Tag Archives: alegator

Componenta guvernului Constantin Dascalescu si ministerele din acea perioada

Guvernul Republici Socialiste Romania in perioada 29 martie 1985-22 decembrie 1989:

Constantin Dascalescu-prim ministru al Guvernului

Elena Ceausescu-prim-viceprim-ministru

Gheorghe Oprea-prim-viceprim-ministru

Ion Dinica-prim-viceprim-ministru

Nicolae Constantin-viceprim-ministru

Ludovic Fazekas-viceprim-ministru

Alexandrina Gainuse-viceprim-ministru

Ioan Totu-viceprim-ministru

Ioan Avram-viceprim-ministru

Ion M. Nicolae-viceprim-ministru

Gheorghe Petrescu -viceprim-ministru

Stefan Barlea-Presedinte al Comitetului de Stat al Planificarii

Petre Gigea- ministru de Finante

Vasile Pungan- ministrul Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale

Petre Preoteasa -ministrul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe

Stefan Andrei- ministrul de Externe

Constantin Olteanu-ministrul Aparari Nationale

George Homostean -ministru de Interne

Neculai Agachi- ministrul Industrei Metalurgice

Alexandru Necula-ministrul Industriei Constructiilor de Masini

Gheorghe Dinu- ministrul Industriei Chimice

Nicolae Busui-ministrul Energiei Electrice

Marin Stefanache-ministrul Minelor

Ilie Casu-ministrul Petrolului

Ioana Florea -ministrul Geologiei

Ion C. Petre-ministrul Constructiilor Industriale

Vasile Bulucea-ministrul Transporturilor si Telecomunicatiilor

Gheorghe David-ministrul Agriculturii si Industriei Alimentare

Richard Winter -ministrul industrializarii Lemnului si Materialelor de constructii

Ion Cioara- ministrul Silviculturii

Ion Patan-ministrul Industriei Usoare

Ana Muresan -ministrul Comertului Interior

Maxim Berghianu-ministrul Muncii

Ion Teodoreanu-miniostrul Educatiei si Invatamantului

Ion Stanescuu-ministrul Turismului

Victor Ciobanu-ministrul Sanatatii

Gheorghe Chivulescu- ministru de  Justitie

ioan Ursu- prim-vicepresedinte al Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie

Suzana Gadea- presedinta a Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste

Teodor Coman presedinte al Comitetului pentru Problemele Consiiliilor Populare

Aneta Spornic- presedinta a Consiliului de Stat pentru Preturi

Ion Badea- presedinte al Consiliului National al Apelor

Tudor Postelnicu-ministru secretar de Stat la Ministerul de Interne si sef al Departamentului Securitatii statului

Aurel Duma-ministru secretar de Stat la Ministerul de Externe

Ion Ceausescu-ministru secretar de Stat la Comitetul de Stat al Planificarii

Ion Constantinescu-ministru secretar de Stat la Comitetul de Stat al Planificarii

Dumitru Bejan-ministru secretar de Stat la Ministerul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlul Gospodaririi Fondurilor Fixe

Alexandru Rosu-ministru secretar de Stat la Ministerul  Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale

Gheorghe Cazan-ministru secretar de Stat la Ministerul  Comertului Exterior si Cooperarii Economice Internationale

Ferdinand Naghi-ministru secretar de Stat la Ministerul Agriculturii si industriei Alimentare

Cornel Mihulcea -presedinte al Comitetului de Stat pentru Energie nucleara

 

 

 

POLITICA SAU AFACERE?

Parlamentul a adoptat, miercuri, declaratia prin care se cere demisia presedintelui Traian Basescu, urmare a scandalului in care e implicat fratele sau, iar documentul a fost trimis prin intermediul Ministerului de Externe in statele membre in Consiliul European.

Partidul Democrat Liberal cere demisia premierului Victor Ponta pe care il acuza ca a transformat Palatul Victoria intr-un “loc de intalnire pentru amatorii de coruptie si trafic de influenta”.

Si asta este doar o mica parte din preocuparile fara rost sau sens ale oamenilor politici de pe scena politica romaneasca. Un aspect deloc de neglijat tinand cont de gravitatea acuzatiilor aduse de ambele parti. Un moment perfect declansat de cazul ‘’ Mircea Basescu’’ de a distrage atentia cetatenilor de la problemele cotidiene si servindu-le un spectacol ieftin cu iz electoral lipsit de consistenta. Dar toate aceste lucruri scot la iveala o situatie destul de delicata, in Romania poti fura, poti sa faci afaceri murdare si orice altceva ca nu se vor gasi nici martori nici probe, care sa te incrimineze atata timp cat nu deranjezi pe nimeni din politica. Nu vi se pare ciudat ca toti cei care se plimba prin fata judecatorilor in ultimele luni de zile sunt oameni cu averi fabuloase si in cazul carora, prin minune, s-au gasit dovezi ca au facut afaceri murdare? Cum de nu a vazut nimeni pana acum ca toti acesti oameni bagau in buzunare bani ilegali? Unde au fost autoritatile si organele de control pana acum, sau poate ca au fost ,,partasi”?

 

Atat ii duce capul, fratilor!

Nu exista dimineata in care sa nu gasesc vreun articol in presa care sa nu contina mostre de prostie crasa a alesilor nostri. Articolul de azi de dimineata a fost de-a dreptul socant: http://www.ziare.com/politica/parlamentari/un-deputat-vrea-o-noua-meserie-in-nomenclator-expert-fengh-shui-1303486. Existenta acelui deputat arata ca in forma actuala legea dupa care ne alegem reprezentantii are mari probleme. Si legea, si poporul care voteaza. Daca legea nu prevede un control psihiatric pentru cei ce vor sa voteze, macar pentru cei ce vor sa candideze ar fi necesar.

Ascensiunea extremei dreapta

Exista zilele acestea in presa o avalansa de articole, emisiuni si comentarii, calcule si analize, privind ascensiunea extremei dreapta in Europa si mai ales marele succes al acestora la recentele alegeri europarlamentare. Sincer, mi-as dori niste ziaristi mai competenti, niste analisti care stiu despre ce vorbesc, niste politicieni mai putin ipocriti si un public care nu se mira la orice prostie debitata de primul om care apare la televizor.

Este absolut normal ca atunci cand incerci sa inclini balanta foarte mult intr-o singura parte sa ajungi sa starnesti o reactie adversa, reactie pe care alegatorul din tarile civilizate o va concretiza printr-un vot de incredere acordat celor care se opun ca doctrina si actiuni fortelor politice aflate la guvernare, forte politice responsabile de multi ani, peste tot in Europa, de actiuni sustinute de destabilizare a propriilor tari si de saracire a propriilor cetateni. De ce au actionat in acest fel politicienii europeni, mi-e greu sa spun, dar in cazul politicienilor romani este vorba de o criza acuta de prostie si lacomie care a cazut pe un fond acut de decenta si onestitate al oamenilor inteligenti din Romania. Probabil ca miza distrugerii societatii este foarte tentanta, probabil ca este foarte incitant sa joci la ruleta ruseasca viitorul a milioane de oameni, asa ca oamenii politici s-au manifestat cu voiosie intr-o hora interstatala a autodistrugerii. Asazisele valori promovate de ei au fost sanctionate la acest ultim vot si au devenit exact motivul pentru care extrema dreapta a ajuns din nou la moda. Si daca aceasta tendinta politica de la sfarsitul secolului XX si inceputul secolului XXI, de ignorare a realitatilor cetateanului de rand, va continua, vom ajunge usurel la razboi civil, razboiul cetateanului oprimat impotriva pe de o parte a minoritatii politico-sociale ce promoveaza aceste idei nefiresti iar pe de alta parte impotriva invadatorilor straini, invadatori de alta rasa, conceptie si conditie decat populatia autohtona, europeana. Europeanul este rabdator si a avut bunavointa sa experimenteze ideile clasei politice actuale, este generos si s-a lasat saracit de teorii fanteziste care au dus la colapsul economic, este milos si a incercat sa acorde ajutor unor hoarde migratoare care nu au avut de la bun inceput nici o intentie de a imita modul de viata european. Sa speram ca va exista o limita si ca lucrurile vor incepe sa se desfasoare si in favoarea cetateanului european, inainte de a se ajunge la o degenerare violenta a situatiei in Europa. De curand un lider European a propus o uniune franco-dermana concomitent cu iesirea celor doua tari din zona Schengen, cu unicul scop de a proteja cetatenii propriilor state. Este vorba de Nicolas Sarkozy, care intre noi fie vorba, nu a avut aceasta idee cat timp a fost la putere pentru ca la acea data nu era o idee populara. Nu stiu daca este o idee rea sau o idee buna, cu siguranta ar fi un lucru bun pentru francezi si germani, dar stiu ca ar fi un lucru dezastruos pentru toti ceilalti europeni, un lucru profund necinstit si egoist. Si Nicolas Sarkozy nu este un extremist, a aratat un caracter democrat-social cu multe ocazii, dar probabil situatia din tara lui l-a determinat sa isi exprime ideile si in acelasi timp speranta pentru un viitor mai bun.

Pe de alta parte nu trebuie sa ne inchipuim ca extrema dreapta europeana este formata din vreun alt soi de politicieni decat cei din stanga esichierului politic. Ca o prima observatie, daca ar crede cat de putin in ideile pe care le imprastie nu ar fi candidat la alegerile europarlamentare pentru ca, nu-i asa, ei nu cred in institutiile europene, nu le recunosc si povestea cu subminarea din interior nu tine. Au candidat, au fost alesi si au sarbatorit cu bucurie faptul ca se vor umple de bani din acelasi buzunar din care s-au umplut pana acum si liderii europeni de stanga. Nu cred ca politica nedreapta de care vorbeam mai devreme se va schimba in vreun fel . Este ca si cum un lup (politicianul) ar uita subit gustul laptelui pe care l-a supt (exploatarea poporului) si ar deveni subit din carnivor (hot, pungas, bandit) un biet vegetarian (interesat de binele cetateanului). Cand veti vedea un lup sa manance varza sa ma anuntati si pe mine, pana atunci, ramane tot asa, noi vom plati, ei se vor imbuiba, caci tot politicieni sunt cu totii.

Ca o ultima observatie, lupta de clasa atat de draga politicianului de stanga este pe cale sa se acutizeze, numai ca nu in sensul promovat de iubitii socialisti/comunisti ci exact contra lor, contra intereselor lor, exact spre binele cetateanului si pentru interesele cetateanului.

Rezultate alegeri europarlamentare

Rezultatele partiale ale voturilor exprimate la recentele alegeri europarlamentare arata cat se poate de clar ca cetatenii europeni s-au saturat pana peste cap de politica idioata, indreptata direct impotriva cetateanului si a propriei tari, politica promovata de luminatii lideri de stranga care domina actual scena politica europeana. Ca o paranteza, cineva imi spunea ca daca mai scriu stanga de rau nu o sa mai citeasca nimic din ceea ce scriu. Sa avem iertare, scriu numai adevarul, nu imi permit sa mint, nu imi permit sa fabulez, nu am nimic cu oamenii de stanga sau cu doctrina lor, dar urasc comunismul. Cine vrea sa citeasca citeste, cine vrea sa inteleaga, intelege, cine nu, se poate uita la Antene. Revenind la alegeri, gasim la tot pasul semnele furiei cetatenilor impotriva propriilor conducatori. Sa vorbim un pic despre aceste semne.

Absenteismul. In Romania prezenta la vot a fost de 32.16%. E rau, mai putin de un cetatean cu drept de vot din trei s-au prezentat, asta insemnand ca rezultatul alegerilor a fost determinat de o minoritate. E bine? Nu e bine. E democratic? Nu e democratic. In intreaga Europa prezenta la vot s-a situat in medie un pic peste 43%. Deci tot o minritate si aici. E bine? Nu e bine. E democratic? Nu e democratic. Asta inseamna ca partidele nu au reusit nici macar sa mobilizeze electoratul simpatizat, cu atat mai putin cetateanul obisnuit.

Repartitia voturilor. Aici e mai bine. Este bine pentru ca ince-incet lucrurile iau o turnura mai buna pentru noi, europenii. Este rau pentru ca extrema dreapta a castigat neasteptat de mult, vezi Frontul National in Franta si Partidul Independentei din UK. Chiar de asta nu avea nevoie Europa, de extremisti la putere, fie ei de stanga sau de dreapta. Nu trebuie sa ne inchipuim ca acestia vor face ceea ce au promis in campanie, mai mult ca sigur ca isi vor da mana cu stanga spectrului politic pentru a jefui in continuare nestingheriti cetateanul onest, pentru ca, nu-i asa, politica nu este altceva decat o mare afacere pe spinarea contribuabilului.

Votul pentru partidele mici. Un electorat dezamagit de politica dusa de partidele de guvernament se va revolta si isi va indrepta votul inspre alte formatiuni politice, formatiuni care cel putin pana acum nu i-au facut nici un rau. Asa se explica de ce in ROmania de exemplu, PSD a obtinut mai putin de 40% din voturi si de ce in Europa multe partide mici au obtinut locuri in parlament mult peste ceea ce era considerat ca fiind posibilitatile lor. Cred ca in principiu asta e bine, trebuie sa intre in scena politicieni noi, trebuie sa votam oameni inteligenti si sa cautam solutii pentru noi europenii, de politica actuala ne-am saturat, nu ne mai pot minti pentru ca deja cunoastem toate minciunile pe care ni le pot spune.

Votul pentru candidati independenti. In Romania s-a gresit mult la acest capitol, bufonul regelui a obtinut mai multe voturi decat partide importante. Nu mai comentez, dar la capitolul “inteligenta votului” Romania scartaie rau.

Diminuarea importantei alegerilor. In special in Romania, dar nu numai aici, partidele au mizat pe candidati populari in locul candidatilor valorosi, diminuand importanta institutiilor europene. Asa se face ca au aparut in campanie o sumedenie de sportivi, stiristi, vedete, sau someri bogati cu vederi umaniste. Timpul acestora a cam trecut, a venit vremea sa votam oameni care stiu cu ce se mananca economia, finantele, industria si comertul, un ziarist, un avocat, un popa sau un filfizon nu prea stiu cu ce se mananca asa ceva, isi inchipuie unele lucruri si debiteaza prostie dupa prostie in detrimentul nostru, al cetateanului. Oare partidele vor reusi sa ne ofere asa ceva pe viitor, sau vor continua sa ne indemne sa votam manelisti?

Mai sunt si alte semne, ar fi de analizat dinamica procesului de votare, exagerarea prezentei la vot in unele arii geografice restranse, evitarea unor subiecte in presa, dar cred ca acestea sunt cele mai importante. Asa cum spunea Churchill, “Indiferent cât de frumoasă e strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la rezultate”, asa ca e momentul sa mai vina si altii la putere, astia sunt toti corupti si indaratnici, prosti si infractori. De unde facem rost de oameni valorosi?

Candidatul ideal

Candva Mark Twain spunea: Parlamentarul nu este decât un infractor de rând care face legi în perioada când nu stă în închisoare pentru vreo crimă de drept comun. Va amintesc ca Mark Twain a trait in America si ca a murit in 1910. Citindu-i ideile te gandesti de multe ori ca traieste in Romania in zilele noastre. Deci se pare ca indiferent de loc sau de timp clasa politica este cam aceeasi, probabil cu mici variatii ce tin de moda epocii. Tot el mai spunea: Cititorule, să presupunem că ai fi idiot. Sau că ai fi parlamentar… Dar stai, că mă repet. M-am gandit de mult ori cam cum ar fi candidatul ideal, din punctul meu de vedere, bineinteles. Pe scurt ar trebui sa se incadreze in toate prevederile urmatoarei liste:
– Sa fie moderat de prost, nu trebuie sa fie inteligent, un om inteligent dar rau intentionat este mult mai periculos decat un prost, care prin definitie este rau intentionat; inteligentul poate fi un adversar de temut, prostul este deja la putere, nu mai reprezinta o primejdie
– Sa fie hot, nu cinstit, dar nici foarte hot, sa ia cate putin, sa nu bage mana pana la cot; cinstitului nu ii pasa cum merg lucrurile, el isi face treaba, hotului ii pasa sa mai ai ce manca, ca sa aiba si el de unde fura
– Sa fie batran si bolnav, nu tanar si sanatos, vreau sa moara repede, sa am si eu o bucurie, daca e tanar si sanatos ramane o vesnicie la putere, nu e bine pentru natiune
– Sa fie fricos, nu curajos, cine e curajos este pe jumatate inconstient si capabil de lucruri imprevizibile
– Sa fie un urmaritor, nu un lider, lider trebuie sa fie numai poporul, restul sa urmeze vointa poporului
– Sa fie nationalist, rasist, traditionalist, religios si eventual la centru spectrului politic, de la astia stii oricand la ce sa te astepti si nu fac nici lucruri bune, dar nici lucruri rele
– Sa fie nou venit in politica, familiile cu traditie in politica sfarsesc prin a face rau si lor si tuturor celorlalti
– Sa fie bogat, dar bogat rau, sa nu se uite la un salariu de parlamentar, sa nu aiba nevoie de deconturi, prime si bonificatii si eventual nici de pensie
– Sa nu aiba studii, in felul acesta nu are nici idei, asta nu are cum sa strice; totusi apreciez daca stie sa citeasca
– Sa fie homofob, in felul asta nu o sa fim obligati peste o vreme sa ne casatorim numai cu persoane de acelasi sex
– Sa nu ii placa sa apara la televizor, ca asa m-am saturat de ei…
Cam asta ar fi, daca imi mai aduc aminte cate ceva o sa mai adaug la lista. Pe scurt as vota un candidat care sa nu faca rau, ca bine nu are cum sa faca de vreme ce a intrat in politica!

Calatorie electorala

Ma aflu pentru cateva zile in Franta si am avut ocazia sa asist la campania lor pentru alegerile europarlamentare, cele de pe 25 mai, bineinteles. Pentru cine nu stie, Franta este o tara socialista, probabil a fost dintotdeauna si probabil va mai fi pentru multa vreme. Socialismul practicat aici difera de cel practicat prin alte tari din Europa si in mod sigur difera de cel de la noi printr-un aspect esential, dar usor de trecut cu vederea: in Franta socialismul nu este apanajul unor clase sociale care formeaza in mod traditional electoratul de stanga ci, din nefericire, socialismul le-a intrat francezilor in sange si, in marea lor majoritate, francezii sunt socialisti de la mic la mare, bogat sau sarac, alb sau negru, heterosexual sau nu, tanar sau batran, intelectual sau analfabet. Cum francezilor le place sa munceasca cam cum le place cainilor sa linga sare, se pare ca au luat foarte in serios campania, parca mai mult acum decat cu alte ocazii, si s-au angrenat intr-un spectacol politic dominat in mare parte de infinita varietate a formatiunilor politice si a candidatilor de stanga. Ca o paranteza, am constatat ca si aici, ca si la noi, pentru omul de rand intelegerea notiunii de stanga sau de drapta este oarecum dificila, electoratul asociind aceste nuante cu alte concepte decat cele la care se refera ele de fapt; probabil ca voi scrie un articol despre acest aspect cu o alta ocazie. Ce m-a socat in campania lor a fost virulenta mesajului transmis de partidele de stanga, daca puteti crede, mult mai agresive decat la noi, mult mai inconstiente in textul mesajului si la fel de neacoperite de fapte ca si promisiunile politicienilor de stanga de pretutindeni. Ma intreb de ce oare, electoratul francez, presupus cu traditie in exercitarea democratiei, accepta acest gen de mesaj si de ce nu il sanctioneaza. Chiar daca as fi socialist tot nu as accepta minciuna, una este o idee de stanga argumentata si sustinuta prin metode stiintifice si alta este o insiruire continua de minciuni asezonata cu lozinci ale luptei de clasa. Mai socant chiar decat campania partidelor de stanga este faptul ca o parte din electoratul lor a preluat nemestecat acest mesaj si il repeta ca o flasneta de cate ori are ocazia, si nu este vorba de activisti de partid ci de oameni normali, cazuti in depresia socialismului. Si totusi in Franta exista enclave unde socialismul nu a patruns! In Bretania de exemplu, zona in care imi petrec mai multe luni in fiecare an, exista oameni care urasc socialismul cu toate puterile lor si cauta solutii pentru pastrarea traditiilor zonei, asa cum sunt ele, bune sau rele. Exista si alte zone cu acelasi gen de miscare, spun cinstit ca sper sa se extinda si sa cuprinda intreaga Franta. In schimb nici o speranta pentru marele orase, acolo socialistii castiga cel putin 90% din voturi.

Calitatea candidatilor

Campania electorala pentru alegerile europarlamentare a inceput de cateva zile si, de aceasta data urmarind eu cu mai mare atentie mesajul electoral decat pana acum, pot sa ma declar oficial, foarte dezamagit. Ma asteptam ca practic nici unul dintre candidati sa nu aiba nici un mesaj util sau inteligent, sau macar placut, dar nu ma asteptam ca, prin mesajul prin care il transmit, unii candidati, ca sa nu spun majoritatea candidatilor, isi ingaduie sa isi reverse frustrari personale asupra urechilor alegatorilor, incearca sa pozeze in ceea ce nu sunt, afiseaza un discurs gol, inprumutat de prin alte campanii, fac abuz de clisee, acutizeaza si senzationalizeaza fapte care altfel ar trece neobservate sau fac apel la fragmentizarea electoratului. Din punctul meu de vedere majoritatea candidatilor par bolnavi psihic, oameni care nu ar trebui sa vorbeasca in presa, ci sa fie bine ascunsi in spatele unor gratii la spitalul Alexandru Obregia. De ce ajung ei sa candideze si apoi sa ne reprezinte in Parlamentul European? Ce pot face ei pentru noi acolo, cand nici macar nu pot transmite idei coerente aici, printre noi? De ce investesc partidele in ei? Pe acesti candidati trebuie sa ii votam noi. Mi-e teama ca odata ajunsi acolo unde isi doresc vor uita cu totul de noi si vor face ca toti ceilalti alesi, totul pentru ei si nimic pentru noi. Mai mult decat atat ma framanta o intrebare cumplita: oare nu mai exista in Romania oameni normali care sa candideze si sa fie votati? Chiar trebuie sa votam numai prosti si hoti?

Comunism

Lucruri nocive de care nu ne putem feri

Am citit zilele trecute un interviu in care un comunist vorbea despre semnificatia zilei de 1 Mai: http://www.ziare.com/social/salariu/1-mai-cum-am-renuntat-la-un-drept-pentru-care-s-a-luptat-pana-la-moarte-interviu-1296613. Tema sa favorita, ca a tuturor comunistilor: lupta de calsa. Cum s-au luptat, cum au murit, cum au fost calcati in picioare, cum li s-au incalcat drepturile, cat de rau le-a fost, cat de rai au fost exploatatorii cu ei si vai, si aoleu, si tot asa. Despre cine era vorba? Despre Federatiile sindicale din America care promovau ziua de munca de 8 ore. Lasam la o parte faptul ca articolul se abate de la realitatea istorica, doar istoria este o minciuna pe care nimeni nu o contesta, dupa cum spunea Napoleon, o inregistrare mai aproape de adevar despre Ziua Muncii gasiti aici: http://en.wikipedia.org/wiki/International_Workers%27_Day . Problema mare in Europa zilei de azi este reducerea oricarei actiuni sociale la lupta de clasa. Chiar atat de redusi mintal au ajuns politicienii ca nu mai pot transmite nici un alt mesaj? Chiar atat de redusi mintal am ajuns cu totii ca acceptam aceasta otrava ce ne este scuipata cu orice prilej? Cat o sa mai mearga si cat o sa mai putem intinde de un eleastic deja uzat? Cand lucrurile vor plezni cei care canta acum oda luptei de clasa vor incepe sa cate orice altceva ce va fi la moda, orice altceva ce se va cere, orice va asculta bizonul. De ce publica ziarele mizerii comuniste pline de ura la adresa societatii in ansamblu? Credeti ca societatea va fi mai buna cand vom ajunge toti saraci? Cine o sa iti mai dea de lucru oligofren comunist ce urli impotriva claselor sociale? Statul? Cand vor dispare clasele sociale va dispare si statul. Nu mai vrei sa muncesti? Cine te tine? Intra intr-o manastire si stai acolo izolat de societate, nimeni nu te va obliga sa muncesti. Intra intr-un azil de nebuni, poate iti gasesc un leac si stopam raspandirea ciumei in societate. E foarte buna libertatea de exprimare, este cea mai mareata inventie a lumii moderne. Capacitatea individului de a filtra conceptele ce ii sunt servite pe tava este insa mult diminuata, individul nu isi mai intelege interesul si nu isi mai imagineaza consecintele actiunilor pesonale asupra viitorului societatii. Cum facem sa ne gandim mai bine la viitor, deasupra cliseelor comuniste, facand o analiza reala a faptelor si implicatiilor lor?