UE

Care valori europene?

Evenimentele recente de natura terorista au fost un bun prilej pentru toate statele europene de a propune noi masuri de securitate cu scopul declarat de a combate terorismul. Toate aceste masuri propuse, fie ca se refera la urmarirea calatorilor liniilor aeriene, la limitarea libertatii de exprimare in spatiul public sau la inregistrarea identitatii cetateanului in anumite situatii, nu au ca efect decat limitatea drepturilor cetateanului. Lasam la o parte faptul ca impactul asupra activitatilor de natura terorista este nesemnificativ, lasam la o parte faptul ca nimeni nu s-a gandit ca un cetatean inarmat este un cetatean aparat, dar trebuie sa ne gandim bine ca tot ceea ce statul castiga in momente de criza nu mai da inapoi niciodata, decat, bineinteles, cu ocazia revolutiilor, schimbarilor de regim, loviturilor de stat, lucruri care se lasa cu varsare de sange si pe care nimeni nu si le doreste. Si pentru ca principalele drepturi atacate de stat sunt libertatea cuvantului si viata privata, am inceput sa ne intrebam care sunt (sau mai sunt) valorile europene la care chipurile toti cetatenii Europei ar tine, care sunt valorile la care statele europene adera si care sunt valorile ca care, noi, cetatenii obisnuiti, ar trebui sa aderam. Intrebarea este tulburatoare, deoarece multe din deciziile politice recente ale “barosanilor” din toate statele europene fac referire directa pentru justificarea deciziei la valorile europene, multi cetateni se raporteaza zilnic in discursul lor la valorile europene, si chiar in statutul asociatiei noastre se face referire la valorile europene, citez: “asociatia va respecta conceptele morale ale societatii europene moderne”. OK, le vom respecta, dar care sunt acele valori, le putem gasi undeva, scrise, concretizate din norisorul acesta de idei absurde care invaluie Uniunea Europeana? Ei bine, am constatat ca este foarte greu de identificat aceasta lista de valori europene, negasind o explicatie pentru acest concept nici pe site-ul Consiliului European (http://www.european-council.europa.eu/home-page.aspx?lang=ro), nici pe site-ul Parlamentului European (http://www.europarl.europa.eu/portal/ro), nici pe site-ul Consiliului Euniunii Europene (http://www.consilium.europa.eu/homepage?lang=ro), nici pe site-ul Comisiei Europene (http://ec.europa.eu/index_ro.htm) si nici pe alte seci de site-uri care apartin Uniunii Europene, si nici pe alte zeci de site-uri colaterale conceptului de Uniune Europeana. Putem trage concluzia fie ca aceste valori europene nu sunt importante si nu merita listate si dezbatute undeva, fie ca ele sunt deja cunoscute de toata lumea si notarea si dezbaterea lor ar fi inutila, fie ca sunt secrete si cetateanul nu are voie sa le consulte, fie ca ele pur si simplu nu exista, fiind un fel de “Mos Craciun” modern. Cautand mai departe, de data aceasta parasind site-urile oficiale si cautand in presa si pe blogurile cetatenilor europeni, am constatat ca valorile europene sunt de fapt un concept destul de fluid, un concept care se adapteaza in functie de autor si care din nefericire, capata valori foarte contradictorii in functie de interesul autorului si de ideea pe care acesta vrea sa o promoveze. Cel mai adesea insa conceptul de valoare europeana este asociat traditiilor europene si aici fiecare dintre noi trebuie sa simtim un fior rece pe sira spinarii, deoarece Europa este in mod traditional un taram sfasiat de razboaie si interese meschine, de religii conflictuale si rase migratoare, un taram faramitat de numeroase state, popoare si etnii care s-au luptat intre ele pentru mai nimic, un taram care a subjugat, a inrobit in istoria recenta aproape toata lumea cunoscuta si, bineinteles, un taram care se afla la originea tuturor controverselor care sfasie lumea moderna. Frumoase valori europene, asa ca am incercat sa investighez problema valorilor europene din punctul de vedere al cetateanului.

La aceasta ora cred ca majoritatea cetatenilor Europei daca ar fi intrebati in ce fel de stat si-ar dori sa traiasca ar insirui, pe langa altele, macar aceste trei calitati: stat democratic, care sa admita pluralismul politic, de idei si atitudini, stat care sa respecte drepturile si libertatile cetatenilor, si stat laic. In egala masura aceste lucruri sunt minunate si totusi abjecte in implementarea lor cureta, sunt corecte, dar pe alocuri gresite, prin partile esentiale, pe acolo pe unde au fost atinse de politica vremii, sunt normale si totusi exceptionale prin prezenta lor zilnica in viata noastra. Le vom analiza pe cat posibil pe fiecare separat.

Democratia este o forma de organizare politica a societătii organizata in jurul principiului detinerii puterii de către popor. Ca urmare intr-un stat democratic puterea este detinuta de catre popor. Pe baza acestei definitii puteti numi un stat democratic? Nu? E normal, nu gasiti in acest moment un stat care sa corespunda cestei definitii in intreaga lume, deoarece statele democratice nu au existat niciodata sub aceasta forma, singurele organizatii sociale de scara mare in care poporul sa detina puterea cunoscuta pana la aceasta data in istorie fiind cu populatie destul de redusa, acele societati in care hotararile privind societatea se luau in comun de catre toti membrii societatii respective. In statele moderne democratia imbraca haina pluralismului politic, in aceste state cetatenii putand fi reprezentati, dar nu obligatoriu, de organizatii politice la care cetateanul are dreptul, dar nu obligatia, sa adere si prin actele sale in cadrul acestor organizatii sa influenteze ideile politice ce guverneaza statul respectiv. Bineinteles ca puterea politica adevarata nu se afla la cetateanul inregimentat politic, la cetateanul care participa activ la consolidarea ideilor politice, ci, mai degraba, la cetateanul care voteaza aceste idei, si normal, persoanele care le prezinta, din suma ideologica a voturilor exprimate rezultand drumul politic si ideologic al statului respectiv. Toate aceste lucruri erau deja clare, dar din punct de vedere al subiectului nostru, este democratia o valoare europeana? A fost vreodata? Ei bine, astazi, toate statele europene se declara democratice, declara puterea ca fiind un atribut al poporului, dar si in Romania lui Ceausescu puterea era tot a poporului, nu-i asa? Si in Romania lui Ceausescu se vota, mereu acelasi candidat, si in Romania lui Ceausescu se exprimau idei, mereu aceleasi, ideile Partidului Comunist, si in Romania lui Ceausescu oamenii participau la guvernare, normal, daca erau membri de partid si apropiati ai lui Ceausescu. Nu stiu daca Europa de azi se poate compara prea mult cu Romania lui Ceausescu, dar, daca privim cu atentie, votam mereu aceiasi politicieni, membri ai unei clase politice profund corupte, politicieni care mint si fura ca sa ajunga la putere si odata ajunsi acolo isi urmeaza numai agenda personala, exprimam idei care trebuie neaparat sa fie pe linia politica oficiala, altfel Big Brother vine dupa noi si ne pedepseste, participam la guvernare numai daca suntem putrezi de corupti si profund atasati valorilor materiale. Ca urmare in ziua de azi imi este greu sa argumentez ideea participarii poporului la conducerea oricarui stat european, pentru ca pur si simplu, de-a lungul vremii, cetateanul a fost sistematic deposedat, putin cate putin, de aceasta putere. Statul in ziua de azi se bazeaza mai mult pe complexitatea actului de guvernare pentru a determina cetateanul sa stea in banca lui, decat pe obiectivul social al guvernarii care ar trebui sa incurajeze cetateanul sa participe la guvernare. Statul european a fost acaparat de birocratie si a devenit instrumentul de dominare sociala a unei superpaturi sociale denumita in limbaj popular clasa politica, patura sociala care se zbate din rasputeri sa isi consolideze pe termen lung pozitia sacrificand tot ceea ce ii vine mai usor la indemana, incluzand cota cetateanului obisnuit din tara in care s-a nascut, munca si aspiratiile aceluiasi cetatean de rand, viitorul copiilor care vor deveni cetatenii de maine si structura statala pe care au gasit-o in functiune. Statul european de azi este intr-o continua transformare, incercand sa se organizeze, impreuna cu alte organisme asemenea lui intr-o organizatie superstatala, mai intinsa, mai puternica si mai indepartata de cetatean decat oricand alta data in istoria sa. Si pentru ca tot a venit vorba de istorie, sa aruncam o privire in trecut, poate ca gasim muguri ai democratiei in trecutul apropiat. Da, dar in nici un caz nu trebuie sa cautam in Europa de Est, aici mai toate statele care se numesc acum state europene au trecut prin existente agitate in istoria oarecum recenta (inainte de inceputul secolului XIX), fiind, aproape de-a lungul intregii existente cunoscute, cucerite si stapanite de diverse imperii care mai de care mai lacome. Cand in sfarsit credeau aceste state ca si-au capatat independenta a venit ciuma rosie si le-a lut in stapanire pana la sfarsitul secolului XX. Deci putine sanse sa gasim traditii democratice pe meleagurile Europei de Est. In Europa Centrala si de Vest e si mai cumplit. Statele de acolo au fost organizate sub forma de monarhii si au avut intotdeauna tendinte expansioniste, formand binecunoscutele imperii ale caror ramasite dainuie si astazi. Ca sa ne intelegem bine, un stat condus de un rege cu greu poate fi considerat democratic, oricare ar fi argumentele ce sustin aceasta idee, deoarece regele se afla in fruntea statului prin vointa divina, nu este ales si nu poate fi demis (regele se demite prin taierea capului, vezi exemplele istorice). Ca urmare, natiunea este efectiv la discretia regelui, datorita vointe divine, ca doar poporul nu o sa se impotriveasca divinitatii, nu? Nu prea seamana a democratie. In privinta statelor – imperiu, nici nu putem concepe vreun fel de organizare democratica, deoarece un imperiu este prin definitie format pe teritorii cucerite, prin asuprirea popoarelor bastinase, si nu prin eliberarea lor, ca urmare conceptul democratiei este profund strain de conceptul de imperiu. Deci nu prea avem cum sa gasim traditii si valori democratice nici la statele din vestul Europei, o traditie nu se face in cateva generatii si o valoare nationala nu se construieste peste noapte. Ca urmare concluzia fireasca este ca democratia nu prea a fost atributul Europei niciodata si probabil ca nu este nici acum. Ca urmare nu reusesc sa identific care sunt valorile democratice europene, probabil ca cei care au scos si promovat aceasta sintagma nu au gasit de cuviinta sa o si fundamenteze, deci cu atat mai putin sa o explice nefericitului popor european.

Drepturile si libertatile cetatenesti sunt un subiect foarte periculos pentru individ. Este liber numai acel cetatean al carui stat nu ii spune ce are voie sa faca si ce nu. In clipa in care in lege sunt prevazute drepturi, in clipa in care legea iti jaloneaza acele drepturi, ai pierdut o mare parte din libertatea pe care ai avut-o! Normal, scopul initial al stipularii anumitor drepturi si libertati in legislatia statelor europene a fost ocrotirea acelor drepturi, protejarea acelor drepturi ale cetateanului fata de statul abuziv, sau mai precis, fata de functionarul hraparet si nesimtit al statului. Dar din clipa in care o suma de drepturi au fost in mod expres stipulate prin lege toate celelalte drepturi naturale ale unui cetatean liber au devenit subiect de controversa intre cetatean si reprezentantii statului, expresia atat de draga avocatilor “este permis tot ceea ce legea nu interzice in mod expres” devenind desueta tocmai pentru ca este o expresie pe care legea nu o prevede in mod expres. Drepturile si libertatile cetatenilor oricarui stat au evoluat odata cu sistemul legislativ al acelui stat, sistem legislativ care, in Europa, este negresit legat la inceputurile lui de un fundament religios. Conform acelui fundament, cetateanul, liber de orice sarcini, era responsabil pentru faptele sale in timpul vietii in fata reprezentantilor lui Dumnezeu pe Pamant iar dupa moarte direct lui Dumnezeu (probabil tot printr-un fel de reprezentanti, dar nu vreau sa ne abatem de la subiect). Odata cu evolutin sistemului juridic cetateanul s-a transformat dintr-un om liber intr-un om legat de societate prin drepturi si obligatii care au si astazi menirea de a-l lega pe cetatean de ideile si normele statului. Nu cunosc la ora actuala nici un sistem legislativ care sa puna libertatea cetateanului, absoluta, asa cum se intelege prin cuvantul “libertate” in textul legii fara a afecta intelesul acestui cuvant pana la pierderea totala a sensului sau. In cazul Europei, atat in prezent, cat si in intreg trecutul ei cunoscut, libertatea cetateanului a este si a fost puternic dispretuita, dispret manifestat fata propriii cetateni sub forma obligatiilor si dependentei existentiale fata de stat iar fata de restul lumii cunoscute prin inrobire, convertire, exploatare si alte fapte crestinesti de acest gen. Desi daca poate in ziua de azi am mai urcat timid o treapta fata de trecut, abolind sclavia si inapoind o parte din teritoriile cucerite, presiunea statului fata de proprii cetateni este mai mare decat oricand (cu exceptia starilor de razboi din trecut) iar presiunea Europei asupra cetatenilor intregii lumi se manifesta pregnant, pe toate meleagurile, in toate domeniile de activitate, de la viata politica la viata culturala, trecand, bineinteles prin toate domeniile activitatii economice si militare. Daca privim fata de trecutul nu prea indepartat, viata unui cetatean din ziua de azi este mult mai buna, din punct de vedere a drepturilor si libertatilor cetatenesti, decat viata unui sclav, dar trebuie notat faptul ca libertatea este un cuvant cu conotatii absolute, ca si adevarul, nu se poate sa fii liber, dar nu prea liber. De altfel, in conceptia cetateanului european (si probabil ca nu numai) libertatea este un cuvant foarte fluid, cu multe fatete, care a ajuns sa fie concretizat prin raportare la alti cetateni ai lumii si alte situatii intalnite pe mapamond, pierzandu-si in constiinta populara o parte din insemnatatea politica si sociala pe care de fapt o are. In plus fiecare tinde sa isi evalueze propria libertate mai presus decat a celuilalt si reactia fiecarui cetatean la nedreptatile pe care statul le impune asupra altor cetateni, si am sa dau aici exemplu teroristilor care au atacat la Charlie Hebdo. Declaratiile militarilor celor care au participat la anihilarea lor arata ca soldatii, reprezentanti ai statului francez, imputerniciti si inarmati de acest stat, isi doreau de la bun inceput razbunarea colegilor lor morti si nicidecum justitie conform legilor statului si a drepturilor cetatenesti. Ca urmare i-au executat cu sange rece pe cei doi teroristi incercuiti, desi aveau miloace sa ii prinda vii si sa ii trimita in judecata, asa cum s-ar fi procedat intr-un stat in care drepturile si libertatile individuale sunt pretuite. Nici nu conteaza fapta acelor teroristi, ei trebuiau sa ajunga in fata justitiei, care sa ii judece si care sa le aplice o pedeapsa in acord cu legea si cu fapta pe care au comis-o, dar statul francez, prin reprezentantii sai, a hotarat de la bun inceput altfel, aratand ca nu este in nici un fel atasat valorii de libertate a individului, de justitie, de drepturi si libertati sau alte cuvinte asemenea. Ca o paranteza, bine le-a facut, isi meritau soarta, dar aici este in joc libertatea noastra a tuturor, drepturile noastre, ale tuturor, deci nu trebuie judecat usor. Este clar ca drepturile si libertatile cetatenesti nu sunt prea pretuite in Europa, probabil ca ele reprezinta acum mai degraba o buna tema de campanie electorala, intr-o regiune care incearca sa isi formeze o ideologie si ceva traditii. Poate in viitor va fi mai bine, acum insa Europa pica examenul drepturilor si libertatilor cetatenesti.

Stat laic. La capitolul acesta stam cel mai rau. Toate statele europene, desi declarate de foarte multa vreme laice, sufera puternic datorita legaturilor profunde pe care statul si biserica le au, ajungand in unele locuri, in Romania de exemplu, ca statul sa creasca religia (biserica) ca pe un copil rasfatat. Mai mult decat atat, exista in Europa voci organizate care incearca clipa de clipa sa mareasca implicarea bisericii in functionarea statului si indoctrinarea religioasa a unui numar din ce in ce mai mare de cetateni. Pentru omul de rand, fie el ateu sau credincios, este foarte important ca statul in care traieste sa aiba fundamente laice, chiar daca acestea sunt la origine de inspiratie crestina, islamica, budista sau mai stiu eu de care. In lipsa laicitatii statului garantia functionarii impartiale componentelor acestuia nu poate fi garantata, deoarece, in lipsa sistemului laic de interdependinte functionale si sociale dintre oamenii aflati in sistemul statului, oameni care asigura functionarea acestui sistem, un alt sistem de fundamentare si functionare a statului, de natura divina, este probabil sa se instaleze, aducand dupa el nenorocirile pe care le cunoastem. Probabil pentru cetateanul european un asemenea stat de natura divina pare o fantasma, un basm, dar nu mai departe de doua – trei secole in urma orice cetatean european traia exact intr-un astfel de sistem. Si in ziua de azi exista forte care incearca sa impuna astfel de state de origine si functionare divina, exemplu ISIL-ului fiind foarte relevant in acest sens, dovedind (din nefericire) ca ideea nu numai ca exista, dar chiar poate fi pusa in aplicare si, la limita, chiar poate functiona pentru o bucata de vreme. Si daca credeti ca statul poate functiona echitabil pentru cetatenii sai chiar si in aceste conditii va rog sa luati in calcul, de exemplu, justitia. Ganditi-va daca vreti ca procesul in care sunteti judecat sa fie prezidat de un judecator care sa primeasca decizia judecatoreasca de la Dumnezeu, sau sa fie prezidat de un judecator care isi fundamenteaza decizia pe probe, tinand cont de prezumtia de nevinovatie, fara influente din afara dosarului si asa mai departe. Eu cred ca v-ai dori sa fiti judecat de judecatorul laic, chiar daca pana la urma sunteti judecat de un om si nu de un zeu. Mai mult decat atat, un stat de inspiratie divina poate impune peste noapte orice legi fara nevoia de a se justifica cetatenilor si fara a le aduce in dezbaterea publica, deoarece, normal, sunt de inspiratie divina deci perfecte, cetateanului fiindu-i impusa conformarea pana la virgula, deoarece legea perfecta, nu-i asa, nu poate fi interpretata. Sau mai precis poate fi interpretata numai in favoarea statului. Probabil caa va ganditi ca toate acestea sunt numai vorbe, dar mai intai verificati cati lideri religiosi sunt parlamentari de drept si eventual pe viata prin Europa si pe urma mai vorbim despre separarea dintre biserica si stat. Cam atat despre statul de inspiratie divina este un subiect care ma tulbura profund si in acest moment am serioase dubii ca amestecul bisericii in treburile statului european este limitat asa cum ar trebui.

Si toate acestea fiind zise, atata pesimism fiind acumulat, pana la urma care sunt valorile europene? Raspunsul simplu este ca de fapt nu exista valori europene concrete, definite, palpabile, dar ca exista o valoare pe care toti europenii o pretuiesc, si anume gandirea critica individuala. Aceasta gandire critica a cetateanului European a reusit sa aduca Europa acolo unde este acum, a reusit sa transforme societatea de mai multe ori in decursul a numai catorva generatii si este in continuare motorul construirii societatii de maine. Tot ea este la originea majoritatii drepturilor si libertatilor recunoscute cetateanului european de catre statul in care traieste si este motorul actiunilor cetateanului, actiuni care cateodata vin in coliziune cu doctrina statelor, ducand la evolutii spre binele comun al cetateanului si al statului. In mare masura specifica Europei si statelor de inspiratie europeana, gandirea critica individuala va modela viitorul si invinge, ca si alta data, prejudecati, traditii, obstacole puse de state, oameni sau zei. Ganditi, ca nu doare!

Care valori europene? 5.00/5 (100.00%) 3 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

3 thoughts on “Care valori europene?”

  1. Democratia este cea mai mare minciuna oferita de conducerea unui stat propriilor cetateni. Da, poate in Europa exista o mai mare libertate de exprimare si inca mai exista cateva alte drepturi firesti care, chiar daca nu sunt alterate oficial, in realitate sunt puternic controlate. Care stat nu vrea sa-si controleze cetatenii? Ce stat isi lasa cetatenii sa faca ce vor ei? Nu exista inca stat democratic, este doar lasat sa se creada ca exista.

  2. Sunt convins ca nici un politician din cei adunati la Paris nu crede cu adevarat in ” valorile europene” si mai mult de cat atat nu stiu cum sa le apere nici daca ar vrea!
    Ma tot uit cum se bat ei cu pumnul in piept…. cand de fapt ii doare in dos. Ar trebui sa fie pusi sa scrie pe hartie ce fapte concrete au intreprins ei pt apararea drepturilor cetateanului in spiritul valorilor europene si cum au fost fizic implementate….
    Articolul asta ar trebui citi de fiecare politician!

Leave a Reply