si monitorizarea bunei functionari a sistemelor de plati pentru asigurarea stabilitatii financiare, emiterea bancnotelor si a monedelor ca mijloace legale de plata pe teritoriul Romaniei, stabilirea regimului valutar si supravegherea respectarii acestuia, administrarea rezervelor internaţionale ale Romaniei. Pentru a putea sa isi exercite aceste atributii BNR, ca probabil orice alta banca centrala, este o institutie publica, cu personalitate juridica, independenta. Cu alte cuvinte BNR nu este subordonata guvernului, cum poate v-a lasat impresia activitatea bancii noastre centrale. Orice banca centrala este importanta, in afara mecanismelor pe care le asigura pentru functionarea statului, pentru abilitatea sa speciala de a emite moneda, fiind practic singurul emitent de moneda autorizat. Dupa cum am vazut in articolul despre bani, acest lucru nu era adevarat cu ceva timp in urma, dar este din nefericire foarte adevarat si de actualitate in prezent. In calitate de singur emitent de moneda banca centrala are sarcina (dupa cum se poate observa un pic mai sus) de a mentine stabil cursul monedei, lucru foarte important in economie, asa ca banca centrala elaboreaza reglementari privind circulatia banilor in cadrul sistemului bancar, in afara acestuia, si in special reglementeaza interactiunea sistemului bancar cu economia, interactiune de cele mai multe ori concretizate prin credite.

Bancile ca institutii ale sistemului bancar se impart in doua mari categorii, banci “universale” si banci “specializate”. Bancile universale sunt banci comerciale sau de economii, care ofera servicii atat cetatenilor cat si agentilor economici si institutiilor statului. Aceste banci desfasoara o gama larga de operatiuni precum plati, acordari de credite, constituiri de depozite, diverse operatiuni cu hartii de valoare, depozitari de valori si alte operatiuni in circuitul economic. Bancile specializate sunt orientate numai catre anumite domenii ale operatiunilor monetare si de credit, dintre care putem sa ne imaginam operatiunile stricte de creditare, operatiunile care privesc platile in rate, operatiunii de investitii si plasare de capital, operatiunii de economii eventual orientate catre diverse domenii.

Pe baza orientarii activitatii fiecarei banci, in functie de tipul ei, de-a lungul timpului au fost definite si constituite relatii traditionale intre banci si clienti, relatii care au concretizat rolul bancilor in societatea moderna. La randul lor bancile au actionat ca formator al nevoilor si dorintelor societatii, actionand in interes propriu si departandu-se cu mult de scopul lor initial, scopul pentru care au fost create. Sigur, cineva poate spune ca unicul scop al unei banci este crearea de profit, dar asa dupa cum precizam la inceput, bancile la origine au fost create ca sa umple o nevoie umana, nevoie pe care acum nu numai ca nu o mai umplu, dar prin actiunile lor bancile au indepartat cetateanul normal de aparitia nevoii de tezaurizare. In schimb au imprimat cetateanului (si agentului economic, de asemenea) alte deprinderi care s-au dovedit a fi nocive si de care, din ce in ce mai mult, devenim dependenti. Dar despre asta cu alta ocazie, cand vom vorbi despre credit.