All posts by de_mihai

Angajatii si Facebook-ul

Am citit de curand urmatorul articol: http://www.ziare.com/facebook/utilizatori/motivul-pentru-care-tot-mai-multi-tineri-parasesc-locul-de-munca-1280725
Citez din interiorul articolului: Din ce in ce mai multi tineri prefera sa aiba acces nelimitat la retele sociale precum Facebook la locul de munca, acesta fiind unul dintre cele mai importante criterii dupa care se ghideaza in momentul in care decid sa isi schimbe jobul.
“Tinerii au nevoie de un loc de munca actual sau potential care sa nu le interzica accesul la social media (retele sociale – n.red). Daca exista reguli in firma care pun bariere in comunicare, mai devreme sau mai tarziu tinerii vor fi determinati sa plece. Pentru generatia Y (persoanele cu varste cuprinse intre 20 si 35 de ani – n.red.) comunicarea informala, neprogramata si de scurta durata este parte din viata lor.
Se trezesc dimineata si schimba mesaje pe retelele de socializare din ora in ora. Cand nu pot avea acest lucru, jobul intra in contradictie cu stilul lor de lucru”, a opinat Valentin Petrof, country manager al firmei de recrutare si munca temporara ManpowerGroup Romania, potrivit Ziarul Financiar.
El sustine ca exista din ce in ce mai multe cazuri in care tinerii isi aleg un loc de munca ghidandu-se dupa atmosfera relaxanta sau dupa cele mai noi tehnologii pe care le pune la dispozitie firma respectiva.
Mai mult, generatia Y apreciaza atat de mult accesul la retele sociale incat a devenit un criteriu in procesul de selectie a unui job si un motiv pentru a pleca dintr-o companie.
In consecinta, managerii trebuie sa gaseasca noi metode pentru a le satisface aceasta cerinta.
Producatorul de conserve din Sibiu Scandia Food a luat in serios sarcina si a creat o pagina de Facebook personala unde unii dintre angajati au de indeplinit diferite sarcini in zona de promovare si vizibilitate a organizatiei.

Ce e gresit aici?
Articolul de fata, ca majoritatea articolelor aparute in presa romaneasca, preia un fapt cotidian nefericit si il ridica la gradul de model de urmat, il generalizeaza la nivelul unei paturi sociale si incearca sa speculeze farama de senzational pe care faptul cotidian o gazduieste pentru agravarea unor boli sociale scapate de sub control. Practic, articolul de fata promoveaza urmatoarele idei conflictuale cu etica la locul de munca:
– socializarea prin mijloace electronice mai importanta decat munca depusa pentru castigarea existentei
– locul de munca trebuie sa aiba o atmosfera relaxanta si nu o atmosfera creativa/productiva/serioasa/orientata catre munca
– exista alte criterii, in afara de cele profesionale in alegerea unui loc de munca
– tinerii sunt dependenti de anumite tipuri moderne de comunicare si socializare
– angajatorii se vor modela dupa aceste cerinte ale tinerilor
– tinerii angajati si angajatorii se plaseaza pe pozitii antagoniste
Din punctul meu de vedere, munca in societatea romaneasca actuala ocupa un loc periferic tuturor celorlalte activitati si, fara indoiala, noile generatii ce urmeaza sa se incadreze in campul muncii acorda din ce in ce mai putina importanta actului muncii in sine. Si, bineinteles, nu ma refer numai la munca considerata activitate productiva, dar si la tipurile de munca ce trebuie depuse de tineri pentru atingerea unei maturitati sociale necesare la varsta adulta: munca depusa in procesul de invatare si instruire pentru o profesie, munca depusa pentru intr-ajutorarea anumitor membri ai societatii sau varstnicilor, munca depusa pentru co-educatia fratilor si surorilor mai mici, munca in cadrul activitatilor extrascolare, si asa mai departe. Faptul ca munca nu mai intereseaza tanara generatie are, bineinteles, o multitudine de cauze complexe, dar una dintre cauze este fara indoiala modul in care sursele de informatii prezinta relatia societaii cu munca. Din nefericire, calea usoara, castigul rapid, pierderea timpului, obraznicia si nesimtirea sunt modelele promovate de televiziunile din Romania si aceste concepte sunt foarte atragatoare pentru tanarul aflat in cautarea unei modalitati de a-si castiga painea zilei de maine. Nu numai ca nu au in societate modele care sa contracareze aceste tendinta, dar, din nefericire, modelele gresite promovate de ziare si televiziuni sunt insotite de o abundenta materiala care sugereaza faptul ca exista multe cai mai usoare, mai accesibile si mai sigure de a castiga bani decat munca.
O intrebare interesanta este de ce tinerii candidati la un loc de munca ar fi dependenti de socializarea electronica si mai mult, de ce ar considera socializarea prin mijloace electronice mai importanta decat munca depusa pentru castigarea existentei. Socializarea prin intermediul Internetului a devenit int-adevar o activitate practicata de o mare parte din populatia tarii, ca o activitate recreativa si oarecum lipsita de responsabilitate. Exista si cazuri extreme, in care anumiti subiecti sunt tratati pentru dependenta de Internet si socializare electronica in primele clinici specializate. Insa de aici si pana la a generaliza aceasta dependenta la generatiile intre 20 si 35 de ani este cu siguranta o greseala grosolana, efectuata cu buna stiinta si cu rea intentie de catre autorul articolului. Desi reaua intentie este mai greu de demonstrat, greseala in sine este destul de evidenta, afirmatiile autorului articolului nefiind sustinute sau argumentate de niciun fel de studiu sau citatii. Faptul ca socializarea prin mijloace electronice este considerata mai importanta decat munca depusa pentru castigarea existentei este cu siguranta optiunea personala a autorului articolului, neexistand nicio dovada a faptului ca, odata inregistrati in campul muncii, tinerii angajati si-ar neglija indatoririle de serviciu in favoarea comunicarii electronice si nici a faptului ca, odata castigat un loc de munca stabil, acesta ar fi schimbat in favoarea unui loc de munca cu acces la Facebook. Exista, bineinteles, si problema citarii managerului unei firme de recrutare. Sincer, dorinta de reclama, opinia personala si necesitatea de senzational nu sunt dovezi stiintifice.
O idee interesanta a articolului este aceea ca locul de munca trebuie sa aiba o atmosfera relaxanta si nu o atmosfera creativa/productiva/serioasa/orientata catre munca. Cu alte cuvinte, locul de munca este direct responsabil de o parte din relaxarea zilnica a subiectului, cel putin o parte din timpul sau de munca fiind destinat relaxarii. Nu, dupa parerea mea locul de munca trebuie sa creeze un mediu propice pentru angajat, astfel incat acesta sa obtina productivitatea maxima de care este capabil. In niciun caz productivitatea maxima nu se poate obtine alocand o parte din ziua de munca relaxarii. Bineinteles, relaxarea la locul de munca poate produce lipsa cronica de productivitate (cazul liniilor de asamblare), accidente de munca (linii de productie, constructii), tensiuni in cadrul echipei (mine, cariere, medicina), poate conduce la diminuarea veniturilor personale sau ale companiei si poate conduce, in ultima instanta, catre concediere sau faliment, aspecte importante neglijate de autorul articolului.
Referitor la alegerea unui loc de munca, principalul criteriu de alegere trebuie sa fie maximizarea venitului obtinut in urma unei activitati obtinute la locul de munca. Pot exista si multe alte criterii adiacente: posibilitati de promovare, cheltuieli adiacente, venituri adiacente, pachete conjuncturale de beneficii etc. Toate acestea sunt argumente de natura profesionala. Jocul pe Internet nu poate crea un criteriu pentru alegerea unui loc de munca.
Ideea ca angajatorul se va mula dupa cerintele tinerilor candidati este nociva, atat pentru angajatori, cat si pentru candidati. Exista domenii in care munca inca nu poate fi organizata altfel decat in cel mai clasic mod, generat de Revolutia Industriala si perpetuat inca de atunci. Exista locuri de munca care s-au putut organiza intr-un mod mai modern si, in general, in aceste domenii angajatii au fost inlocuiti in mare parte cu masini. Angajatorul nu o sa riste niciodare stabilitatea economica a intreprinderii sale pentru mofturile unuia sau altuia dintre angajati. Si chiar daca acesti angajati sunt o intreaga generatie, exista multe solutii sociale de a conduce o afacere in mod profitabil in loc de a angaja tineri preocupati de distractia la locul de munca in locul productivitatii.
Dintre toate tampeniile debitate de autorul articolului, cea mai cumplita idee este aceea ca tinerii angajati si angajatorii se plaseaza pe pozitii antagoniste. Din experienta proprie si din experienta multor altor angajatori, va spun ca nimic nu este mai placut intr-o firma decat de a avea angajati tineri. Angajatii tineri intineresc atat compania in sine cat si pe ceilalti angajati. Ideile, vigoarea, receptivitatea si reactivitatea unui angajat tanar sunt un plus mare pentru firma in care lucreaza. Ideile comuniste sunt, insa, foarte la moda in presa romana, tanara generatie ce isi cauta acum de lucru va fi poate prima generatie ce nu este bolnava de comunism.

Unii sunt preocupati de educatie

Guvernul britanic a anuntat de curand ca va importa profesori din China in cadrul unui program cu scopul declarat de a ridica standardele de invatamant in scolile britanice de stat. Profesorii chinezi, in numar de saizeci, vor trebui sa formeze profesori britanici pentru aplicarea metodelor de invatamant chinezesti in scolile britanice. Este vorba deocamdata numai de matematica, guvernul britanic apreciind faptul ca elevii britanici se afla mult in urma elevilor asiatici in privinta cunostintelor acumulate.
Pentru o tara europeana atitudinea guvernului britanic pare ciudata si extremista, dar din punctul meu de vedere este o atitudine mai mult decat corecta, si exista mai multe argumente pentru acest punct de vedere. Guvernul britanic a avut luciditatea sa faca o analiza reala a situatiei din invatamant, o analiza comparativa, si nu a ascuns rezultatele ci, din contra, s-a hotarat sa ia masuri pentru corectarea situatiei. Este o atitudine atipica pentru un guvern european si faptul ca s-au hotarat sa ia masuri reale, care sa conduca la rezultate palpabile, ne indica un fel de disperare, pozitiva insa. Spre comparatie, guvernul Romaniei, la fiecare evaluare a situatiei din invatamant, fie ca este o analiza a ministerului, fie ca este vorba de simulari, fie de evaluari sau bacalaureat, are grija sa indulceasca amarul rezultatelor cu realizarile de exceptie ale olimpicilor, pentru care nu are nici un merit, si propune tot felul de solutii fanteziste, niciodata concetizate, care au de obicei rolul de a cobori baremul de cunostinte necesar obtinerii unor rezultate decente, deci exact opusul a ceea ce ar trebui sa faca. Guvernul britanic nu s-a sfiit sa faca publice la nivel international rezultatele obtinute si neputinta de a raspunde intern prin masuri adecvate. Daca asta pare destul de ciudat, si mai de neinteles este luciditatea guvernului britanic in aprecierea corecta a importantei exceptionale pe care o au stiintele exacte pentru bunul viitor al tarii, cu accente importante in sectorul economic, industrial si financiar-bancar. Probabil ca Marea Britanie isi propune pe termen lung macar conservarea a ceea ce le-a ramas dintr-un trecut glorios, dintr-un trecut marcat de Revolutia Industriala si de un comert britanic global bine sustinut financiar de natiunea insulara. Ca urmare, tinerele generatii ce urmeaza sa mosteneasca, in scopul conservarii si imbogatirii patrimoniul economic al Marii Britanii, trebuie sa fie bine pregatite, sa cunoasca pana la obsesie bazele stiintelor exacte, inca din copilarie, deoarece este o utopie pura ideea existentei unei natiuni alcatuita din prosti si incompetenti. Atentie, existenta, nu prosperitatea. Caci intotdeauna prostii vor fi asimilati, cuceriti, dominati de natiunile dezvoltate, inteligente, ca intotdeauna in decursul istoriei. Comparatia elevilor britanici cu elevii asiatici arata clar deplasarea centrului de greutate intereselor socio-economic mondiale din zona Europa-SUA in zona tarilor asiatice, dar de asemenea arata faptul ca, aparent de multa vreme, natiunile europene nu mai constituie un model pentru nimeni, probabil sunt privite in prezent ca natiuni slabe, fara nici un viitor. Fara o pregatire solida a tinerelor generatii presiunea estica va fi imposibil de contracarat, evenimentele recente din Crimea arata ca o natiune poate fi destabilizata si adusa in imposibilitate de actiune pe baza unui plan ce poate fi conceput si de un copil (inteligent) cat si faptul ca atacatorii nu suporta nici o consecinta si nu pot fi pedepsiti in nici un fel. Guvernul britanic pare foarte preocupat de toate aceste aspecte. Singura problema va fi acceptarea de catre societatea civila a pedepselor corporale in scoli, dupa modelul chinezesc, modelul care da rezultate.

Natiuni puternice

Mi s-a pus de mai multe ori in ultimele zile o intrebare la care nu am reusit sa raspund rational si nici nu am putut sa ofer un exemplu pentru lamurirea curiosului: “Ce este o natiune puternica?”. Cautand in diverse publicatii o definitie, sau cel putin cateva articole care sa imi cristalizeze ideile, am ramas uimit sa constat ca o intrebare atat de importanta, dar comuna in acelasi timp, nu isi are un raspuns exact si cele cateva articole tangentiale pe care le-am gasit sunt scrise fie tendentios, fie pentru defini exact opusul unei natiuni puternice. Cu aceeasi ocazie am observat ca obsesia politicianului comun de a substitui cuvantului “popor” cuvantul “populatie” a fost imbratisata de o clasa larga de persoane ce se definesc drept formatori de opinie, incluzand aici jurnalisti, sociologi, istorici si psihologi. Ciudat pentru persoane care ar trebui sa cunoasca si sa cultive diferenta; probabil lipsa educatiei ii indeamna la unele compromisuri. In urma unor alte investigatii am ajuns la concluzia ca o notiune atat de banala prezinta aspecte complexe ale caror intelegere este putin probabil sa fie facila, mai ales in lipsa unei popularizari de masa a conceptelor. In plus, daca unele aspecte sunt larg acceptate si intelese de societatea contemporana, anumite aspecte periferice sunt intens dezbatute si blamate, in special in natiunile slabe. Ca o paranteza, cum ne dam seama ca traim intr-o natiune slaba? Pai simplu, exista subiecte care sfasie societatea romaneasca in farame, si doar ca sa fac o enumeratie: homosexualitatea si propaganda homosexuala, cainii vagabonzi, tiganii, invatamantul si sanatatea, si altele, multe!
Intr-o natiune puternica cetatenii depun impreuna eforturi pentru realizarea unui scop comun, si asta la modul activ, si nu declarativ. Aceasta notiune de “scop comun” este vaga, si unora posibilitatea existentei unui scop comun li se pare o utopie, un fel de poveste cu Zana Maseluta, si in mod particular societatea romaneasca este sfasiata de deceniile in care tuturor romanilor le-a intrat in sange lupta de clasa, milogeala si traiul pe spinarea altuia. Cum ar putea sa perceapa un scop comun oameni total diferiti social, de exemplu un profesor si un individ care traieste din ajutorul social? Da, cand amandoi vor munci in acelasi cuantum, atunci vor putea sa gandeasca in acelasi fel. In nici un fel prea usoara pentru unii si prea grea pentru altii nu au reusit sa creeze solidaritate sociala si sa contribuie la crearea unei natiuni puternice. Si pentru ca veni vorba, solidaritate sociala nu inseamna ajutor social de la primarie, de la guvern sau mai stiu eu ce organ de stat, inseamna un loc de munca la privat, nu la stat.
O natiune puternica implica faptul ca cetatetii sunt loiali unii altora si natiunii. Loialitatea este o notiune greu de definit, de obicei sinonima cumulativ, dar nu pana la identitate cu: cinste, credință, devotament, fidelitate, sinceritate, statornicie. Se observa ca in cazul bietei noastre natiuni anumite concepte pot fi excluse din start. Cinste de exemplu. Care cinste? Sau devotament. Care devotament? In Romania nici macar parintii in raport cu proprii copii nu isi manifesta aceste calitati. Devotamentul la nivel social implica o cauza comuna, posibilitatea unui raport perpetuu intre subiect si obiectul devotamentului, o satisfactie sociala rezultata in urma existentei devotamentului si o acceptare si resemnare sociala. Fidelitatea implica statornicia în convingeri, în sentimente, în atitudini, fapt neintalnit in ziua de azi nicaieri in Europa. Clasa politica este ca o trestie in bataia vantului, fara nici un fel de rusine si fara nici un fel de doctrina, gata sa latre pentru cel care plateste mai mult. Angajatii sunt gata oricand sa isi tradeze patronul, pentru un leu in plus sau poate chiar fara nici un castig, din razbunare. Un functionar este garantia coruptiei, singura piedica fiind ocazia sa se manifeste. Deci si pentru fidelitate trebuie insusiri pe care nu le putem gasi la compatriotii nostri. Sinceritatea este o calitate despre care se invata de pe bancile scolii ca este daunatoare, nu mai insist mai mult. Statornicia nu poate fi caracteristica romanului, un sfert din natiunea romana se afla in afara granitelor tarii.
Natiunile puternice au cetateni foarte bine implicati in problemele natiunii. Implicarea civica este garantia pastrarii drumului cel drept de catre stat, drum drept care in absenta carmei cetatenesti poate fi deturnat in interesul politicienilor. Pentru implicare civica este insa nevoie de interes, instruire, educatie, intelegere, putere si vointa de actiune. Un stat obez este garantul unei implicari reduse a cetatenilor si efectul unei natiuni slabe.
In cazul unei natiuni puternice cetatenii reusesc sa isi aplaneze conflictele, iar daca totusi acestea exista, cetatenii implicati nu raman cu sentimente negative. In general cetatenii trebuie sa fie pragmatici, sa faca o analiza a ceea ce pierd fata de un eventual castig din orice conflict, aceste relatii fiind guvernate de bunul simt si nu de vreo lege speciala. Existenta a numeroase legi este garantia unor sentimente care persista deoarece bunul simt este expulzat din ecuatie, nu isi mai are locul, nu se mai poate manifesta. Conflictele mari nu sunt productive pentru natiune, trebuie evitate, dar mici conflicte de scurta durata sunt utile, creeaza ierarhii si mentin natiuni competitive. O perioada mare fara mici conflicte locale este garantia acumularii de tensiuni sociale, mizeria trebuie spalata, nu poate fi ascunsa sub pres.
In natiunile slabe resursele economice sunt concentrate in mainile unei paturi superficiale, de obicei politicieni sau sau sateliti ai clasei politice, si nici lumea infractorilor nu este slab reprezentata, detinand o importanta economie subterana, albita la comanda de clasa politica. Natiunile puternice au resurse economice vaste care sunt folosite pentru binele natiunii. Indivizii, indiferent de clasa sociala, care intervin ilicit in aceasta relatie de distributie a resurselor natiunii sunt aspru pedepsiti, fara menajamente, fara circumstante atenuante si fara gratieri, tocmai pentru a fi indepartati din societate si a nu constitui vreun exemplu pentru nimeni.
In natiunile puternice cetatenii isi iubesc slujba, isi construiesc cariere si isi apreciaza modul de viata. Au si de ce, toate acestea le aduc satisfactii, ii fac sa se identifice ca parte a unui intreg, ii unesc si nu ii dezbina. Nivelul de venituri trebuie sa fie proportional cu cantitatea si calitatea muncii prestate, cu beneficiile intoarse societatii, cu productivitatea si competitivitatea economica, in nici un caz polarizarea veniturilor nu se face intre stat si privat sau intre diverse regiuni ale tarii.
Pentru copiii natiunilor puternice educatia se face in familie, din prima zi de viata, si implica notiuni de respect si apreciere pentru vecini, concetateni, rude, persoane varstnice implicate social, dragoste pentru natiune si adeziune la valorile statului. Nici nu vreau sa ma gandesc la ceea ce invata in familie unii dintre copiii natiunii romane. De altfel, nivelul similar de educatie primit de toti copiii unei generatii le asigura fiecaruia integrarea sociala si pentru natiune asigura nivelul de prosperitate si generatiilor viitoare, cetatenii natiunilor puternice avand sentimentul continuitatii si neincercand sa risipeasca toate resursele natiunii intr-o singura viata.
Toate natiunile puternice au cumulativ nivel al imigratiei scazut, nivel al emigratiei scazut si nivel al coruptiei zero! Nivelul imigratiei este scazut cu scopul pastrarii omogenitatii societatii, fiecare imigrant fiind un potential factor de stres si disconfort in societate. Nivelul emigratiei este scazut deoarece cetatenii sunt multumiti cu societatea in care traiesc, nu necesita refugiu economic sau politic si nu isi doresc sa scape de calitatea de cetatean al tarii de origine. Nivelul coruptiei este zero deoarece toate resursele sunt folosite, asa cum spuneam mai sus, spre binele natiunii, asa ca nimeni nu cauta un venit suplimentr ilicit. In plus, calitatile morale ale acestor tipuri de cetateni sunt pur si simplu incompatibile cu coruptia.
Familiile cetatenilor natiunilor puternice au cel putin doi copii, pe de o parte datorita faptului ca exista constiinta necesitatii sporirii si intaririi natiunii iar pe de alta parte datorita faptului ca nu exista constrangeri economice, nu exista lipsuri sau saracie. Natiunile slabe, dupa ce ca au dificultati complexe, dispun de o natalitate scazuta, fapt care pe termen lung le va adanci problemele si care probabil, in anumite conditii poate duce la disparitia specificului national si distrugerea in ultima instanta a natiunii.
Nu in ultimul rand, societatile natiunilor puternice nu tolereaza deviatiile de la medie, de la normalitate, toate aceste manifestari fiind pedepsite social in mod activ si imediat, si prin acestea ma refer in principal la deviatiile uzuale ale indivizilor: deviatiile de sexualitate, defectele debilizante, bolile sociale precum lenea, stupiditatea etc. Aceasta inseamna ca societatea exercita presiuni asupra individului de a se integra, de a contribui alaturi de ceilalti la binele comun si nu gasind individului “diferit” circumstante care ii permit sa se sustraga indatoririlor sociale.
Dupa toate aceste considerente tot nu am reusit sa inteleg cam cum am putea defini o natiune puternica. Privind prin Europa nici nu am reusit sa dau un exemplu. Privind in trecut, am reusit insa sa strang cateva exemple, care cred eu ar trebui sa fie modele de urmat pentru actualele natiuni europene: francezii pe la 1810, britanicii, tot pe la 1800, nemtii pe la 1870 si romanii pe la 1918. Dar nu toate exemplele sunt bune de urmat si nu toate actiunile se sfarsesc in acelasi mod.

Procesul de decizie

Procesul de decizie consta in alegerea unei modalitati de actiune din mai multe posibile pe baza unor criterii de decizie stabilite in general pentru a servi intereselor celui care este nevoit sa decida. Un om normal ia decizii in fiecare moment al existentei sale, bineinteles, cele mai multe dintre ele nefundamentate, pentru satisfacerea unor nevoi cu inalt grad de repetabilitate, care servesc satisfacerii de moment a nevoii care a generat situatia decizionala si care nu au un impact major asupra evolutiei viitoare a individului. Exemple de astfel de decizii sunt multe si cel mai clasic este: “Mi-e foame, ce mananc?”. “Pot manca salata sau pot manca friptura. Mananc friptura pentru ca asa am chef”. Este o decizie, desi modalitatea de actiune hotarata nu are o influenta majora asupra vietii individului, nici macar pe termen scurt. Totusi, inca de la acest nivel deciziile pe care le luam ne determina un anumit mod de comportare, ne fac unici dintr-un anumit punct de vedere si in cea mai mare parte determina parerea celorlalti membri ai societatii si a grupului in care traim despre noi. Daca ne putem permite sa luam decizii minore nefundamentate fara vreun impact major pe care sa il resimtim intr-un fel sau altul, nu acelasi lucru putem spune despre deciziile majore ale vietii, deciziile care determina evolutia personala si raporturile individului cu societatea.Astfel de decizii sunt de genul: “Este sau nu timpul sa fac un copil?”, “Sa merg la facultate sau nu?”, “Sa votez un candidat sau pe celalalt?”. Din obisnuinta majoritatea oamenilor nu analizeaza posibilitatile si nu isi stabilesc niste criterii clare de decizie nici in cazul acestor decizii mai importante. Deciziile luate sub impuls de moment nu sunt intotdeauna cele mai fericite: “Este timpul sau nu sa fac un copil?” – “Da, ce daca sunt somera de 5 ani si mai am trei copii pe care nu am cu ce sa ii hranesc!”. “Sa merg la facultate sau nu?” – “Da, ce daca facultatile scot in fiecare an zeci de mii de someri!”. Nu exista un motiv unic pentru deciziile importante luate fara analiza. Bineinteles, analiza situatiei in sine nu este o treaba usoara, implica procese de gandire ce rezulta numai in urma unei instruiri, foarte putini sunt cei care au nativ o capacitate analitica dezvoltata.
Stabilirea corecta a criteriilor decizionale implica o cunoastere profunda a posibilitatilor de evolutie a situatiei, detasarea fata de oricare modalitate de evolutie, fie ca ne este favorabila fie ca nu, posibilitatea investigarii comparative a rezultatelor diverselor modalitati de evolutie, intelegerea implicatiilor colaterale a diverselor posibilitati de evolutie in raport cu alte procese concurente sau colaterale, posibilitatea de evaluare a eventualelor reactii din domenii adiacente problemei studiate si posibilitatea de detasare fata de pseudo-criterii de natura subiectiva, personala, detasarea fata de preferinte.Posibilitatea stabilirii corecte a unor rapoarte intre importanta individuala a fiecarui criteriu decizional implica din partea individului manipularea unor notiuni matematice de baza, lucru foarte important in procesul decizional dar total peste mana majoritatii indivizilor din societatea contemporana, certati din principiu cu matematica. Mai mult decat atat, notarea diverselor variante de evolutie in cadrul fiecarui criteriu decizional implica obisnuinta de a lucra cu numere, posibilitatea de a face operatii matematice de baza, dar relativ complicate, si nu in ultimul timp rabdare pentru evaluarea corecta a fiecarei variante. In acest mod o decizie corecta si informata nu se poate lua mai repede de cateva ore de munca intensa. Eu personal nu cunosc pe nimeni care sa ia decizii in acest mod, chiar daca este modul corect de a lua decizii. Implicatiile sociale a lipsei de discernamant in luarea deciziilor personale sunt severe si variaza de la consecinte minore cum ar fi marginalizarea sociala pana la implicatii majore ca de exemplu un guvern incompetent la conducerea tarii sau un parlament de borfasi. Nu spun ca ne putem transforma peste noapte intr-un popor de ganditori, ca orice individ ar putea sa se ridice deasupra originilor si pregatirii sale si sa ia decizii rationale, dar primul pas pentru o societate unita ar fi o corecta evaluare a nevoilor si posibilitatilor personale si reflectarea acestei evaluari in deciziile personale.In ce masura un proces decizional individual corect ar conduce la procese sociale omogene si orientate catre o evolutie sociala pozitiva este un subiect dezbatut si in sine subiectul multor doctrine si curente, dar cel putin ar exclude din societate posibilitatea nefericita a haosului decizional. Fiecare individ ar trebui sa se intrebe inainte de fiecare decizie importanta care dintre posibilitatile de evolutie ii sunt favorabile. De asemenea ar trebui sa ignore anumite reactii sociale irelevante pentru subiectul in sine – “Imi cumpar o masina scumpa pentru a il face invidios pe vecinul!” – gandire total inadecvata pentru binele personal. Si ar trebui sa se puna accent pe implicatiile sociale pozitive care ar aduce bunastare, prosperitate sau o imagine mai buna pentru comunitate – “Imi fac curat in fata casei ca sa fie toata strada mai frumoasa”. Mai e pana atunci!