All posts by de_mihai

Sfarsit

Despre cum sa ne dam singuri cu…

Din SUA primim o stire prosteasca, dar oarecum asteptata: Partidul Republican a hotarat sa isi faulteze propriul candidat mai mult decat pana acum, mai direct decat era cazul si mai subtil decat merita electoratul: http://www.mediafax.ro/externe/evan-mcmullin-un-consultant-politic-republican-candideaza-ca-independent-la-presedintia-sua-15554405 . Pe scurt, un alt membru al Partidului Republican a decis sa candideze la functia de presedinte, evident nu o pote face din partea PR, pentru ca acestia au alt candidat, asa ca s-a hotarat sa candideze independent. Independent, dar romaneste, pe spinarea electoratului Republican, astfel incat sa favorizeze candidatul democrat, caci pericolul sa castige candidatul propriu e prea mare.

Motivatia sa este stupida, in esenta nu ii convine candidatul republican si crede ca e mai destept, ca poate face mai mult, ca republicanii dezamagiti (atentie, nu electoratul dezamagit, ci republicanii dezamagiti) il vor vota si asa mai departe. Acum, sistemul de vot american nu ii da nici o sansa, asta e clar, dar in aceeasi masura sistemul de vot american ii permite sa fure din voturile candidatului desemnat. Nu e corect, e clar ca inseamna blat cu adversarul, dar pana la urma pare sustinut de partid, care nu s-a delimitat de el, nu l-a exclus (asa cum s-ar fi intamplat in orice partid), nu si-a sustinut propriul candidat impotriva tuturor, asa cum se cuvenea. In fine, viitorul apropiat ne va dovedi cate parale face si cat este de apreciat de electoratul republican, ceea ce este insa de notat este absurdul situatiei, interesul personal care trece inaintea interesului partidului, orgoliul nemasurat care dezbina oameni si schilodeste politici.

Asta nu este tot. SUA au in esenta aproximativ trei sute douazeci de milioane de locuitori (foarte neclar numarul exact, o mare tampenie si aici) si din aceste trei sute douazeci de milioane s-au gasit sa candideze doi tampiti si un oligofren. Nu mai existau in SUA alti oameni, inregimentati politic sau nu, care sa candideze, care sa fie mai adecvati pentru postul de presedinte decat mascaricii astia doi. Trei acum. Ca iese unul sau altul pentru mine e tot una, pentru SUA nu. Lumea crede ca imi place de Trump. Nu imi place atat de mult, e prostut, dar nu imi place deloc de Clinton, e si proasta si mincinoasa, si orgolioasa si fara coloana, total opus fata de sotul ei. Bill Clinton a fost ultimul presedinte cu creier, ma intreb cum de nevasta-sa e atat de diferita. Sincer, poate Trump nu ar fi cel mai bun presedinte pentru SUA, sigur nu este, dar Clinton o sa fie un dezastru, si nu e vorba de un sughit, pe termen lung e vorba de faliment, de miscari civile si de arsenal nuclear cazut pe mana cui nu trebuie. Cam asta este miza, nu vize pentru cativa mexicani, nu un gard la granita cu Mexicul, pe care oricum si democratii il au in vedere, numai ca nu guita asa de tare. Nasol, viitorul marilor state pare sumbru, o sa fie rau, dar sa speram ca alte tari se vor ridica si vor reusi sa tina omenirea pe linia de plutire.

Franta

Sa invatam putin de la altii!

In urma atentatelor relativ numeroase de acest an, Franta a inceput sa fie ocolita de turisti! Ma rog, in mare, statistic http://www.lefigaro.fr/conso/2016/07/29/05007-20160729ARTFIG00171-le-tourisme-en-berne-au-mois-de-juillet.php . Adica foarte concret, sunt mult mai putini turisti decat in anii trecuti si acei turisti cat sunt cheltuie mai putin decat in anii trecuti. Asta inseamna ca aduc venituri mai mici industriei turismului, fapt ce a starnit ingrijorarea patronatelor si mania sindicatelor din ramura. Extraordinar! Sa facem insa o mica analiza, mica de tot!

Un fapt trecut cu dibacie sub tacere de presa este repartitia turistilor intre oras si mediul rural, intre nord si sud, global intre partea bogata si cea saraca a Frantei. In marile orase, e clar, oamenii nu mai vin pentru ca Franta nu a reusit sa ii faca se se simta siguri. Oricand un arab (cetatean francez, ca sa fie si mai frumos) isi poate pune bomba pe burta si iesi la vanatoare, si asta nu da incredere turistilor! Degeaba patruleaza Legiunea Straina garile si aeroporturile, Legiunea Straina nu mai e ce-a fost, nici Franta nu mai e ce-a fost! In acelasi timp insa nordul rural, in special periferic (mare, munte) este invadat de turisti. Asta place unora si displace altora. Place pentru ca cei care traiesc din turism au un an bun, fac profituri si vor avea o iarna indestulata. Displace celor care nu traiesc din turism (agricultori, industriasi, cetateni normali) pentru ca odata cu valul de turisti au aparut in zona tarania, conflictele in trafic, hotia si altele asemenea. Imi petrec timpul in nordul Frantei de mai bine de zece ani, aproape douazeci de ani, ca sa nu vorbesc prostii, si nu am vazut niciodata un asemenea aflux de turisti! Si nici prietenii mei francezi. Se pare ca ce s-a pierdut intr-o parte s-a castigat cu dobanda in alta.

Un alt fapt trecut cu desavarsire sub tacere de presa este acela ca nu numai terorismul a contribuit la scaderea activitatii in turism. Orase murdare, functionari nesimtiti si agresivi, greve fara numar, infrastructura turistica degradata, autoritati tembele, toate acestea fac orasele franceze din ce in ce mai putin atractive. Si mai e ceva, o vacanta in vranta costa de trei ori mai mult decat o vacanta in Turcia sau in Portugalia. Si turcii stiu cum sa fac turism, portughezii de asemenea, ca sa nu mai vorbim de greci, tunisieni, egipteni (nu azi) sau altii.

Si atunci ce ar fi de invatat de aici? Pai ar fi de invatat ca nu trebuie sa iti omiti identitatea, sa incerci sa fugi de munca, sa te amesteci unde nu iti fierbe oala si sa faci din minciuna politica de stat. Cam atat, numai lucruri de bun simt, nimic altceva. Sa auzim si de bine!

Religie

Turcia vs. UE

Cancelarul austriac a solicitat Uniunii Europene să încheie negocierile de aderare a Turciei la Blocul Comunitar: http://www.mediafax.ro/externe/cancelarul-austriei-cere-uniunii-europene-sa-incheie-negocierile-de-aderare-a-turciei-la-blocul-comunitar-15550258 . De la bun inceput intrebarea fost: Ce sa caute Turcia in UE? Cum stia toata lumea, cum a scris de multa vreme presa, ma rog, o parte a presei, Turcia este o tara interesanta, cu o cultura veche si cu o religie raspandita, practicata si importanta pentru turci, o tara care inca tine la istoria indepartata si care pretuieste mai mult decat noi anumite traditii. Deci, pe scurt, turcii sunt OK, dar sunt diferiti de noi. Ce surpriza!

Mustafa Kemal Atatürk a fost un ofiter in armata turca, care a trait intre 19 mai 1881 si 10 noiembrie 1938. A fost primul presedinte al Turciei si “Atatürk” inseamna “tatal turcilor” un nume interzis prin lege oricarui turc in a-l mai purta. Wow! Tare, nu? Stiti de ce? Pentru ca inainte de Primul Razboi Mondial Turcia nu exista. Exista Imperiul Otoman, dar teapa, Imperiul Otoman a mancat bataie in Primul Raboi. Armata a stabilit un guvern provizoriu si, sub conducerea lui Atatürk a purtat un razboi de independenta, impotriva Puterilor Aliate sa fie clar, adica, in principal, impotriva Imperiului Britanic, Republicii Franceza, Italiei, Japoniei, Belgia, Grecia si altii mai marunti. Si ce sa vezi, turcii au castigat, surprinzator, dar au castigat. Ce-i mai surprinzator abia acum urmeaza: Atatürk nu s-a inscaunat un nou tip de sultan ci, impreuna cu guvernul pe care il conducea, a stabilit un program de reforme politice, economice si culturale din care a rezultat Turcia moderna, laica si puternica. Nu cred ca a fost usor, a facut mii de scoli (educatie, ce ziceti de asta), a dat drepturi politice egale femeilor, a scazut impozitele (hah? da’ de asta ce ziceti) si alte chestii de genul care par prostii pentru politicienii europeni dar care in esenta cladesc natiuni. Ah, da, si a insistat pe identitatea turca. Identitate si uniune pentru toti turcii. Identitate in primul rand. Fosrte important.

Bun, si a iesit Turcia moderna. Tot timpul asta in care Atatürk a muncit Europa se uita tampita cum o Turcie puternica se nastea. De frica, atentie, numai de frica, dupa multi ani, Europa s-a gandit sa integreze Turcia. Proasta idee, pentru ca mostenirea lui Atatürk era inca foarte vie la acea vreme. Numai ca Atatürk nu era prost, ii stia pe turci si isi cunostea opera. Ca urmare statul turc nu a fost o copie a statelor europene, a fost gandit intr-un anumit fel si probabil ca ar fi functionat bine daca nu si-ar fi bagat coada (ca sa nu zic altceva) Europa. Statul turc avea un mecanism intern care ii mentinea stabilitatea si coeziunea: armata turca. Si multa vreme armata turca a fost puternica si fidela lui Atatürk si si-a facut datoria si totul a mers de minune. Si apoi si-a bagat coada Europa si in buna masura si America si acum Turcia a cazut in plasa unui nou tip de sultan. Cand coeziunea armatei a scazut, cand prezenta ei in guvern a fost inlocuita de o marioneta politica, in clipa in care armata a fost mancata de religie si de politica, un nou tip de sultan, un dictator a aparut in Turcia. Lovitura de stat esuata era pentru mentinerea statului laic, pentru mentinerea democratiei si nu pentru distrugerea ei. A fost pentru cinstirea memoriei lui Atatürk si nu pentru abaterea de la principiile sale.

Si, ca de obicei, Europa nu este in stare sa faca nimic, nu este in stare sa gandeasca, nu este in stare sa actioneze. SUA, surprinzator, se balbaie si mai tare. Cam atat despre asta, si de acesta data Eurpa se misca greu, face jocul unui dictator, lasa un stat islamic sa se dezvolte la granitele sale, provoaca cu inconstienta instabilitate in regiune. Nasol, pacat ca e asa de mic Pamantul!

Cersit

Si se termina era Obama…

… dar nu oricum, cu cantec! Domnul presedinte Obama tocmai a semnat autorizatia privind modernizarea arsenalului nuclear al SUA, pe termen lung, bineinteles. Tinand cont de situatia din Europa, evolutia evenimentelor din Turcia si de iritarea calculata de o aroganta imbecila a Rusiei cred ca presedintele american a mutat gresit. Mai mult decat atat, americanii (si nu numai cei cu cetatenie de o viata :)) ) urmeaza sa voteze in curand si saracii trebuie sa aleaga intre Donald trump si Hillary Clinton, o varianta proasta si o varianta mult mai proasta, dar oricare varianta ar iesi va trebuisa traiasca si sa “domneasca” cu greselile lui Obama.

Obama a fost ales ca un fel de Robin Hood si apoi reales ca varianta mai putin proasta, a fost fata cu care se obisnuisera oamenii. Si totusi s-a dovedit o varianta proasta. Populatia neagra a SUA spera sa se imbogateasca in mandatul lui Obama. Normal, nu s-a intamplat acest lucru. Mai mult decat atat, se pare ca in realitate populatia neagra a saracit si mai mult, dar sincer acest lucru era de asteptat si nu se datoreaza lui Obama ci modului in care aceasta populatie neagra priveste viata si rolul statului. Si odata cu populatia neagra au saracit toate celelalte componente sociale (usor) sarace ale SUA: populatia hispanica, populatia chineza, indienii, inuitii etc. Mama ce amestecati sunt astia! Povestea asta cu saracitul reiese din cifre, din studii si statistici, nu este o impresie. Este adevarat ca rata soajului a scazut cumva, nu semnificativ, dar a scazut. Ce e rau cu somajul insa este ca statisticile sunt facute ca si la noi, pe cetatenii inregistrati si nu in functie de participarea la piata muncii. In timpul mandatului lui Obama participarea populatiei, in special sarace, la piata muncii a scazut, dar asta era de asteptat, pentru astea sunt ajutoarele socialiste platite din banii contribuabililor, nu? Ce conteaza insa rata somajului cand fiecare ceattean sarac este din ce in ce mai sarac? Bineinteles, America (SUA) nu inseamna numai populatie saraca. America este reprezentata in primul rand de clasa de mijloc, acei oameni care nu sunt nici bogati, nici saraci, au o calificare, muncesc, au proprietati si platesc impozite. Ce sa vezi, si clasa de mijloc a saracit, in special din cauza cresterii impozitelor pe acest sector. Ca si in Europa, si in America, clasa de mijloc este iubita de fisc pentru ca isi plateste impozitele, iubita de guvern pentru ca poate plati mai multe impozite, urata de clasa politica pentru ca este greu manipulabila si nu joaca dupa lozincile socialiste, si de asemenea urata de clasa saraca pentru ca nu munceste mai mult dar in egala masura si de clasa bogata pentru ca nu este saraca. Tinand cont ca majoritatea oamenilor din SUA au saracit ne putem inchipui ca si bogatii au saracit intr-o oarecare masura sau cel putin averea lor s-a mai diminuat un pic. Ce surpriza, nu! Bogatii Americii sunt din ce in ce mai bogati si asta pentru ca, desi economia merge prost spre dezastruos, guvernul Obama a micsorat impozitele petru bogati, reducand presiunea fiscala asupra lor si determinand un surplus de prosperitate pentru clasa bogata. Asta nu e neaparat rau, dar bogatii trebuie sa se imbogateasca cand merge economia, nu cand nu merge. Ca si saracii de altfel.

Atunci Obama, ales pe baza platformei sale socialiste, candidat al unui partid socialist, a avut un guvern si o guvernare socialista? El probabil zice ca da, eu zic categoric nu! A avut un guvern de prosteala timp de opt ani, un guvern care nu a facut mai nimic pentru oamenii saraci si care a facut tot posibilul sa aduca si mai multi saraci in SUA, saraci care sa voteze pentru totdeauna partidul lor socialist. Suna rau, nu? E chiar si mai rau. Guvernul Obama se lauda cu casatoriile gay. In afara de oribilitatea si hidosenia situatiei, trebuie sa tinem cont ca guvernul se impauneaza degeaba, casatoria gay a fost decisa in justitie si nu de guvern, guvernul nu a avut apropae nici o contributie. De asemenea guvernul Obama se mai lauda si cu Obamacare. Obamacare (the Affordable Care Act) nu ar fi un lucru rau, caci ar asigura accesul la asistenta medicala pentru virtual toti americanii. Partea proasta insa este ca aceasta lege pe de o parte aduce impozite suplimentare pentru clasa de mijloc si, mai rau decat atat, aduce o scadere a calitatii serviciilor medicale, scadere de care vor “beneficia” toti americanii. Si, cumplit de rau, Obamacare a adus alte probleme intre paturile sociale, probleme care se vor acutiza in viitor.

Ah, nu vreau sa imi mai aduc aminte, Obama a castigat premiul Nobel pentru Pace pentru ca e negru! Minunat presedinte! A castigat premiul Nobel pentru Pace cam in acelasi timp in care a purtat razboaie in Afganistan, Irak, Pakistan, Somalia, Yemen, Libia si Siria. De fapt Obama este in mare parte vinovat (si aliatii sai europeni alaturi de el) pentru situatia in care ne gasim acum cu lumea musulmana, pentru intarirea peste masura a ISIS si pentru instaurarea terorismului islamic in Europa. Rusia a fost zgandarita cu batul de la Washington peste masura, acum Obama ignora faptul ca Rusia s-ar putea sa apuce celalalt capat al batului. Si nu numai Rusia, Obama a reusit sa enerveze multe state, printre care China si Turcia, state care au beneficiat din plin in trecut de politicile americane si care ar fi trebuit sa ramana acolo, aliate sau cel putin neutre. Din punct de vedere al politicii exterme guvernul Obama a fost o mizerie.

Sa ne aducem un pic aminte de un articol pe care l-am scris pe vremea cand Obama era ales pentru prima oara. Spuneam atunci ca Obama nu va fi presedintele pe care americanii l-au votat, va fi sluga oamenilr care l-au creat. Am avut dreptate sau nu?

Scoala

Elevi exceptionali

Invatamantul romanesc o duce rau, foarte rau. Marea majoritate a elevilor nu reusesc sa isi insuseasca materia predata. Acest lucru se observa cu ochiul liber la concursurile scolare, acolo unde numai o mana de elevi reusesc sa faca performanta. Majoritatea profesorilor dau note ponderate de nivelul clasei, invatamantul romanesc nu a reusit sa impuna un nivel de referinta. Mai mult decat atat, foarte multi profesori vorbesc prost, scriu prost si nu detin decat vagi cunostinte din materia pe care o predau, mereu aceeasi in principiu. De chemare si talent nici nu mai vorbim, pentru cei mai multi postul de profesor este un serviciu de bugetar, un loc din care se pleaca greu pentru ca nu necesita performanta. In fine, se pot scrie multe lucruri critice, dar partile bune trebuie sa le scoatem in evidenta si sa le dam de exemplu, poate candva le vor urma si altii.

Elevii romani care au participat la Olimpiada Internationala de Chimie au obtinut locul doi pe natiuni (dupa China, normal) – http://www.mediafax.ro/social/olimpiada-internationala-de-chimie-olimpicii-romani-au-luat-trei-medalii-de-aur-si-una-de-argint-15547050. Incredibil aproape, tinand seama de starea generala a invatamantului. Trei medalii de aur si una de argint, plus un loc unu la individual nu vin usor, elevii au muncit, s-au antrenat, cineva a muncit, i-a antrenat.

Din puctul meu de vedere performanta lor este individuala si invatamantul romanesc nu are dreptul sa le-o fure, sa se mandreasca cu ea. Din contra, vad ca presa a scris foarte putin, numele lor nu apar pe nicaieri, performanta lor nu este explicata, analizata si laudata pe nicaieri. Prieteni, acesti elevi ar trebui cinstiti la fel ca sportivii de performanta care au castigat medalii la Olimpiada. Sportivii primesc laude, apar la TV, sunt decorati de presedinte. De ce? Pentru ca au castigat, au fost cei mai buni, undeva unde foarte putini reusesc. Acesti elevi de asemenea, au fost cei mai buni acolo unde multi nu cunosc nici abc-ul. Si totusi de ei nu pomeneste nimeni. De aceea merge prost invatamantul romanesc, pentru ca cei ce il conduc sunt invidiosi, prosti si rau intentionati. Altfel ar fi simplu, dar nu e cazul.

Comunism

Despre relatia socialistilor francezi cu bunul simt

Am avut ieri ocazia sa vorbesc cu ceva socialisti francezi, printre care si presedintele asociatiei de prietenie cu Niger, asociatia aia in care sunt si eu membru si la care donez bani pentru ajutorarea negrilor din Africa, pentru ca sunt rasist, normal. Oamenii au idei atat de ciudate, incat s-ar putea scrie un basm. Cum nu stiu sa scriu basme, o sa scriu o mica nota aici, ca sa tinem minte si sa analizam cum se cuvine situatia lor, din punctul de vedere al fundamentelor asociatiei noastre.

Subiectul intrevederii a fost situatia creata in Franta si in Europa in urma atentatelor pe care Franta (Germanie etc) le-a suferit in ultimul timp, analizata prin prisma activitatii lor socio-politice si pozitionarea socialistilor fata de conceptii ale altor doctrine politice fata de acest subiect. Ma rog, mai pe scurt am vrut sa vad ce idei mai au si au acceptat sa se intalneasca cu mine.

Pe scurt, prietenii mei socialisti accepta unele lucruri, le neaga cu incapatanare pe altele, si dovedesc o detasare de realitate care descurajeaza orice om normal la cap.

Lucruri acceptate:
– exista oameni care au facut si vor mai face atentate in Europa
– situatia este pe cale sa degenereze
– clasa politica s-a detasat de popor si acest lucru creeaza tensiuni
– recunosc faptul ca situatia actuala este consecinta unor decizii politice gresite si ca o parte dintre aceste decizii le este imputabila; ca o paranteze, intr-adevar, nu esxista mare diferenta la punctajul tampeniilor intre dreapta si stanga franceza in aceasta privinta (a se vedea Algeria, Angola, Afganistan, Siria etc etc etc)
– accepta faptul ca societatea franceza si-a pierdut coerenta, dar cauta solutia in mod gresit in clasa politica

Lucruri pe care socialistii nu le accepta:
– nu vor sa recunoasca o legatura intre cei care executa atentatele si religie (Islam); asta mi s-a parut destul de ciudat, pentru ca e prima oara cand aud aceasta aberatie
– nu vor sa faca legatura dintre atentate si rasa
– nu accepta ideea ca atentatele au fost consecinta valului migrator recent
– nu accepta ideea ca migratorii sunt 99% infractori si inutili care traiesc pe spinarea contribuabilului francez (alb, ca sa fie clar)
– ideea de a opri valul migrator li se pare gresita
– sustin cu incapatanare si fara nici un argument ca Franta are nevoie de nespalati
– in mod ciudat predica faptul ca generatiile viitoare trebuie sa sufere pentru greselile trecutului, in special tinerii francezi albi (aici va rog sa imi spuneti ca asta nu e rasism)

Saptamana asta ma voi intalni cu ceva membri ai Partidului Ecologist, cred ca o sa fie interesant, socialistii ii stiau si au spus ca sunt extremisti de stanga, deci probabil ca oamenii sunt trecuti de limita nebuniei, dar, in fine, sa vedem ce au de spus! :))

UE

Povestea despre ingamfare si rea vointa

Intitulasem acest articol “Povestea unui pitic prost” dar un coleg care a citit articolul inainte de publicare mi-a sugerat sa elimin orice referire de genul “pitic”, “prost”, “idiot” sau “tembel” la un anumit presedinte francez in exercitiu, caci, asa cum a spus el, “nu se stie”. Am revizuit pe cat posibil, dar se poate sa imi mai fi scapat, deci daca intalniti in text sintagme de genul “pitic prost” sa stiti ca regret folosirea si va rog sa cititi in schimb ” ilustru presedinte francez”. Nimeni nu e perfect!

Bun, Marea Britanie s-a saturat de ipocrizia UE, de politicieni incompetenti si rau intentionati, da legi si acte normative scrise de nebuni care au pierdut contactul cu realitatea si prosti care nu au nici o calificare, poate chiar chiar si de ifosele celor doua tarisoare mai rasarite din UE si au hotarat prin vointa poporului sa incerce sa salveze ceea ce mai poate fi salvat. Nu ca ar mai putea fi salvat mare lucru, identitatea britanica va fi inghitita de marea de imigranti necaucazieni (ai caror copii sunt acum majoritari la categoria lor de varsta) dar, asa cum am zis de multe ori vointa populara trebuie sa fie sfanta, intrecand cu mult in putere si legitimitate ifosele de politician, fie el membru in vreun guvern sau nu. Una peste alta Maria Britanie trece prin clipe grele si, sincer, oricare ar fi decizia ei, ar trebui respectata si ajutata ca o tara partenera si de ce nu, prietena.

Dar nu, prostul satului (asa cum il numesc ziarele britanice pe presedintele francez) imreuna cu, ma rog, stiti cine, femeia cancelar, se gandesc ei sa se ratoiasca la britanici si in loc sa ii ajute, sa ii sustina si sa ii faca sa se simta parte a unei familii europene incearca sa le forteze mana in legatura cu iesirea din UE, temporizarea, termenii si conditiile acesteia. Nu este primul dezacord intre Marea Britanie si Franta (sa lasam Germania de o parte deocamdata) caci francezii sunt mai degraba fuduli decat destepti si poate ca UE ar arata mult mai bine astazi daca britanicii ar fi avut un cuvant mai greu de spus, dar raul e deja instalat de multa vreme. Nu va ganditi ca francezul presedinte ar fi avut la viata sa vreo reusita care sa ii justifice atitudine, dar cumva uita aceste lucruri. Sa ne aducem un pic aminte!

In timpul campaniei pentru alegerile prezidentiale piticul a promis sa impuna taxe de 75% pentru bogati (averi mai mari de 3 milioane de euro, total intamplator exact cat poseda el), suplimentata de un nou impozit pe ansamblul averii, tot pentru bogati, stiti povestea, sa reduca varsta de pensionare, sa reduca somajul prin creearea de locuri de munca la stat (prost cine l-a crezut), sa ridice nivelul educatiei, sa investeasca masiv in sanatate si pomeni sociale pentru oricine altcineva in afara de francezul alb si nu in ultimul rand sa retraga trupele din Afganistan, caci in viziunea socialistilor de la Paris o tara socialista nu poate fi in acelasi timp si imperialista, nu-i asa? Ah, de ce nu ne mira, nu a facut nimic din toate acestea, ba din contra, parca facand in ciuda propriului electorat, a reusit sa isi degradeze toti indicatorii de care se arata atat de ingrijorat si pe care promitea sa ii imbunatateasca. Pe scurt, somajul a crescut, si mai mult decat atat, cel mai rau tip de somaj a crescut, si anume somajul in randul tinerilor. Investitii publice majore nu s-au facut, nici in sanatate si nici in invatamant. Pentru social au fost bani, e adevarat, dar sa fim seriosi, asta va duce pe termen lung la mai muta saracie, in nici un caz la redresarea Frantei. Impozitele pentru intreprinderi au scazut, asta e adevarat si e bine, dar sa fim constienti ca asta nu a fost promisiune in campania electorala si pana la urma scaderile nu au fost chiar asa de importante incat sa declanseze o crestere economica semnificativa. Intr-un accent de nebunie guvernul socialist de la Paris a re-re-reorganizat sectorul bancar cu rezultate incerte, dar oamenii din domeniu nu par multumiti. Pe plan militar presedintele francez a trimis trupe in Mali, a bombardat Libia, a consiliat militar in Ucraina, s-a ploconit pana la pamant in fata dictatorului din Arabia Saudita si s-a certat cu Rusia din cauza neonorari iunu icontract deja platit (partial). Apoi a bagat bete in roate Greciei, exact atunci cand aceasta nu avea nevoie si pentru niste interese nu prea clare, dar care in orice caz nu aveau nici o legatura cu idealurile socialist/comuniste si a sustinut introducerea unui program de austeritate in aceasta tara. Actiunile teroriste de pe teritoriul francez l-au asezat intr-o lumina proasta, deciziile luate fiind indreptate mai mult impotriva cetateanului decat impotriva teroristului si circul pierderii/urmaririi/prinderii atentatorilor de la Paris a aratat intregii lumi ca Franta cel putin, daca nu intreaga Europa trebuie sa se astepte la evenimente cu caracter terorist negestionabile. In urma acestor reusite, total indreptate atat impotriva electoratului socialist, cat si impotriva intereselor statului francez, piticul a pierdut in popularitate mai mult decat oricare presedinte francez inaintea sa, si speram noi, dupa el. Si asta nu este tot, presedintele francez este rasist, intr-un sens care scapa bunului simt, un rasism etilist, indreptat atat impotriva celor de culoar, cat si impotriva celor albi, tinde sa provoace dispute sociale, sa provoace si sa invrajbeasca cetateni impotriva altor cetateni. Nicicand in Franta discursul social polarizant nu a fost atat de prezent si iubit de politicianul din fruntea tarii, acela care ar fi trebuit sa fie presedintele tuturor francezilor, indiferent de culoarea pielii, de varsta, de starea materiala sau de statultul social. El a reusit sa nu fie nici presedintele albilor, nici al negrilor sau arabilor, nici al tinerilor, nici al batranilor, nici al saracilor si nici al bogatilor. Ba da, scuze, este un pic presedintele bogatilor, dar numai un pic, prin fapte si nu prin discurs. Ma rog, pe scurt guvernul socialist francez este un mare pas inapoi pentru socialism, si nu cred ca electoratul nu va sanctiona ideea de socialism odata cu politicianul responsabil. Nu ca mi-ar pasa mie prea mult de sociealism si, sunt sigur, nici celor doi cititori.

Si, dupa toate acestea, piticul, sustinul de doamna cancelar, se hotaraste sa isi incordeze muschii la Marea Britanie. Atitudine infantila si prosteasca, atitudine care l-a caracterizat pe tot parcursul mandatului, in toate chestiunile pe care le-a abordat. Cu nimic de castigat, cu nimic de pierdut, Franta s-a hotarat sa isi injunghie fratele pe la spate, in loc sa il sustina si sa il ajute. Asta este socialismul fratilor, alaturi de prostia care l-a generat, o mare plaga a lumii moderne!

UE

Sa vorbim un pic despre Brexit

Voiam sa ma abtin, am incercat din toate puterile, se pare ca nu se poate. Sa pierzi timpul scriind despre relatia britanicilor cu UE este de prisos, un lucru inutil, o actiune fara o finalitate precisa, de prisos. Ceea ce este semnificativ insa este faptul ca Marea Britanie nu a notificat inca Uniunea Europeana ca doreste sa paraseasca Uniunea. Intr-un stil pompieristic de o tampenie absoluta politicienii britanici au reusit sa convoace un referendum pe care nu si-l doreau si de al carui rezultat se temeau, ce zic eu se temeau, ei nu se temeau, ei traiau intr-o stare de tampenie care nu le permitea sa se pozitioneze civic fata de posibilele rezultate ale, de acum, faimosului referendum. Si traind in continuare in aceeasi tampenie se pare ca s-au hotarat sa ignore vointa poporului si sa o lase moarta. In mod normal, un om decent, nu inteligent, prost, dar decent, educat, cu cei sapte ani de acasa, tine cont de parerea celor din jurul lui, nu neaparat pentru valoarea ei, ci pentru respectul si solidaritatea pe care un cetatean este dator sa le manifeste fata de un alt cetatean. Referentumul britanic a fost consultativ, au avut mare grija sa precizeze in mod repetat acest lucru. Dar referendumul este o inalta expresie a democratiei, practic prin referendum poporul isi poate exprima direct si prompt opinia, vointa, fata de chestiunea pusa in discutie. In nici un caz rezultatul unui referendum nu trebuie ignorat, in nici un caz nu trebuie procedat ca in cazul referendumului pentru limitarea numarului de parlamentari la trei sute de handicapati. Acolo a fost alta poveste, niste muschi politici de incordat, dar in cazul britanicilor lucrurile sunt mai complicate. In mod semnificativ situatia tarii (tarilor) din UK este un pic diferita fata de situatia tarilor de pe continent. Marea Britanie este membra in Commonwealth (The Commonwealth of Nations) incepand de la 1926, de la actul de nastere al acestei organizatii. Organizatie care, pentru cine nu stie, cuprinde cincizecisitrei (53) de state, printre care si state smechere, cum ar fi Australia, Canada, India si Noua Zeelanda. Ca urmare Marea Britanie stie, cu mult inainte de UE, cam cu ce se mananca o cooperare interstatala, o cooperare care nu aduce atingere suveranitatii nationale si care nu afecteaza statutul cetateanului. Bineinteles, sunt multi idioti (cautati si voi pe net) care subliniaza diferentele dintre o “Uniune” si o organizatie interstatala care are scopul cooperarii internationale. Adevarat, a doua nu presupune cedare de suveranitate, statut de supercetatean pentru politicieni, derogarea de la dreptul de proprietate, institutionalizarea minciunii ca politica oficiala, ridicarea slozincilor la nivel de lege, subjugarea justitiei fata de interesul politic. Aduceti-va aminte ca UK a sustinut un model diferit de Uniune Europeana, model avantajos in mod egal pentru cetatean si pentru stat, model care din nefericire nu avea cum sa fie pe placul Europei cu cravata rosie. Asta e, ghinion. Dar cetateanul britanic traieste cu aceasta mentalitate in mod traditional si cu siguranta se va raporta la clasa politica in functie de modul in care clasa politica va fi sensibila la dorintele sale. Acestea fiind spuse, indiferent de zvarcolirile politicienilor si a presei asociate lor, cetateanul britanic s-ar putea sa nu fie atat de resemnat fata de neimplementarea vointei sale indiferent daca presa spune ca numai bosorogii si senilii au votat pentru iesirea din UE, ca de fapt cei care au votat pentru iesire nu cunosteau situatia, nu vroiau sa voteze ce-au votat si altele la fel. Si asta sa ne intelegem bine, indiferent daca a votat pentru iesire sau pentru ramanere, indolenta politica trebuie sa il deranjeze la fel de mult pe orice cetatean britanic, indiferent de culoarea pielii, ca sa fie clar si pe chestiunea aceasta. Eu nu cred ca va ramane ca pe malurile Dambovitei, eu cred ca cetateanul britanic s-a saturat de tampeniile europene si cu siguranta vor exista consecinte in cazul in care politicienii vor alege sa ignore vointa poporului. Toata stima cetateni britanici, opinia voastra conteaza, mai priviti o data afisul electoral cu indianca si skin head-ul si ganditi-va care va fi viitorul vostru in caz ca cedati acum.

Scoala

Saracii copiii…

… se aleg cu tot felul de bazaconii pe capul lor micut, bazaconii inventate de cate un politician incompetent si rau intentionat. Ultima dracovenie: http://www.mediafax.ro/social/ministrul-sanatatii-vrea-o-noua-materie-obligatorie-in-scoli-si-gradinite-educatie-prin-sanatate-15085780 . Da fratilor, “Educatie prin sanatate”. Deci nu “Educatie pentru sanatate”, “Educatie si sanatate”, “Sanatate prin educatie” sau orice alta formualare care sa nu fie imbecila, nu, fix “Educatie prin sanatate”. Deci te “sanatosesti” si din cauza asta, ca un fel de efect secundar, te educi. Ministrul ala o fi completat si el macar ciclul primar de educatie? O fi sanatos la cap? Ar trebui sa fie, caci a ajuns ministru nu? Sa analizam un pic, ca inca sunt siderat. Conform titlului ales scopul este educatia. Mijlocul prin care se atinge? Sanatatea! Si daca e unul bolnav ramane needucat? Dar daca e unul needucat, trebuie sa se imbolnaveasca? Vai de capul nostru fratilor, cu blestemul prostiei politicienilor pe capul nostru ajungem in sapa de lemn!

Romania

Faraonul isi face stat

Citeam zilele trecute un articol despre anumite declaratii ale presedintelui faraon care in mare au fost ignorate complet de presa noastra. Articolul se gaseste aici: http://www.mediafax.ro/politic/iohannis-nu-voi-ramane-un-simplu-spectator-in-cazul-numirilor-in-justitie-15083585 . La inceput nu mi-am dat seama ca presedintele iar bate campii, lucrurile pareau aproape OK, cand mi-a sarit in ochi urmatoarea fraza: “Voi acţiona, în virtutea atribuţiilor care îmi revin, pentru a mă asigura că parcursul pe care România a pornit în ceea ce priveşte întărirea statului de drept, independenţa justiţiei şi lupta anticorupţie este ferm continuat şi că …“. Stati un pic, sa citim dincolo de lozinci: “in virtutea atributiilor ce imi revin… a ma asigura… independenta justitiei”. Pai fratilor, de cand are presedintele atributii privind independenta justitiei, in sensul numirilor in functiile de conducere din CSM? PAi nu, CSM este garantul independentei justitiei. A, ca presedintele poate sa le dea peste labe politicienilor care trag sfori e altceva, Traian Basescu a excelat la asta, dar faraonul pare sa isi doreasca sa numeasca el ce si cum pe la CSM (si pe la DNA, si pe la ICCJ si prin alte parti). Pai nu, am verificat, presedintele nu numeste nimic la CSM, din contra, presedintele trebuie sa stea departe de CSM, caci asa merg lucrurile in statul de drept, puterile sunt delimitate si coopereaza, nu se subordoneaza. Asta doar daca careva, un parlit care oricum are probleme cu justitia, nu se viseaza faraon si isi doreste, nu-i asa, o justitie faraonica! :)