Tag Archives: alegator

Pe marginea prapastiei

Voi vota!

Alegerile se apropie si subiectul devine din ce in ce mai fierbinte. Un articol aparut recent trateaza subiectul unui oras cu mai multi votanti decat locuitori. Articolul cu pricina poate fi citit aici: http://www.ziare.com/alegeri/stiri-alegeri/orasul-care-are-cu-10-000-de-votanti-mai-multi-decat-locuitori-1296491. Articolul in sine nu iese cu nimic in evidenta, un fapt ridicat la gradul de eveniment senzational, comentat de un ziarist dornic de succes si presarat cu balmajelile inepte ale unor autoritati care nu se pot hotari cand anume ne-au mintit: la referendum sau cand au intocmit listele cu alegatori. Punandu-ma insa in piela autoritatilor mi-am dat seama ca dragii nostri reprezentanti nu au niciun interes sa isi faca treaba asa cum trebuie, asa cum i-am delegat noi, nu au niciun interes sa intocmeasca corect listele cu alegatori si nu au avut niciun interes sa execute corect recensamantul din 2011. Pentru ei ar fi bine sa nu ma prezint la vot, in acest fel ar putea manipula mai usor alegerile, ar avea o viata mai usoara si un venit asigurat si in urmatorii ani. Ei bine, nu merge chiar asa, eu voi vota!

Cu ocazia alegerilor europarlamentare din 2014:

  • Voi vota! (82%, 18 Votes)
  • Nu voi vota! (18%, 4 Votes)
  • Nu ma intereseaza. (0%, 0 Votes)

Total Voters: 22

Loading ... Loading ...

Ca sa spulberam indoielile, odata pentru totdeauna

Am tot fost atentionat de colegi de asociatie (un coleg, in fine) sa “nu mai starnesc confuzie” cu privire la orientarea politica a PSD-ului, care dupa parerea lor (lui) este un partid socialist si nu un partid comunist. In afara de faptul ca in Europa toate partidele de orientare socialista au puternice accente comuniste, pana la identitatea doctrinei proprii cu doctrina comunista, deci pot fi asimilate fara nici o greseala cu un partid comunist, in linii mari colegii mei (colegul meu) au (are) dreptate, cu mici exceptii. Nu numai ca PSD-ul este comunist pana in maduva oaselor, dar nici macar nu se feresc sa recunoasca asta: http://www.ziare.com/politica/deputat/deputat-psd-sunt-un-comunist-luminat-lucrez-la-stat-sa-mi-asigure-casa-1295372 . Asa ca hai sa nu ne mai ascundem dupa deget, nu poti fii si comunist si democrat in acelasi timp.

Electoratul captiv

Partidele socialiste/comuniste din Europa au reusit formarea unui tip de electorat captiv, foarte disciplinat, foarte limitat intelectual, fara o aderenta prea buna la idealurile nationale sau europene si conditionat de anumite boli sociale sau individuale care ii determina reactii bine calculate si cunoscute de ideologii si activistii partidelor respective. Nu ar fi o problema, orice partid tinde sa isi formeze un electorat stabil, pe care sa se bazeze la alegeri, e un proces normal, care nu incalca regulile democratiei. In cazul partidelor socialiste/comuniste exista circumstante care depasesc insa cadrul procesului democratic, deoarece conditionarea electoratului prin alte procese decat schimbul de idei politice, sociale si economice inseamna de fapt invadarea vietii private si incalcarea dreptului la opinie. Fac aici o precizare in urma unor remarci care mi-au fost adresate de catre unii colegi: toate partidele politice folosesc cam aceleasi tactici in legtura cu electoratul, dar rezultatul este mai accentuat si mai vizibil in cazul partidelor socialiste/comuniste. Poate nu este destul de clar cam despre ce fel de procese sociale vorbesc, cam ce fel de procese ar aduce atingeri cetateanului, ca individ si ca parte a societatii. Formarea unor reflexe sociale care sa conditioneze votul cetateanului implica actiuni care sa produca cel putin urmatoarele efecte necesare din punct de vedere electoral: formarea unei atitudini de obedienta fata de exponentii politici, diminuarea coeficientului de inteligenta, individual si colectiv, reducerea calitatilor morale individuale si sociale, destructurarea societatii si a comunitatilor locale, disocierea cetateanului fata de concepe care tin societatea coeziva, precum nationalismul si patriotismul, restrictionarea accesului cetateanului la diverse procese sociale, politice sau economice.

Obedienta (atitudine de supunere, de ascultare) este o atitudine care ne urmeaza ca indivizi dintotdeauna, fiind o atitudine individuala specifica animalelor care traiesc in grupuri, oamenii exceland in aceasta privinta, fiind animale care traiesc in grupuri mari ce formeaza relatii sociale complexe, atat la nivel de individ cat si la nivel de grup, ca subcomponenta a societatii. La nivelul istoriei a insemnat posibilitatea, sansa omului, de a forma societati inchegate, cu lideri puternici, oameni care au gestionat riscuri si au reusit sa impinga societatea inainte. Componenta principala a atitudinii obediente a individului a fost obedienta fata de societate, fata de grupul caruia individul apartinea. Ei bine, procese sociale moderne, desfasurate sub organizarea si indrumarea partidelor politice de stanga (observatie uneori valabila pentru tot spectrul politic, asa cum sustin unii dintre colegii mei) implica scoaterea individului de sub influenta societatii si aducerea individului direct in sfera de influenta a partidelor politice. Nesupunerea individului fata de societate, reprezentata prin interesul social, nu a fost o atitudine intalnita in Romania de-a lungul istoriei mai mult sau mai putin recente, in general, poporul roman fiind caracterizat de o mare toleranta sociala, structura poporului fiind bazata in mare parte pe interactiunea frecventa intre clasele sociale si intre diversele componente ale acelorasi clase sociele. Actiunea partidelor politice, desfasurata deja acum de aproape o suta de ani, dintre care o mare parte a fost desfasurata de catre PCR inainte de revolutie, dar a fost continuata de partidele socialiste/comuniste aflate la putere de la revolutie incoace, a dus la fenomene sociale aberante, cum ar fi  discordia intre generatii sau conflictele de munca intre muncitori si autoritati pe de o parte si patronat pe de alta parte. Respectul reciproc in cadrul familiei si in afara ei a fost motorul societatii romanesti de-a lungul a sute de ani de istorie cunoscuta, societate in care grupuri sociale cu atitudini si interese comune se manifestau prin atitudini de respect fata de  alte grupuri sociale cu atitudini si interese comune, dar diferite de ale primelor grupuri, iar cei din urma isi concentrau activitatea in interesul celor dintai, aratand la randul lor respect pentru dorintele si aspiratiile acestora, toata aceasta situatie fiind de fapt obedienta individului fata de interesul suprem al societatii. Prima actiune a factorilor politici mentionati mai devreme a fost invrajbirea acestor grupuri, disocierea lor de interesul comun, astfel incat obedienta naturala a individului, mostenita in procesul de evolutie, sa nu isi mai gaseasca un suport social si sa se poata agata de cel ce ii ofera suport, in cazul de fata, foarte nefericit, de partidele politice de stanga care au reusit sa monopolizeze interesul individului si sa ii exploateze reflexe conditionate formate prin inginerie sociala.

Diminuarea coeficientului de inteligenta a omului societatii moderne este un subiect controversat, deoarece toate testele ce incearca sa cuantifice inteligenta sunt dependente de gradul de cultura al subiectului, deci nu reusesc sa distinga gradul de inteligentta nativa al subiectului. Inteligenta individuala este, conform DEX-ului, capacitatea de a intelege usor si bine, de a sesiza ceea ce este esential, de a rezolva situatii sau probleme noi pe baza experientei acumulate anterior. Inteligenta colectiva este cam acelasi lucru, dar aplicata grupurilor. Sa nu credeti ca grupuri formate din oameni extraordinar de inteligenti se comporta inteligent, nici pe departe. Orgoliul individual duce colaborarea defectuoasa intre indivizi iar multi alti factori determina actiuni individuale contrare interesului general, deci conduc la o inteligenta colectiva scazuta. Indiferent de ce considerente am putea aplica in cuantificarea si masurarea inteligentei, mai ales daca acceptam in cadrul evaluarii si componenta culturala, devine din ce in ce mai clar ca dezastrul din invatamant nu este intamplator, este un proces programat si in folosul direct al factorilor politici.  De asemenea nu este intamplatoare nici spargerea societatii romanesti in grupuri de interese bazate pe alte criterii decat cele care ar duce la progresul national, deoarece interesul clasei politice este total diferit de interesul national, de interesul cetateanului de rand. 

Reducerea calitatilor morale individuale si sociale au fost un deziderat al clasei politice din prima zi de dupa revolutie. Nu este o coincidenta faptul ca din cultura vestica au fost asimilate aici numai elemente ce tin de depravare, de anarhie si asociate unei stari infractionale. Iar aceasta asimilare s-a facut la lumina zilei, prin ziare si televiziuni, prin promovare agresiva si prin repetare pana la obsesie a unor concepte fara nici o legatura cu poporul roman. De ce au fost asimilate de societatea noastra nu stiu, probabil ca odata pornit angrenajul este greu sa rezisti, nu reusesti sa te desprinzi de turma, nu constientizezi manipularea si nu stii unde se gaseste granita dintre realitatea in care traiesti si fantezia ce iti este prezentata de factorii politici.

Despre destructurarea societatii si a comunitatilor locale nu sunt foarte multe de spus, ele constituie baza oricaruia dintre procesele descrise mai sus. Un popor unit, bine asezat, cu conceptii proprii, neinfluentabil de curente vremelnice, sau in egala masura o comunitate locala constienta de posibilitatile si necesitatile proprii, nu sunt in nici un fel de folos oamenilor politici. In nici un caz un popor sanatos, inteligent, bine structurat, cum era poporul roman in trecut, nu ar fi votat partide politice care flutura prin campanii vorbe goale, care nu isi respecta promisiunile si care nu au nimic in comun cu idealurile poporului nostru. Nici o zi nu ar mai fi ramas comunistii la putere daca poporul ar fi putut sa se concentreze asupra intereselor proprii, daca nu ar fi fost otravit prin manipulare si daca nu ar fi fost orbit de minciuni. Ce comunitate ar fi ales un primar care sa risipeasca toata averea comunitatii, sa ii instraineze pamanturile si resursele pe baza de interes de partid comunist. Singura intrebare in acest moment este cum sa facem sa recuperam coerenta poporului roman, jaful care a fost in ultimii douazeci si cinci de ani nu mai poate fi compensat, dar macar undeva, intr-un viitor nu prea indepartat, va trebui sa ne strangem in jurul interesului national ca un popor coerent si nu ca o populatie haituita.

Patriotismul si nationalismul specific romanesti, sentimente ce au creat aceasta natie si au format Romania de azi, au fost infierate dupa revolutie ca fiind sentimente care dauneaza individului si societatii, sentimente ce sunt pedepsite de legile de azi si care au fost asociate de presa in mod obsesiv cu ura si rautatea. Sentimente nobile in esenta lor, foarte importante pentru supravietuirea unui popor, au fost pervertite de o adunatura de oameni mici si fara urma de constiinta, clasa politica de astazi, ciuma si cancerul acestei tari. Cu sloganele goale ale Uniunii Europene in frunte, fara nici o logica si fara nici o rusine, in mod abuziv si excesiv, ne-au fost impuse curente ce nu au nici o legatura cu natiunea noastra, nu ne fac cinste, ne distrug si ne desfiinteaza.

Accesul oricarui cetatean la procesele ce tin de functionarea statului trebuie sa fie liber, pe baza de optiune personala, si in mod imperativ nu trebuie sa fie conditionate de nici un fel de factori ce caracterizeaza starea societatii in momentul respectiv. Prin legi bine ticluite, in mod progresiv, in timp, orice drept al cetateanului roman a fost sever limitat, astfel incat in momentul de fata cetateanul nu poate participa in nici un fel la activitati ce tin de organizarea si functionarea statului. Statul a avut suficient timp sa se organizeze in mod mafiot, pe baza de interese a unor grupuri foarte restranse, care nu fac decat sa risipeasca avutia nationala si sa vanda viitorul generatiilor viitoare pentru a tine in functiune un mecanism statal cangrenat si nociv, un mecanism statal indreptat impotriva cetateanului si care nu ezita sa abuzeze cetateanul pentru protectia mafiei din fruntea statului.

Electoratul unui partid nu se formeaza de azi pe maine, este un proces ce dureaza si costa. Foarmarea acestui electorat de stanga foarte obedient se face pe banii nostri, ai tuturor. Trebuie sa ne respectam mai mult unii pe altii, sa ne gandim mai mult la interesul national si mai putin la interesul personal, nu trebuie sa mai vindem voturi pentru un colt de paine si nu trebuie sa mai votam fara sa ne mai gandim la copiii copiilor nostri. Usor de spus, greu de facut.

Poporul fara nicio speranta

Am citit de curand un articol halucinant din multe puncte de vedere. Alcatuit pe baza unui sondaj de opinie al unui cunoscut institut, articolul poate fi citit in forma originala aici: http://www.antena3.ro/politica/ceausescu-ar-castiga-detasat-alegerile-prezidentiale-de-anul-acesta-tu-cu-cine-ai-vota-250017.html . Citez din continutul articolului, pentru o mai buna referinta: “… Ceauşescu ar obţine 66% dintre voturile românilor, … premierul ar obţine conform sondajului 31% din opţiunile votanţilor, Crin Antonescu 12%, iar Traian Băsescu 10%”.
Prima prostie imensa care sare in ochi din prima clipa tine de aritmetica, ca urmare sa adunam: 66+31+12+10=119 la suta din totalul votantilor. Probabil institutul s-a obisnuit cu votantii unui anumit curent politic intr-atata incat i-au luat din greseala in calcul chiar si atunci cand era complet contraindicat acest lucru. Pe de alta parte, ziaristul care a preluat stirea probabil nu reusise sa termine clasa I, probabil ca nu frecventase nici clasa zero si probabil ca provenise dintr-o familie dezorganizata, altfel nu se explica de ce nu poate efectua corect o operatie simpla de adunare. Si chiar daca el nu poate, nu are oare niciun sef, nu mai citeste nimeni stirile inainte sa apara pe post?
A doua prostie imensa e mult mai greu de identificat, dar exista. Adica 66% pentru un dictator singeros, care a tinut un popor de douazeci si doua de miliane de oameni (la vremea aceea) in frig, in intuneric, in teroare si ignoranta? Acest procent este dovada unei prostii nemaivazute si nemaintalnite, profunde si totale, fara nicio speranta de indreptare si fara nicio posibilitate de evolutie. Nu reusesc sa gasesc nicio justificare nostalgiei pentru comunism, nu reusesc sa inteleg dragostea pentru un dictator. Exista doar doua explicatii: sau votantul de rand este pe deplin idiot si abrutizat, sau institutul a falsificat datele sondajului. Probabil mai degraba amandoua.
A treia prostie imensa este aparitia pe cel de-al doilea loc a premierului Ponta, seful celui mai incompetent guven al Romaniei din toate timpurile, ca sa parafrazez un premier contemporan. Adica, impui biruri cu nemiluita, aduci tara pe marginea prapastiei economice si politice, invrajbesti romanii mai mult ca niciodata si totusi esti pe locul doi in topul preferintelor? Cata prostie poate incapea intr-un singur popor? Cata capacitate de absorbtie a minciunii si manipularii sa existe?
Popor nenorocit, fara nicio speranta de indreptare!

6 Calitati la angajare

In speta: Angajator poporul roman pentru postul de functionar public.

1. Loialitate si respect fata de lege si fata de autoritatea statului.

2. Transparenta în activitatea pe care o desfasoara, asumarea responsabilitatii pentru activitatea depusa.

3. Neimplicarea în decizia politica si departajarea neta a intereselor personale de cele institutionale.

4.  Ducerea la îndeplinire a sarcinilor primite si  eficienta în activitatea depusa.

5. Respect pentru comunitate si natura.

6. Chibzuinta, responsabilitate , transparenta si bun simt în cheltuirea banilor publici.

Prostie sau neincredere?

Am citit azi un articol (http://www.ziare.com/social/romani/mii-de-baimareni-se-inghesuie-la-apa-de-izvor-nepotabila-desi-la-robinete-e-buna-1292984) care m-a pus un pic pe ganduri. Autorul articolului sustine ca mii de baimareni isi pun viata in pericol consumand apa nepotabila de la niste izvoare. Apa de izvor este considerata in traditia poporului roman o apa care detine calitati deosebite si care este, alaturi de altele, cheia unei vieti sanatoase si indelungate. Mii de oameni nu pot fi atat de prosti incat sa bea apa contaminata cu particule metalice, cand apa de la robinet in Baia Mare este potabila. In cel mai rau caz, daca nu ai incotro, bei apa imbuteliata, cum beau eu, de exemplu, deoarece ultima oara cand am incercat sa beau apa din reteaua orasului, am ajuns la spital, impreuna cu doi prieteni care bausera si ei, de lene, pentru ca niciunul dintre noi nu a vrut sa dea o fuga la supermarket. Probabil sunt eu mai sensibil, edilul spune ca apa e potabila. Sunt sensibil, dar nu prost, nu m-am dus sa iau apa din raul Pasarea, m-am dus si mi-am cumparat apa imbuteliata. In niciun caz oamenii nu ar fi platit benzina pana la izvor daca erau convinsi ca apa de la robinet e potabila. Si nici nu ar fi baut dintr-o sursa incerta daca ar fi fost convinsi ca apa izvorului nu este potabila. Din nefericire, oamenii nu au niciun motiv sa creada ce spune primarul, i-a mintit de nenumarate ori si o sa ii minta in continuare. Tocmai pentru ca nu sunt prosti nu vor avea niciodata incredere in autoritatile locale. Sau este exact invers? Tocmai pentru ca nu au incredere in autoritatile locale sunt prosti? De ce au ales pe cineva in care nu ar avea incredere? Grea dilema!

Despre reprezentanti

Exista multe situatii in care trebuie sa renuntam pentru o clipa la implicarea personala in anumite actiuni sau situatii, implicare care ne este insa foarte necesara si de obicei fara de care pierdem anumite drepturi sau, din contra, capatam anumite obligatii. Nu este greu sa imaginam diverse situatii in care nu putem actiona singuri sau nu suntem capabili sa actionam. Este frecvent cazul in care apelam la un avocat care sa ne reprezinte in fata unei instante judecatoresti. Este de asemenea frecvent cazul in care apelam la preot pentru a ne intermedia relatiile spirituale. Nu exista niciun cetatean al niciunui stat modern care sa nu fi apelat vrodata la un reprezentant. Exemplul universal este cel al presedintelui statului, un reprezentant pentru toti cetatenii. Intrebarea este, insa: in ce masura reprezentantii pe care ii desemnam ne reprezinta corespunzator interesele, si in ce masura ei trebuie de asemenea sa fie si la inaltimea caracterului, conceptiilor noastre, sa provina dintr-un mediu social echivalent si sa poata intelege si adapta actiunile sale la dinamica situatiei in care ne reprezinta? Multi cetateni ar intelege sa isi aleaga ca reprezentant in fata instantei de judecata cel mai instruit avocat, cel mai titrat sau cel mai popular, la moda, considerand ca nivelul de competenta juridica al reprezentantului lor este necesar si suficient pentru obtinerea succesului in propria lor cauza. Exista alti cetateni, insa, care au pretentia ca avocatul pe care il aleg sa aiba o anumita prestanta, sa fie privit de comunitate intr-un anumit fel sau sa fi reprezentat anumiti cetateni intr-un anumit gen de cauze. Exista si o alta categorie, cei pe care pur si simplu nu ii intereseaza ce fel de om este avocatul lor sau ce fel de abilitati are, deoarece, fiind avocat, are datoria legala si morala sa isi faca datoria la maximul capacitatilor sale. Daca in cazul exemplului precedent, exista posibilitatea ca indiferenta cetateanului fata de cel care il reprezinta sa nu conteze, fiind in esenta vorba de o relatie profesionala cu obligatii contractuale si reguli impuse prin lege, in general insa este o idee foarte proasta sa ne alegem la intamplare reprezentantii. Ca idee generala, nu orice persoana poate reprezenta orice alta persoana. Si nici o anumita persoana nu isi poate alege orice reprezentant. Un reprezentant trebuie sa posede cumulativ cateva din calitatile care il pot face util: sa fie o persoana bine pregatita profesional pentru domeniul in care reprezinta, sa fie o persoana morala, deoarece intra in posesia unor informatii private sensibile, sa fie o persoana incoruptibila si de incredere, sa fie solidar social cu persoana reprezentata, sa se implice activ in reprezentare, indiferent de consecintele personale, sa fie un spirit practic si adaptabil, sa fie un individ organizat, sa fie putenic ancorat in problemele locale si nationale, si multe altele. Alegerea reprezentantului implica evaluarea tuturor acestor calitati, proportia in care ele se imbina in persoana reprezentantului, evaluarea dorintei reprezentantului de a ne reprezenta si proportia in care isi asuma riscul solidaritatii cu persoana reprezentata. Mecanismul cel mai complex identificat pana acum de evaluare a calitatilor unui reprezentant este votul public pentru alegerea reprezentantilor natiunii in organele de conducere ale statului. Este imposibil ca un unic candidat sa corespunda din toate punctele de vedere dorintelor si necesitatilor tuturor votantilor. Dar fiecare vot obtinut de fiecare candidat este teoretic o nota de 10 acordata unora dintre calitatile pe care le poseda. Suma tuturor voturilor acordate tuturor calitatilor individuale ale fiecarui candidat in parte determina ierarhia care va decide castigatorul alegerilor. Pentru ca suma voturilor sa fie corespunzatoare cu vointa natiunii, teoretic, fiecare cetatean trebuie sa isi exprime votul, altfel aprecierea sa asupra candidatului va fi afectata de vointa activistilor de partid care sunt foarte activi in perioada alegerilor. Morala este ca fiecare trebuie sa isi aleaga cu atentie reprezentantul astfel incat acesta sa fie, pe langa o oglinda a propriei persoane, si o suma de posibilitati ce stau sa se concretizeze in timpul actiunilor ce necesita reprezentare. Candidatul de asemenea trebuie sa se straduie sa fie la inaltimea misiunii primite si, in caz de esec, sa fie capabil sa suporte consecintele. Importanta misiunii primite trebuie sa fie clara si pentru unul si pentru celalalt. Toate aceste considerente ma fac sa privesc cu uimire la usurinta cu care se fac delegarile pentru reprezentare in Romania. Niciuna dintre parti si nici macar societatea contemporana care arbitreaza procesul nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Poate in viitor!