Gandire

Munca, bratara de aur!

Dupa ce acum cateva zile am scris despre Ungaria si premierul sau, Viktor Orban, astazi avem din nou un subiect interesant. Ungaria vrea sa limiteze numarul strainilor care muncesc (legal) in interiorul granitelor ei: http://www.mediafax.ro/externe/ungaria-vrea-sa-limiteze-numarul-strainilor-care-lucreaza-in-tara-14178255 . Foarte frumos, e tara lor, fac ce vor ei. Dupa parerea mea este o initiativa foarte frumoasa, trebuie sa isi angreneze in munca in primul rand tinerii care reprezinta o buna parte a somerilor, apoi batranii, categoria sociala care isi gaseste cel mai greu de lucru, apoi trebuie sa ii ajute sa isi gaseasca de lucru si pe cei de varsta medie care se afla accidental in somaj si numai apoi, daca mai e loc si timp, mai pot accepta la munca si straini. O mica precizare, este vorba despre straini din afara granitelor Uniunii Europene, pentru ca despre restul de straini (de exemplu romani) nu avem ce discuta, legislatia comunitara este destul de clara in acest sens. Bun, dar guvernul, actionand in mod clar in sprijinul si conform asteptarilor poporului, isi taie o buna parte din sustinatori, in special socialisti, dar si o parte din investitorii care contribuie masiv in campaniile electorale si care se simt acum atinsi de faptul ca va incepe sa dispara o mana de lucru ieftina. Oricum, una peste alta, guvernul Ungariei este din nou in atentia presei socialiste europene, inflamand si mai mult o situatie si asa destul de ciudata, culmea, actionand in interesul poporului, asa cum nu prea mai vedem la vreun alt guvern european. Hmmmm…. Oare de ce guvernul nostru nu reuseste si el sa faca un gest bun, oricat de mic si de neinsemnat ar fi el? In fine, bravo guvern ungar, hai sa vedem ce ti-o mai trece prin cap in viitor!

Ajutor social

In sfarsit, vesti bune! Din Suedia!

Comentam mai devreme cu un coleg de asociatie un articol despre fenomenul cersetoriei din Suedia: http://www.mediafax.ro/externe/numarul-imigrantilor-care-cersesc-in-suedia-s-a-dublat-in-decurs-de-un-an-14174805 . Pe scurt autorul articolului citeaza un studiu al televiziunii suedeze care afirma ca in ultimul an numarul cersetorilor (proveniti din randul imigrantilor) s-a dublat, studiu ce se bazeaza pe anumite sondaje in randul autoritatilor locale. Sincer, nu e vreo stire de senzatie, atitudine autoritatilor suedeze de a incuraja cu orice pret imigratia a adus multe belele acestei tari, dar nu putem spune ca este o veste prea rea. Daca cersetorii sunt in Suedia inseamna ca nu sunt aici! Si daca nu sunt aici mai inseamna ca beneficiaza de asistenta sociala si de programe de integrare sustinute de guvernul suedez din buzunarul contribuabilului suedez. In sfarsit, o veste buna, practic prin exodul in Suedia acesti oameni ajuta poporul roman (bulgar etc., de unde or fi ei) sa isi administreze mai bine bugetul si asa aflat la limita saraciei. Nu este nici o gluma, si nu este nici un pic de sarcasm. Acesti oameni sunt de admirat pentru ca au decis sa ajute asa cum pot tara si poporul in mijlocul caruia s-au nascut si sa isi caute fericirea materiala pe alte meleaguri. Nu spune nimeni ca dupa ce isi rezolva problemele financiare nu se pot intoarce sa isi continue viata pe meleagurile pe care s-au nascut. Si venind cu bani de acolo, Suedia fiind, se stie, o tara destul de rasarita din punct de vedere financiar, vor putea aici sa isi cumpere o casa, sa isi trimita copiii la scoala si daca le mai raman bani, de ce nu, sa faca ceva investitii si sa ofere locuri de munca. Nu e rau, nu e rau deloc! Cu siguranta ca programele de integrare suedeze vor putea sa le ofere si ceva cursuri de calificare, poate ceva consultanta pentru managementul afacerilor, numai lucruri de care pana la urma beneficiem noi, cei ramasi acasa. Toate acestea sunt numai lucruri bune. Nu inteleg insa de ce se revolta cetatenii suedezi, cei care nu sunt socialisti, desigur. Minti inguste, nu vad potentialul pe care imigratia il aduce tarii lor. In locul guvernului suedez as impune tuturor platitorilor de impozite un curs obligatoriu pro-imigratie ca sa se termine odata cu discutiile astea in contradictoriu pe care le au o parte a cetatenilor cu politicienii pe care i-au ales. Si, daca as fi guvernul suedez, as ma impune si o taxa lunara, substantiala, sa zicem o treime din salariu, care sa se colecteze de la cetatenii suedezi blonzi si sa se duca direct la cetatenii tuciurii aflati pe teritoriul suedez, de oriunde ar veni ei! Desi pare absurd, sa ne deschidem mintea si sa intelegem ca cu cat dam mai multi bani din munca cetateanului suedez, cu atat imigrantul va fi mai integrat si mai fericit! Si nu numai atat…

Stati, aberatiile au ajuns prea departe! Imi pare rau pentru cetateanul suedez, se pare ca pentru el singura solutie este un guvern care sa treaca cersetoria in codul muncii (codul ocupatiilor) si sa o impoziteze. Ce, guvernul nostru nu a trecut in COR “Astrologi, prezicatori si asimilati – cod 5161″. Si ce nu e bine? Pai nu e bine, ma opresc aici, se pare ca azi nu pot scrie nimic serios!

UE

Cand este timpul sa impunem o limita? Cine o impune?

Guvernul premierului elen, Tsipras, este, cel putin pentru o parte a publicului, o sursa continua de amuzament si buna dispozitie. Pentru o alta parte a publicului insa acest guvern este o sursa continua de enigme, un generator foarte activ de subiecte de analiza si de probleme ce stimuleaza gandirea. De exemplu, guvernul elen anunta o posibila consultare populara prin care alegatorii sa decida daca ar fi bine ca guvernul sa avizeze pozitiv un acord cu creditorii Greciei care ar fi contrar promisiunilor din campanie de a pune capat austeritatii (http://www.mediafax.ro/economic/tsipras-ar-putea-consulta-grecii-daca-sa-accepte-un-acord-contrar-promisiunilor-din-campanie-14168970). Extraordinar, fantasmagoricul guvern socialist/comunist grec si-a dat in sfarsit seama ca gogosile electorale nu platesc facturile. Analize ale situatiei s-au facut, si stim cu totii ca situatia Greciei nu este simpla, dar odata cu trecerea timpului ea tinde sa devina si mai complicata. Premierul grec nu vrea sa isi asume responsabilitatea unei rupturi ireversibile cu Uniunea Europeana, si, daca as fi vreun adolescent emotiv care canta in altar, chiar as avea un pic de intelegere pentru el. Problema este ca raspunderea asumata, promisiunea facuta, sunt lucruri care ar trebui sa conteze foarte mult pentru un politician, mai mult chiar decat un contract, si din acest punct de vedere premierul elen nu mai are loc de intors. Si, astfel stand lucrurile, poporul elen ar da o mare dovada de naivitate, daca nu chiar de prostie crasa, in cazul in care ar accepta sa ia castanele fierbinti din mainile guvernului. Promisiunile electorale sunt foarte frumoase, nu este nici o indoiala aici. Frazele sforaitoare si cuvintele lucioase aruncate fata discernamant in discursul electoral trebuie acum sustinute de fapte si poporul grec trebuie, dupa umila mea parere, sa ii spuna asta foarte clar si raspicat premierului si sa ii impuna un curs al evenimentelor normal pentru situatia anormala in care Grecia se gaseste. Vedeti, problema cu adevarat grava, nu este ce va face Grecia, deja multi analisti au aratat scenarii destul de convingatoare, problema cu adevarat grava este ca nici un popor european nu reuseste sa impuna politicienilor sai o conduita responsabila, care sa includa si asumarea raspunderii atunci cand este cazul. Este de remarcat faptul ca premierul elen exclude din prima clipa organizarea alegerilor anticipate, alegeri care ar putea duce la instaurarea unui nou guvern care eventual s-ar putea dovedi mai competent. Din contra, asemenea mamiferelor de turma, incearca sa scape in mijlocul multimii, incearca sa se ascunda in spatele poporului. “Poporul a hotarat!” Va suna cunoscut, nu? Stim cu totii la ce duce asta, si, din nefericire, consecintele sunt mult mai grave decat o ipotetica iesire a Greciei din zona euro. Poate ca lucrurile vor lua o intorsatura mai buna, dar nu cred, in mod normal intr-o situatie instabila trebuie sa ne pregatim pentru ceea ce este mai rau si, nu-i asa, sa ne asteptam la ceea ce este mai bine. Guvernul grec insa nu ne da nici un indiciu important despre cum ar trebui sa ne pregatim si nici nu reuseste sa precizeze in vreun fel cam care ar putea fi o situatie mai buna. Noroc ca suntem noi rabdatori, altfel cine stie ce concluzii mai puteam trage!

Sfarsit

Nu, nu-i o solutie buna!

Premierul ungar, Viktor Orban, isi doreste reintroducerea pedepsei cu moartea! Sursa: http://www.mediafax.ro/externe/viktor-orban-se-gandeste-la-reintroducerea-pedepsei-cu-moartea-in-ungaria-14175654 . Daca ei m-au mintit, va mint si eu, dar stirea a fost confirmata de mai multe publicatii. Omul spune: “Trebuie să le fie clar infractorilor că Ungaria va folosi toate mijloacele pentru a-şi proteja cetăţenii“. Aici e insa o problema. Ungaria este tara in care am platit amenda pentru ca aveam numarul de la masina usor prafuit. Si pentru ca eram roman. Si pentru ca nu am dat spaga politistului. Din nefericire in tarile Europei de azi marii infractori sunt in guverne, bine ocrotiti de partidele politice, dar ceva imi spune ca nu pentru ei vrea Viktor Orban reintroducerea pedepsei cu moartea. Ipotetic vorbind, intr-o tara foarte stabila politic, cu o indelungata traditie democratica, cu o buna implicare a cetatenilor in viata publica si o absoluta independenta a justitiei, pedeapsa cu moartea nu este ceva exagerat. Cred ca daca as trai intr-o asemenea tara as vota pentru existenta pedepsei cu moartea pentru ca intotdeauna exista cazuri in care oameni comit fapte pentru care orice alta pedeapsa reprezinta o insulta la adresa societatii. Si as lasa condamnatului la alegere moartea sau exilul, la fel cum as face pentru orice infractiune, chiar daca pedeapsa este mai blanda. Exilul este o forma destul de dura a pedepsei oricum, dar scopul pedepsei cu moartea este indepartarea subiectului din societate, asa ca in aceasta privinta Viktor Orban are dreptate. Unde se inseala el amarnic este acolo unde isi inchipuie ca popularitatea pe care o va castiga propunand reintroducerea pedepsei cu moartea nu se va intoarce impotriva lui daca aceasta lege chiar ar fi adoptata. Pedeapsa cu moartea nu a fost eliminata din Europa in mod intamplator. Desigur, ascensiunea partidelor socialiste si adancirea prostiei pe continent au fost factori acceleratori, insa anumite considerente istorice sunt la fel de prezente acum in societate ca si atunci, la inceputul secolului douazeci. Vom trai si vom vedea, dar proasta miscare domnule prim-ministru!

Pinocchio

Dreptul la opinie

Televiziunea România TV a fost amendata de CNA amendată de CNA pentru ca Vadim Tudor a spus ca Romania se afla pe mana unui “handicapat”: http://www.mediafax.ro/cultura-media/romania-tv-amendata-de-cna-vadim-tudor-a-spus-ca-romania-se-afla-pe-mana-unui-handicapat-14172170 . Nu imi place televiziunea respectiva, nu imi place comunistul Vadim Tudor, nu am vazut emisiunea, nu stiu ce s-a intamplat exact, dar de ce sa amendezi televiziunea pentru ca un invitat si-a exprimat o opinie? Mie mi se pare o deviere de la regulile jocului, acelea, cu libertatile. Nu stiti ce este o opinie? Uitati aici: DEX – “OPINIE, opinii, s. f. Parere, judecata, idee.” Deci un om isi da cu parerea, o televiziune ia amenda. Pentru ce? Pentru ca i-a venit invitatului o idee mai nastrusnica? Asociatia noastra promoveaza responsabilitatea opiniilor si comunicarilor, in statutul nostru este scris negru pe alb: “libertatea de exprimare se limiteaza la dreptul de a impartasi comunicari al caror adevar este sustinut de fapte, argumente, actiuni demonstrabile ca adevarate prin metode stiintifice sustenabile;“. Corneliu Vadim Tudor nu poate sustine adevarul afrmatiei sale. Din contra, functiile de conducere in stat sunt conditionate de examene medicale care trebuie sa stabileasca daca doritorul functiei este apt sau nu pentru functia respectiva, deci, daca este sa ne luam dupa ceea ce ramane scris, Vadim TUdor a mintit. Din acest punct de vedere bine ca au amendat televiziunea respectiva, poate data viitoare se gandesc mai mult la ceea ce le iese pe gura! Insa cuvintele lui Vadim tudor erau metafore, nu doreau sa exprime un adevar ci sa descrie o stare de fapt, alarmanta probabil dupa parerea dansului. Cu alte cuvinte Vadim tudor facea poezie. Si a luat amenda. Televiziunea. Incurcata socoteala!

Piata

Inghetarea preturilor

In articolul de ieri vorbeam despre obsesia guvernului si in particular a prim-ministrului Ponta “Inc-o Taxa” pentru cresterile de taxe si introducerea de noi impozite. Sincer, este un subiect banal, fara valoare, dar facil si usor de inteles, de aia ne pierdem timpul cu prostii. Insa acel articol in particular a generat ceva discutii intense in cadrul asociatiei noastre discutii care au luat in calcul afirmatiile prim-ministrului, afirmatii conform carora inghetarea preturilor ar fi o masura comunista. Adica vezi-Doamne ar fi o masura posibila numai in regim totalitar comunist, ceea ce (sanchi) guvernul actual al Romaniei nu ar fi. Nimic mai fals, din toate punctele de vedere.

Inghetarea preturilor nu este o masura atat de rara pe cat s-ar putea crede si nici nu duce la preturi atat de inghetate pe cat ar pare la prima vedere. Inghetarea preturilor inseamna in esenta aplicarea (fortata) a unor politici guvernamentale care tind sa limiteze superior variatia preturilor pe o anumita piata, in general pe acea parte a pietei care afecteaza nivelul de trai al consumatorilor cu venituri reduse. Produse ale acestor piete sunt de exemplu energia electrica, gazele naturale, alimentele de baza sau asistenta medicala. Inghetarea preturilor nu se refera de obicei la o gama larga de produse ci tinteste de obicei cateva produse cu impact puternic fata de buzunarul cetateanului. Cu alte cuvinte cand ingheata preturile guvernul doreste ca cetatenii sa isi poata permite mentinerea unui nivel minim de trai, in special cei care nu au posibilitatea sa isi varieze veniturile in functie de inflatie. Si da, inghetarea preturilor este o foarte buna masura de control a inflatiei. De fapt, altfel spus, in aceasta situatie guvernul ar incerca sa aduca veniturile cetatenilor mai saraci la o limita acceptabila controland nivelul cheltuielilor, situatie total opusa, dar similara, cresterii de salarii (ceea ce din nefericire alimenteaza inflatia). Deci pe ansamblu, inghetarea preturilor poate fi o masura buna si nu este nicidecum o masura comunista asa cum incearca sa ne convinga prim-ministrul.

Insa lucrurile nu sunt asa de simple. Inghetarea preturilor la anumite produse produce de obicei, si istoria o arata foarte clar, efecte nu prea placute la nivelul economiei. In general produsele la care au fost inghetate preturile tind intr-un fel sau altul sa dispara de pe piata. O posibilitate este aceea ca datorita preturilor mici produsul respectiv se vinde in exces, in defavoarea altor produse din aceeasi categorie, dar mai scumpe, si producatorii nu reusesc sa tina pasul cu cererea, consumul excesiv epuizand pur si simplu sursa produsului. Situatia desi pare ciudata nu este greu de atins, deoarece anumite produse depind de resurse ce nu pot fi regenerate decat la o rata fixa. Sa zicem de exemplu ca guvernul ar ingheta pretul lemnului de foc. Imediat ar exploda consumul de lemn de foc in detrimentul carbunilor, a gazelor naturale si a electricitatii. Dar aproape imediat dupa ar urma si o penurie, pentru ca am ramane fara paduri din care sa aprovizional lemnul de foc. O alta posibilitate prin care produsele ale caror preturi au fost inghetate dispar de pe piata este aceea ca producatorul nu poate suporta pretul prea mic si isi exploateaza productia prin alte mijloace, de cele mai multe ori pe piata neagra, sau uneori, mult mai rar, prin exporturi. In acest caz consumatorul nu ar simti inghetarea preturilor, practic preturile urmand o tendinta fireasca, netulburate de politicile guvernamentale, dar guvernul ar simti o scadere brusca a colectarii de taxe si impozite aferente produsului respectiv.

Oricare ar fi consecintele, in general toata lumea pierde, desi exista si efecte pozitive. Despre partea cu comunismul nu avem ce sa comentam. Statele Unite sunt campioane la inghetarea preturilor, chiar si in ziua de azi exista preturi inghetate la electricitate de exemplu (California) si nu imi aduc aminte ca Statele Unite sa fi avut vreun guvern comunist in toata existenta lor. Romania insa a avut si inca mai are. Din nefericire!

Pinocchio

Oameni placuti, oameni mai putin placuti

Uneori este o placere sa traiesti sau sa lucrezi langa anumiti oameni, oameni pe care ii consideri potriviti pentru o anumita stare a lucrurilor. Exista si oameni mai putin placuti, oameni pe care in cursul vietii ii putem evita sau ignora, ii ocolim ca pe ciumati si ii tratam ca pe cainii turbati. Exista si oameni neplacuti de care nu poti sa scapi, pentru ca intr-un fel sau altul tot auzi de ei, sau, mai rau, actiuni ale lor te irita din cand in cand. De exemplu primul ministru. Orict te-ai feri de prostia prim-ministrului copy/paste aceasta te ajunge pe toate canalele de televiziune, la radio, in presa scrisa, nu mai vorbesc de Internet. Ultima bazaconie? Noi impozite mari si grele. In fata neputintei cronice de care da dovada, prim-ministrul ameninta cu noi cresteri de taxe: http://www.mediafax.ro/social/ponta-nu-putem-ingheta-preturile-din-magazine-dar-exista-solutia-unor-taxe-speciale-foarte-mari-14175532 . Auziti logica: este posibil ca preturile sa nu scada in urma reducerii TVA, asa cum s-a gandit guvernul, asa ca trebuie sa punem noi taxe. Speciale! Mai mari! Daca ar fi sa ne luam dupa logica lui Mickey Mouse ar insemna ca taxele mai mari vor duce la preturi mai mici. Pentru restul oamenilor, ma rog, pentru cei normali, o crestere de taxe aduce automat dupa ea o crestere de preturi, pentru ca, din nefericire taxele si preturile mari sunt platite de cei multi si saraci, exact cei care au votat guvernul. Cresterea preturilor aduce dupa ea si scaderea consumului, care, inutil sa o spunem, aduce dificultati producatorilor si comerciantilor. Scaderea TVA, da, va produce o scadere a preturilor, sau ar trebui sa produca, dar nu cred ca asta a fost intentia guvernului. Scaderea TVA va produce pentru scurt timp o avalansa de bani negri, avalansa care se va opri prin buzunarele partidelor. Ale tuturor partidelor. Deci nu o afacere rea pentru politicieni, de orice parte a spectrului politic ar fi ei. De unde apar acesti bani negri, ei bine, sunt destui care explica, cititi stirile si alegeti ceea ce este bun!

Glob

“Va urez felicitari!” =))

a ura (DEX) – A adresa cuiva o dorință de bine, de obicei cu ocazia unui eveniment deosebit, a felicita; a închina în sănătatea cuiva.

felicitare (DEX) – Acțiunea de a feli­cita; laudă pentru un succes sau urare de succes, de fericire etc.

Sintagma absurda din titlul articolului nu a fost rostita de vreun analfabet pe un santier oarecare de la marginea tarii, nu a fost rostita de vreo precupeata, un tractorist, un gunoier sau vreun tigan caldarar, caci as fi avut toata intelegerea pentru bietul om, doar meseria lui implica munca fizica, grea, si nu participarea la evenimente la care sa aiba ocazia sa “ureze” felicitari. Nu, sintagma de mai sus am auzit-o personal provenind de la prezidiul festivitatii de premiere a fazei nationale a unei Olimpiade, festivitate tinuta in aula unei universitati, in centrul istoric al unei resedinte de judet din Romania. Si nu rostita de menajera salii in care avea loc, ci de doi (DOI) membri ai prezidiului, oficialitati din sistemul de invatament, persoane care aveau legatura cu organizarea Olimpiadei, persoane care aveau functii importante prin Inspectoratul Scolar judetean sau prin ministerul de resort. Au vorbit, au spus prostii, nu i-a corectat nimeni, a ramas asa. Cum sa invete copiii bine daca cei care ar trebui sa ii invete sunt retardati? Da, stiu, nu toti etc, etc. Daca un singur retardat ajunge la conducerea sistemului de invatamant strica tot ce e in jurul lui ca un mar putred intr-o caruta. Normal pentru Romania, numirile in posturile de conducere sunt facute politic. Dar daca tot numesti o pila, nu poti sa ai grija sa numesti o pila care stie sa scrie, sa citeasca si sa vorbeasca? Ce, nu mai sunt oameni loiali pe la partide care sa aiba mai mult de doua clase si o diploma cumparata? Ce spun eu o diploma, o caruta de diplome cumparate? E jenant pentru Romania sa nu poti purta o discutie coerenta cu o persoana din invatamant care, culmea, mai are si functii de conducere. Ce sa inteleaga copiii de aici, ce model sa isi ia? “Vreau sa ajung retard ca domnul din prezidiu”? Nu cred ca e modelul portrivit.

Scoala

Olimpiadele nationale

Lipsa de acoperire media a concursurilor scolare este pur si simplu incredibila. Nu orice concurs scolar merita pomenit, multe dintre ele sunt facute numai ca sa stranga ceva bani pentru organizatori, dar…. dar… acum este vorba de OLIMPIADA. Etapele nationale ale Olimpiadelor deja au trecut pentru o mare parte din discipline si… nimic. Aceleasi ziare, reviste, radiouri si televiziuni care se inghesuie sa povesteasca despre cine stie ce vedeta de cartier cu 50% continut de plastic nu au gasit de cuvinta sa spuna nici macar un cuvant despre etapele nationale ale Olimpiadelor. Ei bine, la limba romana etapa nationala a fost pe 8 aprilie, la matematica tot pe 8 aprilie, la limba engleza tocmai s-au afisat rezultatele si asa mai departe. Sezonul Olimpiadelor nationale a inceput cam cu o luna in urma si inca nu s-a incheiat. Sincer, eu cred ca era important ca presa sa asigure o acoperire corespunzatoare, pentru ca performantele elevilor care participa, ma rog, a celor mai multi dintre ei, sunt notabile. Acesti copii reprezinta viitorul, viitor catre care cu totii privim si avem sperante. Ce, credeati ca aia care intra pe locurile speciale reprezinta viitorul? Nu, nu aia, nu va mai amagiti cu prostii, acestia care invata, care se remarca si care performeaza, acestia sunt viitorul. Si exact despre acestia nu se vorbeste deloc. Este adevarat ca orice articol pe aceasta tema este lipsit de partea de senzational pe care o cauta prostii, care face un articol citit si eventual apreciat, dar, este evident ca nu orice este important este senzational. Ba mai degraba, daca urmarim cu atentie evenimentele din jurul nostru constatam ca de fapt senzationalul este de cele mai multe ori trecator si relativ neimportant, pe cand pentru lucrurile cu adevarat importante trebuie sa pentrecem ceva timp pentru a le descoperi si a le intelege. Si daca partea cu descoperitul merge relativ usor in epoca Internetului, partea cu intelesul devine din ce in ce mai grea, pe de o parte pentru ca oamenii nu sunt dispusi sa mai depuna acel minim de efort necesar pentru asimilare si inelegere iar pe de alta parte pentru ca informatia prezentata pe marile canale de informare este din ce in ce mai lipsita de substanta, este din ce in ce mai superficial abordata si pentru ca pur si simplu dispare accelerat obisnuinta de a citi si a invata. Iar despre copiii care participa la Olimpiadele nastionale, numai cuvinte de lauda. Nu sunt multi ca ei, dar avem nevoie de multi ca ei. Nu vom avea mai multi, asa ca ar trebui sa ii pretuim pe astia pe care ii avem deja, intr-un fel sau altul cu totii vom beneficia la un moment dat de pe urma muncii lor.

Bani

Frica pazeste pepenii

Ei bine, asa spune proverbul, dar nu e chiar asa. De exemplu un articol de azi ne arata ca frica poate fi constructiva sau destructiva, depinde de unde privesti: http://www.mediafax.ro/economic/elvetia-prima-tara-care-vinde-obligatiuni-pe-10-ani-la-un-randament-negativ-14113278 . Obligatiunile cu randament negativ nu sunt exact ceva noi in Europa, probabil nici in alte parti ale lumii, dar, bineinteles ridica de la bun inceput ceva semne de intrebare. De exemplu :”Cine e atat de disperat incat vrea sa plaseze neaparat niste bani chiar daca stie ca pierde?”. Sau alt exemplu:”Cine e atat de prost incat sa finanteze cu banii lui statul si sa plateasca si taxe pentru asta?”. Problema este ca intrebarea este prost pusa si nu este vorba atat de oameni prosti sau disperati cat mai ales de o combinatie ciudata intre politici monetare nepotrivite, guverne nesimtite si investitori care se bazeaza prea mult pe zvonuri. Este vorba de multi bani la mijloc, in cazul Elvetiei de exemplu este vorba de mai mult de doua sute douazeci si sase de milioane de euro, si nu exista nimeni in lumea asta care sa cheltuiasca bani la acest nivel fara sa faca o analiza foarte atenta inainte. Si atunci? Si atunci pot exista mai multe explicatii. O dam la o parte inca de la inceput pe cea aruncata de unii analisti economici, probabil usor dusi cu pluta, care sugereaza ca investitorii suporta cu banii lor datoriile guvernului numai si numai din mandrie “nationala”. Ca o paranteza aici, oricum in marea lor majoritate banii vin de pe pietele internationale. Mult mai rezonabil este sa ne gandim ca in realitate cei care au investit acesti bani au calculat totusi un profit. Cineva, naiv, ar putea a intreba: “Cum sa faci profit cand dai niste bani si primesti in schimb mai putini?”. Pai da, se poate face profit, daca in tara respectiva, sa privim un pic mai larg, sa zicem in toata Europa vom avem deflatie, lucru pe care l-am spus de multe ori, intamplare rea pentru guvern dar buna pentru cetatean. Cel ce are bani, multi bani, trebuie sa faca ceva cu ei, nu? Trebuie sa obtina profit chiar si atunci cand piata stagneaza. Asta inseamna insa ca pe termenul relativ lung de zece ani, acele persoane sunt sigure ca rata deflatiei va fi mai mare in valoare absoluta decat valoarea absoluta a randamentului negativ oferit de banca centrala elvetiana. Mai mare, dar cu cat? Probabil binisor mai mare (inca o data – in valoare absoluta) de vreme ce oamenii risca sumele astea de dragul profitului. Foarte bine, asa si trebuie, cei care au bani trebuie sa ii faca sa circule, asa merge economia, acesta este mersul normal al lucrurilor. Mai sunt insa si alte aspecte, mai intunecate, despre care vad ca nu vorbeste nimeni. Unul, aproape la intamplare, este acela ca aceste finantari, asa proaste cum sunt ele, asigura bani reali multor functionari, analisti, banci si altele. Acestora nu le pasa daca bogatasul obtine profit, conteaza numai sa ii plaseze banii undeva si sa ia o parte din ei, asa merge lumea finantelor in ziua de azi si nimeni nu vorbeste despre asta. Performanta investitiei nu face parte din ecuatie. Alt aspect este acela ca in anumite state europene banii incep sa fie incomodanti. Adica sa fie mai periculos sa tii banii intr-o banca decat in obligatiuni guvernamentale. Asa cum s-a vazut si in trecut guvernul nu se sfieste sa bage mana in banii cetateanului la nevoie, asa ca mai bine ii investesti cu randament negativ decat sa ii pierzi pur si simplu. Frumoase tari, neplacute locuri in care sa locuiesti! Cum s-a ajuns aici? Pai tocmai vorbeam zilele trecute de asta…