Japonia

Consecinte imprevizibile ale stilului de viata

O serie de articole publicate recent in presa internationala si preluate si de presa noastra studiaza potentialele implicatii ale natalitatii japoneze scazute asupra economiei globale in general si asupra economiei japoneze in particular. Un astfel de articol poate fi citit aici: http://metro.co.uk/2015/01/04/japanese-people-dont-like-having-sex-and-it-could-be-harming-the-global-economy-5008997/. In esenta toate aceste articole se bazeaza pe un studiu relativ recent care arata ca, cel putin aparent, japonezii nu mai sunt interesati de viata sexuala, de intemeierea unei familii si de “efectuarea” unor urmasi. Ca urmare populatia este in scadere “severa” si implicatiile sunt oarecum tulburi.

O prima remarca privitoare la coerenta tuturor acestor articole si o remarca generala pentru toate articolele de acest gen. Economia trebuie sa fie capabila sa sustina populatia si nu invers, deci un stat constient trebuie sa se asigure ca “exista” o economie capabila nevoile populatiei si nu invers, o populatie care sa sustina nevoile economiei. Daca intalnim in articole sintagme de genul: “the country could soon not have a large enough population to support their economy” trebuie sa incepem imediat sa ne intrebam daca jurnalistul respectiv a fost sau nu capabil sa isi creeze o scara de valori coerenta si daca ideile exprimate de el pot corespunde sau nu realitatii care ne inconjoara. Cel mai sigur pentru noi ca cititori ar fi sa parasim articolul respectiv si sa ne indreptam catre surse de informare care prezinta credibilitate.

Oricum, nu economia Japoniei este principalul subiect al articolelor citate ci mai degraba trasformarile structurale ale societatii care au fost angrenate de pierderea interesului tinerilor pentru viata sexuala. Ca de obicei, atat concluziile articolului cat si premizele de la care pleaca sunt deformate in favoarea senzationalului, dar in esenta toate aceste fenomene sunt legate de locul femeii in societatea japoneza si de anumite concepte care au dominat sfarsitul secolului trecut si inceputul acestui secol si care se dovedesc, surpriza, a fi gresite. Sa vedem un pic despre ce este vorba. In pofida parerii contrare cvasiunanime, in Japonia de odinioara femeia nu a jucat niciodata un rol sters pe scena sociala, neexistand tabu-uri sociale care sa limiteze accesul femeii la viata sociala. Mai mult decat atat, au existat in istorie femei care au jucat roluri foarte delicate in societatea japoneza, de exemplu au existat femei imparat sau femei razboinic, domenii pe care oricine, vorbind la trecut, ar fi inclinat sa le atribuie barbatilor. Mai mult decat atat, de la un anumit moment istoric incolo, cu mult inaintea Europei (sec. XII?), femeile japoneze puteau mosteni si lasa mostenire, si mai mult, isi puteau administra averile dupa bunul plac. Chiar si mai mult decat atat, femeile se puteau casatori dupa bunul plac (si nu obligate ca in alte societati asiatice), puteau divorta si puteau avea relatii extraconjugale si chiar faceau avorturi la dorinta. Da, pare socant, asta intr-un stat medieval, puternic inrobit de religie si cu clase sociale destul de rigide, clase sociale care, surprinzator, erau mai usor “sparte” tot de femei, care deveneau astfel vectori ai parvenirii sociale pentru sexul tare japonez. Este adevarat ca istoria medievala recenta a Japoniei a inregistrat femeia inegala in drepturi cu barbatul, dar probabil ca aceasta stare de fapt s-a datorat in special realitatilor religioase temporal locale si in mod real trecatoare, stare de fapt care a alterat un pic rolul traditional al femeii japoneze dar care a continuat traditii care au functionat foarte bine de-a lungul secolelor in societatea japoneza. Din nefericire pentru femeia japoneza toate aceste traditii au fost intrerupte brutal de cel de-al doilea razboi mondial si femeile s-au conformat noilor realitati sociale imprumutand prea brusc si prea mult din mentalitatea occidentala, inclusiv din curentele feministe, uneori justificate, de cele mai multe ori imbracand tente absurde, promovate de societatile occidentale. Ca urmare, dupa cel de-al doilea razboi mondial femeia si barbatul au devenit fortat si brusc egali in drepturi, cu avantaje si dezavantaje de ambele parti, asa cum de fapt si-a dorit occidentul invingator, fara sa tina prea mult seama de dorintele cetateanului japonez si de realitatile sociale existente. Pe scurt, dupa razboi, Japonia s-a trezit cu generatii de femei angajate in campul muncii, femei care au inceput sa priveasca viata ca o oportunitate in urmarea unei cariere, cariera care nu este compatibila cu familia si copiii. Oricum, femeile japoneze care au copii parasesc campul muncii pana reusesc sa creasca copiii mai mari, urmand ca la revenirea in campul muncii, cand deja nu mai pot fi considerate tinere, sa ocupe functii prost platite, de obicei cu program redus si responsabilitate mica. Evident ca lipsa dorintei intemeierii unei familii, intr-o societate puternic tehnologizata, a evoluat in lipsa unei vieti sexuale, care, probabil din cauza unei mode sociale, s-a transformat la un moment dat recent in lipsa interesului privind sexul fizic, respectiv in lipsa interesului pentru o viata sexuala. Fenomenul nu este exclusiv feminin, aproximativ un sfert dintre barbatii tineri suferind de aceeasi lipsa de interes. Posibil ca prezentate in acest mod lucrurile sa para un pic fortate si sa se indeparteze semnificativ de adevar, lucru foarte rau si intolerabil, dar acest aspect nu are nici o influenta asupra fenomenului pe care vroiam sa il discutam de fapt, si anume influenta necontrolabila pe care anumite decizii le au asupra societatii, decizii care par potrivite la un moment dat in timp, dar care la o scurta perioada dupa ceeea se dovedesc a fi dezastruoase, se dovedesc a sapa la fundatia societatii, se dovedesc a fi incorijabile si incontrolabile. Sigur, japonezul de rand nu are nici o vina ca nu vrea sa aiba urmasi, e dreptul lui, dar daca societatea nu ar fi promovat niste idealuri gresite (cariera vs. familie, egalitate vs. armonie, persoana vs. femeie, persoana vs. barbat, emancipare vs. copii), japonezul de rand nu s-ar fi trezit brusc intr-o societate muribunda. Subiectul este semnificativ deoarece multe tari europene se gasesc in aceeasi situatie, la numai cateva decenii distanta, si, guvernele statelor respective, deja sensibilizate de aceasta probleme, au jucat cea mai proasta carte posibila, cartea imigratiei.

Din nefericire deciziile unor incompetenti aflati la limita medicala a nebuniei ne afecteaza pe noi toti si contureaza viitorul copiilor nostri.