UE

Unii fac ceva, altii numai se lauda

Vecinii de la vest se remarca din nou, nu stiu daca in mod pozitiv sau in mod negativ, dar oricum se remarca, si de aceasta data prin vocea premierului Viktor Orban: http://www.mediafax.ro/externe/viktor-orban-sustine-in-pe-dreptul-ungariei-de-a-dezbate-subiectul-pedepsei-cu-moartea-14301010 . Ideea consultarii populare pe orice tema ar fi ea trebuie sa fie o obisnuinta pentru orice guvern, o mana de oameni, chiar ales prin vot majoritar reprezinta intreg poporul si nu numai o parte, nu numai o parte aflata vremelnic la putere, as adauga. Uniunea Europeana nu poate interzice unei tari inca suverane ce sa discute si ce nu in cadrup proceselor sale politice. Subiectul poate sa nu placa imbuibatilor politicienu europeni, dar asta nu inseamna ca ungurii nu au voie sa il discute, si mai ales asta nu inseamna ca ungurii nu pot ajunge la o concluzie sau alta. Prostia politicienilor europeni te sperie cateodata, si este foarte periculoasa, deoarece exemplu prost este imediat urmat. Sigur, Ungaria nu isi doreste cu adevarat pedeapsa cu moartea, in cazul unui referendum cu siguranta ca aceasta masura ar fi respinsa, insa asta nu inseamna ca ungurii nu au voie sa isi dea cu parerea despre asta nu? La fel si despre imigratie, ai dreptul sa hotarasti pe cine inviti in casa, nu trebuie sa iti impuna UE sa lasi usa de la intrare deschisa ca apoi sa iti reproseze ca nu ai casa curata. In UE acum se pare ca prind numai ideile care contin o daza sporita de cretinatate, de ce oare nu vin politicienii europeni cu ceva idei care sa ne imbunatateasca nivelul de trai, sa ne scada impozitele, sa ne mai scada preturile care au devenit astronomice, sau, caci noi romanii ne tot aliniem de douazeci de ani, sa ne alinieze salariile la cele din Regatul Unit, de exemplu. Ca de idei crete de genul celor care interzic electrocasnicele de 2000W suntem satui. Premierul ungar isi doreste in mod clar o Ungarie mai guvernabila, si se pare ca ungurii tind sa se gandeasca ca poate UE nu este casa in care vor sa locuiasca. In fond, fiecare om, cum reuseste sa stranga un banut, cum isi vinde apartamentul de la oras si isi face o casa mai mica in apropiere. Se pare ca asa se intampla si cu ungurii si dealtfel nu sunt singurii care par sa ia aceasta cale. Mai sunt si alti vecini apropiati care gandesc cam la fel, caci nu e asa, mai bine traiesti intr-o casa mai mica in care ai dreptul sa gandesti ceea ce iti place, decat sa stai intr-un bloc in care vecinul te fluiera de cate ori deschizi gura. Daca are posibilitatea omul civilizat pleaca si il lasa pe vecin sa fluiere a paguba. Atentie insa, omul fara posibilitati ramane pe loc si ii inchide gura vecinului.

Dictatura

Cenzura vs. autocenzura

In DEX cenzura este definita ca: “Control prealabil exercitat, în unele state, asupra conținutului publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor de radioteleviziune și, în anumite condiții, asupra corespondenței și convorbirilor telefonice; organ care exercită acest control.” Foarte frumos, DEX-ul indica cenzura ca drept actiunea care exercitata de “unele state” determina continutul publicatiilor, si in mai mica masura al comunicatiilor. Pentru cei care au trait o parte din viata adulta in regimul Ceausescu aceasta definitie este probabil usor de inteles si de acceptat, pentru cei mai tineri probabil ca este mai greu, ei leaga intelesul cuvantului cenzura de ceea ce scoala i-a invatat si anume leaga cenzura de controlul moravurilor, sens care este preluat la noi si de unele dictionare. Probabil ca si acesta este un sens corect, asumat de societate, dar mai putin semnificativ pentru epoca trecuta, intelegand aici dictatura comunista din Romania si mult mai rau, foarte putin semnificativ pentru epoca actuala, epoca in care teoretic cuvantul este liber. Si este liber atata timp cat asupra lui nu se exercita cenzura, cam la fel ca in epoca lui Ceausescu, numai ca de data cenzura nu este institutionalizata. Bineinteles, poti sa publici ce vrei, atata timp cat ai la dispozitie mijloacele necesare, problema este ca atata timp cat ceea ce publici nu reuseste sa aiba impactul calculat si prognozat din cauza altor factori decat cei legati direct de textul respectiv, ci din contra, datorita unor factori care tin de influenta unor terte entitati asupra perceptiei publicului, practic se numeste ca textul respectiv a fost cenzurat, voluntar sau involuntar, de catre terte entitati , cu sau fara stirea publicului. Unii autori numesc acest fenomen autocenzura publicului, adica incapacitatea publicului de a asimila subiecte care nu il intereseaza, dar eu personal gasesc acest lucru perfect gresit si exista o argumentare in acest sens. Autocenzura fata de un anumit subiect este posibila, privita sa zicem ca o actiune restrictiva, voluntara a individului sau a publicului fata de anumite notiuni sau actiuni de al caror continut si efect este in cunostinta de cauza. Deci individul stie despre ce se vorbeste, dar se delimiteaza voluntar de subiectul in cauza. Cenzura insa il priveaza pe individ de informatia respectiva, cu sau fara stirea lui, astfel incat individul sau publicul nu are sansa sa asimuleze informatia si sa se delimiteze sau nu voluntar de subiectul respectiv. De exemplu in timpul dictaturii comuniste ziarele raportau productii record prin agricultura. Daca un ziarist mai curajos indraznea sa spuna ca nu e chiar asa cenzura intervenea si articolul respectiv nu era publicat, publicului neffindu-i prezentata opinia acelui ziarist. Asta este cenzura. Autocenzura intervenea atunci cand individul citea articolul despre productia record si gandea, sau impartasea unui apropiat, ca lucrurile nu stau chiar asa, pe teren campurile arata cam golase, nu are de unde iesi productia mostruoasa raportata. Si aici ajungem in ziua de azi. Azi poti publica ce vrei, dar propaganda oficiala este atat de puternica, incat minciuna este mai usor acceptata decat adevarul si unele subiecte au iesit cu totul din atentia publicului desi ar trebui sa il intereseze in cel mai inalt grad. Si acest tip de cenzura este prezent la toate guvernele socialiste ale Europei. Si este nepotul direct al cenzurii staliniste. Imi spunea cineva ieri ca pe roman nu il mai intereseaza ce se intampla cu tara lui, ca sentimentul romanesc a fost pervertit in asemenea masura incat atunci cand intervin subiecte sensibile ce privesc fiinta nationala romanului i se declanseaza autocenzura si ignora, se delimiteaza, fuge, de subiectul respectiv. Nu este adevarat, cenzura guvernamentala l-a indepartat de subiect, i-a scos subiectul dintre ideile apropiate si a introdus in loc tot felul de vulgaritati si obscenitati. Aceasta este adevarata cenzura, organele lui Ceausescu erau mici copii, puiuti care nu stiau ce fac. Dar astia de azi stiu prea bine, sunt foarte eficienti si rezultatele se vad.

Pinocchio

Inspectoratul Gica Contra

Cu ceva timp in urma Inspectoratul Scolar Judetean Brasov a deschis o ancheta privind actiunile unui preot, care este profesor de religie la un liceu din judet, actiuni prin care preotul a distribuit elevilor niste brosuri in care homosexualitate este descrisa ca fiind o boala: http://www.mediafax.ro/social/ancheta-la-un-liceu-dupa-ce-un-profesor-de-religie-a-distribuit-elevilor-brosuri-cu-continut-homofob-14164901 . Inspectoratul nu se sesizeaza insa cand diverse asociatii fac in scoala propaganda pentru homosexualitate. Aia e buna, dar daca spui ca e mai bine sa fii “normal” nu e bine. Romanii au votat masiv pentru prezenta religiei in scoala, mie nu imi place, dar asta e, avem religie in scoala. Religia nu se impaca bine cu homosexualitatea. Foarte bine, dar se preda in scoala, asa e legea, nu? Si atunci de ce este persecutat preotul ala? Mie nu imi place religia, eu as scoate-o din scoala, dar, daca tot se gaseste acolo, sa repectam cu totii legea, inclusiv Inspectoratul, caci persecutarea unui popa nu ii face cinste. Ar fi fost mai corect daca popa venea si le spunea copiilor ca e mai bine sa fie homosexuali, daca le spunea ca e bine sa se cupleze cu persoane de acelasi sex si ca sexul intre barbat si femeie este demodat? Mai inpectoras, esti retardat? Ce cauti tu acolo? Lasa popa in pace, isi face treaba, aia pe care o are el, si, daca e sa analizam faptele, se pare ca o face bine, asa cum ii cere lui meseria. Ce daca mie nu imi place religia, sau nu sunt incadrat in randurile stupizilor care asculta cuvantul popii? Daca asa e legea trebuie sa o respectam cu totii, nu e optionala si nu e numai pentru unii, atunci cand convine unora de mai sus. Adica inclusiv eu, inclusiv inspectoratul. Toata stima popa, lasa prostii, fa-ti meseria, da-i inainte!

Ajutor social

Timpuri disperate, masuri disperate

Wattrelos,un oras francez de la frontiera cu Belgia,trebuie sa isi “constuiasca” o zona de stationare pentru nomazi. De ce? Pentru ca asa prevede legea! Orice oras francez de peste cinci mii de locuitori trebuie sa aiba o zona de stationare pentru nomazi. De ce prevede asa legea? Pai unde sa se cazeze hoardele barbare cand vin sa fure din localitate? Ma rog, asta e un fenomen foarte nou in Franta, cam de douazeci de ani. Pana atunci nomazii erau considerati oamenii care aveau profesii care nu le puteau oferi o locuinta stabila. De exemplu circarii. Daca esti circar trebuie sa mergi pe unde merge circul si deci nu ai cum sa ai o casa stabila. In locul casei stabile ai o casa pe roti cu care te deplasezi din loc in loc pe unde merge circul si orasul iti ofera cazare in aceste zone de stationare plus alte facilitati si servicii, cum ar fi scoala pentru copii si utilitati. Cand pleaca circul peaca si circarul si merge si el in alta astfel de zona de stationare. Regimul zonelor de stationare este reglementat prin lege in Franta si pana sa ajunga tiganii nostri in Franta nu au fost probleme cu nerespectarea legii. In fine, au mai existat probleme, zice presa franceza, si cu tigani spanioli, si cu romani, si cu alte nationalitati, dar, spun ei, asa de rau ca pana acum nu a mai fost niciodata in trecut si, spera ei (degeaba) nu va mai fi niciodata in viitor. Si asta pentru ca noilor locuitori ai zonelor de stationare nu le pasa de lege. De exemplu, ar trebui sa declare cand vin si cand pleaca, anuntand autoritatile locale asupra acestor evenimente, autoritati care ar trebui la randul lor sa aplice legea, de exemplu sa le dea utilitati si sa incadreze copiii in sistemul de invatamant local. Mai rau este cu plecatul, uita sa mai plece si incepe si isi fac constructii improvizate din tot felul de cartoane si placaje, de te ia durerea de cap. Am vazut astfel de tabere si nu reprezinta o priveliste frumoasa. Cand mai scapa si pe terenul privat adiacent iese si mai rau, pentru ca legea le da voie sa il ocupe in anumite conditii, dar proprietarul, normal, nu e de acord nici cu ocupatia si nici cu mizeria si mirosul pestilential. Si in aceste conditii, sa vezi dandana! Primarul belgian de peste granita ii cere primarului francez sa construiasca un gard intre aceasta zona si granita belgiana, granita care reprezinta limita orasului pe care il pastoreste! Pai e frumos? Normal, nu e frumos, dar tinand seama de cele descrise mai sus omul este precaut, caci viata tihnita a locuitorilor belgieni valoreaza mai mult decat o lege tembela care dureaza de cine stie cand in Franta. La vremea respectiva era o lege buna, dar acum nu mai e asa de buna, pentru ca cea mai mare parte a meseriilor itinerante au cam disparut din Franta, de exemplu acum nu imi vine in cap nici o meserie itineranta in afara de cea de circar, pur si simplu au disparut. In schimb a aparut un fenomen naucitor de nociv, toate orasele mai mari sufera, fenomen care insa se dezvolta nestingherit sub obladuirea autoritatilor centrale si cu sprijinul jandarmeriei care inchide ochii la tot felul de lucruri nocive ce se intampla in zona. Belgienii insa par mai hotarati, sa vedem ce se va intampla!

Buget

Pe bani nu-i aduce barza…

Presedintele francez este o sursa inepuizabila de buna dispozitie pentru presa straina, chiar si atunci cand are initiative care la prima vedere par bune. Despre o astfel de initiativa scrie aici: http://www.mediafax.ro/externe/francois-hollande-extinde-serviciul-militar-voluntar-pentru-combaterea-somajului-in-randul-tinerilor-14168500 . Insa articolul este interesant din alt punct de vedere, deoarece initiativa presedintelui francez dezvaluie inabilitatea guvernelor de prin Europa (cu mici exceptii la aceasta ora) de a intelege de unde anume vin banii. Presedintele francez probabil ca isi inchipuie ca banii vin de la el de acasa si ca poate sa se joace cu ei cum ii trece prin cap, si asa si guvernul nostru, si altele de pe langa noi. Trecand peste ridicolul situatiei, angajarea la stat a aproximativ o mie de someri, in conditiile in care Franta are deja cateva milioane, cea mai proasta idee pe care o poate avea orice guvern in conditii de somaj ridicat, scaderea nivelului veniturilor paturii medii a populatiei si accentuarea problemelor economice este aruncarea banilor pe fereastra. Fara nicio suparare, daca le dadea bani ca sunt someri era inca bine, dar sa investeasca milioane si milioane de euro in extinderea unor structuri si asa megalomane, sa creeze noi centre de recrutare si instruire, sa minta poporul ca angajarea la stat a inca o mie de oameni rezolva problema somajului este o tampenie crasa. Bineinteles, guvernul francez, ca orice guvern european la aceasta ora, nu este populat de oameni destepti, si asta nu e nici o nenorocire, in principiu. Dar acesti oameni iau un exemplu care a functionat intr-un caz foarte particular (in Franta a mers foarte bine in DOM-TOM) si il generalizeaza visand sa faca la nivelul unei natiuni ceea ce au facut acolo unde printr-un miracol acest lucru a fost potrivit si necesar. Pe perioada in care vor fi incadrati militari fostii someri vor invata o meserie. Si da, nu vor mai bate strazile de-a lungul si de-a latul. Meseria pe care o invata in armata nu este cautata in viata civila, deci dupa ce vor fi eliberati din stagiul militar voluntar vor deveni imediat pensionari-someri. Si toti banii investiti se vor fi dus instantaneu pe apa sambetii. Caci bineinteles nu lipsa calificarii este problema in Franta, ci lipsa locurilor de munca din sectorul privat. Si nu vor fi locuri de munca in acest sector pana cand salbaticia jafului guvernamental prin intermediul impozitarii excesive nu va inceta. Se pare ca guvernele sunt incapabile sa gestioneze fondurile unei tari, asteptam pe viitor aparitia unor structuri competente.

Constructie

Ne plangem singuri de mila, sau…

Un articol recent publicat face niste referiri interesante la un studiu oarecum tendentios: http://www.mediafax.ro/economic/studiu-imm-urile-romanesti-dau-o-valoare-adaugata-in-economie-sub-cele-din-ue-la-o-pondere-similara-14263786 . In esenta articolul spune ca la aceeasi pondere numerica in ansamblul operatorilor economici, IMM-urile romanesti aduc (mult) mai putina valoare in economie decat media UE. Poate ca de la sine justificat, studiul are niste nuante obraznice pentru ca aduce unora apa la moara in legatura cu niste subiecte care nu sunt tocmai potrivite in societatea romaneasca. Probabil ca studiul va fi imediat folosit de autoritatile guvernamentale din domeniul fiscal ca argument la halucinanta lor ipoteza cum ca in Romania toti patronii de IMM-uri fura! E adevarat, in Romania se fura, in general, dar nu se numeste furt atunci cand vrei sa beneficiezi de roadele muncii tale, caci e munca ta, nu-i asa? Din contra, sustin ca in Romania se fura cel mai mult de la stat, cu incuviintarea statului, adica a guvernului sau a diversilor functionari angajati la stat. In Romania aportul IMM-urilor privid valoarea adaugata in economie este mica pentru ca noi nu avem in mod real o economie si atat cat avem este capusata de stat si de acolitii guvernului, cei care detin acele firme monstruoase care sunt iertate periodic de datorii la bugetul de stat. Aceea nu este nicidecum o economie reala, am spus de multe ori, statul nu este agent economic si nu poate actiona ca atare. Statul nu produce nimic, asa ca acele contracte fabuloase care umfla statisticile guvernamentale sunt practic bani furati din impozitele noastre, de acum sau din cele viitoare si pompate in marile companii care, ca urmare, strict statistic, aduc un aport mare in economie. Daca ar fi insa sa ne raportam la economia reala, atunci pur si simplu lucrurile s-ar afla acolo unde trebuie, la nivelul celorlalte state ecuropene, cele care nu au infractori la carma tarii care sa deturneze banii, astfel incat sa nu mai ajunga mai nimic pe la IMM-uri. Cam asta este cu aceste studii si de asta, cel putin in cazul acestuia, natura sa tendentioasa iese puternic in evidenta. Nu putem compara economii functionale, atat cat mai sunt ele cu glume de spoiala economica care sunt pastrate la un nivel controlabil de catre guvern care ar interese proprii legate de mersul banilor dintr-un buzunar in altul. Da, ar fi frumos sa fie ca in UE, dar mai e mult pana acolo.

Munca

Munca, saraca de ea!

Un comunicat al Organizatiei Internationale a Muncii precizeaza ca 6400 oameni mor zilnic in accidente de munca sau din cauza bolilor profesionale: http://www.mediafax.ro/social/oim-6-400-de-oameni-mor-zilnic-in-accidente-de-munca-sau-din-cauza-bolilor-profesionale-14167731 . Sigur, e un subiect tragic, un subiect care nu prea lasa loc de interpretari favorabile, dar haideti sa facem un mic calcul. Populatia lumii este de aproximativ 7.242.000.000 oameni. Sapte miliarde doua sute patruzeci si doua de milioane de oameni, ca sa fie mai clar. Si pragul de sapte miliarde a fost atins in 2012. Acum suntem in 2015. Cei 6400 oameni care mor zilnic in accidente de munca sau din cauza bolilor profesionale reprezinta 0.0000883% din populatia lumii. Adica intr-un an mor in accidente de munca sau din cauza bolilor profesionale 0.03% din populatia lumii. Pentru comparatie 0.24% mor din cauza bolilor de inima si tot cam atat din cauza infectiilor si a bolilor transmisibile. Hmmmm… Daca e sa privim in acest fel munca nu mai e chiar o boala atat de grea, nu? Nu intr-atat incat sa merite eforturile pentru a o eradica, nu-i asa? Cred ca suntem la un foarte mic pas de a avea in viitorul mediu o legislatie care sa interzica munca in Uniunea Europeana, si asta e cu adevarat un lucru, foarte, foarte grav. Bineinteles, nu va vota nimeni o lege care sa spuna “munca e interzisa”, dar se vor ridica atat de multe bariere in fata muncii, incat va fi mai usor sa traiesti in saracie din mila societatii, decat sa muncesti. Deja legislatia muncii e aberanta si ridica semne de intrebare asupra intentiilor celor care au intocmit-o si votat-o, dar stiri alarmiste ca cea citata vor determina un zabauc de parlamentar sa puna bariere definitive intre angajat si angajator, intre cetatean si munca. Asta daca nu se corecteaza ceva pe la alegeri, dar slabe sperante!

Robot

Preocuparile evolueaza odata cu societatea

In timpurile dictaturii comuniste preocuparile oamenilor erau in mod artificial timute departe de anumite subiecte care deranjau partidul si creau statului un grad sporit de discomfort. Nici nu era greu, in lipsa societatii informatizate existau alte parghii foarte eficiente care facilitau colectarea de informatii si reuseau sa impuna oamenilor ziduri informationale greu de trecut. Subiectele pe care oamenii aveau voie sa le abordeze si in cadrul carora se simteau fericiti si in largul lor erau foarte restranse dar includeau, in mod oarecum surprinzator, stiinta si tehnologia, si despre acestea am de gand sa vorbesc in articolul de fata. La vremea aceea se discuta fie in particular, fie la nivelul unor cercuri private mai mult sau mai putin coerent constituite, fara jena si fara restrictii, despre stiinta si tehnologie, fara ca persoanele ce abordau subiectul adus in discutie sa fie stigmatizate intr-un fel sau altul de prieteni sau de societate. Faptul ca oamenii erau familiarizati cu problemele stiintei si tehnicii era facilitat de larga raspandire a profesiilor tehnico-stiintifice in cadrul partii active a poporului, parte activa care era de altfel destul de insemnata fata de ceea ce avem astazi angrenat in partea productiva a campului muncii. Nu e deci de mirare ca nivelul culturii tehnico-stiintifice al epocii era foarte ridicat, la vremea aceea oamenii realizant in particular, acasa, de obicei in laboratoare auto-utilate, lucruri care concurau in complexitate produsele economiei “socialiste” si ca erau, la vremea aceea la cel mult zece ani in urma produselor occidentale. A fost odata.

Nu am inteles, si multa vreme m-am intrebat cum s-a putut ajunge la eliminarea completa in ziua de azi a preocuparilor tehnico-stiintifice din randul preocuparilor partii active a poporului roman. E drept ca nu mai avem aproape deloc in industrie profesii tehnico-stiintifice. Ba nu, gresesc, nu mai avem deloc industrie, deci nu mai avem cum avea profesii de natura tehnico-stiintifica care sa tina angrenate in campul muncii persoane cu un nivel ridicat de cultura tehnico-stiintifica. Astazi este mare rusine in randul tinerilor sa te trezeste angrenat intr-o discutie tehnico-stiintifica, si, din nefericire, aceste subiecte au fost inlocuite de tot felul de frivolitati, care citeaza mancarea, bautura si sexul. Nu va suparati, astea sunt subiecte pe care orice retardat le intelege. Si avem retardati cu nemiluita. Ce, credeti ca un vanzator, sofer, politician sau politist se poate ridica peste nivelul de ratardat functional. Credeti ca oamenii astia contribuie in vreun fel la avansul societatii? Haideti sa facem o evaluare nationala in randul adultilor, sa vedem cati inteleg cu adevarat lumea in care traiesc si cati merita diplomele alea pe care le flutura ca sa isi justifice salariul. Eu zic ca nu prea multi. Cand o societate deviaza de la doctrina stiintifica nu o vor mai aduce pe calea cea buna decat razboiul sau cataclismele naturale de amploare. Restul? Bautura si sex! Si pe astea le cunoaste orice retardat.

Responsabilitate

Stiinta nu e chiar pentru toata lumea

Am citit de curand despre un cercetator (“om de stiinta britanic”) care si-a propus sa traiasca o suta cincizeci de ani. Foarte frumos, ii doresc succes. Nu este primul care isi doreste sa traiasca mult, fiecare isi doreste sa aiba o vita lunga si fericita. Problema este ca omul a ales cel mai ciudat mod posibil ca sa isi realizeze acest vis frumos. Ia peste o suta de medicamente pe zi, cel putin asa scrie aici: http://www.mediafax.ro/stiinta-sanatate/cercetatorul-britanic-care-ia-100-de-medicamente-pe-zi-pentru-a-trai-150-de-ani-14162049 . Ceva este in neregula, nu e o problema sa iei medicamente atunci cand ai nevoie, dar daca iei medicamente cu pumnul ajungi in alta parte. Nu stiu cata vreme va trece pana cand ficatul, rinichii sau mai stiu eu ce alt organ intern se va revolta si va inceta sa functioneze. Este adevarat ca omul isi face analizele de sange zilnic, dar acestea nu il vor ajuta prea mult, caci de obicei analizele de sange indica un rau deja facut, o situatie care trebuie corectata, dar in care el nici macar nu se afla de la bun inceput. Ma rog, nu ma pricep la medicina, nu sunt medic, nici nu vreau sa am prea mult contact cu aceasta categorie socio-profesionala, dar un pic de bun simt in domeniu nu strica, si mai mult decat atat, aceasta situatie ne arata ca bunul simt nu prea are legatura cu nivelul de instruire al subiectului. In contrast cu acest “cercetator britanic” exista un alt om care si-a propus sa traiasca o suta douazeci de ani fara sa ia nici un medicament, deoarece crede ca medicamentele ii polueaza corpul. Pare o tinta mai usor realizabila, o suta douazeci de ani nu este o varsta nemaivazuta, au mai fost oameni care au trait pana la aceasta varsta si, intre noi fie vorba, limita de varsta pare sa fie impinsa din ce in ce mai mult peste o suta de ani. Pentru acet din urma individ, deja ajuns pana aproape de saizeci de ani, se pare ca fuga de medicamente nu i-a adus nimic bun, deja suferind de hipertensiune, artrita si alte dragalesenii de acest gen. Dar daca o tine tot asa cercetatorul britanic nu mai ajunge nici la saizeci de ani! Cine ii face o injectie cu bun simt?

PS: Are cineva mai multe informatii despre acest subiect? Se pare ca presa bate campii intr-un fel sau altul…