UE

Cei sapte ani de acasa (2)

O foarte interesanta observatie, punctata la inceputul de ieri al acestui articol, este ca oficialii europeni, pe langa lipsa de bun simt manifestata fata de cetatean, dau dovada ca nu invata nimic din experienta altor state, si nici macar din propria istorie. Sa privim un pic in gradina altora. Venezuela, Iran si Argentina sunt tarile cu cele mai mari rate ale inflatiei din lume, inflatie care in unii ani recenti a depasit uneori si 100%. Vi se pare ca au o economie solida, vi se pare ca inflatia a ajutat cresterea economica, a stimulat investitiile, sau ca cetatenii acestor state o duc foare bine? Nu? Oficialilor europeni asa li se pare, si se pare ca vor sa aduca situatia de acolo si aici, altfel nu se explica actiunile lor. Dar sa privim si in propria noastra istorie. Intre 1991 si 1993 Romania a beneficiat de o inflatie galopanta, inflatie exprimata cu trei cifre, inflatie care a ajuns pana foarte aproape de 300% pe an. Am trait cu totii ororile acelei perioade, cu exceptia notabila a celor care au generat inflatia si care s-au imbogatit pe seama prostiei noastre. Va aduc aminte ca salariile acelei perioade nu ajungeau niciodata din urma preturile si ca tot ceea ce aveam in posesie se devaloriza cu fiecare zi. Nu imi aduc aminte de vreo investitie majora in economia acelor vremuri (in afara catorva firme de comert) ba chiar imi aduc aminte de falimentele rasunatoare ale unor foarte profitabile obiective economice lasate de epoca Ceausescu. Se pare ca sefii BCE sunt orbi, surzi si nebuni. O inflatie mare, de fapt ma exprim gresit, nici mare si nici mica, de nici un fel, inflatia nu incurajeaza cererea (consumul) si nici productia. Inflatia nu incurajeaza cererea deoarece oamenii nu pot cheltui bani pe lucruri care nu le trebuie, practic cheltuielile fiind reduse la minimul necesar suprvietuirii, si inflatia nu incurajeaza productia, deoarece valoarea efectiva a produsului finit nu acopera valoarea efectiva a materialelor si manoperei. Nu o sa vedeti vreun investitor care sa investeasca pe perioade de inflatie, deoarece nu are garantia obtinerii unui profit, nu are nici macar garantia palpabilitatii, certitudinii, investitiei sale. Si totusi politicienii europeni calca pedala inflatiei. Fascinant! Inconjurati de mituri au reusit sa confectioneze o religie economica care nu are nici o legatura cu realitatea si care, ca orice religie pana la urma face oamenii sa sufere si preotii sa se imbogateasca. Cat de buni ar fi cei sapte ani de acasa pentru acesti oameni, dar cat de buni ar fi in special pentru noi cetatenii ca ei sa aiba cei sapte ani de acasa!

In fine, sa ne imaginam un pic ce se va intampla, ca sa vedem la ce ne putem astepta. Ei bine, pentru un cetatean al zonei euro, adica un cetatean care isi primeste salariul in euro, care cumpara si vinde pe euro, lucrurile sunt destul de clare. Pe scurt, o sa inceapa sa perceapa o scadere a nivelului de trai, o atitudine speculativa pe pietele financiare si modificarea repartitiei veniturilor in societate. Asta numai daca inflatia va fi suficient de mare, ceea ce probabil ca nu va fi cazul. Daca inflatia va fi in tinta BCE nu va percepe nimic, dar in timp va constata ca promisa relansare economica, evolutia pozitiva pe care o astepta intarzie sa apara si ca politicienii europeni pregatesc alte masuri la fel de eficiente, menite sa ii imbogateasca tot pe ei. Daca insa suntem in Romania, tara in care nu avem sansa sa fim platiti in euro si nici sa cheltuim direct euro, lucrurile vor fi un pic diferite. Ca cetateni suntem in situatia precara in care veniturile noastre sunt in lei dar guvernul nostru se raporteaza la euro pentru orice necesitate ar avea. Pentru noi efectele vor fi diferite de la om la om in functie de situatia in care se afla fiecare. Cei care au o situatie economica stabila, care au economii in banci si care lucreaza la stat nu vor simti in nici un fel efectele inflatiei. Toti ceilalti probabil ca da. Cea mai rea situatie o vor avea cei cu credite in lei, acestia vor percepe o crestere a ratei, datorita deprecierii euro fata de leu. Probabil insa ca aceasta crestere a leului va fi mica deoarece economia romaneasca este oarecum integrata in economia europeana si leul va urma tendinta euro. Lucrurile se vor deteriora cu siguranta si pentru cei care fac exporturi, acestia fiind practic cei care aduc euro in tara si care inca mai reusesc sa mentina o economie competitiva. Un leu puternic ii va impiedica sa isi produca ceea ce au de exportat si evident, economia romaneasca in loc sa se “relanseze” va incetini si mai mult. Si lucrurile nu se opresc aici. Cei care au credite in franci sau dolari vor constata ca aceste monezi se vor scumpi si mai mult, ca ratele al banci vor creste si ca leul, acum in apreciere fata de euro, devine din ce in ce mai slab fata de dolar si fata de francul elvetian. Pai si atunci, de ce atatea minciuni, de ce aceste furturi din buzunarul nostru. Pentru ca cei ce le initiaza nu au cei sapte ani de acasa, de aia.

Acum cineva poate sa zica “Hooo nebunule, e vorba de inflatie mica, care e mai buna decat inflatia mare si care e mult mai buna decat deflatia”. Ei bine, da si nu. Probabil ca inflatia va fi mica, deci efectele vor fi mici, dar ele nu vor fi neglijabile, cine isi inchipuie ca lucrurile vor fi asa cum povestesc sefii BCE este cel putin naiv. Pe mine ma intereseaza lucrurile din punctul de vedere al cetateanului, nici nu imi pasa de punctul de vedere al guvernului. Cetateanul nu profita de pe urma inflatiei si din acest punct de vedere el se afla in conflict cu politica economica europeana. Cetateanului i-ar fi bine cu o deflatie mica, si ca sa terminam odata pentru totdeauna cu aprecierile cantitative, orice fenomen extrem in economie este daunator, asa cum, intr-adevar o deflatie mare ar fi la fel de dezastruoasa ca si o inflatie mare. Dar aceste lucruri nu pot fi explicate celor care nu au cei sapte ani de acasa, asa ca functionarii BCE nu vor intelege asta niciodata.