Tag Archives: angajat

Munte

6 lucruri referitoare la concediul de odihna stipulate de lege in 2014

1. Trebuie sa-ti iei minim 10 zile lucratoare de concediu neintrerupt. Potrivit noilor modificari ale Codului Muncii, fiecare salariat trebuie sa efectueze intr-un an calendaristic cel putin 10 zile lucratoare de concediu neintrerupt, durata ce a fost redusa fata de 15 zile lucratoare, cat era anterior modificarilor.

 2. Concediul de odihna trebuie programat cu cel putin 60 de zile inainte de efectuare. In principiu, programarea concediilor se face de catre angajator pana la sfarsitul anului calendaristic pentru anul urmator. Perioadele de executare a concediului de odihna in cursul unui an calendaristic nu pot depasi o durata de 3 luni in cazul in care programarea se face individual, iar in cazul programarilor colective, perioda va fi de minim 3 luni. In interiorul perioadelor de concediu astfel stabilite, salariatul trebuie sa solicite efectuarea concediului de odihna cu cel putin 60 de zile anterior efectuarii acestuia, termen care este asadar minim.

3. Nu poti obtine bani in schimbul zilelor de concediu neefectuate. Compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat este permisa numai in cazul incetarii contractului individual de munca, altfel legea nu-ti permite sa primesti bani in locul zilelor neluate de concediu. Chiar si in cazul in care salariatul ar fi de acord sa renunte la dreptul sau la concediu de odihna, in schimbul platii unei indemnizatii, aceasta renuntare este nula absolut.

4. Daca nu ai reusit sa-ti iei tot concediul anul trecut, doar anul acesta mai poti recupera zilele pierdute. Potrivit legii  efectuarea concediului de odihna trebuie sa aiba loc in fiecare an calendaristic. Sunt prevazute, totusi, si situatii de exceptie: In acele cazuri in care zilele de concediu de odihna nu au fost efectuate integral in cursul unui an calendaristic, angajatorul este obligat sa acorde zilele de concediu neefectuate pana la sfarsitul anului urmator.

5. Angajatorul trebuie sa-ti plateasca indemnizatia de concediu cu minim 5 zile inainte de perioada de concediu. Potrivit legislatiei muncii, indemnizatia de concediu de odihna se plateste de catre angajator cu cel putin 5 zile lucratoare inainte de plecarea in concediu. Valoarea acestei indemnizatii de concediu nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva.

6. Angajatorul te poate chema la serviciu, in caz de urgenta. Potrivit legii, angajatorul poate rechema salariatul din concediul de odihna in caz de forta majora sau pentru interese urgente care impun prezenta acestuia la locul de munca. Angajatorul va suporta in acest caz cheltuielile salariatului si ale familiei sale, cheltuieli necesare in vederea revenirii la locul de munca, precum si eventualele prejudicii suferite de acesta.

S-a majorat (din nou) salariul minim

Sursa favorita pentru veniturile tuturor guvernelor europene este, paradoxal, munca. Da, munca, daca vrei sa muncesti trebuie sa platesti! De aceea nu este de mirare ca toate guvernele maresc fara discernamant salariul minim astfel incat sa obtina o majorare a veniturilor, atat pe spatele angajatului, cat si pe spatele angajatorului. Ce, credeati ca salariul minim este spre binele angajatului? Povesti cu Harap Alb! Salariul minim este spre binele statului, drag lui si ca urmare legiferat si obligatoriu.

Pana la 1 iulie salariul minim era 850 lei. Sa vedem ce venituri obtinea statul in urma unui asemenea salariu! Pai de la angajat (vorba vine, tot angajatorul plateste, sarmanul) obtinea 214 lei, astfel: CAS 89 lei, somaj 4 lei, sanatate 47 lei si impozit 74 lei. De la angajator (asa cum spune guvernul – blestemat sa-i fie numele si praful sa se aleaga de oasele lui, asa cum spunem noi – in slavi sa ii fie ridicat numele si numai pe flori sa ii calce piciorusele) obtinea inca 236 lei, astfel: CAS 177 lei, somaj 4 lei, sanatate 44 lei, fond accidente de munca 2 lei, contributia pentru indemnizatii 7 lei, fondul de garantare 2 lei. Deci in urma unui singur salariu de 850 lei statul obtinea 450 lei!!!!! Mai mult de 50% din suma!!!! Si nu i-a ajuns!!!!

Asa ca a majorat salariul minim. Putea sa majoreze procentele, dar guvernul socialist s-a gandit ca bate la ochi, asa ca au majorat acum salariul minim, urmand sa umble la procente mai incolo. Acum de la angajat obtine 230 lei, astfel: CAS 95 lei, somaj 5 lei, sanatate 50 lei si impozit 80 lei. De la angajator (repet ceea ce spuneam mai sus, asa cum spune guvernul – blestemat sa-i fie numele si praful sa se aleaga de oasele lui, asa cum spunem noi – in slavi sa ii fie ridicat numele si numai pe flori sa ii calce piciorusele) obtine inca 251 lei, astfel: CAS 187 lei, somaj 5 lei, sanatate 47 lei, fond accidente de munca 2 lei, contributia pentru indemnizatii 8 lei, fondul de garantare 2 lei. Deci acum la un singur salariu, de 900 lei statul obtine 481 lei!!!!! Ce daca mai punem o frana economiei, ce daca vor mai ramane ceva someri, statul sa isi umfle burta!

Si pentru aceste fapte blestemat fie numele guvernului, acum si in vecii vecilor. Amin!

Preocuparile salariatilor

Un articol publicat recent, http://www.ziare.com/afaceri/salariati/care-sunt-cele-mai-mari-preocupari-ale-salariatilor-romani-1302327 ne arata ca cel putin, la nivel declarativ, salariatilor europeni le cam pasa de situatia in care se gasesc, lucru foarte bun daca tinem seama ca toate semnalele ce tineau de interactiunea salariatului cu mediul in care muncesc erau pana acum fundamental negative. Voi cita mai jos cateva date publicate in articolul de mai sus.

29% dintre salariatii din Europa se declara nemotivati la locul de munca. Foarte frumos, dar asta poate insemna multe. Pe de o parte poate insemna ca restul de 71% se simt motivati la locul de munca, sau ca, din contra, ceilalti 71% pot considera irelevanta motivarea la locul de munca. Ce ar putea face insa angajatorii pentru a ii face pe cei 29% sa se simta motivati? Buna intrebare, articolul nu da nicio indicatie in acest sens.

Pachetul de remuneratie ramane principalul motiv de ingrijorare pentru 40% din salariatii europeni. E clar ca de aia muncim, pentru salariu, pentru a ne asigura un trai decent zi de zi. Ma mir sincer ca numai 40% dintre europeni sunt nemultumiti de salariu. Valul de scumpiri care bantuie Europa a dus la scaderea nivelului de trai al europenilor, un minim de nemultumire in legatura cu nivelul salariului este foarte bun, sanatos si constructiv. Nemultumirea poate fi insa mare, mica, mijlocie, nu stim mai mult, dar e bine si asa.

Pentru 38% dintre salariati, cea mai importanta cauza de ingrijorare ramane pastrarea locului de munca. Aici studiul se contrazice un pic, insa pastrarea locului de munca si salariul primit sunt in stransa corelatie. Pentru mine, personal, principalul stres in legatura cu munca este pastrarea locului de munca, de fapt continuitatea pe piata a firmei in care lucrez, de dat afara nu cred ca ma vor da pentru ca muncesc la maximul capacitatilor, sunt serios, imi dau interesul, nu le dau nici un motiv sa se debaraseze de mine.

 Timpul petrecut la munca este preocuparea cea mai importanta pentru 22% dintre salariati. Acest aspect este insa mult mai prezent in cazul managerilor: 36% dintre manageri si 47% dintre top-managerii europeni considera ca aloca prea mult timp muncii, fata de doar 19% dintre salariatii non-manageri. Responsabilitatea creste pe masura ce salariatul urca in ierarhie, e normal sa fie asa. Este anormal insa ca managerii nu isi asuma aceasta stare de fapt, castiga mai mult, e normal sa munceasca mai mult.

67% dintre salariati declara ca lucreaza si in afara programului de lucru, iar 62% sustin ca se ocupa de probleme personale in timpul orelor de munca, fenomen cunoscut ca ‘blurring’ (stergerea ‘granitelor’ dintre programul de lucru si timpul liber). Personal, consider ca daca situatia o impune. putin lucru in afara orelor de program nu strica, din contra, va aduce ceva venituri suplimentare angajatului, lucru foarte bun in ziua de azi. Daca situatia o impune, si angajatorul trebuie sa accepte ca angajatul sa isi rezolve o parte din treburile personale in timpul afectat lucrului, bineinteles, probabil ca salariatul va trebui sa recupereze cumva orele acelea daca este platit pentru ele. In schimb, consider inacceptabila stergerea granitelor dintre timpul afectat lucrului si timpul personal. Trebuie sa acorzi importanta oricarui lucru facut, cum spunea Theodore Roosevelt “Cand te joci, joaca tare. Cand muncesti, nu te juca!”.

39% dintre angajati considera ca este insuficient cadrul de organizare si recunoastere a noilor moduri de lucru: lucru la distanta, job-sharing, programele flexibile etc. Personal, consider ca este bine ca modurile alternative de lucru sa ramana exact asa, alternative si nerecunoscute pe scara larga. Ca sa fie clar ce vreau sa zic, o sa citez parerea unui “specialist” in piata muncii, parere culeasa din acelasi articol:”Pe masura ce angajatii tineri, din generatia Y (cei care au intre 18 si 30 de ani – n.red.), se vor integra pe piata muncii, tiparele lor, de imbinare a muncii cu timpul liber, isi vor aduce puternic amprenta si in randul companiilor romanesti”. Ba sa ma iertati, cum Theodore Roosevelt avea dreptate, “Cand te joci, joaca tare. Cand muncesti, nu te juca!”.

Coruptia si calitatea constructiilor

Acum vreo doua zile publicam un articol despre influenta calitatii materialelor de constructii asupra calitatii constructiei (http://www.miscarearatiunii.ro/2014/04/09/influenta-calitatii-materialelor-de-constructie-asupra-calitatii-constructiei/). Ieri am citit un articol interesant (http://www.ziare.com/radu-mazare/dna/dosarul-lui-mazare-firma-lui-morgenstern-planuia-lucrari-de-calitate-slaba-pentru-a-maximiza-profitul-1292873) din care citez: “… un alt reprezentant al societatii arata ca trebuie ‘sa discute despre costuri si sa vedem unde le putem reduce. Daca putem sa o facem la materiale, la structura, asta e ceva la care trebuie sa ne gandim si sa gasim o modalitate'”, se arata in documentul procurorilor DNA.” Se pare ca afectarea calitatii lucrarilor de constructii este primul impuls al celui ce vrea sa economiseasca bani in cadrul unui proces de constructie. Structura de rezistenta este cea care poate fi afectata fara sa se observe din exterior, si ulterior oricum va fi acoperita de finisaje. Preturile materialelor de constructie de calitate au ajuns prohibitive asa ca tentatia este mare. Sincer, nu inteleg de ce reprezentantul societatii spunea ca trebuie sa se gandeasca, orice muncitor trecut prin doua-trei santiere mai importante este in stare sa reduca la jumataate costurile materialelor structurii in detrimentul calitatii. Probabil insa ca ei voiau mai mult!

Top 6 metode clasice de a da spaga in Romania

1.  Pe locul intai se afla detasat Brigada Politiei Rutiere, cu spaga introdusa in talon. intre permis si buletin.

2. Impachetarea bancnotelor si plasarea acestora in momentul strangerii de mana.

3. Pentru cetatenii purtatori de halat, introducerea bancnotelor   in mare viteza si  discretie in buzunar.

4. Spaga pentru divinitate data in vazul lumii, aceasta pierzandu-se in buzunarele incapatoare ale duhovnicului.

5. Metoda “plicul alb cu dedicatie”, introdus discret dupa negocierea avantajului obtinut.

6. Mai recent adusa in atentie de catre DNA, este metoda intitulata  “Paraua Indarat”, foarte elaborata, si nu la indemana oricui.

O noua unitate de masura!

Urmaream zilele trecute circul creat de CNN in jurul disparitiei avionului MH 370. In tot acest proces, CNN nu s-a putut abtine numai sa repete la nesfarsit acelesi fraze inepte, nu a putut sa isi restranga activitatea la mulgerea senzationalului din orice banalitate legata de un accident aviatic, nu a putut sa se limiteze la afisarea continua a bannerului cu “BREAKING NEWS” pentru mai mult de treizeci de zile pe acest subiect, nu, a trebuit sa faca ceva cu adevarat remarcabil, ceva cu adevarat senzational, ceva cu totul iesit din cotidian, a inventat o noua unitate de masura! Am dovada mai jos.

CNN kHz/sec
CNN inventeaza o noua unitate de masura.

Deci kHz/sec, adica Hz/s. Bun, cum hertzii sunt oscilatii pe secunda, inseamna ca CNN a inventat oscilatii pe secunda la patrat. Foarte frumos, propun sa fie decorati toti cei implicati in acest proces, incepand cu cel care a scris, trecand prin regii si terminand cu prezentatorul, toti sunt remarcabili si trebuie apreciati. Si propun ca CNN sa angajeze de acum inainte numai oameni care au cel putin 8 clase absolvite!

Forta de munca

Am citit zilele trecute o stire care se voia de senzatie: https://ro.stiri.yahoo.com/student%C4%83-%C8%99omer%C4%83-cu-12-calific%C4%83ri-nu-%C3%AE%C8%99i-poate-g%C4%83si-job-101826441.html . Din titlu, reiese ca o studenta care detine douasprezece calificari nu isi gaseste loc de munca. Nu este clar de ce o studenta si-ar cauta loc de munca in loc sa se concentreze pe invatatura, dar declararea celor douasprezece calificari ne duce cu gandul, pe baza titlului, ca intr-un fel sau altul, studenta in cauza are o problema de atitudine fata de munca, altfel s-ar fi oprit din hora calificarilor si s-ar fi angajat cu prima diploma obtinuta. In plus, este foarte putin probabil ca toate cele douasprezece calificari sa fie in acelasi domeniu de activitate. Din textul articolului, aflam ca mai exista cel putin cateva probleme. In primul rand, pare sa fie varsta, cincizeci si unu de ani, o varsta foarte nepotrivita sa ramai somer, articolul neprecizand de ce doamna a ramas somera, in acest sens putand exista argumente solide in favoarea sau defavoarea stimatei doamne. In al doilea rand, doamna vrea sa lucreze la stat, deoarece urmeaza cursurile Facultatii de Administratie Publica, deci doamna nu se multumeste cu orice, isi doreste un loc de munca stabil, cu salariu mare, integral pe contract, cu program stabil si scurt, cu zile libere multe si concediu la cerere. Un astfel de loc de munca inseamna niste compromisuri pe care nu mi-e clar daca doamna ar vrea sa le faca sau nu. Si ca sa fie clar la ce ma refer, cel care ocupa un astfel de post trebuie sa isi lase acasa independenta, ideile, demnitatea si in aceste conditii se gasesc posturi destule. In al treilea rand, citez din articol, doamna ” a obținut calificări precum cea de mânuitor valori, diriginte poștă, operator calculatoare, contabilitate, dactilografie, croitorie, telefonie telegrafie, bucătar, resurse umane, administrator pensiune turistică sau coafeză “, ceea ce a calificat-o imediat pentru un post de somera perpetua. In primul rand, cine vine la interviu cu diploma de operator calculatoare alaturi de cea de bucatar are toate sansele sa fie privit ca o sansa pierduta, mai rau decat un om fara nicio calificare. Din postura de angajator, am preferat intotdeauna oamenii care au venit si mi-au spus “Nu sunt cel mai bun, dar vreau sa muncesc si sunt gata sa invat ce faceti voi aici”, in fata oamenilor care au venit si mi-au spus “Am diploma”. Diploma nu face in principiu nici doua parale, si valoarea diplomelor scade direct proportional cu numarul lor, nicicand un om preocupat de hartii pe care isi regaseste numele nu va fi preocupat de munca, de reala utilitate pe care o poate dobandi in procesul muncii. E complicat sa argumentez de ce nu chemam la interviu niciodata oameni cu prea multe diplome. Pe de o parte, pentru mine, ca angajator, prea multe diplome inseamna superficialitate, dar in principiu, ar trebui sa putem trece peste asta si sa judecam omul, nu hartia. Insa din practica, in urma multor interviuri si teste, am observat ca cei care detin multe diplome nu detin cunostintele aferente niciunuia dintre domeniile in care sunt calificati. In plus, cei cu multe diplome nu par sa isi inteleaga exact situatia, ei nu sunt calificati de acele diplome, diploma nu ii pregateste pentru nimic, este in teorie numai o portita deschisa catre angajare, nu garantia angajarii si a muncii bine facute. Mai este problema varstei doamnei. Tindem sa gandim ca cincizeci si unu de ani este o varsta inaintata, la care omul nu mai are ce oferi. Eu personal, daca omul este dispus sa munceasca, as mai angaja unu-doi tineri pe langa el care sa ii suplineasca lipsa vigorii pe care a avut-o intrecut si care sa il puna in valoare, sa ii exploateze experienta profesionala si de viata. De ce nu isi mai gasesc oamenii trecuti de o anumita varsta de lucru? Pentru ca nu sunt dispusi sa munceasca, sa se adapteze, vor sa duca o viata tihnita, vor sa nu se implice in nimic, sa fie lasati in pace, sa aiba un loc de munca la care sa nu faca nimic. Oamenii de aceeasi varsta care vor sa faca ceva, sa munceasca, sunt foarte apreciati, va spun din experienta, dar sunt foarte putini, mult mai putini decat ar avea nevoie economia.

Educatia la locul de munca

La locul de munca ne petrecem o mare parte din timpul vietii, cel putin o treime, pentru omul mediu, nici prea tanar, nici prea batran. In acest timp suntem obligati sa intram in contact cu tot felul de persoane cu care colaboram pentru atingerea obiectivelor prevazute in fisa postului, persoane pe care le numim generic colegi. Ca obiectivele ne plac sau nu, ca ne reprezinta sau nu, nu prea conteaza, daca nu ne putem adapta trebuie sa plecam. Pe de alta parte daca nu ne plac colegii nu prea avem ce face, trebuie sa ramanem pe pozitie si sa indeplinim obiectivele din fisa postului. Din experienta colectiva reiese destul de clar ca un loc de munca la care trebuie sa interactionam cu colegi dificili poate deveni un cosmar si nu ne face bine in nici un fel. Dar de ce ar putea “beneficia” cineva de colegi dificili? De ce si-ar ingadui cineva sa fie dificil la locul de munca? Ei bine, o mare parte a lucratorilor din ziua de azi nu dispun de o educatie satisfacatoare nici din familie si nici din scoala, daca or fi aprofundat invataturile vreunei institutii de invatamant. Cum ar putea un om needucat sa fie agreabil intr-un grup restrans daca el nu a avut constrangerea de a fi agreabil in familie, daca mediul in care s-a format nu a respins rapid si cu fermitate deviatiile de comportament si nu a sanctionat abaterile de la normele unanim acceptate de comportament in societate? Cum ar putea un astfel de om sa inteleaga ca a fi agreabil nu este o favoare ce le-o face celor din jur ci este o obligatie sociala pe care si-a asumat-o prin integrare sociala? Nu poate intelege nici faptul ca lucrul intr-un mediu placut mareste productivitatea muncii, ne fereste de accidentele de munca si intareste relatiile sociale. In general oamenii needucati au o atitudine egocentrista indiferent de domeniul in care activeaza, nu constientizeaza faptul ca relatiile sociale trebuie sa fie reciproc avantajoase si nu concep faptul ca un disconfort propriu minor poate insemna un castig major in confort pentru cei dinjurul sau. Bineinteles nivelul educatiei a crescut in mod constant de-a lungul timpului, pe masura ce relatii sociale din ce in ce mai competitive au facut oamenii din ce in ce mai atenti la mediul in care traiesc. In special in ziua de azi nu ne asteptam ca cei din jurul nostru sa expedieze zgomotos gaze stomacale in atmosfera, nu ne asteptam sa poarte aceeasi camasa din primavara pana in toamna si nu ne asteptam sa nu fi fost niciodata la stomatolog in ultimii 10 ani. Din acest punct de vedere suntem mult mai educati decat inaintasii nostri de acum doua sute de ani. Insa a aparut din nefericire un alt fel de manifestare in prezenta oamenilor mai mult sau mai putin straini care are aspecte acute de egoism, injustitie sociala, prostie crunta si inadaptare. Nu este vorba de fapte pe care cei din jurul nostru le comit la locul de munca pentru vreun motiv colectiv intemeiat, este vorba de fapte care se petrec cu scopuri bine determinate in interesul personal al celui ce le executa, fara nici cea mai mica consideratie pentru cei din jurul lor. Pentru foarte multi dintre noi lipsa educatiei inseamna in mod automat si un acces mai greoi catre varful ierarhiei la locul de munca, o excludere partiala din colectiv, inseamna o perceptie diferita a problemelor colectivului si o perceptie a colectivului diferita de cea pe care subiectul si-ar dori sa o aiba. Nu stiu daca subiectul needucat percepe sau nu reactia sociala la needucatia lui, insa cu siguranta ca needucatul percepe faptul ca este foarte diferit de cei din jurul lui, asta presupunand ca needucatul si-a gasit un loc de munca printre oameni normali. Am spus mai devreme ca needucatul are un acces mai greoi pe scara ierarhiei la locul de munca, insa needucatul este perseverent si rezistent, nu conteaza prin ce mijloace, el va vrea intotdeauna o slujba usoara si bine platita, cu siguranta cu expunere suficienta si din care sa poata arata colegilor, pe baza regulata, calitatile pe care nu le are. Sa ne fereasca Dumnezeu de needucatul ajuns intr-o functie de conducere. Tocmai pentru ca este diferit, tocmai pentru ca vrea sa se inconjoare de un mediu care sa nu-i fie ostil, tocmai pentru ca nimeni nu il agreaza, ghertoiul va promova numai persoane asemenea lui, persoane care sa nu il contrazica, persoane care sa ii fie supuse, persoane care sa nu vorbesca superiorilor despre relatiile in cadrul colectivului. Este un om needucat o pierdere pentru societatea in care lucreaza? Da, este, atmosfera la locul de munca influenteaza in mod direct productivitatea muncii, ceea ce afecteaza in mod direct veniturilor celor implicati in societatea respectiva. In plus un om needucat nu poate reprezenta societatea in relatii externe, nu poate lucra in deplasari si nu este potrivit pentru schimburi de experienta. Ultima doar daca nu ai niste colaboratori de care vrei sa scapi. Sau cineva pe care urasti cu adevarat. Sau vreo ruda mai indepartata pe care nu mai vrei sa o vezi. Mda, un om needucat este foarte util!