Category Archives: 1. Social

Romania

Un referendum, doua referendumuri

Un referendum, pe orice tema ar fi el, nu este o idee rea! De ce? Pentru ca, (daca nu ma credeti, vedeti DEX) referendumul este o consultare directă a cetățenilor, chemați să se pronunțe, prin vot, asupra unui proiect de lege de o deosebită importanță pentru stat sau asupra unor probleme de interes general. Adica referendumul este calea prin care cetatenii pot participa direct la constituirea unor decizii care influenteaza direct functionarea statului. E bine, foarte bine.

Acum intrebarea este de ce seamana atat de mult situatia din SUA cu sitatia din Romania. In SUA tocmai au fost alegeri, pentru presedinte, a iesit Trump. In Romania au fost alegeri, pentru parlament, a iesit PSD-ul. In SUA, o parte a electoratului este nemultumita. Organizeaza proteste si tot felul de miscari stupide, ignorand faptul ca democratia inseamna si sa apreciezi si sa respecti parerea celorlalti. Si in Romania o parte a electoratului este nemultumita. Si ei organizeaza miscari de strada, scriu articole si apar pe la televizor. In SUA prostituatele care isi arata curul la televizor pentru bani, sustinute de pestii lor din media, emit opinii si se baga neinvitate pe gatul oamenilor. In Romania situatia este mai complicata, aici lumea are un pic de creier, e mai complicat, sa vedem de ce.

Iata ce scrie la noi un om care in sinea lui crede ca e destept si care a reusit cumva sa ne pacaleasca pana la un punct pe noi toti: “Poporul român n-a ales parlamentul ăsta de hoți, nici guvernul ăsta de semi-oligofreni și semi-analfabeți” (a se vedea http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/mircea-cartarescu–poporul-roman-n-a-ales-parlamentul-asta-de-hoti–nici-guvernul-asta-de-semi-oligofreni-si-semi-analfabeti-438945). Prietene, te inseli. Abia au fost alegeri, poporul a ales parlamentul ala de hoti si in consecinta si guvernul asta de semi-oligofreni si semi-analfabeti. Nu conteaza ca nu iti place tie semi-prostule, asta este situatia, oamenii au votat, oamenii au ales, trebuie sa respecti asta, asta este democratia, ce zici, iti poate intra asta in tartacuta? Nici mie nu imi place ca a iesit PSD-ul, nici mie nu imi place ca avem un guvern de semi-oligofreni, dar asta e! Iar mint, avem un guvern de oligofreni, nu semi-oligofreni. Si sa iti mai povestesc ceva, tartacuta. Nu esti nicicum destept daca nu poti sa il intelegi pe cel de langa tine. Cel de langa tine, prost sau destept cum o fi el, conteaza pe tine sa ii intelegi motivele si sa il convingi ca greseste, sa il educi acolo unde are nevoie si sa il asculti acolo unde nu are nevoie de educatie.

Normal ca numai un popor oligofren ar vota un partid care este condus de un infractor. Condamnat! Nu vorbe, condamnat! Si mai are si alte procese, urmeaza! E normal sa avem un guvern de oligofreni la un popor de oligofreni. Si credeti ca daca iesea alt partid aveam un guvern mai competent? Nu, tot un guvern de oligofreni aveam, caci… popor oligofren, guvern oligofren, nu ai ce sa-i faci.

Acum, despre referendum: presedintele Iohannis vrea sa organizeze un referendum pe teme anticoruptie: http://www.mediafax.ro/politic/presedintele-iohannis-a-declansat-procedura-privind-organizarea-unui-referendum-pe-tema-continuarii-luptei-impotriva-coruptiei-si-asigurarii-integritatii-functiei-publice-16110041 . E bine, e foarte bine legatura dintre popor si presedinte trebuie sa fie stransa, sa joace in aceeasi echipa. Dar presedintele ignora faptul ca poporul nu joaca in aceeasi echipa cu el. Chestia cu gratierea nu e noua, sunt multi, inclusiv mai multe ONG-uri care militeaza de mult pentru o noua gratiere colectiva. In Romania sunt intre 30000 si 40000 de detinuti, sa zicem 30000, ca sa nu parem disperati. Astia au si ei familii, prieteni, cunostinte, si acestia din urma vor fi foarte motivati sa voteze pentru gratiere si isi vor scoate la vot vecinii, rudele si dusmanii. Sa mai punem la socoteala si disciplinatul electorat PSD, prostii si idiotii, plus cele cateva ONG-uri si simpatizantii acestora. Pai presedintele pierde clar acest referendum, nu prea e nici o indoiala. Poate sa se dea unul sau altul cu curul de pamant pana li se invineteste, poate sa fie el intelectualul intelectualilor, castigator de premiul Nobel pentru intelectualitate intelectuala intelectualizata intelectual, parerea lui nu o sa conteze nici cat negru sub unghie in momentul in care o sa iasa Dragnea sa anunte ca mor oamenii in puscarii, ca sunt copii care isi asteapta mama acasa, ca detinutii sunt condamnati pe nedrept, ca Basescu a bagat personal pe toata lumea in puscarie. Eu nu as fi facut referendum, ce faci daca nu iti convine rezultatul nene presedinte? Sa zicem ca iese la referendum ca poporul isi doreste coruptie, ca poporul isi doreste sa dai drumul infractorilor inapoi in sanul sau. Ce faci, ai dat o lovitura grava justitiei? Ai dat! Dar daca iese ca poporului ii place coruptia ce faci, dezincriminezi actele de coruptie, modifici legea sa fie spaga legala, traficul de influenta premiat si trucarea licitatiilor recomandata? Pai daca poporul asta vrea, asta ar trebui sa faci, nu? Caci poporul a votat si poporul e suveran!

Unele intrebari ar fi mai bine sa ramana fara raspuns, caci raspunsul s-ar putea sa nu ne placa si, mai rau decat atat s-ar putea sa ne faca de ras in lumea intreaga!

Spuneam la inceput de SUA si de Trump. Punem pariu ca oamenii, poporul american sunt mai fericiti acum decat anul trecut? Punem pariu ca Trump se va tine de cuvant mai mult decat Obama? Punem pariu ca de aia a iesit si PSD-ul?

America

Trumps vs. Acordul de la Paris

Una dintre promisiunile lui Donald Trump este sa “scoata” SUA din Acordul de la Paris: http://www.mediafax.ro/externe/donald-trump-a-promis-sa-scoata-statele-unite-din-acordul-climatic-de-la-paris-15934120. Inainte sa apuce cineva sa spuna ca face rau, va spun eu ca nu este o idee complet descreierata, cineva l-a sfatuit si l-a sfatuit bine.

In primul rand sa vedem cam ce s-au angajat tarile care au ratificat acordul de la Paris:
– sa mentina temperatura medie globala la mai putin de doua grade peste nivelul preindustrial
– sa promoveze tehnologii care nu au impact asupra mediului, limitand emisiile de gaze cu efect de sera, eventual fara impact asupra productiei de alimente
– sa asigure fonduri pentru tehnologiile “verzi” (ce cuvant ciudat)

In fine, nimic din ce scrie acolo nu e rau, in principiu, dar, stim deja, diavolul sta ascuns in detalii. Bineinteles ca oricine, inclusiv Trump, inclusiv ultimul muncitor american, si-ar dori sa traiasca intr-o lume curata, fara poluare, fara mizerie, cu aer si apa curata, fara fenomene extreme si fara frica fata de degradarea mediului. Insa nimeni, nici macar socialistii care promoveaza aceste idei generoase si, de ce sa nu recunoastem, corecte, nimeni, dar absolut nimeni, nu este interesat sa recunoasca si sa contracareze impactul economic si social al acestor masuri.

Trump nu greseste cand spune ca Acordul de la Paris (si celelalte acte semanatoare inaintea acestuia) omoara economia americana. Nu exista economie fara impact asupra mediului, economia fiind lovita in special la baza sa, ansablul de industii producatoare. Ca sa produci ceva iei ce-ti trebuie din natura, dai o mica parte consumatorului si restul o arunci inapoi in natura. Deci poluezi, acesta e jocul, si e un joc corect, doar viziunea guvernelor asupra acestui joc este gresita. In clipa in care ai facut o Agentie de Mediu care inchide pe banda rulanta afaceri productive, ai o problema. In clipa in care afacerile productive suporta costuri de mediu, fie sub forma de taxe si impozite, fie sub forma de amenzi sau de cheltuieli de penalizare, ai o problema. De ce? Pentru ca toate acestea nu vor duce la un mediu mai curat ci la saracie si, ca o consecinta directa a acesteia, la un mediu mai murdar. Trump a priceput, stia, fiind om de afaceri, si vrea sa indrepte ce se mai poate indrepta.

Pana la urma ce stia Trump, de vrea sa indrepte ceva? Pai Trump a facut o socoteala simpla:
1. Ca sa traim avem nevoie de o cantitate de bunuri; aceasta cantitate este cu atat mai mare cu cat finantele statului se bazeaza pe consum
2. Cantitatea de bunuri necesara trebuie produsa, indiferent de partea lumii in care se produce
3. Pe planeta Pamant suntem cu totii inchisi intr-un borcan, daca cineva polueaza suferim toti, nu conteaza cat de departe este poluatorul
Bazat pe cele trei puncte de mai sus Trump gandeste: “De ce sa ne producem noi bunurile in China, cand am putea sa le producem aici in America? De ce sa platim bani Chinei cand am putea plati bani muncitorului american? De ce sa dam bani altora cand putem sa ii pastram pentru noi?”. Stiti ce? Trump are dreptate, numai un imbecil sau un socialist ar putea gandi altfel. Ah, scuze e acelasi lucru.

Bineinteles, cineva ar putea spune ca si China a semnat acelasi acord ca si celelalte state. Prietene, China o sa semneze orice si o sa faca ce e mai bine pentru ea, adica o sa produca si o sa exporte, e simplu, nu trebuie sa fii geniu ca sa intelegi asta. Trebuie sa fii bine intentionat, daca tii ochii inchisi si urechile astupate, in contrast cu gura larg deschisa, nu ai cum sa pricepi, nu ai cum sa faci ceva bine.

America

America mare din nou?

Nici nu s-a uscat cerneala pe buletinele de vot si Hillary Clinton s-a declarat gata sa lucreze impreuna cu Donald Trump, acelasi om pe care il caracteriza cu foarte putin timp in urma in cuvinte nu prea magulitoare. In principiu nu e bine, decenta si consistenta ideilor trebuie sa existe chiar si la politicieni, dar poate ca daca aceasta colaborare va avea vreodata loc America va avea de castigat.

Daca Hillary Clinton a priceput ca viitorul presedinte a fost ales printr-un proces democratic exista oameni acolo in America pentru care democratia si votul nu inseamna nimic. Hoardele de “sustinatori” democrati iesiti pe strazile americane arata ca democratia este un exercitiu greu, de neinteles pentru vulgul socialist. “F..k Trump”, “K..ll Trump”, “Not my president” au fost sloganuri scandate de demonstrantii violenti care nu vor sa accepte rezultatul votului. Nimic nu e mai abject decat imposibilitatea de a accepta o stare de fapt rezultata in urma unui schimb de idei. Ce vor acesti oameni? Sa schimbe prin violenta presedintele ales? Nu, sunt prea putini, nici nu se pune problema. Ei vor sa fie bagati in seama, nu au nimic de facut, nu trebuie sa munceasca pentru painea de toate zilele si isi inchipuie ca o tara se traduce cu sloganuri. Trump este intr-adevar un pericol pentru acest gen de individ, pentru ca daca macar 25% din ceea ce a promis prinde contur, acesti indivizi vor trebui sa se inghesuie in randul lumii, sa de vina o parte a societatii, sa devina productivi si apreciati. Prosti si nu multi!

Daca gloata violenta poate fi justificata de o prostie colectivizata reactia presei americane si in special a unor ziaristi cu idei comuniste este uluitoare. Ia uitati aici: ”O tragedie sinistră pentru republică, pentru Constituție și un triumf al forțelor, din interiorul sau exteriorul Americii, care susțin autoritarismul, misoginismul și rasismul. Șocanta victorie a lui Trump este un eveniment pur și simplu dezgustător din istoria Statelor Unite și a democrației liberale” scrie un dement, editor la The New Yorker. Sa ne inchipuim un pic ce o fi in capul acestui editor. Probabil se inchipuie vreun cavaler pe un cal alb care lupta pentru “democratia liberala”, adica, cum ar veni la noi in tara pentru “democratia socialista”, fara sa ii treaca nici o clipa prin cap ca deceniile de “democratie socialista” au adus America pe marginea prapastiei. Credeti ca Trump e misogin si rasist? Foarte bine, atunci uitati-va la Bush Jr., Obama si Hillary Clinton si spuneti-mi ca ei nu sunt! Administratia Bush a dat cu batul in balta cu ocazia Kathrina si nu numai. Administratia Obama a angajat oameni strict pe criterii sociale si rasiale (negri fara calificare adecvata). Clinton s-a adresat numai minoritatilor rasiale si sexuale. Pai astia nu sunt rasisti dar Trump e! Prieteni, astia trei sunt mai rasisti decat Trump, trebuie numai sa ridicati capul din pamant ca sa vedeti. Presa americana s-a comportat pueril si imbecil, cu siguranta ca o parte din problemele din strada i se datoreaza. Responsabilitatea cuvantului este ceva ce ar trebui introdus, altfel presa nu mai are rostul, e la fel ca Biblia, minunata, dar plina de minciuni.

Presa a dezamagit, ce sa mai spunem de oamenii la moda? Actori, cantareti, prezentatori, vedete si alte feluri de oameni constant se afla in atentia publicului in special din cauza felului in care arata, a frivolitatii si superficialitatii si nu pentru ca eventual ar avea ceva in cap. Pentru ca nu au. Multi, foarte multi, au spus ca emigreaza daca iese Trump presedinte. Super, a iesit, acum emigrati? Si fratiorilor, daca e sa emigrati nu va ganditi sa fugiti in Canada sau in Europa. Mergeti in Mexic, caci iubiti imigrantii mexicani. Lasati pentru o clipa ipocrizia la o parte si mergeti in sud, in Mexic, acolo unde clima este mai buna si oamenii mai veseli. Ati spus ca nu e bun controlul frontierelor, ca e bine sa se mute Mexicul in State. Nu se mai poate, mergeti voi acolo ca sa dati un exemplu, altfel aratati rau, va vede lumea si goliciunea intelectuala, prostia crasa, caci pielea voastra intima deja nu mai prezinta secrete pentru concetatenii vostri, nu-i asa?

Democratia este un joc al respectului. Eu iti respect opinia, chiar daca nu sunt de acord cu ea, si tu imi respecti opinia, chiar daca nu esti de acord cu ea. Votul pondereaza aceste discrepante, aceste neintelegeri. Daca nu accepti rezultatul votului esti un huligan, un animal care nu isi are locul in societate. Ca o curiozitate, de fapt Hillary Clinton a avut mai multe voturi exprimate decat Trump: 59248278 oameni au votat cu Clinton si numai 59095507 au votat cu Trump. Cu alte cuvinte peste 150000 de voturi mai multe pentru Clinton. Numai ca in State nu castiga cel care are mai multe voturi ci, in fapt, cine castiga mai multi electori. Astea sunt aberatiile votului indirect, care in acest caz il avantajeaza pe Trump. Era evident ca Trump a avut mai putini votanti, pentru el au votat in special albii si persoanele active, pentru Clinton in special negrii si mexicanii si persoanele aflate intr-un sistem de invatamant sau pe acolo. Ma rog sa fie la ei acolo, divizarea asta a societatii americane nu face bine nimanui.

America

Frumos visul american, dar…

Asa cum ne asteptam Donald Trump a castigat pana la urma alegerile din SUA, asta nu inseamna ca va fi neaparat si presedinte. Oricum, precum spuneam cu ceva vreme in urma, ar fi fost cumplit sa castige Hillary Clinton, indiferent de ca trambiteaza presa socialista din toata lumea. Si ca veni vorba de presa, ati observat schimbarea totala de directie a extrem de onestilor ziaristi damboviteni? In decurs de 4-5 ore au trecut cu arme si bagaje din tabara de sustinatori-dezinformatori-perietori ai lui Clinton in tabara de lingusitori ai lui Trump. Dezgustator, lipsa totala de coloana vertebrala, dar nici nu ne asteptam mai mult, sa fim seriosi. Nu despre asta vroiam sa scriu, doar notam, in naivitatea mea credeam ca sunt prosti, acum constat ca avem de fapt niste ziaristi hoti.

O mica nota despre sintagma “ar fi fost cumplit sa castige Hillary Clinton”. Unii ar putea spune ca este o remarca sexista. Sunt prosti, ar trebui sa taca. Presedintele trebuie sa indeplineasca cateva conditii cumulative care privesc caracterul sau printre care onestitate, respect (pentru cetatean), umilinta (fata de natiune), luciditate, atasament fata valorile nationale si alte multe dintre care unele excentrice sau blamate de societatea contemporana. Hillary Clinton nu indeplineste niciuna dintre aceste conditii, spre deosebire de sotul ei care probabil a fost unul dintre cei mai mari presedinti americani. Ah, o secunda, nici Donald Trump nu indeplineste toate aceste conditii, sau nu le indeplineste in totalitate. Dar avem o conjuntura favorabila lui Trump, sa discutam un pic despre asta.

Evident, lumea a votat masiv impotriva lui Clinton, altfel nu ajungea Trump presedinte in vecii vecilor. Cam cum am ales noi presedintele votand impotriva lui Ponta, cam asa au facut si ei. Sa speram ca nu o sa pice din lac in put, asa cum am facut noi. Indiferent de motivatia votului, cetateanul american a jucat o carte interesanta, caci Donald Trump nu a oferit garantii, nu a avut atuuri, a fost bataia de joc a presei, a ajuns carpa de sters pe jos a Internetului, dar a dat dovada de un bun simt pe care Clinton nu l-a aratat. Nu a sfidat, nu a dat peste nas, nu a mintit evident si nu a apasat prea tare pe pedala fricii. Nu a apelat la prostie prea mult, nu a fost mai demagog decat Clinton si asta probabil a dat bine. Ma rog, nu s-a comportat prea inteligent, dar putem sa ne gandim ca e doar prost nu si rau intentionat.

Este insa si un alt aspect pe care ar trebui sa il luam in seama. Lumea s-a cam plictisit peste tot de tembelismele socialiste. Guvernarea socialista vine cu niste costuri pentru cetatean, concretizate in impozite mai mari, taxe mai numeroase, scaderea veniturilor si a calitatii vietii, si da, alterarea compozitiei sociale, atat datorita imigratiei cat si datorita conditiilor economice, de scolarizare si a presiunii media. Ceea ce se petrece cu imigratia in Europa se petrece la un nivel mai scazut si in America, si asta va duce, daca nu suntem atenti la saracie si in ultima instanta la razboaie civile, razboaie ce vor fi alimentate de falimentele statelor. Apocaliptic, nu? Mda, din nefericire, va fi, asteptati, vedeti si trageti concluzii. Ma rog, poate ne vindecam odata de plaga socialismului, altfel nu mai dureaza mult. Nivelul de trai in Europa se deterioreaza pe zi ce trece, cu cauze pe care guvernele le ascund cu dibacie si violenta, promovand legi direct indreptate impotriva intereselor cetateanului si a libertatilor sale.

Sunt curios daca Trump o sa faca ceva din ceea ce a promis. Probabil ca nu, probabil ca nu va reusi sau poate ca nici nu isi propune. In plus nici Clinton nu ar fi pus in practica aberatiile pe care le striga in gura mare (a place for everyone, economy for everyone, Americans inherently racist and so on).Presedintele are rolul lui, sa serveasca natiunea si nici unul din astia doi nu pare capabil de asa ceva. Pana una-alta sa ne bucuram pentru Trump si pentru Americani.

Romania

Sa traiti, Majestate!

Astazi Regele Mihai a implinit 95 ani. Presa a scris suficient despre semnificatia evenimentului, nu mai e cazul sa discutam despre ceva evident, ceva destul de popularizat, oricum. As vrea insa sa il citez pe Regele Mihai: „Cele mai importante lucruri de dobândit, după libertate şi democraţie, sunt identitatea si demnitatea” (Regele Mihai, 25 octombrie 2011). Sa ne intelegem bine, in Romania libertatea si dmocratia sunt, in felul lor mioritic, bine inradacinate la noi in tara la nivelul anului 2011. A le pune in discutie ar insemna sa rascolim lucruri despre care nu ar trebui sa mai vorbim inainte de a ne dobandi celelalte doua lucruri despre care ne vorbea Regele Mihai: identitatea si demnitatea, precum si depre precedenta si relatiile dintre ele.

Identitatea este un exemplu clasic de cuvant folosit pana la uzura, pana la desfiintare si pierderea semnificatiei, de obicei in context cu mult in afara intelesului natural al limbii vorbite. Adica in afara intelesului dat de DEX: “IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité” . Extraordinar, dar nici o legatura cu genul de identitate la care se referea Regele Mihai, identitate care ne lipseste noua si pe care nu stiu cand vom mai fi in stare sa o dobandim. Sau daca vom mai fi in stare sa o dobandim vreodata. Identitatea nationala (caci nu despre cartea de identitate vorbim aici) este o sintagma echivalenta, sau cel putin in stransa legatura cu un anumit gen de sentiment national sau de constiinta nationala, care se refera la sentimentul afectiv de apartenenta a unei persoane la o entitate nationala (natiune, stat national) sau la un popor. OK, in mare identitatea nationala nu este un concept definit exact, si mai rau decat atat, este o notiune care a variat semnificativ de-a lungul timpului, avand rand pe rand variante care tind toate sa ofere individului o relatie confortabila cu indivizi asemenea lui, care tind sa faca din individ parte a unei comunitati extinse, comunitate din care fac parte indivizi cunoscuti, putini, si indivizi necunoscuti, foarte multi. Cunoscuti sau necunoscuti nu conteaza, in principiu indivizii respectivi sunt in mare toti la fel, animati de aceleasi interese, cu aceleasi traditii, cunostinte, concepte si reactii. In Romania acum.., nu prea mai avem identitate, pe de o parte datorita unor influente istorice, pe de alta parte din cauza unor influente politice nefaste care apar din spatiul european. Regele Mihai nu a avut niciodata interesul sa ne sfatuiasca gresit. Europa are, Europa lupta pe toate caile impotriva identitatii noastre, si nu numai, chiar impotriva identitatii europene, cu o tenacitate data numai de prostia colectiva a clasei politice. Ascultati-l pe Rege si nu pe politicienii straini, caci fara identitate nu vom obtine niciodata ce-a de a doua chestie care ne lipseste: demnitatea.

Despre demnitate DEX-ul ne ofera, ca de multe alte dati, o capcana: “DEMNITÁTE, (2) demnități, s. f. 1. Calitatea de a fi demn, atitudine demnă (2); autoritate morală, prestigiu.” Extraordinar! Haideti sa vedem ce inseamna a fi demn. Dupa DEX: “DEMN, -Ă, demni, -e, adj. 1. Vrednic (de…). ♦ Capabil, destoinic. 2. Care impune respect; respectabil; rezervat, sobru. – Din lat. dignus”. Ei aici vine problema, demnitatea vine la pachet cu atitudinea morala, cu respectul, cu capacitatea si destoinicia. Nu a unuia singur, ci a tuturor! A tuturor celor asemenea, a tuturor celor care si-au castigat si asumat o identitate, care fac parte activa dintr-o natiune, dintr-un popor, care se ridica deasupra conceptului de populatie, gloata, cireada si pun umarul la actiunea colectiva a unei natiuni, in interes propriu, acum si in viitor.

Sa traiti, Majestate!

Scoala

Statutul elevului

In sfarsit, dupa multa asteptare, a intrat in vigoare statutul elevului. Varianta finala nu am citit-o inca, dar ultima varianta de proiect este aici: https://www.edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Dezbatere-Publica/2016/Proiect%20Statutul%20elevului%20(2).pdf . Cred ca este si varianta finala, nu cred ca s-a mai schimbat ceva.

Ca o nota de inceput, o parte (cea mai mare parte) dintre prevederile Statutului se mai gasesc si prin alte documente, probabil ca acest Statut le inlocuieste, ma rog in functie de precedenta legala. Nu cred ca e rau, cred ca e absolut normal.

Din cate vad eu, Statutul elevului are parti bune si parti rele, nu stiu daca mai multe rele sau mai multe bune, dar nici nu are importanta. Cea mai buna parte in aceasta afacere este aceea ca, in sfarsit, Statutul Elevului este in sfarsit aici, este un document care va sta la baza Regulamentelor interne scolare, deci, in mare, ar trebui sa avem cel putin un document solid opozabil legal fantasmelor “comunitatilor scolare”, pentru ca, nu-i asa, unde-i lege nu-i tocmeala!

Alte parti bune ar fi, in primul rand, obligativitatea elevului de a invata (cu totii tragem speranta ca nu vom mai auzi de acum inainte in scoala “Nu invat pentru ca nu vreau si nu ma poti obliga!), participarea benevola la concursurile scolare (m-am saturat sa tot aud “eu nu stiam, dar m-a obligat profa sa ma duc”), posibilitatea de acces in scoala si salile de clasa fara uniforma, chiar daca aceasta este obligatorie (pentru ca, nu-i asa, nu este obligatoriu ca scolile noastre sa arate ca scoala de chelneri), dreptul de a intrerupe/relua studiile si de a beneficia de transfer, precum si obligativitatea scolii de a emite documente de studii la cerere. Mai sunt si alte cateva chestii, cele mai multe fiind preluate de prin alte parti, dar sunt bune, e bine, acum sa vedem un pic si de cele rele.

Prima si cea mai socanta este prevederea de “nediscriminare pe baza de capacitate intelectuala”. Adica, ca sa fie mai clar pentru toata lumea, nu poti sa faci clase de destepti si clase de prosti, nu se poate e interzis, chiar daca e in interesul scolii. De asemenea, daca ar fi sa ne luam dupa litera regulamentului, nici clasele speciale nu ar mai fi posibil a fi organizate, dar aici trebuie sa asteptam si sa vedem ce se intampla. In fine, e o prevedere stupida si ar trebui sa dispara, e normal sa incerci sa faci clase cu copii cam de aceeasi valoare, altfel profesorii nu isi pot tine orele cum trebuie, cei destepti nu se pot afirma si cei prosti nu pot tine pasul. Deci, un pic de discriminare ar prinde bine, chiar daca i-ar face pe unii tafnosi, caci ar face bine si elevului, indiferent de nivelul lui, si scolii.

Statutul elevului este neclar si nociv si in privirea numarului de ore pe care elevii trebuie sa le petreaca in scoala. Ca sa fie clar, eu, si nici ceilalti colegi ai mei din asociatie, nu sunt de acord ca elevii, de orice varsta, sa petreaca mai mult de sase ore pe zi in scoala. Sase, e si asa mult, pentru ca un adult roman petrece maxim opt ore pe zi la munca si chiar si asa se plange ca munceste cam mult. Un francez francez petrece la munca sapte ore pe zi, din care munceste cinci, si chiar si asa, face greva, manifestatii, spune ca e extenuat si exploatat. Pai si un copil, un elev, conform statutului petrece sapte ore la scoala cu drept de prelungire? De ce? E supercopil? El nu oboseste, nu e exploatat? Exista case unde copiii mucesc la scoala mai mult decat parintii la munca si pentru ce? Haideti sa ne intelegem bine, elevul trebuie sa invete, de aia merge la scoala, e treaba lui, e meseria lui, dar in Romania scoala se face prosteste, mult si fara rost, fara creier si fara viziune, nenorocind generatii de copii in loc sa ii destepte. Detalii!

Contestarea notelor este iarasi o chestiune ciudata, asa cum este ea trecuta in statut nu e bine. E corect ca elevii sa poata contesta notele si sa poata cere reevaluarea lucrarilor scrise. Asa cum se face prin statut insa nu e bine, e gresit, aici ar trebui revizuit.

Una peste alta, de statutul asta vom mai vorbi, nu e rau ca a aparut, dar ar mai trebui umblat un pic la el, ar fi multe de spus, mai discutam!

Sfarsit

Despre cum sa ne dam singuri cu…

Din SUA primim o stire prosteasca, dar oarecum asteptata: Partidul Republican a hotarat sa isi faulteze propriul candidat mai mult decat pana acum, mai direct decat era cazul si mai subtil decat merita electoratul: http://www.mediafax.ro/externe/evan-mcmullin-un-consultant-politic-republican-candideaza-ca-independent-la-presedintia-sua-15554405 . Pe scurt, un alt membru al Partidului Republican a decis sa candideze la functia de presedinte, evident nu o pote face din partea PR, pentru ca acestia au alt candidat, asa ca s-a hotarat sa candideze independent. Independent, dar romaneste, pe spinarea electoratului Republican, astfel incat sa favorizeze candidatul democrat, caci pericolul sa castige candidatul propriu e prea mare.

Motivatia sa este stupida, in esenta nu ii convine candidatul republican si crede ca e mai destept, ca poate face mai mult, ca republicanii dezamagiti (atentie, nu electoratul dezamagit, ci republicanii dezamagiti) il vor vota si asa mai departe. Acum, sistemul de vot american nu ii da nici o sansa, asta e clar, dar in aceeasi masura sistemul de vot american ii permite sa fure din voturile candidatului desemnat. Nu e corect, e clar ca inseamna blat cu adversarul, dar pana la urma pare sustinut de partid, care nu s-a delimitat de el, nu l-a exclus (asa cum s-ar fi intamplat in orice partid), nu si-a sustinut propriul candidat impotriva tuturor, asa cum se cuvenea. In fine, viitorul apropiat ne va dovedi cate parale face si cat este de apreciat de electoratul republican, ceea ce este insa de notat este absurdul situatiei, interesul personal care trece inaintea interesului partidului, orgoliul nemasurat care dezbina oameni si schilodeste politici.

Asta nu este tot. SUA au in esenta aproximativ trei sute douazeci de milioane de locuitori (foarte neclar numarul exact, o mare tampenie si aici) si din aceste trei sute douazeci de milioane s-au gasit sa candideze doi tampiti si un oligofren. Nu mai existau in SUA alti oameni, inregimentati politic sau nu, care sa candideze, care sa fie mai adecvati pentru postul de presedinte decat mascaricii astia doi. Trei acum. Ca iese unul sau altul pentru mine e tot una, pentru SUA nu. Lumea crede ca imi place de Trump. Nu imi place atat de mult, e prostut, dar nu imi place deloc de Clinton, e si proasta si mincinoasa, si orgolioasa si fara coloana, total opus fata de sotul ei. Bill Clinton a fost ultimul presedinte cu creier, ma intreb cum de nevasta-sa e atat de diferita. Sincer, poate Trump nu ar fi cel mai bun presedinte pentru SUA, sigur nu este, dar Clinton o sa fie un dezastru, si nu e vorba de un sughit, pe termen lung e vorba de faliment, de miscari civile si de arsenal nuclear cazut pe mana cui nu trebuie. Cam asta este miza, nu vize pentru cativa mexicani, nu un gard la granita cu Mexicul, pe care oricum si democratii il au in vedere, numai ca nu guita asa de tare. Nasol, viitorul marilor state pare sumbru, o sa fie rau, dar sa speram ca alte tari se vor ridica si vor reusi sa tina omenirea pe linia de plutire.

Religie

Turcia vs. UE

Cancelarul austriac a solicitat Uniunii Europene să încheie negocierile de aderare a Turciei la Blocul Comunitar: http://www.mediafax.ro/externe/cancelarul-austriei-cere-uniunii-europene-sa-incheie-negocierile-de-aderare-a-turciei-la-blocul-comunitar-15550258 . De la bun inceput intrebarea fost: Ce sa caute Turcia in UE? Cum stia toata lumea, cum a scris de multa vreme presa, ma rog, o parte a presei, Turcia este o tara interesanta, cu o cultura veche si cu o religie raspandita, practicata si importanta pentru turci, o tara care inca tine la istoria indepartata si care pretuieste mai mult decat noi anumite traditii. Deci, pe scurt, turcii sunt OK, dar sunt diferiti de noi. Ce surpriza!

Mustafa Kemal Atatürk a fost un ofiter in armata turca, care a trait intre 19 mai 1881 si 10 noiembrie 1938. A fost primul presedinte al Turciei si “Atatürk” inseamna “tatal turcilor” un nume interzis prin lege oricarui turc in a-l mai purta. Wow! Tare, nu? Stiti de ce? Pentru ca inainte de Primul Razboi Mondial Turcia nu exista. Exista Imperiul Otoman, dar teapa, Imperiul Otoman a mancat bataie in Primul Raboi. Armata a stabilit un guvern provizoriu si, sub conducerea lui Atatürk a purtat un razboi de independenta, impotriva Puterilor Aliate sa fie clar, adica, in principal, impotriva Imperiului Britanic, Republicii Franceza, Italiei, Japoniei, Belgia, Grecia si altii mai marunti. Si ce sa vezi, turcii au castigat, surprinzator, dar au castigat. Ce-i mai surprinzator abia acum urmeaza: Atatürk nu s-a inscaunat un nou tip de sultan ci, impreuna cu guvernul pe care il conducea, a stabilit un program de reforme politice, economice si culturale din care a rezultat Turcia moderna, laica si puternica. Nu cred ca a fost usor, a facut mii de scoli (educatie, ce ziceti de asta), a dat drepturi politice egale femeilor, a scazut impozitele (hah? da’ de asta ce ziceti) si alte chestii de genul care par prostii pentru politicienii europeni dar care in esenta cladesc natiuni. Ah, da, si a insistat pe identitatea turca. Identitate si uniune pentru toti turcii. Identitate in primul rand. Fosrte important.

Bun, si a iesit Turcia moderna. Tot timpul asta in care Atatürk a muncit Europa se uita tampita cum o Turcie puternica se nastea. De frica, atentie, numai de frica, dupa multi ani, Europa s-a gandit sa integreze Turcia. Proasta idee, pentru ca mostenirea lui Atatürk era inca foarte vie la acea vreme. Numai ca Atatürk nu era prost, ii stia pe turci si isi cunostea opera. Ca urmare statul turc nu a fost o copie a statelor europene, a fost gandit intr-un anumit fel si probabil ca ar fi functionat bine daca nu si-ar fi bagat coada (ca sa nu zic altceva) Europa. Statul turc avea un mecanism intern care ii mentinea stabilitatea si coeziunea: armata turca. Si multa vreme armata turca a fost puternica si fidela lui Atatürk si si-a facut datoria si totul a mers de minune. Si apoi si-a bagat coada Europa si in buna masura si America si acum Turcia a cazut in plasa unui nou tip de sultan. Cand coeziunea armatei a scazut, cand prezenta ei in guvern a fost inlocuita de o marioneta politica, in clipa in care armata a fost mancata de religie si de politica, un nou tip de sultan, un dictator a aparut in Turcia. Lovitura de stat esuata era pentru mentinerea statului laic, pentru mentinerea democratiei si nu pentru distrugerea ei. A fost pentru cinstirea memoriei lui Atatürk si nu pentru abaterea de la principiile sale.

Si, ca de obicei, Europa nu este in stare sa faca nimic, nu este in stare sa gandeasca, nu este in stare sa actioneze. SUA, surprinzator, se balbaie si mai tare. Cam atat despre asta, si de acesta data Eurpa se misca greu, face jocul unui dictator, lasa un stat islamic sa se dezvolte la granitele sale, provoaca cu inconstienta instabilitate in regiune. Nasol, pacat ca e asa de mic Pamantul!

Cersit

Si se termina era Obama…

… dar nu oricum, cu cantec! Domnul presedinte Obama tocmai a semnat autorizatia privind modernizarea arsenalului nuclear al SUA, pe termen lung, bineinteles. Tinand cont de situatia din Europa, evolutia evenimentelor din Turcia si de iritarea calculata de o aroganta imbecila a Rusiei cred ca presedintele american a mutat gresit. Mai mult decat atat, americanii (si nu numai cei cu cetatenie de o viata :)) ) urmeaza sa voteze in curand si saracii trebuie sa aleaga intre Donald trump si Hillary Clinton, o varianta proasta si o varianta mult mai proasta, dar oricare varianta ar iesi va trebuisa traiasca si sa “domneasca” cu greselile lui Obama.

Obama a fost ales ca un fel de Robin Hood si apoi reales ca varianta mai putin proasta, a fost fata cu care se obisnuisera oamenii. Si totusi s-a dovedit o varianta proasta. Populatia neagra a SUA spera sa se imbogateasca in mandatul lui Obama. Normal, nu s-a intamplat acest lucru. Mai mult decat atat, se pare ca in realitate populatia neagra a saracit si mai mult, dar sincer acest lucru era de asteptat si nu se datoreaza lui Obama ci modului in care aceasta populatie neagra priveste viata si rolul statului. Si odata cu populatia neagra au saracit toate celelalte componente sociale (usor) sarace ale SUA: populatia hispanica, populatia chineza, indienii, inuitii etc. Mama ce amestecati sunt astia! Povestea asta cu saracitul reiese din cifre, din studii si statistici, nu este o impresie. Este adevarat ca rata soajului a scazut cumva, nu semnificativ, dar a scazut. Ce e rau cu somajul insa este ca statisticile sunt facute ca si la noi, pe cetatenii inregistrati si nu in functie de participarea la piata muncii. In timpul mandatului lui Obama participarea populatiei, in special sarace, la piata muncii a scazut, dar asta era de asteptat, pentru astea sunt ajutoarele socialiste platite din banii contribuabililor, nu? Ce conteaza insa rata somajului cand fiecare ceattean sarac este din ce in ce mai sarac? Bineinteles, America (SUA) nu inseamna numai populatie saraca. America este reprezentata in primul rand de clasa de mijloc, acei oameni care nu sunt nici bogati, nici saraci, au o calificare, muncesc, au proprietati si platesc impozite. Ce sa vezi, si clasa de mijloc a saracit, in special din cauza cresterii impozitelor pe acest sector. Ca si in Europa, si in America, clasa de mijloc este iubita de fisc pentru ca isi plateste impozitele, iubita de guvern pentru ca poate plati mai multe impozite, urata de clasa politica pentru ca este greu manipulabila si nu joaca dupa lozincile socialiste, si de asemenea urata de clasa saraca pentru ca nu munceste mai mult dar in egala masura si de clasa bogata pentru ca nu este saraca. Tinand cont ca majoritatea oamenilor din SUA au saracit ne putem inchipui ca si bogatii au saracit intr-o oarecare masura sau cel putin averea lor s-a mai diminuat un pic. Ce surpriza, nu! Bogatii Americii sunt din ce in ce mai bogati si asta pentru ca, desi economia merge prost spre dezastruos, guvernul Obama a micsorat impozitele petru bogati, reducand presiunea fiscala asupra lor si determinand un surplus de prosperitate pentru clasa bogata. Asta nu e neaparat rau, dar bogatii trebuie sa se imbogateasca cand merge economia, nu cand nu merge. Ca si saracii de altfel.

Atunci Obama, ales pe baza platformei sale socialiste, candidat al unui partid socialist, a avut un guvern si o guvernare socialista? El probabil zice ca da, eu zic categoric nu! A avut un guvern de prosteala timp de opt ani, un guvern care nu a facut mai nimic pentru oamenii saraci si care a facut tot posibilul sa aduca si mai multi saraci in SUA, saraci care sa voteze pentru totdeauna partidul lor socialist. Suna rau, nu? E chiar si mai rau. Guvernul Obama se lauda cu casatoriile gay. In afara de oribilitatea si hidosenia situatiei, trebuie sa tinem cont ca guvernul se impauneaza degeaba, casatoria gay a fost decisa in justitie si nu de guvern, guvernul nu a avut apropae nici o contributie. De asemenea guvernul Obama se mai lauda si cu Obamacare. Obamacare (the Affordable Care Act) nu ar fi un lucru rau, caci ar asigura accesul la asistenta medicala pentru virtual toti americanii. Partea proasta insa este ca aceasta lege pe de o parte aduce impozite suplimentare pentru clasa de mijloc si, mai rau decat atat, aduce o scadere a calitatii serviciilor medicale, scadere de care vor “beneficia” toti americanii. Si, cumplit de rau, Obamacare a adus alte probleme intre paturile sociale, probleme care se vor acutiza in viitor.

Ah, nu vreau sa imi mai aduc aminte, Obama a castigat premiul Nobel pentru Pace pentru ca e negru! Minunat presedinte! A castigat premiul Nobel pentru Pace cam in acelasi timp in care a purtat razboaie in Afganistan, Irak, Pakistan, Somalia, Yemen, Libia si Siria. De fapt Obama este in mare parte vinovat (si aliatii sai europeni alaturi de el) pentru situatia in care ne gasim acum cu lumea musulmana, pentru intarirea peste masura a ISIS si pentru instaurarea terorismului islamic in Europa. Rusia a fost zgandarita cu batul de la Washington peste masura, acum Obama ignora faptul ca Rusia s-ar putea sa apuce celalalt capat al batului. Si nu numai Rusia, Obama a reusit sa enerveze multe state, printre care China si Turcia, state care au beneficiat din plin in trecut de politicile americane si care ar fi trebuit sa ramana acolo, aliate sau cel putin neutre. Din punct de vedere al politicii exterme guvernul Obama a fost o mizerie.

Sa ne aducem un pic aminte de un articol pe care l-am scris pe vremea cand Obama era ales pentru prima oara. Spuneam atunci ca Obama nu va fi presedintele pe care americanii l-au votat, va fi sluga oamenilr care l-au creat. Am avut dreptate sau nu?

Scoala

Elevi exceptionali

Invatamantul romanesc o duce rau, foarte rau. Marea majoritate a elevilor nu reusesc sa isi insuseasca materia predata. Acest lucru se observa cu ochiul liber la concursurile scolare, acolo unde numai o mana de elevi reusesc sa faca performanta. Majoritatea profesorilor dau note ponderate de nivelul clasei, invatamantul romanesc nu a reusit sa impuna un nivel de referinta. Mai mult decat atat, foarte multi profesori vorbesc prost, scriu prost si nu detin decat vagi cunostinte din materia pe care o predau, mereu aceeasi in principiu. De chemare si talent nici nu mai vorbim, pentru cei mai multi postul de profesor este un serviciu de bugetar, un loc din care se pleaca greu pentru ca nu necesita performanta. In fine, se pot scrie multe lucruri critice, dar partile bune trebuie sa le scoatem in evidenta si sa le dam de exemplu, poate candva le vor urma si altii.

Elevii romani care au participat la Olimpiada Internationala de Chimie au obtinut locul doi pe natiuni (dupa China, normal) – http://www.mediafax.ro/social/olimpiada-internationala-de-chimie-olimpicii-romani-au-luat-trei-medalii-de-aur-si-una-de-argint-15547050. Incredibil aproape, tinand seama de starea generala a invatamantului. Trei medalii de aur si una de argint, plus un loc unu la individual nu vin usor, elevii au muncit, s-au antrenat, cineva a muncit, i-a antrenat.

Din puctul meu de vedere performanta lor este individuala si invatamantul romanesc nu are dreptul sa le-o fure, sa se mandreasca cu ea. Din contra, vad ca presa a scris foarte putin, numele lor nu apar pe nicaieri, performanta lor nu este explicata, analizata si laudata pe nicaieri. Prieteni, acesti elevi ar trebui cinstiti la fel ca sportivii de performanta care au castigat medalii la Olimpiada. Sportivii primesc laude, apar la TV, sunt decorati de presedinte. De ce? Pentru ca au castigat, au fost cei mai buni, undeva unde foarte putini reusesc. Acesti elevi de asemenea, au fost cei mai buni acolo unde multi nu cunosc nici abc-ul. Si totusi de ei nu pomeneste nimeni. De aceea merge prost invatamantul romanesc, pentru ca cei ce il conduc sunt invidiosi, prosti si rau intentionati. Altfel ar fi simplu, dar nu e cazul.