UE

Esecul Europei sociale (4)

In Europa de Vest mai era cum era, in Europa de Est era tragic. Si aici tot prostia era la putere, dar cu nuante de salbaticie greu de imaginat. In urma refuzului lui Stalin de a lasa statele din estul Europei sa participe la efortul de reconstructie pe bani americani au fost in special trei-patru state care s-au remarcat si, bineinteles, Romania nu a fost printre ele. In primul rand s-a remarcat Yugoslavia, tara unde Tito s-a certat cu Stalin in 1948 sau ’49. S-a certat si apoi a cerut ajutor pentru reconstructie de la americani. Americanii nu au dat voie Yugoslaviei sa participe la Planul Marshall deoarece Planul prevedea expres cooperare transfrontaliera, pe cand Tito, culmea, mai rational, incerca sa implementeze o Yugoslavie care sa se autosustina. Pana la urma americanii i-au dat Yugoslaviei bani separat, nu mai stiu sub ce program, dar se pare ca banii au avut impact si economia Yugoslava a avut ceva avant pana prin anii ’60. Cum Yugoslavia era stat federal, starea de spirit nu era identica pe tot teritoriul, dar din povestile si legendele nascute pe vremea aceea, se pare ca oamenii erau multumiti de Tito, chiar daca rusii si ungurii amenintau la sfarsitul anilor ’40 cu interventia armata spre beneficiul “poporului” yugoslav. Conglomerat de state si natiuni, Yugoslavia a reusit sa-si determine cetatenii sa treaca peste ciondanelile curente si sa isi insuseasca un sentiment de fratie si cooperare intru prosperitatea statului Yugoslav. Din nefericire sentimentul nu a dus si la prosperitatea societatii, asa ca, dupa cum se stie Yugoslavia se va destrama rapid si violent la inceputul anilor ’90.

Pe urma s-au remarcat Cehoslovacia si Polonia, care ar fi vrut sa participe la planul americanilor si nu cred ca ar fi refuzat sa participe la impartirea beneficiilor cu “fratii” din vest. Oamenii probabil ca aveau un nivel de cultura civica mai ridicata si conducatorii lor asemenea, dar vai, nefericire, Stalin a fost puternic si a pus piciorul in prag, avand la picior Armata Rosie care avea inca lucruri de reglat cu polonezii si banuiesc ca nu ii inghitea nici pe cehoslovaci, asa cum putem sa observam un pic mai tarziu in istorie. Asa ca istoria celor doua tari s-a scris pana la urma asa cum a vrut Stalin, spre ulterioara nefericire masiva a oamenilor de rand.

Ultima tara de care merita sa vorbim acum este Germania, in special Germania de Est. Americanii au spus de la inceput ca banii vin cu conditii nenegocibile, si una dintre acestea, cred ca am mai scris, a fost cooperarea transfrontaliera pentru formarea unei piete capabile sa satisfaca la comun statele vest europene. Aceasta piata trebuia sa includa Germania de Vest si bineinteles, daca se accepta si Germania de Est. Asta nu a acceptat Stalin, cred ca animalul vroia sa tina Germania intr-un fel de sclavie, impiedicand dezvoltarea economica, stimuland saracia, dar cerand in acelasi timp plata integrala a despagubirilor de razboi, eventual cu compensatii nesfarsite, intinse pe multe generatii. Americanii se gandeau la viitor, fiind mai mult preocupati de ceea ce va urma peste zeci de ani decat de ceea ce se intampla pe moment. Restul e istorie, se stie ce s-a intamplat, se cunoaste reactia poporului german, dar nici pana acum nu inteleg cum au ajuns in situatia dezastruoasa in care se afla azi. Din nou prostia…

— va urma –

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

One thought on “Esecul Europei sociale (4)”

  1. Nu cred ca rusilor nu le-ar fi trebuit si lor o parte din acesti bani numai ca, ereau constienti ca nu ar fi putut face ceea ce vroiau ei sa faca cu acei bani. Oricum, au luat suficient din tarile pe care le-au asuprit timp de 50 de ani mai mult decat ar fi putut lua vreo data de la americani. De pierdut am pierdut noi romanii si toti ceilalti la fel de neputinciosi ca si noi.

Leave a Reply