Istorie

O poveste despre Robin Hood

Nu cred ca exista astazi vreun adult care, fiind odata copil, sa nu fi fost atras de lumea imaginativa a lui Robin Hood, lume care i-a excitat imaginatia, i-a produs material suficient pentru nesfarsite ore de joaca si l-a facut sa constientizeze pentru prima oara ca societatea nu este un loc perfect ci mai degraba un ocean pe suprafata caruia se ridica niste puncte de grasime pe care oceanul se tot straduie sa le inghita. Bineinteles, Robin Hood este un personaj fictiv, o poveste inventata de constiinta colectiva a generatiilor care trait de undeva din jurul anului 1200 si pana astazi. Daca a existat vreun individ sau chiar mai multi indivizi care sa fi constituit un prototip pentru Robin Hood este foarte neclar si un subiect intens dezbatut in Anglia, dar oricum fara nici o semnificatie pentru ceea ce vreau sa transmit acum. Si ideea pe care vreau sa o urmarim este evolutia personajului fictiv Robin Hood, personaj a carui legenda a suferit modificari de la lupta pentru libertate feudala pe care se presupune ca prototipul personajului a purtat-o si pana la “fura de la bogati si dadea la saraci” asa cum este cultivat de societatea socialist/comunista din ziua de azi.

Povestea lui Robin Hood incepe cam in vremea regelui Richard I-ul, supranumit Richard Inima de Leu. Aparent Richard acesta era un tip voluntar si obsedat de partea militara a vietii, care a incercat sa isi cumpere izbavirea cu o cruciada si care a avut si ceva probleme prin familie, probleme care intr-un final i-au determinat si moartea, bineinteles pe campul de batalie. El personal probabil ca a lasat o impresie destul de puternica in popor, fiind probabil un fel de vedeta a zilelor sale, dar lupta pentru putere din Anglia acelor vremuri, precum si structura sociala a acelor timpuri au facut ca oamenii sa devina profund nemultumiti si sa caute solutii pentru a-si imbunatati viata pe termen lung (ceea ce se pare ca nu prea se mai intampla in zilele noastre). Aceasta cautare a unei vieti mai bune nu venea in urma unor probleme asemenatoare cu cele pe care le experimentam noi in ziua de azi, ca somajul, asistenta sociala, medicina de urgenta sau cresterea economica si impozitele uriase ci mai degraba in urma stratificarii sociale rigide combinate cu teroarea religiei, stratificare sociala care atragea dupa ea probleme specifice despre care nu are rost sa discutam aici. Stratificarea sociala, desi ridica probleme pentru marea masa a populatiei nu era una complexa, din contra, lucrurile erau foarte simple, in varful piramirei sociale era regele, apoi venea o patura nobila destul de groasa dupa care pur si simplu veneau restul, taranoii. Nobilii asigurau legatura intre rege si taranoi si faceau treaba murdara de management al resurselor taranoiesti, dar si treaba frumoasa a razboiului. Taranoii nu erau multumiti cu aceasta stare de fapt pentru simplul motiv ca nu puteau poseda propriul lor teren pe care sa cultive ce vor si ei sa manance ceea ce cultivau ci pur si simplu traiau pe terenul nobilului. Posesia terenului nu era un moft ca in ziua de azi, pur si simplu cantitatea de teren pe care o posedai iti dadeau puterea individuala in raport cu societatea. Ca urmare taranoii au inceput prin diverse moduri sa incerce sa achizitioneze teren in proprietate personala, proces care pe unii i-a adus intr-un fel de clasa sociala in formare intre nobili si restul de taranoi iar pe altii i-a adus in afara legii. Chestia asta cu in afara legii era foarte grava, deoarece un om in afara legii isi pierdea statutul de cetatean, ce spun eu de cetatean, isi pierdea statutul de om si oricine, de oriunde, cu orice statut social, putea dispune dupa cum vroia de viata lui, fara nici o consecinta. Cu alte cuvinte nu puteai sa vanezi (cam ca in ziua de azi, ca sa fie clar) pe terenul nobilului un animal ca sa il mananci, dar puteai sa vanezi un om in afara legii, la fel ca pe un lup sau ca pe un sobolan, ambele aceste mamifere dragute fiind considerate pe vremea aceea foarte daunatoare si eventual demonice. Asa a fost si numitul Robin Hood, un om in afara legii, aparent pentru fapte oarecum minore in ziua de azi. Numai ca Robin Hood nu s-a resemnat sa moara pe terenurile salbatice din afara oraselor ci, beneficiind de arme de ultima generatie (arcul lung) si tehnologie de inalta calitate (cai) a inceput lupta pentru reabilitare, lupta care consta in principal in aducerea corpului autoritatilor si a sagetilor proprietate personala in acelasi spatiu fizic, proces soldat de obicei cu moartea autoritatii contractoare. Probabil de la acest proces stravechi provine in ziua de azi obsesia interzicerii armelor in Europa. In fine, esential pentru povestea noastra este ca la vremea aceea Robin Hood a devenit un simbol al luptei poporului pentru libertate, da, impotriva autoritatilor, da, prin mijloace violente, da, in afara legii, si nicidecum Robin Hood nu era un amarat de hot care fura de la bogati ca sa hraneasca taranoii saraci si lenesi. Si ca acest aspect sa fie si mai clar, la acea vreme legenda implica si reabilitarea cetateanului turbulent, si apropierea sa de regele vremii, deci Robin Hood era un personaj puternic interesat de mecanismele sociale si nicidecum de ce baga taranoiul in gura. Asta era la vremea aceea, sau cel putin se presupune ca era, caci stiti… nu mai traieste nimeni de atunci sa ne povesteasca.

Un pic mai tarziu insa, biserica a observat ca nu facea nicidecum parte din legendele lui Robin Hood, legende care probabil circulau din gura in gura si inflacarau imaginatia populara (pe vremea aceea oamenii nu se uitau la televizor si nu se jucau Forge of Empires). Biserica a considerat aceasta lipsa de asociere un lucru rau asa ca, intr-o societate puternic afectata de religie, pentru niste oameni care pur si simplu isi traiau zilele pregatindu-si viata de apoi, l-a inventat pur si simplu pe calugarul Tuck, calugar dedicat vietii sociale, dar cu probleme lumesti. Tot un personaj fictiv, probabil ca daca ar fi fost un calugar obisnuit nu ar fi prins la public si legenda lui nu s-ar fi perpetuat pana astazi. Interactiunile calugarului cu Robin Hood au adus beneficii si bisericii si legendei, iar publicul larg a capatat o justificare romantata pentru o serie de evenimente religioase pe care erau nevoiti sa le traiasca, cu speranta unei justitii ulterioare. Oricum, semnificativ este ca puternicii vremii, constienti sau nu de ceea ce fac, au modificat imaginea populara despre Robin Hood astfel incat sa isi creeze o imagine proprie mai buna. Cinstit sau nu, intreaga legenda este formata din acest fel de modificari si alterari.

Modificari si alterari care nu sunt putine. Bineinteles ca de la foarte inceput Robin Hood avea niste adepti, nu a fost singur, dar societatea medievala, din ce in ce mai “democratica” nu se simtea reprezentata. Robin Hood era un model, gloata era gloata, asa ca trebuia inventat un personaj nou. Asa ca a fost inventat Little John, om simplu, saracut la minte, dar puternic, corect, cinstit si loial, calitati care erau la moda in societatea despre care vorbim. Ce coincidenta! Asocierea lui Robin Hood cu Little John a prilejuit probabil nascocirea unor noi aventuri si o mai mare implicare populara, intr-o societate care incepuse sa isi castige libertatea mult asteptata si care nutrea acum idealuri noi.

Idealuri noi care includeau probabil si emanciparea femeii. Asa ca a aparut Maid Marian, fata cu moravuri rigide intr-o mare de barbati a caror moralitate nu o mai discutam. Si din nou legenda lui Robin Hood a fost modificata pentru a introduce in ecuatie femeia si cu aceasta ocazie aventuri romantice in concordanta cu moravurile epocii. Sa trecem mai repede peste asta si sa ne apropiem de zilele noastre.

Fura de la bogati si da la saraci. Cam asta a ajuns legenda lui Robin Hood pe la sfarsitul epocii feudale si primele experimente socialiste. Nu am inteles niciodata cum un erou poate sa fure si nu am inteles niciodata de ce trebuie sa fie admirat pentru asta. OK, lupta pentru libertate, bravo lui, bine pentru noi poporul, dar un hot de rand? Un amarat care fura de la bogati, care uraste o intreaga clasa sociala si care nu gaseste cum sa isi satisfaca nevoile si apeleaza la furt? De ce nu munceste, de exemplu, de ce nu Robin Hood cel care munceste si isi imparte salariul la saraci? Pai, simplu, pentru a introduce in constiinta populara justificarea imoralitatii oricaror actiuni in cadrul luptei de clasa. Sa il admiram pe cel care fura… pentru ca da la saraci. Nu, esenta lui Robin Hood nu este furtul, nu este afinitatea fata de saraci, este lupta pentru libertate. Atentie, nu lupta de clasa, ci lupta pentru libertate, lupta impotriva nedreptatilor, lupta pentru respectul legii si pentru schimbarea societatii intr-un profund democratica. Robin Hood, o legenda frumoasa pervertita intr-o lozinca comunista.

Si daca nu a fost chiar asa, macar povestea este frumoasa!

Apreciati acest articol

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

One thought on “O poveste despre Robin Hood”

  1. Super tare Robin Hood asta dar la ei a fost doar unu. La noi din fericire sunt aproape 23 de milioane de eroi ca Robin asta pentru ca toti fura. Mai interesant este ca la noi bogatii fura de la saraci, saracii de la cine apuca si tot asa si mai interesant este ca sunt atat de inteligenti ca nici nu-i prinde nimeni.

Leave a Reply