Scoala

Dupa fapta, si rasplata!

Nu inteleg de ce, dar subiectul recompensarii elevilor in functie de performantele pe care le obtin este un subiect intens dezbatut intre scoala si parinti, intre profesori si elevi, intre diverse categorii de parinti si chiar intre diverse categorii de elevi. Este clar ca un raport de proportionalitate trebuie sa existe intre performanta si recompensa, si aceasta axioma este acceptata de majoritatea partilor implicate, dar din motive care chiar nu reusesc sa se clarifice odata cu trecerea timpului, generatii si generatii de parinti si elevi nu reusesc sa stabileasca un etalon pentru raportul dintre reusita si recompensa. Tipic o categorie larga de parinti imbraca haina recompensei fara masura si fara corelatie cu performanta, si mai rau decat atat, exista o mare categorie de parinti care nu isi pedepsesc copiii indiferent de fapta efectuata. In scoli exista destul de multe exemple bine documentate, puteti merge si vedea acolo ce se intampla. Fata de acestia profesorii au o atitudine rezervata si chiar si ceilalti copii le provesc progeniturile cu multa suspiciune legitima. La polul opus exista o categorie mai restransa de parinti care nu isi recompenseaza deloc copiii, deoarece considera, si au dreptate, ca fiecare trebuie sa performeze la maximul posibilitatilor sale. Tot acesti parinti isi pedepsesc parintii atunci cand gresesc, dar nu cred ca dubla masura este benefica relatiei dintre elev si scoala, practica demonstrand ca acesti elevi tind sa evalueze tendentios relatia cu scoala imediat ce o cat de mica ocazie li se ofera. Si la mijloc, intre aceste categorii, exista marea masa a parintilor, parinti care isi creaza si utilizeaza propriul etalon pentru performanta elevului/copilului. Desi in general articolele de presa pun un puternic accent pe primele doua categorii discutate, cea de-a treia, cea de la mijloc, este covarsitor mai numeroasa, mai stabila de-a lungul timpului si mai eficienta din punct de vedere al rezultatelor, decat s-ar crede la prima vedere. Vorba multa, saracia omului, in general bunul simt primeaza in aceasta chestiune, gunoaiele sunt respinse catre marginea performantei scolare si, dupa cum spuneam, “Dupa fapta, si rasplata!”.

Dupa fapta, si rasplata! 4.60/5 (92.00%) 5 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

4 thoughts on “Dupa fapta, si rasplata!”

    1. Pai si care ar fi acea recompensa stimati colegi? Ce inseamna “simbolica” pentru un parinte? Dar pentru un elev? Daca nu e importanta de ce i-o mai dai? Si cum il faci sa o aprecieze si sa si-o doreasca?

  1. Consider un lucru normal sa-ti recompensezi copilul dupa indeplinirea unor obiective ca semn al recunostintei si aprecierii tale. Dar aceasta recompensa sa fie una modica doar ca semn al aprecierii.

Leave a Reply