UE

Esecul Europei sociale (7)

Pe 25 martie 1957 a fost semnat Tratatul de la Roma, desi, intre noi fie vorba, la vremea aceea nu se numea asa. Se numea fix “Tratat de instituire a Comunității Economice Europene”. Aceasta denumire a fost “amendata” ulterior (prin tratatul de la Maastricht) eliminand cuvantul “economice” din titulatura si punand bazele monstruozitatii suprastatale pe care toti o iubim, ma rog cel putin eu, UE. Da, sunt un fan al ideii de Uniune Europeana, desi muuulte amendamente ar trebui aduse organizarii si functionarii UE, ca sa isi schimbe statutul din povara pentru cetatean in ajutor pentru cetatean, asa cum ar trebui ea de fapt sa fie.

Si pentru ca am adus vorba despre cetateni sa vedem ce impact a avut Tratatul de la Roma, la inceputul anilor ’60, asupra omului de rand, omul care a avut norocul sa se nasca intr-una dintre tarile semnatare: Franța, Germania de Vest, Olanda, Italia, Belgia sau Luxemburg. Pai imediat nu a avut nici un impact pentru ca masurile pe care le presupunea au venit gradat, mai ales ca in anul urmator (1958) se semna tot la Roma si tratatul de infiintare al CEEA. Insa cand in sfarst statele au inceput sa se miste, cel putin la nivel teoretic, scaderea sau eliminarea tarifelor vamale a inceput sa fie simtita si de cetatean, atat prin noi locuri de munca cat si prin un nivel de trai mai bun, care oricum trebuie sa fi fost incomparabil mai bun decat cel din timpul razboiului, razboi care de abia se incheiase de vreo cinsprezece ani si care oricum luase o fata rece si apasatoare. Din punctul de vedere al cetateanului Tratatul de la Roma elimina potentialele diferente dintre state, initial din punct de vedere economic, dar ulterior cu impact social major. O piata comuna insemna de fapt si construirea unei comunitati europene, comunitate privita ca societate civila, nu altfel. Societate civila diferita de suma societatilor civile a statelor componente, pentru ca prin crearea pietei comune statele au renuntat si mai mult la bucati din suveranitatea lor. Oamenii nu au fost constienti destula vreme de faptul ca nu mai sunt stapani la ei acasa, pentru ca atata vreme cat lucrurile merg bine nimeni nu isi pune probleme si intrebari incomode, e in firea umana. Dar functionarea pietii economice europene comune implica mecanisme suprastatale, altfel daca fiecare stat face ce il taie capul piata comuna nu poate functiona. Ca urmare statul nu mai controleaza direct bucata de piata de care era inainte responsabil, ba din contra, statul devenit comparabil, daca vreti egal, cu toate celelalte state in raport cu bucatile de piata la care cetatenii sai aveau acces. Si asa s-au format entitati suprastatale care au tot evoluat, scapand de sub controlul direct al cetateanului, al societatii daca vreti. La vremea aceea cetateanului nu prea ii pasa, nu te intereseaza prea mult o chestiune in esenta buna, de progres economic daca stai cu inima stransa ca oricand poate izbucni un nou razboi. Dar statul nu mai da inapoi ceea ce a castigat in momente de criza, aici e problema. Si lucruri interesante se vor intampla in urmatorul deceniu…

— va urma –

Esecul Europei sociale (7) 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply