Religie

Turcia vs. UE

Cancelarul austriac a solicitat Uniunii Europene să încheie negocierile de aderare a Turciei la Blocul Comunitar: http://www.mediafax.ro/externe/cancelarul-austriei-cere-uniunii-europene-sa-incheie-negocierile-de-aderare-a-turciei-la-blocul-comunitar-15550258 . De la bun inceput intrebarea fost: Ce sa caute Turcia in UE? Cum stia toata lumea, cum a scris de multa vreme presa, ma rog, o parte a presei, Turcia este o tara interesanta, cu o cultura veche si cu o religie raspandita, practicata si importanta pentru turci, o tara care inca tine la istoria indepartata si care pretuieste mai mult decat noi anumite traditii. Deci, pe scurt, turcii sunt OK, dar sunt diferiti de noi. Ce surpriza!

Mustafa Kemal Atatürk a fost un ofiter in armata turca, care a trait intre 19 mai 1881 si 10 noiembrie 1938. A fost primul presedinte al Turciei si “Atatürk” inseamna “tatal turcilor” un nume interzis prin lege oricarui turc in a-l mai purta. Wow! Tare, nu? Stiti de ce? Pentru ca inainte de Primul Razboi Mondial Turcia nu exista. Exista Imperiul Otoman, dar teapa, Imperiul Otoman a mancat bataie in Primul Raboi. Armata a stabilit un guvern provizoriu si, sub conducerea lui Atatürk a purtat un razboi de independenta, impotriva Puterilor Aliate sa fie clar, adica, in principal, impotriva Imperiului Britanic, Republicii Franceza, Italiei, Japoniei, Belgia, Grecia si altii mai marunti. Si ce sa vezi, turcii au castigat, surprinzator, dar au castigat. Ce-i mai surprinzator abia acum urmeaza: Atatürk nu s-a inscaunat un nou tip de sultan ci, impreuna cu guvernul pe care il conducea, a stabilit un program de reforme politice, economice si culturale din care a rezultat Turcia moderna, laica si puternica. Nu cred ca a fost usor, a facut mii de scoli (educatie, ce ziceti de asta), a dat drepturi politice egale femeilor, a scazut impozitele (hah? da’ de asta ce ziceti) si alte chestii de genul care par prostii pentru politicienii europeni dar care in esenta cladesc natiuni. Ah, da, si a insistat pe identitatea turca. Identitate si uniune pentru toti turcii. Identitate in primul rand. Fosrte important.

Bun, si a iesit Turcia moderna. Tot timpul asta in care Atatürk a muncit Europa se uita tampita cum o Turcie puternica se nastea. De frica, atentie, numai de frica, dupa multi ani, Europa s-a gandit sa integreze Turcia. Proasta idee, pentru ca mostenirea lui Atatürk era inca foarte vie la acea vreme. Numai ca Atatürk nu era prost, ii stia pe turci si isi cunostea opera. Ca urmare statul turc nu a fost o copie a statelor europene, a fost gandit intr-un anumit fel si probabil ca ar fi functionat bine daca nu si-ar fi bagat coada (ca sa nu zic altceva) Europa. Statul turc avea un mecanism intern care ii mentinea stabilitatea si coeziunea: armata turca. Si multa vreme armata turca a fost puternica si fidela lui Atatürk si si-a facut datoria si totul a mers de minune. Si apoi si-a bagat coada Europa si in buna masura si America si acum Turcia a cazut in plasa unui nou tip de sultan. Cand coeziunea armatei a scazut, cand prezenta ei in guvern a fost inlocuita de o marioneta politica, in clipa in care armata a fost mancata de religie si de politica, un nou tip de sultan, un dictator a aparut in Turcia. Lovitura de stat esuata era pentru mentinerea statului laic, pentru mentinerea democratiei si nu pentru distrugerea ei. A fost pentru cinstirea memoriei lui Atatürk si nu pentru abaterea de la principiile sale.

Si, ca de obicei, Europa nu este in stare sa faca nimic, nu este in stare sa gandeasca, nu este in stare sa actioneze. SUA, surprinzator, se balbaie si mai tare. Cam atat despre asta, si de acesta data Eurpa se misca greu, face jocul unui dictator, lasa un stat islamic sa se dezvolte la granitele sale, provoaca cu inconstienta instabilitate in regiune. Nasol, pacat ca e asa de mic Pamantul!

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply