Robot

Identitate

Daca as vrea sa inchei rapid acest articol m-as rezuma la definitia comuna a identitatii, definitie consemnata de DEX in modul in care noi romanii o intelegem si o agream: “Faptul de a fi identic cu sine însuși.” Da, atat. Daca suntem insistenti putem cauta si definitia cuvantului identic in acelasi DEX: “Care coincide întru totul cu ceva sau cu cineva; la fel cu altceva sau cu altcineva; aidoma, întocmai.” Cum nu vreau sa inchei acest articol dupa numai patru randuri, notez cu smerenie intelesul extrem de limitat pe care acest cuvant il are in limba romana si incerc sa ii caut si alte intelesuri, mai “generoase”, asa cum ne-au fost ele impuse de formatorii de opinie din Romania. Acest “efort” este bineinteles motivat de uzanta folosirii excesive a cuvantului “identitate” in discursul politic din ziua de azi, discurs care ataseaza acestui cuvant concepte care ar trebui sa ne produca o asimilare superioara a unor declaratii cu conotatii preponderent pozitive: “identitate europeana”, “identitate nationala”, “identitate culturala”, “identitate de grup” si altele. Ca o nota obscura, scrisa cu litere mici si incalcite pe marginea articolului, preluarea unor termeni de specialitate in limbajul politic si/sau social este nociva, atata timp cat sensul lor, asa cum este folosit in limbajul politicianului, nu este asimilat de popor, nu este macar partial insusit si inteles. Si nu este numai cazul cuvantului “identitate”, avem foarte multe cuvinte si notiuni culese de prin diverse stiinte si/sau discipline care sunt folosite in limbajul politicianului mediu, uneori chiar in mod eronat.

Cuvantul “identitate”, asa cum este el folosit in context social si politic, reprezinta un ansamblu de caracteristici unice pentru un individ sau pentru un grup de indivizi (asadar comune tuturor indivizilor din acel grup) care asociate unui sistem de relatii sociale sau culturale poate determina in mod unic, prin contrast cu restul societatii, individualitatea acelui individ sau grup de indivizi. Definitia este simpla, realitatea este extrem de complicata. De la inceput trebuie notat ca anumite caracteristici, oricare ar fi ele, proprii si unice unui individ, sau unui grup de indivizi, nu exprima individualitatea subiectului in lipsa unor relatii sociale care sa le puna in valoare. Cu alte cuvinte, un om fara urechea stanga, desi aceasta caracteristica este destul de unica si neobisnuita fata de restul membrilor societatii, nu poate fi identificat social de aceasta, desi, in interiorul cercului sau de prieteni poate ca i se spune “Urecheatul” si aceasta porecla probabil ca il descrie suficient de bine. Ca urmare, nu trebuie sa ne gandim la identitatea semenilor nostri alegand caracteristici care sunt nesemnificative social, care ii descriu din punct de vedere strict personal, fara context social, fara relatii cu semenii lor, fara suport contextual. La urma urmei, vrem sa ii caracterizam, nu sa ii jignim, nu-i asa? Sa presupunem ca totusi nimerim acel set de caracteristici unice subiectului care il identifica din punctul nostru de vedere in raport cu societatea. Nu intotdeauna identitatea pe care o impunem este cu adevarat folositoare. Sa zicem ca ne referim la un subiect, un om cu care intram in contact, dintr-un grup de oameni asemenea lui, ca “bogat”. Ei bine, aceasta caracteristica il identifica in raport cu societatea, ca fiind un om cu o stare materiala foarte buna, presupus stabila, si care se incadreaza intr-un grup mare de oameni care impartasesc cu totii aceasta caracteristica. Omul respectiv probabil ca o sa inteleaga si o sa fie de acord cu identificarea noastra, cu identitatea pe care i-o impunem, dar cu siguranta ca aceasta clasificare nu ne da informatii utile despre omul respectiv, deoarece identitatea pe care noi i-am atribuit-o nu este definita de societate pe baza unui standard popular, unui standard care sa fie impartasit de membrii societatii. Desi identitatea descrisa este suficient de precisa, desi indeplineste conditiile ce tin de specificul unicitatii caracteristicii si a relatiilor interumane, cu toate acestea este complet inutila, superficiala, fara nicio finalitate. Prin contrast, putem demonstra ca alte tipuri de identitati pot fi puternice in functie de perceptia sociala, de exemplu ganditi-va daca cineva care vi s-ar adresa cu apelativul “cioara” ar impune sau nu asupra dumneavoastra o identitate puternica si unanim perceputa intr-un anumit sens de catre societate. Ca o paranteza, incercati sa gasiti si alte cuvinte care sunt asociate cu puternice identitati sociale, va fi distractiv si cele mai multe pe care le veti gasi vor avea conotatii negative.

Pana la urma, nu este importanta identitatea pe care anumite parti ale societatii (politicienii, colegii, vecinii …) vor, incearca sa o impuna asupra noastra. Se pare ca identitatea care dureaza, cea care are impact social este cea asumata in concordanta cu necesitatile sociale ale unui grup larg, un grup cu care individul se identifica din anumite puncte de vedere. Probabil din cauze care sunt adanc inradacinate in evolutia noastra ca specie, si poate chiar ca rase in cadrul aceleiasi specii, exista un fel de identitate durabila si necesara, identitate pe care ne-o asumam si declaram in mod voluntar si pe care grupul de oameni in care traim, poate chiar societatea in care traim, o accepta si o incurajeaza. Identitatile de natura descrisa sunt in mod surprinzator destul de superficiale din punct de vedere al entitatii noastre biologice si se refera in special la rasa, religie, varsta si ocupatie. Asa superficiale cum sunt aceste clasificari, aceste identitati carora ne asociem voluntar, intr-un fel sau altul se pare ca ele ne conduc viata si o parte din interactiunile sociale pe care le desfasuram de-a lungul vietii, fiind impuse asupra noastra de increngatura relatiilor istorice pe care societatea le-a experimentat de-a lungul timpului, creand pentru noi tiparul social caruia ne-am mulat evolutia personala si existenta sociala. Adaosul personal, bagajul de supliment de identitate pe care reusim sa il strangem la un anumit moment al vietii noastre, reuseste punctual sa schimbe identitatea pe care societatea ne-a pregatit-o, alterand odata cu acestea si bagajul de idei si relatii pe care il purtam in asociatie cu grupul in care traim. Pentru un individ este discutabil daca va reusi de-a lungul vietii sale sa isi creeze identitatea pe care si-o doreste, dar este sigur, pe baza tuturor experientelor individuale si colective de la inceputul civilizatiei si pana astazi, ca societatea va impune asupra noastra o identitate de care nu putem fugi si pe care nu putem sa o schimbam cu usurinta.

Acestea fiind spuse, exista oameni pentru care identitatea pe care le-o impune societatea sau grupul in care traiesc este prea mult, determinand deviatii de la normele sociale unanim acceptate, pe baza acestei identitati, care se dovedeste prea greu de purtat. Pe acesti oameni societatea ii numeste “extremisti” fiind ei insisi identificati prin deviatia de la normele sociale pe care o practica, de obicei aceasta fiind de natura etnica sau religioasa. Oare cat este vina lor ca entitate si cat este vina societatii in impunerea unei identitati pe care individul nu este capabil sa o poarte, sa o domine? Sa speram ca vom avea rapid un raspuns la aceasta intrebare, altfel viitorul ne va aduce transformari sociale nedorite si tulburatoare.

Identitate 5.00/5 (100.00%) 1 vote

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply