Gandire

Cu totii gandim diferit. Din nefericire!

Exista oameni si oameni, cu totii gandesc si toti se exprima intr-un fel sau altul. Unii gandesc mai rapid, dau raspunsuri mai repede si par sa se adapteze mai usor la situatiile fragile care le ies in cale, altii analizeaza mai mult si isi gasesc alte cai pentru a domina situatiile neplacute. In mod evident, ar fi ideal ca fiecare dintre noi sa incerce sa isi disciplineze mintea pentru a percepe realitatea prin prisma experientelor anterioare, sa se bazeze pe calcule si experimente pentru a determina calea corecta de urmat si sa incerce sa isi bazeze deciziile mai mult pe rezultatele analizelelor efectuate si mai putin pe impulsuri, sentimente si prejudecati. Din nefericire nici macar cinci la suta din populatie nu procedeaza asa, deoarece gandirea logica, rationamentul de tip stiintific, sunt rezultatul unui antrenament sustinut, efectuat staruitor pentru multi ani, de preferat in copilaria subiectului, sau in zorii tineretii. Gandirea impulsiva, fara rationament, bazata pe reactii si sentimente este foarte buna, a fost principalul mod de gandire de-a lungul evolutiei omului, si probabil ne va ramane specifica pentru multa vreme. Daca la inceputurile umanitatii era foarte folositoare, deoarece nu poti sa te apuci sa elaborezi scenarii fanteziste cand te alearga leul, gandirea “fulger” nu mai poate sustine complexitatea societatii pe care omul a reusit sa o construiasca, si acest lucru se vede, se observa la tot pasul. Nu cred ca schimbarea modului de gandire va incepe de la varful societatii, dar cred cu tarie ca orice om este capabil sa gandeasca rational daca i se ofera ocazia. Atata numai ca trebuie sa se antreneze un pic, de preferat in copilarie, odata si bine pentru toata viata.