Tag Archives: atitudine

Preocuparile salariatilor

Un articol publicat recent, http://www.ziare.com/afaceri/salariati/care-sunt-cele-mai-mari-preocupari-ale-salariatilor-romani-1302327 ne arata ca cel putin, la nivel declarativ, salariatilor europeni le cam pasa de situatia in care se gasesc, lucru foarte bun daca tinem seama ca toate semnalele ce tineau de interactiunea salariatului cu mediul in care muncesc erau pana acum fundamental negative. Voi cita mai jos cateva date publicate in articolul de mai sus.

29% dintre salariatii din Europa se declara nemotivati la locul de munca. Foarte frumos, dar asta poate insemna multe. Pe de o parte poate insemna ca restul de 71% se simt motivati la locul de munca, sau ca, din contra, ceilalti 71% pot considera irelevanta motivarea la locul de munca. Ce ar putea face insa angajatorii pentru a ii face pe cei 29% sa se simta motivati? Buna intrebare, articolul nu da nicio indicatie in acest sens.

Pachetul de remuneratie ramane principalul motiv de ingrijorare pentru 40% din salariatii europeni. E clar ca de aia muncim, pentru salariu, pentru a ne asigura un trai decent zi de zi. Ma mir sincer ca numai 40% dintre europeni sunt nemultumiti de salariu. Valul de scumpiri care bantuie Europa a dus la scaderea nivelului de trai al europenilor, un minim de nemultumire in legatura cu nivelul salariului este foarte bun, sanatos si constructiv. Nemultumirea poate fi insa mare, mica, mijlocie, nu stim mai mult, dar e bine si asa.

Pentru 38% dintre salariati, cea mai importanta cauza de ingrijorare ramane pastrarea locului de munca. Aici studiul se contrazice un pic, insa pastrarea locului de munca si salariul primit sunt in stransa corelatie. Pentru mine, personal, principalul stres in legatura cu munca este pastrarea locului de munca, de fapt continuitatea pe piata a firmei in care lucrez, de dat afara nu cred ca ma vor da pentru ca muncesc la maximul capacitatilor, sunt serios, imi dau interesul, nu le dau nici un motiv sa se debaraseze de mine.

 Timpul petrecut la munca este preocuparea cea mai importanta pentru 22% dintre salariati. Acest aspect este insa mult mai prezent in cazul managerilor: 36% dintre manageri si 47% dintre top-managerii europeni considera ca aloca prea mult timp muncii, fata de doar 19% dintre salariatii non-manageri. Responsabilitatea creste pe masura ce salariatul urca in ierarhie, e normal sa fie asa. Este anormal insa ca managerii nu isi asuma aceasta stare de fapt, castiga mai mult, e normal sa munceasca mai mult.

67% dintre salariati declara ca lucreaza si in afara programului de lucru, iar 62% sustin ca se ocupa de probleme personale in timpul orelor de munca, fenomen cunoscut ca ‘blurring’ (stergerea ‘granitelor’ dintre programul de lucru si timpul liber). Personal, consider ca daca situatia o impune. putin lucru in afara orelor de program nu strica, din contra, va aduce ceva venituri suplimentare angajatului, lucru foarte bun in ziua de azi. Daca situatia o impune, si angajatorul trebuie sa accepte ca angajatul sa isi rezolve o parte din treburile personale in timpul afectat lucrului, bineinteles, probabil ca salariatul va trebui sa recupereze cumva orele acelea daca este platit pentru ele. In schimb, consider inacceptabila stergerea granitelor dintre timpul afectat lucrului si timpul personal. Trebuie sa acorzi importanta oricarui lucru facut, cum spunea Theodore Roosevelt “Cand te joci, joaca tare. Cand muncesti, nu te juca!”.

39% dintre angajati considera ca este insuficient cadrul de organizare si recunoastere a noilor moduri de lucru: lucru la distanta, job-sharing, programele flexibile etc. Personal, consider ca este bine ca modurile alternative de lucru sa ramana exact asa, alternative si nerecunoscute pe scara larga. Ca sa fie clar ce vreau sa zic, o sa citez parerea unui “specialist” in piata muncii, parere culeasa din acelasi articol:”Pe masura ce angajatii tineri, din generatia Y (cei care au intre 18 si 30 de ani – n.red.), se vor integra pe piata muncii, tiparele lor, de imbinare a muncii cu timpul liber, isi vor aduce puternic amprenta si in randul companiilor romanesti”. Ba sa ma iertati, cum Theodore Roosevelt avea dreptate, “Cand te joci, joaca tare. Cand muncesti, nu te juca!”.