UE

Esecul Europei sociale (5)

Si daca in tot timpul asta populatia Europei de vest era mai mult sau mai putin conectata la realitatile globale ale momentului, fiind traditional mai mult preocupata de evenimentele si evolutiile regionale si locale, in Romania, caci cred ca a venit momentul sa vorbim un pic si despre ea, populatia mai rasarita, de la clasa medie in sus, suferea cumplit prigoana comunista instituita de la Moscova.

Va mai amintiti de „Ana, Luca şi cu Dej / Bagă spaima în burgheji”? Ah, voi nu, poate bunicii vostri, dar cam asa era. Romania era la acea vreme o colonie ideologica a comunismului (nu ca acum ar fi altfel, acum doar si-a schimbat numele in social-democratie, struto-camila care nu exista). Tot jegul pe care natiunea romana il tinea sub pres a fost scos de acolo si promovat de politica comunista in doua directii, prima data catre conducerea statului, apoi impotriva celor care duceau o viata decenta. Oameni scosi cu forta din case ca sa bage in locul lor animale sinistre cu nume de oameni (caci daca ar fi fost oameni nu ar fi acceptat sa incalce proprietatea unui semen), distrugerea infrastructurii (drumuri, poduri, fabrici, agricultura, banci – pe motiv ca ar fi fost construite de vechiul regim – numai oligfrenii pot sa gandeasca asa ceva), oamenii valorosi indepartati din societate (pe motive ideologice), candidatii valorori indepartati din institutiile de studiu (superior) si inlocuiti de taranoi infecti retardati (pe baza de dosar social – va mai amintiti de nota de la social la intrarea la facultate?), toate astea au fost lucruri executate cu voiosie de poporul roman, cel putin de partea lui animalica, inculta, lenesa si degenerata, la comanda rusului. Ce sa mai Romania a fost tara unde, evident, a prins cel mai bine implementarea Directivelor NKVD, implementare care probabil continua si astazi. In alte tari, atise si ele de comunism, poporul, oamenii, s-au comportat mai decent, chiar si Partidul Comunist s-a comportat mai decent, a se vedea Yugoslavia si Polonia de exemplu.

Pentru Romania un moment aparte al istoriei este exacerbarea cultului personalitatii, care nu a inceput cu Ceausescu, asa cum sustin unii istorici contemporani, ci a inceput cu mult inainte, inainte chiar de epoca comunista, poate chiar inainte de cel de-al doilea razboi mondial, dar nu am eu date la care sa ma refer. In orice caz, inceputurile comunismului in Romania, cam pe vremea in care Partidul Comunist Roman era condus de facto de Ana Pauker au marcate de evolutii semnificative ale cultului personalitatii, evolutie care i-a pus la un moment dat pe ganduri chiar si pe liderii comunisti. Pe scurt, lozincile comuniste semanau la inceput atat cu cele legionare, cat si cu cele sovietice. COmunistii romani trebuiau sa isi gaseasca o identitate, dar pana la urma acest lucru nu a mai fost posibil, poporul roman a asimilat si s-a conformat cultului personalitatii imediat, luand-o inaintea propagandei, vadind un teren fertil pentru superficialitate si ipocrizie. Care, bineinteles, continua si in ziua de azi, si daca nu ma credeti cumparati un ziar, uitati-va bine pe prima pagina, trageti concluziile, si aruncati ziarul la gunoi, odata cu toata propaganda pe care o contine.

— va urma –

Esecul Europei sociale (5) 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

One thought on “Esecul Europei sociale (5)”

  1. Intotdeauna in Romania a existat ura fata de cei ce se faceau remarcati, mai ales, prin intelectul sau de prieteni, de colegi si mai ales de sistemul de conducere si nu ma refer numai la sistemul comunist. O turma de dobitoace este mai usor de condus.

Leave a Reply