Sport

Intrebari la care nu stim sa raspundem!

Socant, (Soc! Soc! Soc!, cum ar spune copiii mei :) ) m-a intrebat cineva ieri ce “sport” ii recomand sa faca, fiind supraponderal, nemaifiind la prima tinerete si incercand sa diminueze kilogramele pe care medicul sau le considera ca fiind “in plus”. Este socant pentru ca m-as fi asteptat sa ma intrebe despre activitati intelectuale, specificul Asociatiei ar fi justificat acest fel de intrebare, in plus inclinarea unei anumite persoane pentru un anumit gen de activitate intelectuala este foarte usor de determinat, si ulterioar persoana respectiva este foarte usor de indrumat. Sport insa nu recomand nimanui sa faca, mai ales trecut de o anumita varsta, am explicat si alta data de ce, cazul Cotabita e semnificativ pentru fenomenul sportiv de masa din Romania. Activitate fizica, bineinteles, sa faca fiecare, dar ce sfaturi pot sa dau eu unui om despre care nu stiu mai nimic? Fara suparare, sunt necalificat pentru a da aceste sfaturi si posibil ca sfaturile date sa produca neplaceri celui care le primeste, asa ca m-am abtinut, nu i-am dat nici un sfat, dar as vrea totusi sa vorbim despre acest subiect un pic. Cei mai multi oameni care ajung sa isi puna aceasta intrebare nu au facut niciodata sport in tinerete sau copilarie, caci de aceea isi pun aceasta intrebare, altfel ar fi continuat in mod firesc activitatea desfasurata candva. Sa te apuci brusc de o activitate cu tenta sportiva te expune unor riscuri pe care nu ti le explica nimeni, industria care traieste de pe urma naivitatii acestor oameni ascunzand abil toate afectiunile de care poti sa suferi daca le urmezi sfaturile fara sa te gandesti un pic la consecinte. Grupe de muschi, tendoane si organe se formeaza si se modifica fata de normal in cursul unei activitati sportive desfasurate in copilarie, la varsta adulta corpul nu poate suporta prea brusc aceste modificari si aceasta neputinta se traduce imediat in accidentari, dureri acute sau cronice si asa mai departe. Oricum, daca vrei sa slabesti nu e o idee buna sa te apuci de sport, sau chiar putem sa consideram ca este o idee foarte proasta. Daca vrei sa slabesti mananca mai putin, alta solutie nu exista, sportul o sa te ingrase si mai mult, cel putin la inceput si plus o sa te alegi cu o foame cumplita, oricat ai manca, cel putin pana se obisnuieste organismul cu noul stil de viata. In plus sporturile populare, sau mai bine spus activitatile sportive carora li se face intens reclama sunt oarecum si cele mai nocive. Foarte multi naivi se apuca sa alerge prin parcuri. Gresit, trebuie mai intai sa te invete cineva sa alergi, daca nu ai alergat in copilarie, caci altfel te expui multor tipuri de probleme medicale potentiale. Tot asa, alti naivi, se apuca sa mearga pe bicicleta. Gresit, iti trebuie antrenament specific si pentru aceasta activitate, daca nu esti deja antrenat. De alte activitati nu mai vorbim, motocrosul, calaria, schiul nautic sunt activitati cu ceva risc si un pic costisitoare. Asa ca nu prea mai raman multe activitati pentru cei ce nu au avut activitati sportive in prima parte a vietii. Eu personal as recomanda mersul pe jos, pe teren plat si la umbra, dar asa cum spuneam la inceputul articolului sunt necalificat pentru a da sfaturi in acest domeniu. Numai va rog nu mai credeti tot ce publica presa in acest domeniu, majoritatea oamenilor care vorbesc despre asta nu au nici o legatura cu activitatea careia ii fac reclama si mai rau, nu au nici un fel de pregatire medicale. Mare prudenta, sanatatea este importanta, sa nu cadem din lac in put!

Porc

Mintiti poporul cu televizorul!

Ei bine, nu numai cu televizorul (televiziunea) ci chiar cu toate categoriile de presa. Statisticile isi fac loc pe prima pagina, de obicei la momente bine alese, cu formulari mestesugit si esantioane de informatie “semnificativa” pentru subiectul respectiv. Saptamana asta am avut parte de doua statistici interesante: http://www.zf.ro/zf-24/o-statistica-ascunsa-iese-acum-la-iveala-somajul-in-randul-tinerilor-din-romania-mai-mare-decat-media-din-statele-uniunii-europene-14597696 si http://www.mediafax.ro/social/studiu-romanii-lucreaza-cel-mai-mult-din-ue-pe-parcursul-unei-saptamani-14601292 . Pe scurt una spune ca avem (prea) multi tineri someri, cealalta spuna ca muncim (prea) mult. Nu este nici o noutate, stiam ca tinerii intalnesc dificultati serioase la angajare, desi angajatorii cauta cu disperare tineri competenti pentru ocuparea unor posturi mai bine sau mai rau platite. Sistemul de invatamant si sistemul de asistenta sociala lasa tinerii cu zero sanse de angajare. Ca muncim prea mult nu e adevarat, dupa parerea mea nu muncim destul si nici nu avem un mediu economic util in care sa ne valorificam munca. Nu asta este important, dar imi aduc aminte de perioada de dinainte de februarie 2000 cand se spunea ca introducerea saptamanii de lucru de treizeci si cinci de ore in Franta va duce la reducerea somajului. Nu a redus somajul, a dus fix la cresterea lui, dar nu asta e important, important este ca statistiti de acelasi fel cu cele prezentate in cele doua articole apareau in presa franceza a vremii, popularizand si justificand viitoarele miscari ale guvernului. Au trecut cincisprezece ani de atunci, masura a dus la impozite marite si saracie, dar guvernele socialiste atat de iubite in Franta mentin cu incapatanare aceasta politica de treizeci si cinci de ore. Data fiind situatia de pe piata muncii din Romania, aparitia celor doua sondaje ma face sa ma tem de viitoare initiative guvernamentale pe piata muncii. Sa ma tem si sa incerc sa ma pun la adapost.

UE

Setea de putere e boala grea

Era inevitabil ca situatia nefericita din Grecia sa nu fie folosita de “politicienii europeni” pentru a demonstra “necesitatea” unui guvern centralizat european, probabil gandit pentru inceput ca un guvern federal. Un articol privind declaratia presedintelui Parlamentului European poate fi citit aici: http://www.mediafax.ro/externe/presedintele-pe-martin-schulz-pledeaza-pentru-un-guvern-european-14593709 . Omul a vorbit, noi am ascultat, acum sa tragem concluzii. Momentul declaratiei este ales cu abilitate, evenimentele din Grecia sunt proaspete in mintea cetateanului european, tema este veche, dar teama este noua si politicienii fac tot posibilul sa o exploateze. Din cauza presiunii psihice pe care o suporta din cauza evenimentelor politice externe, cetateanul european nu mai incearca sa judece critic conceptele prezentate, reflexul sau neconditionat, perfectionat de-a lungul evolutiei si intarit de societatea moderna, este de a accepta ca valabila oricare doua sintagme stranse impreuna intr-o fraza, mai mult sau mai putin coerenta, de conjunctia compusa “pentru că“. Logica acestui reflex este de a dezamorsa situatii potential periculoase favorizand disiparea conflictului in faze mai putin intense care s-ar putea desfasura in viitor. Daca ne-ar fugari leul prin savana acest reflex ar putea fi salvator, in cazul societatii noastre moderne insa, acest reflex nu face decat sa complice situatia si mai tare, deoarece ceea ce a castigat sub presiune guvernul nu mai da inapoi in veci, indiderent daca cetateanul si-a dat seama ca a fost inselat sau nu. Argumentele prezentate de presedintele Parlamentului European sun ca si inexistente. Sigur, cuvintele exista, sunt puse acolo, omul e scolit, stie cum sa le invarta, dar frazele rostite de acest om nu au nici un continut, nu fac apel la ratiune si nu se bazeaza pe nici un adevar. Ascultati numai: “Problemele europene centrale, importante nu mai pot fi soluţionate doar de şefii de Guverne“. Cred ca omul si-a gresit meseria, trebuia sa se faca popa! Stie cineva cum se definesc “problemele europene centrale“??? Ce sunt alea, cand sunt probleme, cand sunt centrale si cand sunt periferale? Nu inseamna nimic, dar suna bine, omul nu isi mai pune problema “ce e aia?“, nu il mai intereseaza, nu are timp, incearca doar sa scape de presiune. Cuvantul “central” nu e folosit intamplator in declaratia lui, l-au folosit inainte si nazistii, si comunistii, si tot ca sa justifice tot felul de aberatii. Omul are scoala, stie cum sa prosteasca cetatenii, doar nu degeaba a ajuns presedinte de Parlament European, nu-i asa? Sa analizam mai departe: “problemele nu mai pot fi solutionate doar de sefii de guverne“. Vedeti ce frumos a strecurat acolo cuvantul “doar“, cuvant care aduce in atentia noastra, cu titlu justificativ, prezenta unor entitati superioare sefilor de guverne. Despre nefericita solutie a cedarii de suveranitate am mai discutat, dar modul in care se face acum aceasta cedare este mai diabolic decat ne putem imagina. Nu cedati nimic de la voi fara sa primiti in schimb ceva de cel putin aceeasi importanta si valoare, si nu e nimic ce va poate oferi bun un guvern central european. Este adevarat ca ar rezolva unele probleme, chiar probleme importante, dar cum sa spun, as prefera sa raman cu prostia mea, aici in tara mea, independenta, decat sa fiu cetatean al unei tari in care hotarasc altii dupa cum vor ei. Altii, carora nu le pasa nici de mine, nici de tara mea! Un guvern national este oricum greu de controlat de societatea civila, ganditi-va la aberatia unui guvern suprastatal. Ganditi-va la avantaje si dezavantaje, si daca considerati ca este o solutie avantajoasa, atunci asa sa fie, daca nu, atunci sa nu mai auzim de asta in veci!

Scoala

Elevi buni, elevi mai putin buni

Cam in acelasi timp in care presa anunta succesele elevilor romani la Olimpiada Internationala de Fizica (http://www.mediafax.ro/social/elevii-romani-au-obtinut-cinci-medalii-si-locul-i-in-europa-la-olimpiada-internationala-de-fizica-14585968) nouazeci si patru de elevi din judetul Timis, de la Liceul “Traian Vuia” din Făget au fost eliminati de la examenul de bacalaureat pentru “suspiciuni de frauda” (http://www.mediafax.ro/social/timis-94-de-elevi-care-au-dat-bacalaureatul-la-faget-eliminati-pentru-suspiciuni-de-frauda-14585913). Cei cu Olimpiada s-au pregatit intens si au reusit, ceilalti au incercat sa copieze si au esuat. Singura intrebare este care-i diferenta dintre aceste categorii de elevi. Ce ii motiveaza pe unii sa se indrepte catre performanta si ce ii indeamna pe ceilalti sa se indrepte catre inselaciune? Singurul raspuns credibil este mediul. Bineinteles, mediul in care aceste categorii de elevi au evoluat. Calitatile personale probabil vin pe locul al doilea sau chiar al treilea. Sunt convins ca nu toti elevii eliminati ar fi picat examenul daca ar fi predat lucrarile folosind numai cunostintele pe care le detineau. Iarasi sunt convins ca nu toti elevii care au castigat la Olimpiada ar mai fi avut aceleasi performante daca ar fi trebuit sa traiasca si sa se dezvolte in mediul in care traiesc elevii din Faget. Ma rog, probabil ca nu ar mai fi auzit numeni de ei, nu ar fi reusit sa treaca de faza pe scoala, nu i-ar mai fi remarcat nimeni si nu ar mai fi obtinut nici un fel de performanta. Posibil ca datorita calitatilor individuale sa nu fie nevoiti sa copieze, dar in rest ar fi fost niste elevi banali. Unii pot, altii nu pot, dar din nefericire nu depinde numai de ei sa poata. Cei nouazeci si patru de elevi eliminati sunt partial victime ale sistemului de invatamant si ale propriilor parinti. Restul de vina apartine societatii in care au crescut. Ideea copiatului ar fi trebuit sa le fie respingatoare, dar societatea i-a invatat ca hotul neprins e negustor cinstit. Pe acesti oameni nu ii mai poti pune la acelasi nivel cu castigatorii. Tuturor ne pare rau, ce facem?

UE

Subiecte mai putin placute

Cand apar discutiile referitoare la bani de obicei sunt conflictuale si persoanele implicate percep o nota de discomfort. Exista bineinteles nesimtiti care nu simt niciodata discomfortul momentului si de obicei oamenii ii percep ca foarte buni negociatori. Nici vorba de asa ceva! Banii in sine nu reprezinta o notiune complicata. Datoriile insa, in esenta o obligatie legala sau morala, provoaca ramificatii relationale, obligatii (care trebuie onorate in anumiti termeni), interese si pasiuni care, asa cum istoria ne arata, ajung in anumite conditii sa valoreze in mintea anumitor indivizi mai mult decat insasi viata. Aici un om rational se blocheaza, cel putin partial. E complicat sa faci o evaluare corecta a acestui hatis. Dureaza. Costa! Nici un om rational nu se poate pronunta pe loc. Um on mai putin rational va lua intr-un fel sau altul o decizie, fara sa isi puna problema daca este decizia corecta sau nu. Uneori se dovedeste ca decizia luata nu a fost cea corecta. Si atunci subiectul devine si mai neplacut. Decizii incorecte dupa decizii incorecte aduc unii oameni in situatii pe care nu si le permit si nu si le doresc, cu alte cuvinte in situatii fara iesire. Odata intrat intr-o astfel de situatie cea mai rea metoda de rezolvare este cautarea compromisului. Unii oameni pretuiesc compromisul peste masura. Compromis inseamna o intelegere bazata pe cedari reciproce, intre presupusi adversari. Deoarece se bazeaza pe cedari nu stinge niciodata integral o datorie, deoarece daca legal putem scapa de datorii prin cautarea compromisului, moral orice compromis ne creeaza alte datorii. Acum ma uit la situatia Greciei, caci acesta este subiectul neplacut, din care fiecare om rational invata cate ceva. Au obtinut promisiunea a optzeci si sase de miliarde de euro (pe trei ani) contra unor “reforme” destul de severe. Nu am avut timp sa studiez exact, dar par mai rele, mai grele decat cele supuse referendumului. Deci, prin cautarea compromisului au ajuns intr-o situatie fara iesire, asa, ca in situatia descrisa la inceputul articolului. Pai si unde este castigul cetateanului grec? Nu e nici un castig, e rau, e irational si gresit. Guvernul grec se presupune ca este alcatuit din oameni competenti, nu stiau considerentele de mai sus? Sunt multe carti disponibile pe acest subiect, nu au avut bani sa le cumpere? Vor mai face un referendum si acum? Probabil ca nu. Cum se vor duce in fata oamenilor sa spuna “am refuzat niste conditii mai bune, si uitati, in sfarsit, avem niste conditii mai proaste”?Situatia nu este incheiata, vom mai vorbi pe marginea acestui subiect neplacut!

Sport

Cu activitate fizica sau fara? (3)

Si daca s-a dovedit ca sportul practicat la modul absolut, excesiv, nu este cel mai bun lucru pentru tineri, ramane sa vedem cata activitate fizica, de ce fel, si in ce fel practicata, ii poate face bine elevului, tanarului. Din nefericire la intrebarile acestea nu avem un raspuns clar. Nu am gasit vreun studiu asupra acestui subiect care sa nu fie contrazis imediat de un alt studiu, sau vreun “specialist” in domeniu care sa nu fie imediat contrazis de un alt “specialist” in domeniu. Parerea generala este ca o activitate fizica moderata, imbinata cu perioade de studiu sustinut sunt benefice pentru elev, pentru tanar, contribuind la dezvoltarea sa armonioasa. De asemenea activitatea fizica moderata, separata chiar de perioade de odihna, pare sa fie recomandata de mai toti medicii pediatri in defavoarea activitatilor ce tin de mediul sportiv competitional. Studiul, de asemenea, efectuat pe durata unor perioade mai intense alternate cu perioade mai relaxante pare sa fie mai benefic decat studiul intens efectuat pe perioade indelungate de timp. Ponderea corecta a diverselor activitati in timpul total disponibil al elevului ramane insa un mister. Studii viitoare probabil ca vor dovedi ca aceasta pondere este dependenta de individ, de structura lui fizica si de posibilitatile sale intelectuale. In concluzie cred ca este recomandata prudenta in stabilirea programului fizic si intelectual al elevului/tanarului, nu cred ca este de dorit fortarea unor erori care sa conduca la consecinte imprevizibile pe termen lung. Modelele la moda nu sunt de urmat, societatea este cumva in prezent mai inclinata catre extreme decat in trecut, deci si in acest domeniu este necesara prudenta. Pana la urma fiecare cum isi asterne asa doarme, deci aveti grja sa va asterneti un fundament fizic si intelectual sanatos!

Sport

Cu activitate fizica sau fara? (2)

Ceva studii britanice (!?) au aratat ca inactivitatea fizica poate fi considerata o cauza directa a decesului. Nu va faceti probleme, nu este vorba in general de oameni tineri, clinic sanatosi, care vin de la munca si se aseaza la televizor, dar pe termen lung se pare ca aceasta lipsa sa activitate poate provoca anumite afectiuni care agravate pot duce la deces. In fine, cred ca este cam aceeasi situatie ca si in cazul fumatului, si fumatul poate fi considerat o cauza directa a unor decese, ca fiind factorul declansator al anumitor afectiuni care ar fi putut fi evitate. Este cam aceeasi situatie. Cum intre activitate fizica si sport este o diferenta substantiala, si cum stilul de viata este cumva autoimpus din copilarie, se pare ca o limita naturala intre activitatea fizica si cea intelectuala se impune a fi instalata inca din copilarie, pentru ca viitorul adult sa poata beneficia de o viata lipsita de boli pentru tot restul vietii naturale (urasc sintagma “viata sanatoasa” deoarece a fost excesiv de mult folosita pentru a descrie situatii nesanatoase). Sportul insa pare sa fie cel putin la fel de nociv ca si inactivitatea. Sa ne intelegem bine, sport inseamna “Activitate fizică a cărei practică presupune un antrenament metodic, respectarea anumitor reguli și a unei anumite discipline, având la bază elementul competitiv și urmărind obținerea de performanțe” (conform DEX). In legatura cu sportul, studii din SUA au legat direct afectiuni cardiace de activitatea sportiva, dar pana la urma nu este vorba numai de inima, sportul in general presupune modificarea organismului in folosul performantei, iar acest lucru numai sanatos nu se poate numi. Eu personal recomand activitatea fizica in locul sportului, caci efectele practicarii sportului sunt ireversibile, si de obicei regretele vin prea tarziu, chiar daca, in cazuri particulare, sportivi ajunsi in atentia presei si care au castigat prin activitatea sportiva averi impresionante, mentin interesul tinerilor pentru sport ca mijloc de existenta, idee total gresita, din punctul meu de vedere.

— va urma –

Sport

Cu activitate fizica sau fara? (1)

Am auzit cel putin o suta de pareri diferite pe tema activitatii fizice in timpul scolii de la diversi parinti si profesori care mai de care mai informati asupra subiectului. Fiecare dintre ei este convins de faptul ca parerea sa este cea corecta si, mai rau, ca parerile celorlalti sunt intotdeauna gresite. Un consens oarecare exista asupra situatiilor extreme: elevul care nu iese deloc din casa nu face bine si elevul care nu se apleaca niciodata asupra studiului iarasi nu face bine. Este evident, dealtfel demonstrat de numeroase studii, ca un elev privat in totalitate de activitatea fizica specifica varstei sale va dezvolta o sanatate precara, o statura deficitara si o atentie la scoala redusa, nu neaparat urmata de rezultate slabe, dar urmata de o integrare sociala dificila la varsta adulta. Sigur, ca o paranteza, aici ar trebui citate cateva studii, eventual intoduse extrase din cateva surse care cad de acord asupra subiectului, dar acest articol nu se poate ridica la inaltimea acestor cerinte si trebuie sa acceptam aceste limite. De asemenea, este evident ca exista un punct in care activitatea fizica excesiva impiedica programul normal al elevului si afecteaza dezvoltarea sa scolara normala. Exista numeroase exemple, de tineri sportivi, care de la o anumita varsta au pus sportul deasupra activitatii scolare si au performat in sport, dar au acceptat consecintele lipsei de instruire asupra desfasurarii normale a vietii ulterioare de adult. Ma rog, au acceptat, sau nu si-au dat seama de nivelul impactului pe care alegerile pe care le-au facut, ei, sau parintiilor pentru ei, la varsta tineretii, asupra vietii de adult. Odata ajunsi la varsta adulta nu mai putem modifica trecutul, si prin aceasta stare de fapt suntem obligati sa suportam evolutia inconturnabila a viitorului. Tineri fiind, de cele mai multe ori chiar copii fragezi, este putin probabil sa reusim sa luam decizia corecta in privinta raportului intre timpul pe care il petrecem implicati in activitati fizice (sau sport) si timpul pe care il petrecem studiind. De cele mai multe ori aceste decizii le iau pentru noi parintii sau profesorii, dar niciodata, nici copilul, nici parintii sau profesorii sai, nu sunt siguri ca decizia luata este cea corecta, iar in momentul in care apar consecintele si eventualele regrete este deja prea tarziu.

— va urma –

Bani

Restructurarea datoriilor

Nu trebuie sa isi faca nimeni iluzii, restructurarea datoriilor (pe care o doreste de exemplu acum guvernul grec) nu este altceva decat alternativa saracului la faliment. Falimentul nu este de dorit, fiind in pincipiu o procedura care in sine poate costa destul de mult entitatea care intra in procedura de faliment, dar restructurarea datoriilor nici atat. In principiu restructurarea datoriilor inseamna ajungerea la un acord cu creditorii in privinta reducerii nivelului datoriilor, reducerea eventualelor taxe si dobanzi, scutirea de eventuale penalitati si reesalonarea ratelor astfel incat persoana sau entitatea care are nevoie de restructurarea datoriilor sa capete un ragaz de timp care sa ii permita reorganizarea in vederea obtinerii unui nivel sustenabil al veniturilor care sa ii asigure plata ratelor la termenele scadente. Extraordinar, foarte frumos, dar de cele mai multe ori inutil. Vom folosi exemplu Greciei, desi fiind un stat suveran, membru al Uniunii Europene si al zonei Euro, exemplul nu este cel mai potrivit, dar nu il putem evita, problema Greciei fiind pe buzele tuturor zilele acestea. Spuneam ca de cele mai multe ori restructurarea datoriilor este inutila. Asa este, pentru ca neplata ratelor se executa de obicei ca urmare a lipsei de lichiditati, pe de o parte dar si a lipsei potentialului de a atrage lichiditati pe de alta parte. La un moment dat in timp, orice om care se baga la datorii isi face socoteala ca poate plati acele datorii, cel putin pentru o perioada buna de timp. Asa si statul grec, pentru o buna bucata de vreme au putut plati. Apoi s-a schimbat guvernul cu unul care nu a mai vrut sa plateasca, atentie, nu ca nu a mai putut, asa cum scriu unele ziare, nu a mai vrut sa plateasca. Infierbantati de logica turbata, contorsionala si total gresita a discursului socialist, cetatenii greci au votat “NU”, a se citi “NU mai vrem sa platim”. Mai rau decat atat, ar trebui sa citim “NU mai vrem sa platim datoriile, mai bine ne mai dati voi alti bani ca sa ne mentinem nivelul de trai”. Nemtii nu vor sa le dea. De ce sa munceasca nemtul de rand, dar grecul nu? FMI si BCE, ar vrea sa le dea, pentru ca pentru ei cetateanul european este numai o combinatie de cifre intr-un calculator. Grecii nu au insa in vedere faptul ca daca ei continua acum ca stat, sa primeasca bani, notiunea de “ban” se va altera semnificativ. Daca situatia va continua (unii cer bani nemunciti, altii le dau bani care nu sunt ai lor) increderea popoarelor europene in propriile guverne se va eroda, increderea in moneda controlata de stat se va eroda si monezile alternative neregulate de guvern vor exploda si mijloacele de schimb alternative vor fi sustinute de economia gri destul de bine reprezentata in Europa, sa nu mai vorbim de Europa de Est. De pierdut vor avea pe de o parte statele in sine, iar pe de alta parte cetatenii saraci ai spatiului european (si acestia sunt din ce in ce mai multi). O polarizare de acest gen a societatii conduce catre conflicte majore si catastrofe sociale. Situatia ar trebui reglementata mai inainte ca tampenia sa cucereasca constiinta infierbantata a saracului european, caci inapoi e greu de dat, sa nu avem parte de situatii pe care nu ni le dorim!

PS: Mai e ceva, chiar daca ar avea loc o restructurare a datoriilor in cazul Greciei, aceasta nu le va folosi prea mult, pentru ca nu le va aduce lichiditatile de care au nevoie. Pur si simplu guvernul grec cheltuie prea mult. In sfarsit, anumite doctrine economice si-au dat obstescul sfarsit, sfarsit prognozat de altfel de prin anii ’60. Sa vedem cand vor afla si guvernele europene!

UE

Exista lucruri de neinteles

Eu daca as fi pus sa aleg intre doua lucruri rele as alege raul cel mai mic. Se pare ca acest lucru nu este valabil pentru toata lumea. Grecii de exemplu, cumva, au votat duminica pentru raul cel mai mare. Este adevarat ca nimeni nu le-a spus ca nu e bine ce fac, ca sunt orbiti de propaganda guvernului, ca sunt tulburati de lipsa unei analize competente sustinuta de o gandire coerenta, dar chiar asa? Care erau posibilitatile? Sa voteze “DA” lucru care i-ar fi adus intr-o situatie oarecum cunoscuta, in care ar fi trebuit in primul rand sa se abtina sa cheltuiasca mai mult decat isi permit iar in al doilea rand sa dea inapoi din banii pe care i-au imprumutat. Nu este un scenariu atat de groaznic, nu? Unii ar fi trebuit sa stranga cureaua, dar nu toti, economia ar fi ramas pe linia de plutire si cetateanul de rand probabil ca nu ar fi simtit mari gauri in buzunar. Sau ar fi putut sa voteze “NU”, ceea ce s-a si intamplat, si sa ajunga intr-o situatie necunoscuta, situatie care poarta dupa ea consecinte dramatice. In primul rand lasam la o parte creditorii Greciei, sa spunem ca cetateanului grec nu ii pasa de ei si pana la urma aici este vorba in primul rand de cetateanul grec, caci el a votat cu manuta lui “NU”. Daca lasam creditorii de-o parte, atunci raman fata in fata guvernul grec si cetatenii greci. Ce se va intampla? Pai guvernul fie va gasi o solutie miraculoasa si nemaintalnita, fie va umbla la moneda. Eu nu cred in miracole, asa ca le lasam la o parte. Manipularea monezii? Intr-un fel sau altul, cred ca asta este ceea ce isi doreste guvernul grec, vrea sa dea drumul la spirala inflatiei, indiferent daca va face acest lucru cu o moneda nemaivazuta, inventata ad-hoc, fie ca va atrage in aceasta spirala chiar moneda euro. Si nu va putea sa umble la euro, pentru ca nu il lasa BCE, asa ca probabil va scoate din palaria lui Tsipras o moneda noua. In aceasta clipa cetateanul grec, acela care a votat “NU”, acele categorii de populatie care se identifica cu extrema stanga, se vor afla fix in varful sagetii unui grafic care arata pierderile suportate individual de populatie. Inflatia ii va afecta pe toti, dar mai ales pe cei saraci, practic cei care au votat pentru “NU”. Daca va aduceti aminte, prin definitie prostul este acea persoana care prin actiunile pe care le intreprinde isi faca rau atat lui cat si celor din jurul sau. Practic, poporul grec a votat pentru un scenariu mult mai rau decat cel propus de creditori, si in acest fel si-a facut rau lui insusi si celor din jurul sau. Sau poate ma insel eu si guvernul grec va reusi sa profite abil de lipsa de decizie de la nivelul UE, dar nu cred, nu e un scenariu viabil. Eu le doresc succes, acolo se petrec niste evenimente foarte interesante, numai bune pentru studierea si intelegerea mecanismelor macroeconomice. Tot inainte, ca inainte era mai bine!