Tag Archives: alegator

Comunism

Realitatea va contrazice tovarasi!

Grecii au fost mai mult sau mai putin surprinzatori la ultimele alegeri, alegand bineinteles ceea ce era mai rau, aducand la putere un partid extremist, culmea, un partid de extrema stanga. In buna traditie a partidelor de stanga, seful partidului a preluat imediat sefia guvernului si a adus in guvernul tarii tot felul de marxisti cu mare dragoste pentru Rusia. Stau si ma intreb daca nu cumva ar fi fost mai bine pentru Grecia sa emigreze votantii comunisti in Rusia sau in Korea de Nord, dar nu despre asta vreau sa vorbesc. Ca orice partid de stanga, Syriza a castigat pe mana celor mai putin inteligenti membri ai societatii, cei mai saraci si cei mai obedienti, cu participarea larga a marii mase de bugetari si a unei parti din intelectualitatea alienata. Asta nu este o surpriza, dar promisiunile pe care au putut sa le creada sunt de-a dreptul halucinante. Alexis Tsipras liderul partidului Syriza a promis ca va aduce la un sfarsit “umilinta si durerea”, fara a preciza exact cam care ar fi acelea, dar insistand asupra faptului ca va negocia cumva, nu a explicat exact cum, reducerea indatoririi tarii, cu un procent ambitios, cincizeci la suta, terminand in acelasi timp cu perioada de austeritate bugetara. Ca intotdeauna pentru partidele de stanga, la inceput promisiunile sunt naucitoare, optimismul prostesc capata cote maxime, prostimea e in delir, insa tare mi-e teama ca, asa cum se intampla de obicei, promisiunile raman promisiuni, socialistii ajunsi la putere se vor imbogati rapid si cetatenii vor saraci la fel de rapid. Nu e intamplator ca din bancile grecesti au disparut rapid bani retrasi masiv de popor, se pare ca o anumita parte a grecilor e inca lucida si stie la ce sa se astepte. Pacat ca nu (mai) au nici o putere. Liderii europeni nu vor accepta niciodata reducerea datoriilor Greciei cu cincizeci la suta batand din palme. Deja cativa dintre acestia s-au exprimat destul de clar in aceasta privinta, dar nu trebuie subestimata totusi dorinta socialistilor din intreaga Europa de a face din batranul continent continentul rosu. Probabil ca speranta Europei este acum indreptata catre Germania, tara care a raspuns destul de clar ca nu este dispusa sa acorde clementa prea mare guvernului grec, guvern care, imediat dupa trecerea entuziasmului prostesc se va gasi intr-o situatie de presiune interna, poate chiar mai mare decat cea externa. Foarte interesant va fi ce va face guvernul grec in aceasta situatie. Va scoate Grecia din zona euro? Va reporni cumva motoarele economiei Grecesti? Care economie nu e clar, turismul nu se va relansa cu un guvern marxist-comunist la putere, comertul nici atat. Cel mai probabil situatia se va inrautati, asa cum spuneam in titlu, realitatea ii va contrazice pe tovarasi, ca intotdeauna!

Parlament

Toti cetatenii sunt egali. Unii cetateni sunt mai egali decat ceilalti.

O societate nu este coerenta, si prin extensie nu poate fi niciodata coerenta, atata timp cat membrii sai, in cazul particular de care vorbim, cetatenii aceluiasi stat, nu se supun toti acelorasi legi si nu “beneficiaza” cu totii de aceleasi drepturi si obligatii. A fost odata ca niciodata vremea in care era normal ca cetatenii sa nu fie egali intre ei, sa existe cetateni mai cu mot, cetateni care beneficiau de efortul global al societatii in interes propriu. De multa vreme insa acest lucru nu mai e la moda, cu mici exceptii. Daca la nivel declarativ cam prim toata Europa se vorbeste de egalitatea in drepturi, egalitate care uneori ia infatisari aberante, cu mult deplasate fara de bunul simt, la nivel legislativ exista categorii de cetateni care dispun de drepturi speciale si pentru care obligatiile sunt un cuvant complicat tiparit in paginile unui dictionar. Exemplele sunt multe, dar cred ca putem vorbi un pic despre imunitatea parlamentara.

In cazul Romaniei, ca si in cazul altor tari, si nu numai europene, imunitatea parlamentara este trecuta in Constitutie, la articolul saptezeci si doi:
Art. 72 – Imunitatea parlamentară
(1) Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.
(2) Deputaţii şi senatorii pot fi urmăriţi şi trimişi în judecată penală pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi fără încuviinţarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor. (…)
(3) În caz de infracţiune flagrantă, deputaţii sau senatorii pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei. Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei asupra reţinerii şi a percheziţiei. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.
Acest articol saptezeci si doi a fost implementat in practica prin mai multe legi si norme de aplicare, si, destul de semnificativ, prin regulamentele Camerei Deputatilor si Senatului, regulamente care, de exemplu in cazul Camerei Deputatilor, prevad:
Art. 191. – Deputaţii se bucură de imunitate parlamentară de la data eliberării certificatului doveditor al alegerii, sub condiţia validării.
(…)
Art. 195. – Toate cererile privind ridicarea imunităţii parlamentare se înscriu cu prioritate pe ordinea de zi.

Bun, in principiu parlamentarii nu pot fi trasi la raspundere pentru ideile pe care le exprima, in orice circumstante, pe toata durata mandatului lor. Pe de alta parte, imediat sub aceasta precizare, exista o completare care spune ca parlamentarii nu pot fi trasi la raspundere pentru nici o fapta, oricare ar fi ea, pe toata durata mandatului, cu exceptia cazurilor cand parlamentarul respectiv este repudiat de catre colegii sai sau a facut ceva atat de grav (nu se precizeaza ce) incat organele de ancheta se pot folosi de paragraful trei al articolului saptezeci si doi din constitutie, daca (iarasi daca) aceeasi colegi ai infractorului parlamentar considera de cuvinta sa lase legea sa isi urmeze calea. Sa analizam un pic, inainte de a ne pronunta vehement.

Trebuie spus de la bun inceput ca imunitatea parlamentara nu este chiar o idiotenie, din contra este o conditie necesara pentru functionarea oricarui stat democratic, stat in care puterile trebuie separate pentru chiar buna functionare a statului. Cu alte cuvinte imunitatea parlamentara exista pentru a feri parlamentarii de abuzurile guvernului, ale presedintelui, ale justitiei sau al factorilor politici de alta doctrina. Pare greu de imaginat o situatie in care parlamentarii ar avea de suferit fiind lasati de soarta la discretia celorlalte puteri din stat, de aceea cred ca se cuvine o mica istorioara, cea de la care a plecat totul. Prin 1397 un anume Thomas Haxey, cleric englez, a initiat un document (nu mi-este clar de ce fel) in Parlamentul englez prin care critica modul in care se cheltuiau de catre Regele Richard al II-lea al Angliei banii stransi din nu mai stiu ce taxa. Haxey nu era membru al parlamentului, dar se pare ca era destul de apreciat de care parlamentari, deoarece Parlamentul a adoptat respectivul document, fara sa se gandeasca prea mult la consecinte, pur si simplu pentru ca asa a vrut Haxey. Si pentru ca probabil continea lucruri adevarate, dar sa lasam asta. Regelui nu i-a placut si a hotarat sa ii judece pe cei vinovati pentru tradare. Parlamentul a dat repede inapoi si Regele a dispus atunci o judecata “dreapta” pentru tradare in “beneficiul” lui Thomas Haxey. A fost judecat si condamnat la moarte, nu inainte de a i se confisca averea si de a fi inlaturat din toate functiile. Bun, pentru ca asa a vrut regele. Fiind cleric insa biserica s-a opus, Regele nu a avut ce spune. Asa ca nu a mai fost executat, a ramas insa cu restul de condamnare. Doi ani mai tarziu spre norocul lui Haxey se schimba regele, pleaca Richard al II-lea al Angliei si vine Henry al IV-lea, tot al Angliei. Henry al IV-lea, fie ca era un rege mai intelept, fie pentru ca il simpatiza pe Haxey, a trimis parlamentului un memoriu in care cerea sa ii fie anulata sentinta pronuntata impotriva lui Thomas Haxey deoarece “… era impotriva legii si a practicilor parlamentare….”. In numai cateva randuri avem nu mai putin de patru incalcari grave ale independentei puterilor in stat, abateri de la procesul democratic care nu au ramas fara urmari, deoarece parlamentarii au priceput imediat ca daca de data asta a fost Haxey, data viitoare poate fi oricare dintre ei. Si urmarile de care vorbeam au fost introducerea in Declaratia Drepturilor din 1689, a unor prevederi care aparau in mod expres membrii Parlamentului de orice amestec din afara acestuia, cu privire la actele si dezbaterile la care participa. Lucru bun tinand seama de moravurile vremii, dar mult mai limitat in aplicare decat imunitatea de care beneficiaza parlmentarii astazi. Cu toate acestea se pare ca a fost suficient ca sa asigure functionarea independenta a institutiilor statului pentru foarte multi ani.

Legea scartaie insa acolo unde protejeaza parlmentarul pentru fapte care nu tin activitatea sa parlamentara respectiv “voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”. Efectele acestei legi se vad imediat daca urmarim cat de greu reuseste DNA sa aresteze cate un parlamentar, chiar daca faptele sunt de o gravitate extrema (grup infractional, mita, trafic de influenta). Si chiar daca ar fi fapte foarte grave de natura penala tot la fel de greu ar fi. Sa presupunem ca un parlamentar isi ia pistolul cu glont din dotare (el are voie, ca e mai cu mot, noi nu avem voie, ca suntem mai fraieri), iese pe strada si incepe sa omoare oameni la intamplare (scenariu foarte putin probabil, dar totusi posibil). In unele state ar primi imediat pedeapsa cu moartea, pedeapsa logica, apreciez eu. In Romania, atata vreme cat este parlamentar si atata vreme cat colegii sai sunt dispusi sa il apere mergand pana in panzele albe, respectivul parlamentar nu pateste absolut nimic. Chiar daca il aresteaza in prima instanta, Ministrul justitiei va informa camera din care respectivul face parte si daca acestia hotarasc ca e bine sa il elibereze, il vor elibera, indiferent de pericolul social pe care il reprezinta. Pe motivul straveziu cum ca arestarea sa ar pune in primejdie activitatea legislativa a tarii respectivul presupus criminal in serie poate sa voteze in continuare legi, sa isi dea cu parerea asupra subiectelor importante ale tarii si sa isi desfasoare nestingherit orice activitate doreste el in afara Parlamentului.

Acestea fiind spuse nu putem sa nu constatam ca exista in Romania la ora actuala o clasa de supercetateni pentru care legea nu are aceeasi greutate ca pentru noi toti ceilalti. Este bine ca un parlamentar sa isi poata desfasura ctivitatea in bune conditii, sa nu fie tras la raspundere pentru votul exprimat, sa nu fie tras la raspundere pentru opiniile sale, dar nu este bine deloc ca toti parlamentarii sa fie feriti de bratul justitiei. Asa s-a ajuns ca Parlamentul Romaniei sa fie o buna ascunzatoare pentru hoti si borfasi. Va rog sa ma contraziceti daca puteti.

PS: De dragul expunerii va rog sa ignorati abaterile de la legile ce reglementeaza uzul de arma,in exemplul voit puternic negativ de mai sus legi care, recunosc, ar produce ceva efecte contra respectivului parlamentar.

Romania

Cele trei Romanii

In urma exprimarii voturilor s-a intocmit harta preferintelor, harta care arata cam asa: http://www.romanialibera.ro/galerie/harta-votului–cum-s-a-votat-in-fiecare-judet-in-primul-tur-al-alegerilor-prezidentiale-355804. Din nefericire, pentru a nu stiu cata oara, reiese destul de clar faptul ca Romania nu este omogena in gandire si aspiratii, fiind, cel putin in privinta acestui ultim vot, impartita in trei regiuni distincte. Judetele din sud si est au votat cu Ponta, rezultat asteptat, tinand cont de distributia populatiei in aceste zone. Cele doua judete din centrul tarii si-au votat ungurul, ce sa facem, atata i-a dus capul. Judetele din nord-vest au votat cu Iohannis, asa cum de altfel ne asteptam. Totusi gruparea extrema a preferintelor alegatorilor in functie de regiunea din care provin este infricosatoare, ne arata ca nu prea avem multe lucruri in comun, noi, romanii. Daca privim si mai departe, stratificarea preferintelor electoratului in functie de varsta si studii (aici: http://www.ziare.com/alegeri/alegeri-prezidentiale-2014/ponta-vs-iohannis-pe-cine-au-votat-tinerii-pe-cine-cei-cu-studii-superioare-sondaj-ires-1331197)situatia devine de-a dreptul disperata, preferintele votantilor fiind extrem de bine grupate in functie de caracteristici care ar fi trebuit sa fie independente de procesul de votare.

In cazul primei probleme, cea a gruparii regionale a electoratului, este destul de clar ca, daca ignoram cele doua judete verde inchis de peste Carpati, judetele din nord-vestul tarii, in totatitate, detin un nivel de educatie politica care le permite sa analizeze mai bine situatia in care se gaseste acum Romania si sa isi exprime optiuni mai elevate decat satisfacerea clipei. In mod clar, nici ei nu si-au inchipuit ca Iohannis ar face mai multe parale decat Ponta, dar probabil au vrut sa dea un semnal puternic, ca si la alte alegeri din trecut, ca nu inghit doctrina stangii, ca la ei minciunile nu trec asa de usor, ca ei analizeaza faptele si nu vorbele si ca nu isi pot inchipui intr-un context favorbil regiunea in care traiesc condusa de politicieni de stanga. In plus, atat din cauza legaturilor etnice, dar mai ales din cauza legaturilor culturale si istorice, locuitorii acelor zone isi doresc o apropiere mai buna de occident si urasc in mod traditional Rusia si China, tari spre care se va indrepta fara doar si poate Victor Ponta, daca va fi ales presedinte. In plus, este posibil ca locuitorii acelor zone sa detina si un nivel de trai mai ridicat astfel incat la ei promisiunea unei pensii crescute sau a unui kilogram de malai sa nu insemne nimic, sa nu conteze mai mult decat hartia pe care este tiparita. Una peste alta, cred ca noi, cei din sudul si mai ales estul tarii avem mult de invatat de la ardeleni. Aici, in sud si est, oamenii nu reusesc sa treaca peste momentul prezentului, sa se gandeasca un pic la viitor si sa isi creasca un pic nivelul educatiei politice, si asta nu de ieri, de azi, ci de cel putin o suta de ani. In mod traditional locuitorii din estul tarii sunt mai inclinati catre relatii cu rusii, relatii din care nu au reusit niciodata sa obtina beneficii pe termen lung, asta tinandu-i intr-o stare de saracie oarecum perpetua, stare care ii face sa se gandeasca mai mult la pranz decat la politica macroeconomica a guvernului. In plus nu ii deranjeaza sa fie mintiti, isi doresc insa, spre deosebire de vecinii lor de la vest, un mic beneficiu personal de moment, beneficiu care ii poate face un pic diferiti de vecinul lor si un pic mai smecheri pentru moment. De altfel, daca mergeti prin sudul si estul tarii observati cu usurinta pe la porti tarani care isi poarta cu mandrie sapca cu PSD sau tricoul cu Ponta, fenomen aproape neintalnit in vestul tarii. Diferentele sunt evidente si granita este arcul Carpatilor.

In cazul celei de-a doua probleme, cea a fracturarii electoratului dupa studii si varsta, nu am sa zic ca altii ca numai retardatii l-au votat de Ponta, desi e adevarat in mare masura, am sa spun ca alegatorii tineri si alegatorii mai bine instruiti detin o cultura politica mai buna, sunt mai ancorati in realitate si se gandesc mai mult la viitor. Este trist sa vezi ca soarta unei tari este decisa de batrani si analfabeti. In cazul batranilor, asa cu am mai spus de multe ori, este destul de clar ca votul lor este abuziv si ca din punctul meu de vedere, in clipa in care un om a incetat sa fie contributor net la bugetul statului, cu alte cuvinte cand ajunge sa traiasca din ceea ce societatea ii ofera, dreptul la vot trebuie sa ii fie suspendat pana cand aceasta situatie se corecteaza. In cazul celor fara studii trebuie facute eforturi pentru educarea lor, deoarece in marea majoritate a cazurilor, acesti oameni cu putine studii, posibil saraci si cu familii numeroase, sunt angrenati in activitati de mare importanta economica, precum agricultura si industria, deci sunt contributori net la bugetul statului si au dreptul sa isi hotarasca viitorul lor si al copiilor lor. Trebuie insa sa hotarasca acest viitor in cunostiinta de cauza, nu pentru o punga de zahar, ci pentru justitia sociala de care acum nu au parte. Comisia Europeana, organul executiv al Uniunii Europene, ne-a avertizat (http://www.ziare.com/economie/recesiune/ce-avertizeaza-guvernul-deficit-dublu-fata-de-cel-aprobat-ori-creste-taxele-ori-reduce-cheltuielile-1331344) ca guvernul a depasit deficitul bugetar aprobat. Guvernul Ponta nu va face economii, mai ales daca Ponta va iesi presedinte si se va numi un nou prim-ministru. Lui Ponta nu ii pasa, el va face ceea ce a facut si pana acum, va face ceea ce au facut intotdeauna socialistii, atat in Romania, cat si in Europa, va mari taxele. Si va mari taxele pana ne va aduce pe toti la nivelul la care se gaseste electoratul sau, in saracie. Cum ar putea socialistii sa faca ceva pentru conservarea electoratului de dreapta, a electoratului care nu ii voteraza, a electoratului care a reusit sa il impuna pe Basescu presedinte pentru zece ani, a electoratului care a votat pentru reducerea numarului de parlamentari?

Ironia sortii este ca tot cei saraci, tot cei batrani si tot cei fara studii vor suferi in cazul in care va iesi Ponta presedinte. Ardelenii, prin atitudine, dorinta de munca, orientare pro-occidentala si prin traditiile lor, se vor pune la adapost. Ceilalti se vor adanci in saracie.

Sa traiti cum ati votat!

Om al strazii

Alegerile din tara fara nicio sansa

Este trist sa fii alegator intr-o tara in care rezultatul alegerilor se cunoaste dinainte. Este si mai trist sa fii alegator intr-o tara in care primii trei clasati reprezinta fatete ale aceluiasi monstru, toti la fel, toti cu aceeasi doctrina, toti cu aceleasi interese. Pentru cei ultracorecti, recunosc, ar fi mai rau cu unii dintre ei decat cu altii, dar diferentele sunt mici, sunt sustinuti de acelasi electorat, electorat majoritar, electorat care voteaza fara sa discute, electorat disciplinat si convins de ideile pe care le are, tipul de electorat care nu mai poate fi educat civic, si-a trait traiul politic, si-a mancat malaiul social. Pentru ca eu sunt mai putin corect o sa ii asez pe toti la nivelul pe care il au, nivel care nu se ridica cu mult deasupra electoratului pe care il reprezinta. Nici interesele lor nu se diferentiaza calitativ de interesele electoratului disciplinat care le-a acordat votul, cantitativ insa cateva ordine de marime in favoarea clasei politice va fi costul pe care poporul roman va trebui sa il suporte pentru a sustine urmatorii ani clasa politica inepta pe care mai putin de jumatate din romani au ales-o!

Politicienii nici macar nu s-au straduit sa sa ne ofere o altenativa, un candidat potrivit situatiei in care ne gasim, un candidat constient de menirea sa, sustinut atat de partide cat si de electoratul constient al tarii. Cu o clasa politica care si-a dat mana peste doctrine pentru a ne oferi un circ electoral total, care a calculat cu cinism beneficiile pe care le poate obtine de pe urma naivitatii electoratului, tara nu a avut nici o sansa pentru un viitor imediat mai bun, pentru oameni mai instruiti, mai civilizati, mai destepti.

Viitorul indepartat este cu siguranta intunecat si mlastinos, deoarece traim intr-o tara in care 95% cred ca exista Dumnezeu, 78% cred in existenta ingerilor, 55% cred in existenta blestemelor, 52% in cea a demonilor, 46% in cea a duhurilor rele, 61% recunosc ca urmaresc horoscopul, 46% cred in sfarsitul lumii si 44% spun ca au avut vise premonitorii. Cum sa avem un viitor cand un procent atat de insemant din populatia tarii, aproape de 100%, nu gandeste? Cum sa avem un viitor cand pentru 42% dintre romani, Soarele se invarte în jurul Pamantului? Cum sa avem un viitor cand copiii nostri studiaza la scoala pentru doisprezece ani religia in locul stiintelor exacte? Cum sa avem un viitor cand costul unui vot este un litru de ulei din cel mai ieftin?

Nu toti romanii din diaspora au reusit sa voteze. Nu conteaza, oricum votul lor nu ar fi schimbat soarta tarii. Nici toti romanii din tara nu au votat, desi ei ar fi putut sa schimbe soarta tarii. Rezultatele partiale arata ca 75% din cei care s-au prezentat la vot au votat acelasi lucru, probabil cei mai multi dintre ei fiind activ de partid, pensionari si minoritati, adica exact acel electorat disciplinat de care vorbeam mai sus. Vointa distructiva a acestora nu ar fi putut fi indreptata decat de o prezenta masiva la vot, prezenta apropiata de 100%, prezenta la vot care nu a existat niciodata in Romania si care de fapt nu exista nicaieri in lume.

Ar fi fost bine sa voteze tinerii, dar acestia nu au votat, pentru ca nu au avut pe cine, ar fi fost bine sa voteze clasa de mijloc, dar nici acestia nu au votat, pentru ca refuza sa fie manipulati, ar fi fost bine sa voteze patronii, cadrele de conducere, intelectualii, dar nici macar acestia nu au votat, nu li s-a parut important, oricum votul lor singur nu ar fi schimbat nimic.

Acum este prea tarziu, presedintele tarii este deja hotarat pentru urmatorii cinci ani. Nu o sa fie cel mai bun presedinte, dar nu ne putem plange, nici noi nu suntem cel mai bun popor. De fapt as putea spune ca vom avea presedintele pe care il meritam, nu putem si nu avem dreptul sa ne plangem, rezultatul alegerilor de azi a fost hotarat de mult, atunci cand dupa Revolutie am introdus religia in scoli, am introdus horoscopul la televiziunea publica, am distrus invatamantul si am marginalizat cultura. Din nefericire un proces ireversibil cu rezultate imprevizibile!

Veti trai asa cum ati votat!

Franta

Un presedinte popular

Un articol recent, scris pe baza unui sondaj realizat de Odoxa pentru CQFD, Tele si Le Parisien Aujourd’hui en France, il plaseaza pe presedintele francez Francois Hollande foarte jos in preferintele francezilor. De fapt optzeci si patru la suta dintre acestia isi doresc ca acesta sa nu mai candideze la alegerile din 2017. Articolul de care vorbesc poate fi citit aici: http://www.ziare.com/francois-hollande/presedinte-franta/peste-80-la-suta-dintre-francezi-nu-vor-sa-l-mai-vada-pe-hollande-in-alegerile-din-2017-1329540. Cand a fost ales, actualul presedinte francez a avut un pic peste cincizeci la suta din voturi, foarte aproape de Nicolas Sarkozy. Inutil sa mai comentam despre care jumatate l-a votat pe actualul presedinte, dar oricum, nu asta e problema, problema este ca nu inteleg de ce s-au razgandit. Mai precis se pare ca s-au razgandit aproximativ treizeci si patru la suta din francezi. Nu pare mult, dar daca tinem cont ca este vorba de un presedinte care are cheile de la arsenalul nuclear francez, acest procent capata deodata dimensiuni colosale. Presedintele in sine este acelasi ca si in ziua alegerilor, adica un politician de stanga, un socialist. Din acest punct de vedere nu putem decat sa ne gandim ca cei treizeci si patru la suta care nu il mai sustin au crezut in promisiunile sale, promisiuni pe care nu le-a indeplinit. Dar niciun politician nu isi tine promisiunile, acesta nu poate fi un criteriu. Vreau sa spun ca daca l-au votat pentru promisiunile din campania electorala, atunci merita sa li se suspende dreptul la vot. Si daca nu sunt dezamagiti pentru ca nu si-a indeplinit promisiunile, atunci de ce nu il mai vor in urmatoarea campanie electorala pentru presedinte? Pentru ca e un bufon de care rade toata Europa? Pentru ca presa engleza l-a numit “idiotul satului”? Pentru ca nu e luat in seama de ceilalti lideri europeni? Pentru ca a marit impozitele? Pentru ca a adaugat altele noi? Pentru ca a crescut somajul? Pentru ca nu a rezolvat problema imigratiei? Pentru ca nu il preocupa problemele Frantei? Nu, nu cred ca pentru toate acestea. Francezul de rand nu se gandeste pana aici, el se opreste de obicei la salariul minim si la ajutoarele sociale. Eu cred ca pur si simplu presedintele francez nu mai e la moda, desi, din punctul meu de vedere, e un presedinte foarte popular. Nu ma credeti? Uitati aici un link: https://www.youtube.com/watch?v=Rx5sBqdysCI. La aceasta data acest clip are aproape un milion de vizualizari. Si vreti sa imi spuneti ca Hollande nu este un presedinte popular? Ba da, este popular, numai ca nu mai este la moda.

Eu vreau sa candideze Francois Hollande si in 2017. Si vreau sa si castige. Pentru ca este presedintele pe care francezii il merita, este alcatuit dupa chipul si asemanarea lor!

Campanie

Balci, nu campanie!

Politicienii se injura, cetatenii stau si se uita siderati! In Romania nu este nici o sansa pentru o campanie civilizata, pentru ca nu avem candidati civilizati, nu avem politicieni civilizati si nici macar cetateni civilizati. Candidatii nu reusesc sa se ridice deasupra statutului de politician, politician sustinut de partide, asociatii de natura politica si alte grupari cu interese nu tocmai curate. Daca ar avea un mediu politic care sa le taxeze cu promptitudine marlaniile atunci nu ar avea incotro si s-ar plia pe exigentele acestui mediu, depoluand campania in interesul cetateanului. Daca cetatenii ar fi civilizati ar taxa la urne candidatii care s-au manifestat golaneste in campanie si cu ocaziile viitoare si pe politicienii care au sustinut aceste golanii. Ca o exista si o urma de adevar in toata babilonia politica a acestei campanii, este foaarte probabil, insa cum am putea noi sa distingem adevarul de marea masa a minciunii, realitatea de fictiune si candidatul bine intentionat de cioara vopsita? La urma urmei, cetateanul trebuie sa voteze. Pana acum, nu are pe cine. Si nici nu cred ca se va impune in mod civilizat vreunul dintre candidati pana la sfarsitul campaniei. Deci… Eu cu cine votez?

Politica

Alegeri pentru senat in Franta

Ieri, 28 septembrie 2014, au avut loc in Franta alegeri pentru senat, alegeri care s-au soldat cu victoria dreptei. Acest fapt in sine nu ar fi o noutate, deoarece stanga franceza, din momentul in care a capatat puterea absoluta, odata cu alegera lui François Hollande, in mai 2012, a inceput o pierdere semnificativa de popularitate, pierdere care s-a conceretizat si prin alte pierderi electorale, precum alegerile locale din martie si alegerile europene din mai. Noutatea este intrarea Frontului National in senat, partid de extrema dreapta care a castigat la aceste alegeri, pentru prima oara in istoria lui, doua mandate de senator. Daca nu stiti de unde sa luati Frontul National, aflati ca este un partid condus de Marine Le Pen, fiica lui Jean-Marie Le Pen, politician guraliv si dus cu capul de talia lui CV Tudor sau Zhirinovsky, politician fara idei sau valoare insa plin de sloganuri si lozinci. Departandu-se un pic de linia impusa de tatal sau, Marine Le Pen a reusit sa exploateze nemultumirea fireasca a contribuabilului francezului fata de directia in care merge statul in care traieste si sa consolideze semnificativ pozitia partidului sa pe scena politica franceza. Nu este rau, dar nu este solutia! Este adevarat ca Franta nu merge bine acum, dar nu va merge bine nici de acum inainte, cel putin pentru cativa ani, in functie de ce alte voturi va mai acorda in viitor poporul francez. Daca va continua sa voteze mai intai niste extremisti, apoi, dezamagiti de credulitatea lor vor vota alti extremisti, de partea opusa a esichierului politic, nu se va alege nimic bun. Desi in mod traditional alegatorul francez de la oras este socialist, chiar socialist extremist, marea majoritate a oamenilor din mediul rural sunt votanti de dreapta, acest lucru fiind semnificativ pentru victoria pe care dreapta franceza a obtinut-o ieri, si mai ales prin prisma sistemului in care se desfasoara alegerile pentru senat in Franta. La ei procesul electoral este destul de complicat, senatorii fiind alesi prin sufragiu universal indirect. Asta inseamna ca in urma votului cetatenilor, senatorii francezi sunt alesi de un organism intermediar, numit colegiu electoral, ai carui membri, numiti “mari electori” sunt ei insisi alesi. In cazul de fata “marii electori” sunt conform legii franceze deputati, consilieri regionali, consilieri generali si delegati ai consiliilor municipale. Si ca si fie si mai complicat, nu se aleg toti senatorii odata ci numai jumatate din ei se schimba, urmand ca peste trei ani sa fie alegeri din nou pentru ceilalti, cei care si-au terminat mandatul de sase ani, cat e legal in Franta. Daca intelegeti de ce era nevoie de babilonia asta sa imi explicati si mie, dar in fine, in sfarsit, dupa multi ani in Franta am observat cu totii o virare catre un pic de normalitate, normalitate pe care nu credeam ca voi mai putea sa o intrezaresc in acea tara care musteste de idei politice fantasmagorice.

Spectrul politic

Nu exista conversatie pe teme politice in care sa nu se pronunte cuvintele “de stanga”, “de dreapta”, “de centru”, “la stanga”, “la dreapta” etc. Fiind niste cuvinte atat de folosite, nu am pierdut prilejul de a intreba in dreapta si in stanga, de cate ori am avut ocazia, precizari privind intelesul si semnificatia pe care interlocutorii mei o acordau acestor cuvinte. Inutil sa precizez ca de fiecare data am obtinut raspunsuri diferite, si nu de putine ori raspunsurile au generat dezbateri pe aceasta tema intre interlocutorii mei. Si daca asupra sintagmelor “de stanga”, “de dreapta”, “de centru”, “la stanga”, “la dreapta” etc. mai gaseam cat de cat un consemns asupra notiunii de spectru politic domnea pur si simplu haosul. Sa lamurim un pic aceasta problema.

Spectrul in limba romana, conform DEX-ului, este ansamblul de valori fizice pe care le poate lua, in conditii determinate, o marime data. Prin extensie spectrul politic este ansamblul de valori ce caracterizeaza un sistem politic, si de aici derivand intelesul spectrului politic in vorbirea curenta, si anume un sistem de a clasifica pozitiile politice ale diversilor actori politici dupa una sau mai multe “axe” care semnifica anumite caracteristici politice independente. Organizatiile politice clasificate conform unui anumit spectru politic imprumuta denumiri colective de la portiunea de spectru in cadrul careia au fost pozitionate. Aceste denumiri inca folosite azi sunt stabilite in forma actuala din motive istorice. Cu multa vreme in urma, dupa Revolutia Franceza, oamenii politici francezi s-au aranjat in organele din care faceau parte in stanga sau in dreapta presedintelui de sedinta, pe baza de simpatii politice si organizatii din care faceau parte, promovand astfel, din locul in care stateau politici care erau in concordanta cu interesele grupurilor din care faceau parte. Asa au aparut notiunile de “politica de stanga” si “politica de dreapta”. In acele vremuri la dreapta presedintelui se asezau aristocratii, cu interesele lor, iar la stanga presedintelui se asezau teorectic plebeii, practic burghezia implicata politic. Asadar la acea vreme politica de stanga reprezenta politica dusa de politicienii care nu erau aristocrati, respectiv de burghezie si noua clasa medie in formare, de orientare capitalista, iar politica de dreapta reprezenta politica dusa de aristocrati, politica orientata in beneficiul familiei regale si a aristocratiei ce o sustinea. Foarte diferit de ceea ce intelegem in ziua de azi prin politica de stanga si de dreapta, nu-i asa.

Din acele vremuri de mult apuse si pana azi intelesul sintagmelor “politica de stanga” si “politica de dreapta” s-a schimbat de multe ori, nu trebuie sa ne mire faptul ca in ziua de azi intelegem fiecare cam ce vrem, fara sa tinem seama de vreun aspect istoric sau traditional. Ca lucrurile sa fie si mai incurcate, in diverse tari politicile de stanga sau de dreapta au intelesuri diferite, astfel incat o situatie descrisa intr-un anumit fel intr-o tara poate insemna cu totul altceva in alta tara. In mod normal in ziua de azi, in Romania, prin politica de stanga este inteleasa politica orientata catre om, nevoile si libertatile lui, iar prin politica de dreapta este inteleasa politica conservatoare, orientata catre situatia economico-financiara a unei natiuni. Dar lucrurile nu sunt absolute. Daca o formatiune politica se declara de stanga, nu inseamna ca toate conceptiile sale de ordin social si economic sunt de stanga, in timpurile moderne formatiunile politice si-au creat conceptii si doctrine politice care au mai mult scopul de a atrage electorat decat scopul de a asigura o evolutie coerenta a respectivei formatiuni pe scena politica. In acest fel se ajunge frecvent la situatiile aparent aberante in care formatiuni ce se declara de stanga maresc impozite ce privesc cetateanul de rand si formatiuni ce se declara de dreapta care incurajeaza si sustin miscarile sindicale in detrimentul factorilor de productie din economie. Ca sa complice si mai mult lucrurile exista si multe formatiuni politice de nisa care sustin si promoveaza aspecte marginale ale situatiilor sociale si economice si care se adreseaza unui electorat foarte “specializat”, electorat care nu a putut gasi concepte care sa ii fie familiare si pe care sa le poata sustine la marile formatiuni politice. Ca urmare spectrul politic are intre stanga si dreapta foarte multe nuante care se intrepatrund, inclusiv extreme ale acestor nuante, si pentru fiecare nuanta existenta exista o mare varietate de cetateni care adera neconditionat la acea nuanta si nu la doctrina corespunzatoare acelei nuante. Multe studii au demonstrat ca foarte putini dintre cetatenii care sustin una sau alta dintre formatiunile politice sunt cu adevarat preocupati si constienti de conceptiile pe care respectiva formatiune politica le promoveaza, foarte adesea respectivul cetatean fie ca se concentreaza numai pe nuanta spectrului politic din care el presupune ca respectiva formatiune politica face parte fie ca adera numai la una dintre ideile respectivei formatiuni politice, idee care nu are de cele mai multe ori o pondere semnificativa in ansamblul de conceptii politice ale respectivei formatiuni. Asa cum spunea Henry Louis Mencken, “democratia este o credinta patetica in intelepciunea colectiva a prostiei individuale”. Dar asta nu e tot!

Asa cum spuneam mai devreme o formatiune politica isi adapteaza conceptiile si actiunile pentru maximizarea electoratului, chiar daca aceasta inseamna sa se abata de la linia doctrinara pe care ar trebui sa o urmeze tinand cont de nuanta spectrului politic pe care isi propune sa se pozitioneze. Formatiunile politice in sine nu ar putea face acest lucru fara ajutorul unui alt factor care ne influenteaza in mod decisiv viata: presa. Presa, ca si formatiunile politice se pozitioneaza si ele de-a lungul si de-a latul spectrului politic in functie de diverse interese, de obicei ale persoanelor care le patroneaza, astfel incat conceptiile si ideile pe care acestea le promoveaza sunt in concordanta cu diverse politici ale formatiunilor cu care aceste publicatii rezoneaza. Ca urmare conceptiile publicului despre mediul politic variaza puternic in functie de ceea ce formatiunile politice, cu ajutorul presei, isi propun sa promoveze. Aceste conceptii politice sunt lichide si variaza atat pe termen lung de la o generatie la alta cat si pe termen scurt de la o legislatura la alta. Aceste variatii bruste au facut ca in Romania cetateanul alegator sa nu isi poata consolida o cultura politica, si trebuie retinut faptul ca aceasta cultura se realizeaza pe cale individuala, de catre fiecare cetatean, pe parcursul vietii sale, si nu poate fi formata in scoala sau prin alte institutii. Pentru un cetatean ideea preconceputa ca trebuie sa sustina una sau alta dintre nuantele spectrului politic reprezinta o adevarata capcana nociva pentru intreaga societate, si in acest sens orice cetatean ar trebui sa isi adobrdeze viata politica cu maxima responsabilitate, formandu-si ideile si conceptiile prin studiu individual serios, in interesul sau personal si in interesul societatii. Dar mai e mult pana cand sa ajungem noi acolo!