Comunism

Partea goala a paharului loveste din nou

Sondajul INSCOP de care vorbeam zilele trecute are si alte fatete: http://www.ziare.com/stiri/comunism/o-ducem-mai-rau-ca-in-comunism-sondaj-inscop-1339028 . Conform acestui articol “un procent important dintre romani cred ca viata in Romania, la 25 de ani de la caderea comunismului, e mai rea decat inainte de 1989″, si mai precis se pare ca este vorba de peste patruzeci la suta din romani. La o enormitate ca asta nu ai ce sa scrii, oricum acesti patruzeci la suta nu stiu sa citeasca, sau daca stiu sa citeasca nu inteleg ce citesc, pentru ca nu au un creier functional. Deci de data asta vom incerca cu niste poze de pe vremea lui Ceausescu:
– transportul in comun: http://www.evz.ro/image-original-605-388/2013-01/24__epoca.jpg ; http://i.ziare-pe-net.ro/upload/stiri/large/12/17/Xtq_4.jpg ; http://www.libertatea.ro/uploads/tx_images/4550-296194-itbul.jpg ; http://www.b365.ro/media/image/201302/w620/aglomeratie_mare_66452200.jpg
– alimentatia publica: https://lh3.googleusercontent.com/-L5Ot6bkhWRc/TXNtpqAVG2I/AAAAAAAAAr8/KC2aZ_mX4NY/s200/Alimentara+comunista.bmp ; https://scontent-b-ams.xx.fbcdn.net/hphotos-xap1/v/t1.0-9/s851x315/10350985_979338875430585_2613220577613588067_n.jpg?oh=124aa59715d9cd63b6805d280ede08c5&oe=5547B5D1 ; https://fbcdn-sphotos-e-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xaf1/v/t1.0-9/p350x350/1609600_855313677833106_230220615_n.jpg?oh=033f7624f696c742cd867da0fd493dc8&oe=55430F34&__gda__=1426015763_7fa88ac3928a890019d7a0a70ee0dfa1 ; https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpa1/v/t1.0-9/q85/s851x315/1486649_852194814811659_1183897809_n.jpg?oh=501fec0ec07469a5d9f24e569acbcba7&oe=54FE9E99&__gda__=1426816930_22a3f68282fac19e372c9a98ab86e7d8 ; https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xap1/v/t1.0-9/p235x350/1891092_821054377925703_845331044_n.png?oh=0974a13379e937fa849fc9e58a3a4a5b&oe=550E33BB&__gda__=1430180934_33257aa01c7fa27371d96fe677204869 ; https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xap1/v/t1.0-9/p526x296/1621676_807416225956185_140005721_n.png?oh=3c6f3d782685911682c18751f7b501c0&oe=5506E59A&__gda__=1430612071_d9def6f878c247db8a16b313eb8f2ea7 ; https://fbcdn-sphotos-f-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xpf1/v/t1.0-9/p526x296/1507989_795825660448575_993815210_n.jpg?oh=e6e6716a5de2a50d46fd4b7b00f8ef02&oe=54FEAEF7&__gda__=1430689051_e0e417edb4e6791cb17fad13b594a2da ; https://fbcdn-sphotos-c-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xap1/t31.0-8/s720x720/1496591_793401847357623_718002376_o.jpg ; https://scontent-a-ams.xx.fbcdn.net/hphotos-xpf1/v/t1.0-9/p526x296/1450101_758941864136955_1145919859_n.jpg?oh=ad04b731e01517502a0d1edcdb15b873&oe=54F9306A
– asistenta sociala: http://www.ziuanews.ro/static/images/orfelinatul_groazei.jpg ; http://adevarul.ro/assets/adevarul.ro/MRImage/2014/03/09/531c701e0d133766a8be8278/646×404.jpg
– viata sociala: http://cultural.bzi.ro/public/upload/photos/304/defilare1.jpg ; http://www.libertatea.ro/typo3temp/pics/4505-284377-0607ceascapacescan_b8c7c1e629.jpg
– scoala: http://www.frontpress.ro/wp-content/uploads/2013/01/scoala-PCR.jpg ; http://www.verticalonline.ro/wp-content/uploads/2011/04/pionieri.gif

Celor care sunt nostalgici dupa comunism nu le pot dori decat sa traiasca pentru restul vietii in Coreea de Nord, dar, cu tot respectul, sa ne lase pe noi ceilalti in pace.

Statistica

Despre partea goala a paharului

Un articol recent (http://www.ziare.com/basescu/presedinte/cel-mai-bun-presedinte-de-dupa-revolutie-si-cati-ar-vota-azi-cu-ceausescu-sondaj-inscop-1338671) scris pe baza unui sondaj INSCOP ne arata ca romanii “daca ar avea posibilitatea sa aleaga in prezent intre democratie si comunism” ar alege democratia. Bineinteles, la nivel statistic ne asteptam sa fie asa, dar cifrele nu arata tocmai bine, nu sunt tocmai potrivite pentru poporul roman. Rezultatele sondajului arata ca “14,3% ar alege comunismul” si “4,7% nu stiu sau nu raspund la aceasta intrebare”. Cu alte cuvinte aproape o cincime din populatia Romaniei, din poporul roman, (19%) ar alege in anumite circumstante sa traiasca din nou in comunism. Sau, altfel spus, ca sa exploram si alte fatete, cam o cincime din populatia Romaniei nu ar exclude posibilitatea de a trai din nou in comunism si de a fi multumiti de asta! Ei bine, nu stiu care este acea cincime de populatie, dar acest procent covarsitor de comunisti este exact motivul pentru care lucrurile nu merg bine in Romania. Si nici nu vor merge pana cand acesti oameni nu vor muri si vor curata poporul asta de ceea ce are el mai rau. Nu cred ca poate exista un om clinic sanatos mintal, care sa fi experimentat timpurile lui Ceausescu si sa isi mai doreasca sa se mai intoarca acolo. Concluzia logica ar fi ca probabil aceasta cincime dintre romani sunt bolnavi psihic, concluzie care este de altfel consistenta cu incidenta bolilor psihice in Europa (a se citi http://www.euro.who.int/en/health-topics/noncommunicable-diseases/mental-health/data-and-statistics). Nu este de joaca, oamenii astia, procentul acesta urias din populatie, trec zilnic pe langa noi, lucreaza si interactioneaza cu noi, au drept de vot, conduc masini si probabil, o parte dintre ei, se afla in Parlament sau in Guvern. Referitor la subiectul sondajului am observat ca in general oamenii se bucurau ca in marea lor majoritate cei care au raspuns sondajului au declarat in mod hotarat ca prefera democratia. Sa nu ne bucuram degeaba, aceste patru cincimi sunt mai putin active politic si social decat cincimea care prefera comunismul. In plus in democratie fiecare vot conteaza, deci intentia unora va fi mediata de intentia celorlalti, oricare ar fi aceasta. Lucrurile stau rau si ar fi fost foarte interesant sa se faca o statistica cu nivelul de educatie de care dispun cei care au spus ca ar lua in calcul varianta comunismului, precum si ocupatia si sursa lor de venit. Eu nu prea am mai intalnit in activitatea pe care o desfasor nostalgici dupa comunism.

Cealata parte a articolului preciza ca romanii l-au votat pe Traian Basescu drept cel mai bun presedinte de dupa 1989. Nici nu si-a incheiat mandatul si se pare ca o sa plangem dupa el. Viitorul nu e prea roz!

Munca

Despre cum sa ne batem cuie in talpa singuri

Germania a adoptat o lege care urmaza sa creasca implicarea femeilor in conducerea companiilor. Un articol pe aceasta tema poate fi citit aici: http://www.ziare.com/angela-merkel/germania/controversata-masura-care-duce-la-o-revolutie-in-companiile-germane-1338499 .

Inainte de a incepe sa scriu despre imbecilitatea acestei decizii, numai pentru a nu ma trezi cu comentarii negative, fac urmatoarele precizari:
– lucrez intr-o firma unde directorul general este femeie
– la noi in firma salariul cel mai mare il are tot o femeie (alta decat directorul general)
– 44% din personalul firmei noastre sunt femei (deci majoritari sunt barbatii!)
– nu lucrez in ramuri industriale rezervate femeilor (industria textila, asistente medicale etc)
– am o sotie si doua fete

Pe Angela Merkel nu a oprit-o nimeni sa devina cancelar daca a fost protrivita pentru aceasta functie, daca si-a dovedit competenta si daca, in ultima instanta, a interesat-o. Pe femeile de care vorbeam mai sus nu le-a impiedicat nimeni sa ia functii de conducere si sa isi asume responsabilitati, din contra, pot spune ca au ajuns in acele functii pentru ca sunt competente. In fine mai competente decat barbatii pe care ii conduc, asta e, nimeni nu a zis niciodata la noi in firma: “De ce ma conduce o femeie?” sau “De ce X-uleasca castiga mai mult decat mine?”. Nu cred ca exista vreo femeie in Europa care, competenta fiind, sa nu primeasca functia pe care si-o doreste. De salariu nici nu mai vorbim, pot da multe exemple de femei care castiga mai mult decat barbatii lor.

Legi asemanatoare au fost introduse de multa vreme si in Franta. Vi se pare ca firmele frantuzesti o duc mai bine de atunci? Vi se pare ca firmele nemtesti o duc rau avand mai multi barbati in functii de conducere decat femei? In Franta legea prevede paritatea femei/barbati in consiliile de administratie (progresiv, incepand din 2011, si incepand de la 20%, cred ca in 2014 este minim 40%, parca…) si prevede sanctiuni pentru firmele care nu se conformeaza. Scopul declarat al legii este feminizarea conducerii intreprinderilor. Deci atentie, feminizarea, cititi legea, este halucinant. In Germania legea este mai putin obtuza, prevede un procent de 30% pana in 2016, la anumite companii. Pentru companiile mici legea este chiar mai blanda, dar nu asta este subiectul.

Nu inteleg cum ar putea aduce ceva bun in economie promovarea conducerilor firmelor pe alte criterii decat cele de competenta. Nici in Germania si nici in Franta nu este penurie de absolvente de studii superioare, din contra, mai mult de 50% dintre absolventi sunt femei. De ce ar vrea statul sa distruga competitivitatea propriilor companii? Nu vad nicio problema sociala acuta pe care aceste legi ar incerca sa o rezolve. Nu exista nicio conjunctura economica ce ar necesita mai multe femei la conducerea companiilor. Si nu exista niciun impediment pentru femeile competente sa ocupe orice functie ar vrea ele. De altfel, si inainte de promulgarea acestor legi erau femei in consiliile de administratie, aveau functii si erau apreciate pentru ca erau competente, nu pentru ca erau femei. Calitatea de femeie nu are legatura cu activitatea profesionala a persoanei respective.

Ca urmare, asteptam efectele. Sa vedem unde vor fi firmele frantuzesti peste zece ani si cele nemtesti peste cinsprezece. Atentie insa, calea inapoi catre competenta este mult mai anevoioasa!

Munte

Cateva cuvinte despre migratie

Nu exita ziar care sa nu scrie zilele astea despre migratie. In functie de orientarea ziarului articolele publicate sunt fie laudative, fie cu tenta tragica, dar nimeni nu ramane indifierent. Si in societate lucrurile sunt impartite. Cetatenii tarilor cu rate mari ale imigratiei s-au cam saturat de straini, guvernele se bucura ca au ocazia sa cheltuiasca bani. Migratia este un fenomen la fel de vechi ca si specia umana, si in functie de cine raspunde intrebarilor, fie duce la distrugerea statelor civilizate, fie duce la formarea unor noi structuri sociale. Fie ca ne place, fie ca nu, fenomenul migratiei globale nu mai poate fi inversat, fiind in sine un proces ireversibil, de asemenea, se pare ca nu mai poate fi incetinit, legi de multa vreme in vigoare impiedica actiuni ce ar putea fi intreprinse impotriva acestui fenomen, iar chiar acolo unde s-au facut investitii masive pentru securizarea frontierelor (avem si noi pe aici – EADS) amploarea fenomenului nu pare sa se fi diminuat. La aceasta data nu mai este clar pentru nimeni ce a dus la explozia masiva de imigranti in Europa, dar se pare ca undeva dupa cel de-al doilea razboi mondial a existat un puternic interes politic pentru a primi pe teritoriul Europei un mare numar de straini, interes care in mare parte nu s-a diminuat nici in ziua de azi. Pentru statele Americane acest interes a existat cu mult inainte, stim cu totii povestea. Pentru zona Asiatica migratia a fost intotdeauna prezenta, statele din zona avand traditional un amestec nationalitati care munceau si traiau impreuna, bineinteles, atunci cand nu se luptau intre ei. Africa este in mod traditional un rezervor de oameni pentru toate celelalte continente, chiar daca, deloc surprinzator oamenii ce provin de acolo nu par sa se integreze usor printre populatia bastinasa cam pe nicaieri. O harta destul de interesanta, desi total neconformista, este prezentata aici: http://www.global-migration.info/.

Nu se poate pune semn de egalitate in deplasarea peste granitele statale si migratie. In mod surprinzator, nu orice deplasare umana interstatala este migratie, si chiar mai rau decat atat, exista state care pot ave migratii “calificate” in interiorul granitelor lor. In termeni largi migratia (umana) este deplasarea oamenilor dintr-un loc in altul cu intentia de stabilire in noua locatie. Nu prea conteaza durata pentru care noii veniti intentioneaza sa se stabileasca in noul loc de viata, migratia poate fi si temporara, nu este necesar ca un anumit om sa vina, sa se stabileasca undeva si sa si moara acolo pentru a il lua in considerare in cadrul statisticilor privind migratia. De asemenea nu conteaza daca omul vine singur sau isi aduce cu el si familia sau eventual si rudele si prietenii, si nu conteaza motivul pentru care individul migreaza si isi alege un nou loc de trai (in timpuri moderne am putea sa ne gandim la migratia pentru ajutoare, dar in mod clasic migratia era numai pentru o viata mai buna, fara un impact negativ asupra poporului care il accepta pe migrant). De altfel de-a lungul istoriei vedem migratii voluntare, asa cum spuneam pentru o viata mai buna, dar si foarte multe migratii involuntare, cum putem sa ne aducem aminte de comertul cu sclavi (sclavii erau fortati sa vina din locurile de origine in noile teritorii), razboaiele, epurarile etnice, deportarile cu diverse scopuri, lucruri rele efectuate in general de statele care se proclamau civilizate. Un capitol separat al migratiei este miscarea popoarelor nomade, popoare care indeplinesc numai unele dintre caracteristici ale migratiei (deplasarea, uzul teritoriilor in care se aseaza) dar nu indeplinesc alte criterii (sunt ciclice, uneori sezoniere), uneori cu impact mare asupra populatiilor peste care trec, alteori fara nici un efect si interactiune, deci aceste cazuri trebuie analizate de la caz la caz, mai ales ca, recunoscute oficial, mai sunt foarte putine populatii migratoare (in Europa nu stiu daca mai este vreuna recunoscuta oficial). Statele moderne, partial pentru a nu fi acuzate de escaladarea fenomenelor migrationiste, au atasat migratiei eticheta de “voluntara” pe langa conceptul de stabilire intr-un nou teritoriu, adica strainii care vin in Europa pentru munca, fara intentia de a se stabili aici, chiar daca isi petrec restul vietii in Europa nu sunt considerati migranti (in acest fel statisticile arata mai frumos). De asemenea exista categorii largi de miscari umane care nu sunt clasificate ca migratie datorita caracterului temporar pe care il au, de exemplu turismul sau deplasarile cu ocazia congreselor, evenimentelor sportive, comertul international etc.

Asa cum spuneam la inceputul articolului, migratia nu este un fenomen modern, chiar daca acum pare mult mai usor sa migrezi datorita dezvoltarii mijloacelor de transport si a economiei globale. In plus, in ziua de azi informatia circula mult mai usor, astfel incat exista intotdeauna informatii detaliate despre locul in care o sa ajungi ca migrant, nu mergi niciodata in necunoscut. In vremurile de demult toate aceste facilitati nu existau. Chiar la inceput, istoria lui Homo Sapiens a inceput cu o migratie, chiar daca locul de origine a acestei miscari nu este atat de clar. Bineinteles, omul primitiv nu stia ce va gasi acolo unde se duce, asa ca nevoia lui de deplasare a fost probabil determinata de factori locali asociati mediului in care traia, cum ar fi lipsa hranei, schimbarea climei, poate desertificarea, lipsa apei si altele de acest gen. Ca o nota pozitiva pentru omul primitiv, se pare ca acesta cumva nu si-a pus prea multe probleme cu parasirea locului in care s-au el si stramosii lui, de exemplu nu s-a gandit la faptul ca Pamantul ar putea fi plat si ar putea sa cada de pe el cand ajunge la margine, asa cum si-au inchipuit unii mult mai aproape de noi. Pe vremea aceea migratiile durau mult, tendinta generala de miscare pe care o numim astazi “Migratia X” a durat la vremea respectiva poate si mii de ani, astfel incat, la nivelul vietii unui singur individ, nu cred ca schimbarile au fost foarte spectaculoase. Cu trecerea timpului migratiile nu par sa se fi oprit, din contra, oamenii au acaparat noi si noi teritorii, eliminand pe parcurs competitia si ajungand intr-un final sa acopera orice palma de pamant ospitalier. Primele statistici privind migratia nu dateaza de atunci (din nefericire) ci mai degraba de undeva din timpul Imperiului Roman, fiind statistici mai mult calitative decat cantitative. De migratia din timpul Imperiului Roman ne amintim cu totii de la orele de istorie, dar dintre aspectele importante ale acelori vremuri trebuie mentionat faptul ca migratia incepe sa imbrace un aspect mai clasic, aparand in joc intentia stabilirii intr-un alt loc mult mai clar decat inainte cand mai curand migratia parea mai mult fortata decat voluntara. De asemenea statul devine un motor al migratiei, daca e sa luam in calcul intinderea Imperiului Roman si de actiunile sale ca stat mai mult sau mai putin unitar, putem sa vorbim de un puternic fenomen de migratie interna. De asemenea tot cam pe atunci incep sa se vada conflictele culturale (sau influentele culturale, ca sa evitam cuvantul “conflict”) ale populatiei bastinase cu populatia migratoare. Foarte la moda de-a lungul istoriei, conflictele religiase (de idei macar) au structurat lumea moderna, aducand o justificare ideologica unor situatii care altfel nu ar fi existat. Diverse imperii ce au urmat de atunci pana astazi au accentuat mult fenomenul migratiei, schimband numai actorii si implicatiile globale ale fenomenului, asa ca pana in zilele noastre putem sa numim ca stimuli ai migratiei globale, rand pe rand, grecii, arabii, turcii, toate popoarele europene cu pretentii coloniale, multe state asiatice si cateva popoare si teritorii din Africa. O intreaga babilonie, sa sarim mai repede la timpurile moderne.

Timpurile moderne au adus multe modificari interesante fenomenului migratiei, dar, cel mai important dintre toate aspectele, a aparut statistica migratiei, astfel incat de acum amploarea fenomenului, rutele de migrare, motivele migrarii, modul in care au fost primiti migrantii, efectele migrantilor asupra populatiei bastinase, sunt cunoscute si cuantificate prin indicatori. Este adevarat ca, desi acum diversele aspecte ale migratiei pot si considerate cunoscute si invatate, motoarele sociale ale migratiei par sa fi devenit din ce in ce mai egoiste si injuste. Acum nu mai este vorba de asigurarea unui mediu de trai mai bun prin schimbarea mediului in care un individ traieste ci din contra, uneori motivele migratiei tin de alte considerente decat binele individului, in acest sens putand da nenumarate exemple, incepand de la comertul cu sclavi si terminand cu deportarile naziste sau staliniste. De asemenea a mai aparut un fenomen complet nou asociat migratiei, urbanizarea populatiei, un tip de migratie care nu este neaparat transfrontalier, nu tinde sa creeze neaparat un mediu mai bun pentru cetateanul implicat ci depinde mai mult de factori externi individului, factori sociali, culturali si economici. In acest proces de urbanizare multi cetateni implicati in agricultura isi parasesc regiunea de origine si ocupatia de baza, alegand sa isi petreaca viata in oras, acolo unde cauta in special lucruri care lipsesc in mediul rural: scoli mai bune, asistenta medicala mai buna, conditii ce privesc viata sociala mai bune si asa mai departe. Oricum, acest fenomen nu este specific agriculturii, multe alte ocupatii tind sa dispara, si chiar ramuri industriale care au oferit multa vreme de lucru maselor largi de oameni din mediul rural (de ex. mineritul, industria forestiera etc) au devenit demodate si acum ofera oraselor mari populatie migratoare. Odata cu demodarea unor industrii apara insa altele noi care au nevoie de forta de munca, forta de munca pe care de obicei si-o califica acolo unde gasesc oportunitati de investitii. Asa ca, la fel ca multe fenomene sociale, migratia evolueaza odata cu realitatile economice si sociale ce caracterizeaza mediul in care individul evolueaza.

Migratia a fost un fenomen care ne-a influentat formarea ca specie, a creat tari si imperii, si, e adevarat, a si contribuit la distrugerea lor. Nu cred ca vom “scapa” niciodata de fenomenul migratiei si nu cred ca atitudinile alarmiste afisate de unele formatiuni politice de stanga sau de dreapta fac bine integrarii migrantilor in societatile in care ajung. De asemenea nici problemele economice si sociale pe care guvernele incearca sa le rezolva aducand cetateni noi din alte parti ale lumii nu se vor rezolva magic aducand imigranti care nu adera la valorile societatii in care ajung. Popoarele au aratat de-a lungul timpului ca este usor sa integrezi un numar mic de imigranti insa este foarte greu sa integrezi o populatie noua care depaseste un anumit procent din populatia totala. Probabil in viitor anumite state vor regreta politica prea deschisa pe care o au acum fata de straini, asa cum altele vor avea de suferit pentru ca s-au izolat prea mult de lume, pentru ca sunt impermeabile migratiei. oricum ar fi, migratie vom tot vedea, viitorul ne va arata in ce masura am gresit, unde si eventual generatiile viitoare vor invata sa nu mai greseasca in aceleasi locuri.

Deficit bugetar

Deficitul bugetar

Urmarind o discutie despre deficitul bugetar intre cativa romani luminati ce activeaza in domeniul economic am realizat cu stupoare ca, desi teoretic vorbeau despre acelasi lucru, in practica ideile lor despre ceea ce inseamna deficitul bugetar, erau foarte vagi, pe alocuri chiar contradictorii. Daca ar fi fost vorba de cetateni de rand as fi inteles perfect situatia lor si nu as fi gasit de cuvinta sa mai pomenesc vreodata despre asta, fiind insa cetateni care sunt implicati activ in economie consider ca acest subiect trebuie un pic analizat, mai ales ca din cand in cand mai vedem si pe la televizor oameni apropiati guvernului care habar nu au despre ce vorbesc.

Ei bine, in linii mari, vorbim despre existenta deficitului bugetar atunci cand cheltuielile guvernului depasesc veniturile sale. Cu alte cuvinte guvernul cheltuieste mai mult decat are. Pentru orice om normal, evident, este gresit sa cheltuiesti ceea ce nu ai. Este asa si nu este asa. In mod normal exista si notiunea de excedent bugetar, atunci cand veniturile guvernului depasesc cheltuielile, cam cum era in SUA pe timpul lui Bill Clinton. Guvernarea lui Clinton a fost un mare succes, cetatenii fiind extrem de multumiti (a micsorat impozitele!!!) insa au existat ulterior voci care i-au atribuit o parte din criza ce a urmat datorita utilizarii defectuoase a excedentului bugetar. Asa ca guvernele lumii, in special cele de factura socialist/comunista/banditista (mi-a atras atentia cineva sa nu mai spun ca guvernul “X” este socialist, deoarece foarte probabil este “banditist”) evita sa isi faca cetatenii fericiti aruncandu-si in propria carca probleme pe care nu sunt pregatiti sa le gestioneze, asa ca urmeaza o teorie economica foooaaaate moderna care spune ca e mai bine sa cheltuiesti ceea ce nu ai pentru binele poporului, chiar daca respectivul popor este indaratnic. Teoria respectiva isi justifica afirmatiile prin structurarea deficitului bugetar in asa fel incat diferenta dintre venituri si cheltuieli sa reprezinte (teorectic) o investitie in viitor, de altfel se considera ca un deficit bugetar este acceptabil pentru un guvern oarecare daca pe de o parte respectivul deficit vine in urma unor investitii (si in Europa sunt “la moda” investitiile in infrastructura) iar pe de alta parte deficitul este acoperit de surse de finantare “sigure” (adica guvernul nu va trebui sa forteze emisia de moneda care sa duca la cresterea inflatiei). Ei bine, numai in ultima fraza sunt doua lucruri fundamental gresite. Primul lucru este chiar notiunea de investitie a guvernului (sa zicem in infrastructura, ca sa ne simtim europeni) deoarece orice investitie guvernamentala este asociata (cel putin in Europa) coruptiei si clientelismului politic, in acest sens un intreg sistem mafiot fiind tinut in viata pe baza acestor investitii ale guvernului (sa nu uitam ca guvernul nu este agent economic ci este administrator). Al doilea lucru gresit este acoperirea deficitului deoarece, in orice fel s-ar executa, arunca tara fie in datorii, fie in inflatie, ambele fenomene fiind suportate de cetateanul care produce si nu de guvern. Mai mult decat atat, cei mai multi economisti asociaza deficitul bugetar cu fenomenul cresterii economice ceea ce in afara de faptul ca este total eronat indica si o mentalitate de contabil, mentalitate foarte daunatoare tarii.

Vorbeam la inceputul articolului despre faptul ca economistii nu se pot pune de acord asupra intelesului exact al deficitului bugetar, si cu atat mai putin asupra modului sau de calcul. Pare simplu, vad ce venituri am, vad ce chetuieli, fac diferenta si imi da o suma, vad ce semn are si am lamurit pe toata lumea. Ar fi bine daca ar fi asa, dar ar fi lumea plina de economisti someri, asa ca deficitul bugetar depinde de vreo treizeci-patruzeci de indicatori, dintre care citez din ceea ce imi mai aduc aminte: tot feluri de solduri (extern, intern, conventional, operational, curent, consolidat, ciclic, structural, de referinta, permanent etc etc etc), necesarul de imprumut, datoria publica, presiunea fiscala, bilantul si altele. La toti acesti indicatori are acees cine? Guvernul! El ii calculeaza, el ii gestioneaza, prin structurile specializate pe care le are. Asa ca in esenta sa deficitul bugetar poate fi usor manipulat in functie de ceea ce vrea unul sau altul ca el sa cuantifice. De exemplu, ca sa priceapa toata lumea, pentru doua deficite bugetare egale numeric, pentru doua epoci diferite, putem considera ca ele sunt in mod real egale daca cele doua guverne diferite ale aceleiasi tari au luant in calcul indicatori de venituri si cheltuieli diferiti? Sau, si mai bine, daca cele doua guverne diferite au baze de impozitare diferite? Normal ca nu, tocmai de aceea notiuni ca imprumuturi nerambursabile, dobanzi variabile, angajarea si lichidarea anumitor categorii de cheltuieli sunt intens dezbatute de economisti in asociere cu calculul deficitului. Momentul deficitului este unul emotionant si pentru guvern pentru ca aici se joaca acoperirea pomenilor electorale, ale masurilor populiste, ale politicilor nesustenabile si a altor categorii de cheltuieli nechibzuite, nicidecum a investitiilor, care asa cum subliniam mai sus, sunt oricum dincolo de limita bunului simt in asocierea penala pe care o poarta. Ca urmare orice guvern are interesul sa tina anumite notiuni, printre care si deficitul bugetar, la granita dintre basm si realitate, dintre stiinta si vrajitorie.

Mai exista si o alta categorie de nelamuriri. Mai tineti minte momentul in care presedintele Traian Basescu declara (in 2012) ca la sfarsitul anului 2013 trebuie sa avem deficit structural zero (in concordanta cu politica europeana privind deficitul structural). Nu a fost asa, dar nu conteaza, ceea ce conteaza este faptul ca deficitul bugetar se imparte in deficit structural si deficit ciclic. Si aici guvernul si economistii deschid un nou capitol de galceava, datorita modului in care sunt calculate deficitele in functie de ciclul economic, o notiune atat de vaga incat nu poate fi cuantificata rational. Atat deficitul ciclic cat si cel structural depind insa de aceasta notiune controversata, ciclul economic. Mai pe romaneste, daca economia trece printr-o perioada de criza (somaj, saracie, productie scazuta, pierderi comerciale) veniturile bugetare asociate taxelor si impozitelor de orice fel sunt mici (nu mai are lumea de unde plati) in schimb cheltuielile guvernului sunt mai mari (ajutoare sociale, pomeni electorale si altele) asa ca apare de la sine un deficit bugetar mare care este volatil, dispare la schimbarea conditiilor pietii. Daca economia trece printr-o perioada buna (somaj minim, productie si vanzari infloritoare) veniturile bugetare sunt mari (lumea se inghesuie sa isi plateasca impozitele) iar cheltuielile guvernului sunt mici (nu mai cere nimeni ajutoare sociale, nu mai sunt necesare pomeni electorale) si deficitul bugetar este mic sau inexistent. In mod paradoxal si deficitul structural este definit de unii economisti ca partea fixa a deficitului indiferent de cilul economic, adica partea care depinde numai de taxele, impozitele si cheltuielile guvernului care pot fi programate. Dragut nu? NU! Pentru ca in aceasta incalceala de notiuni si cifre se ascund impozitele noastre, impozite care nu sunt cheltuite spre binele nostru si asta nu e just!

Orice discutie despre deficitul bugetar genereaza intrebari si nelamuriri. Cea mai des pusa, de obicei catre sfarsitul discutiei, este “Si atunci de ce nu respecta guvernul legea?”. Raspunsul este mult mai complicat decat sunt dispus eu sa inteleg, asa ca ma gandesc ca este un punct bun sa sfarsesc articolul. Valentin, un articol mai amplu si mai tehnic despre deficitul bugetar?

Pinocchio

Adevarul nu doare asa tare

O parte din tara urmareste cu satisfactie galceava din partidul care a distrus Romania ultimilor douazeci si cinci de ani, o alta parte se gandeste ca totusi de la astia au luat o pereche de cizme si o galeata, poate ca daca se cearta intre ei data viitoare nu le mai dau nimic. O parte din fostii lideri ai partidului, acum dizidenti, au hotarat ca nu mai au ce pierde si au inceput sa faca publice o parte din socotelile interne ale partidului mai sus mentionat. Dintre toate acestea numai doua aspecte sunt cu adevarat interesante (cel putin asa cred eu), conspiratia minciunii si conspiratia banilor. Despre bani stiam cu totii, sincer, nu cred ca exista cetatean in Romania care sa isi inchipuie ca vreun politician roman, oricare ar fi el, din orice epoca de pana acum, isi doreste sa ajunga la putere pentru un alt motiv decat acela ca poate fura nestingherit si necercetat. Nu imi este clar de ce au nevoie de atatea averi dar se pare ca banul este un magnet prea puternic pentru fiintele jalnice cu minti plapande care sunt politicienii romani. In privinta minciunii, cel putin o parte insemnata, majoritara, a poporului roman crede ca omul politic roman spune adevarul. Nu este vorba de naivitate, este vorba de-a dreptul de prostie. Unul din politicienii pe care ii pomeneam mai sus, unul dintre aceia de curand “independenti fara voia lor”, i-a acuzat pe fostii sai colegi ca au jucat cartea minciunii prea des, in legatura cu orice subiect, chiar si atunci cand nu era nevoie. Primarul sectorului cinci isi exprima de curand admiratia pentru (deja) fostul presedinte, recunoscand ca tema unica a partidului pe care l-a parasit de curand a fost “antiBasescu”, o tema pe care nici macar ei nu au crezut-o dar pe care colegii sai ramasi in partid continua sa o prezinte obsesiv unui electorat naucit. Ei bine, ulciorul nu merge de multe ori la apa, sa speram ca DNA se va pronunta candva si in privinta asta.

Ca o paranteza, maimutoiul din fruntea guvernului spunea la o televiziune ca nu conduce un guvern de stanga. Ce pacalici! Ce oligofren!

Ajutor social

Harnicia la ea acasa

Am mai vorbit si cu alte ocazii despre comuna Dangeni, judetul Botosani (http://adevarul.ro/locale/botosani/satul-puturosilor-localitatea-botosani-oamenii-prefera-moara-foame-decat-munceasca-1_54846c48448e03c0fd8b4eb8/index.html). Este localitatea aceea care se remarca printr-un primar harnic si lucid si prin locuitori asa cum sunt in toate satele romanesti, si mai buni, si mai rai, si mai veseli, si mai tristi, dar mai ales lenesi. Articolul citat nu este singurul de acest gen care sa apara in presa noastra in ultima vreme si nu cred ca problema este pusa in mod corect.

Din punctul de vedere al presei, al autorilor articolelor, probabil ca faptul in sine mai pastreaza inca o doza de senzational, suficienta cat sa aduca un plus de cititori ziarului. Dar locuitorilor satului respectiv li se pune in presa nationala o eticheta, eticheta care se lipeste de toti, ca sunt harnici, ca sunt lenesi, si care eticheta nu cred ca se va mai putea dezlipi usor. De ce sa sufere o comuna intreaga din cauza catorva derbedei care sprijina dis-de-dimineata usa carciumilor din sat? Ce angajator o sa mai vrea sa angajeze oameni din acel sat de vreme ce o tara intreaga stie ca in acel sat se gasesc numai oameni lenesi, sau ma rog, cu preponderenta oameni lenesi? Nu cred ca valva creata in jurul acelui loc si a acestui subiect face bine relatiilor de munca din zona si mai ales nu cred ca are vreun suport pentru relansarea economiei locale. Ca o paranteza aici, sa nu uitam ca fiecare betiv este un investitor, iar cu cat gasim mai multi betivi intr-un sat, cu atat mai bine le va merge carciumarilor. Pe langa ineficienta economica si sociala a articolelor majoritatea acestora sunt scrise tendentios, de exemplu articolul citat, inca din titlu, ne anunta ca “oamenii prefera moara foame decat munceasca”, ceea ce, chiar daca lasam la o parte stangacia exprimarii, nu este conform realitatii, chiar in continutul articolului explicandu-se apoi ca de fapt oamenii traiesc din ajutoare sociale si nu mor de foame. Desi moralitatea si justetea acordarii de ajutoare sociale este intens dezbatuta, a trai din ajutoare nu inseamna sa mori de foame si, mai mult, nu reprezinta nici o rusine in Romania zilelor noastre.

Din punctul de vedere al primarului comunei, locuitorii, intr-adevar, l-au tradat. El, un primar onest, se chinuie sa le gaseasca ceva de lucru, se chinuie sa atraga investitori in zona, face “reclama” locuitorilor iar locuitorii nici macar nu vor sa se prezinte la interviuri. Poate ca intr-adevar, acest fapt, intins probabil de-a lungul mai multor ani a indus in primar un sentiment de frustrare. In loc insa sa se adapteze situatiei primarul trece la amenintari si intentioneaza sa le taie ajutorul social. Cu alte cuvinte, chiar vrea sa ii vada morti de foame. In afara faptului ca isi primejduieste pozitia de primar (cine il mai voteaza la urmatoarele alegeri?), iarasi, nu rezolva in nici un fel greaua situatie economico-sociala creata.

Din punctul de vedere al locuitorilor, pe scurt, e mai bine sa stai, decat sa muncesti. Au dreptate! Daca statul le da ajutoare ca sa stea, de ce sa mai munceasca? Sau, asa cum spunea unul dintre cei intervievati, de ce sa munceasca pe bani putini? Ce, nu e bine sa stai degeaba acasa? Sau sa iti petreci ziua in carciuma? Ba da, e bine. Pai si atunci?

Pai si atunci trebuie schimbata legislatia, trebuie sa renuntam la ajutoarele care incurajeaza nemunca, trebuie sa renuntam la banii aruncati pe fereastra numai pentru a le asigura unor putori un trai linistit in carciuma. De munca se gaseste intotdeauna cate ceva, oriunde in tara. Daca ai bani de bautura normal ca nu mergi la munca, ce patron te plateste ca sa fii vesnic beat? Nici un patron, numai statul isi permite asta, din banii nostri, ai celor ce muncim!

Istorie

O poveste despre Robin Hood

Nu cred ca exista astazi vreun adult care, fiind odata copil, sa nu fi fost atras de lumea imaginativa a lui Robin Hood, lume care i-a excitat imaginatia, i-a produs material suficient pentru nesfarsite ore de joaca si l-a facut sa constientizeze pentru prima oara ca societatea nu este un loc perfect ci mai degraba un ocean pe suprafata caruia se ridica niste puncte de grasime pe care oceanul se tot straduie sa le inghita. Bineinteles, Robin Hood este un personaj fictiv, o poveste inventata de constiinta colectiva a generatiilor care trait de undeva din jurul anului 1200 si pana astazi. Daca a existat vreun individ sau chiar mai multi indivizi care sa fi constituit un prototip pentru Robin Hood este foarte neclar si un subiect intens dezbatut in Anglia, dar oricum fara nici o semnificatie pentru ceea ce vreau sa transmit acum. Si ideea pe care vreau sa o urmarim este evolutia personajului fictiv Robin Hood, personaj a carui legenda a suferit modificari de la lupta pentru libertate feudala pe care se presupune ca prototipul personajului a purtat-o si pana la “fura de la bogati si dadea la saraci” asa cum este cultivat de societatea socialist/comunista din ziua de azi.

Povestea lui Robin Hood incepe cam in vremea regelui Richard I-ul, supranumit Richard Inima de Leu. Aparent Richard acesta era un tip voluntar si obsedat de partea militara a vietii, care a incercat sa isi cumpere izbavirea cu o cruciada si care a avut si ceva probleme prin familie, probleme care intr-un final i-au determinat si moartea, bineinteles pe campul de batalie. El personal probabil ca a lasat o impresie destul de puternica in popor, fiind probabil un fel de vedeta a zilelor sale, dar lupta pentru putere din Anglia acelor vremuri, precum si structura sociala a acelor timpuri au facut ca oamenii sa devina profund nemultumiti si sa caute solutii pentru a-si imbunatati viata pe termen lung (ceea ce se pare ca nu prea se mai intampla in zilele noastre). Aceasta cautare a unei vieti mai bune nu venea in urma unor probleme asemenatoare cu cele pe care le experimentam noi in ziua de azi, ca somajul, asistenta sociala, medicina de urgenta sau cresterea economica si impozitele uriase ci mai degraba in urma stratificarii sociale rigide combinate cu teroarea religiei, stratificare sociala care atragea dupa ea probleme specifice despre care nu are rost sa discutam aici. Stratificarea sociala, desi ridica probleme pentru marea masa a populatiei nu era una complexa, din contra, lucrurile erau foarte simple, in varful piramirei sociale era regele, apoi venea o patura nobila destul de groasa dupa care pur si simplu veneau restul, taranoii. Nobilii asigurau legatura intre rege si taranoi si faceau treaba murdara de management al resurselor taranoiesti, dar si treaba frumoasa a razboiului. Taranoii nu erau multumiti cu aceasta stare de fapt pentru simplul motiv ca nu puteau poseda propriul lor teren pe care sa cultive ce vor si ei sa manance ceea ce cultivau ci pur si simplu traiau pe terenul nobilului. Posesia terenului nu era un moft ca in ziua de azi, pur si simplu cantitatea de teren pe care o posedai iti dadeau puterea individuala in raport cu societatea. Ca urmare taranoii au inceput prin diverse moduri sa incerce sa achizitioneze teren in proprietate personala, proces care pe unii i-a adus intr-un fel de clasa sociala in formare intre nobili si restul de taranoi iar pe altii i-a adus in afara legii. Chestia asta cu in afara legii era foarte grava, deoarece un om in afara legii isi pierdea statutul de cetatean, ce spun eu de cetatean, isi pierdea statutul de om si oricine, de oriunde, cu orice statut social, putea dispune dupa cum vroia de viata lui, fara nici o consecinta. Cu alte cuvinte nu puteai sa vanezi (cam ca in ziua de azi, ca sa fie clar) pe terenul nobilului un animal ca sa il mananci, dar puteai sa vanezi un om in afara legii, la fel ca pe un lup sau ca pe un sobolan, ambele aceste mamifere dragute fiind considerate pe vremea aceea foarte daunatoare si eventual demonice. Asa a fost si numitul Robin Hood, un om in afara legii, aparent pentru fapte oarecum minore in ziua de azi. Numai ca Robin Hood nu s-a resemnat sa moara pe terenurile salbatice din afara oraselor ci, beneficiind de arme de ultima generatie (arcul lung) si tehnologie de inalta calitate (cai) a inceput lupta pentru reabilitare, lupta care consta in principal in aducerea corpului autoritatilor si a sagetilor proprietate personala in acelasi spatiu fizic, proces soldat de obicei cu moartea autoritatii contractoare. Probabil de la acest proces stravechi provine in ziua de azi obsesia interzicerii armelor in Europa. In fine, esential pentru povestea noastra este ca la vremea aceea Robin Hood a devenit un simbol al luptei poporului pentru libertate, da, impotriva autoritatilor, da, prin mijloace violente, da, in afara legii, si nicidecum Robin Hood nu era un amarat de hot care fura de la bogati ca sa hraneasca taranoii saraci si lenesi. Si ca acest aspect sa fie si mai clar, la acea vreme legenda implica si reabilitarea cetateanului turbulent, si apropierea sa de regele vremii, deci Robin Hood era un personaj puternic interesat de mecanismele sociale si nicidecum de ce baga taranoiul in gura. Asta era la vremea aceea, sau cel putin se presupune ca era, caci stiti… nu mai traieste nimeni de atunci sa ne povesteasca.

Un pic mai tarziu insa, biserica a observat ca nu facea nicidecum parte din legendele lui Robin Hood, legende care probabil circulau din gura in gura si inflacarau imaginatia populara (pe vremea aceea oamenii nu se uitau la televizor si nu se jucau Forge of Empires). Biserica a considerat aceasta lipsa de asociere un lucru rau asa ca, intr-o societate puternic afectata de religie, pentru niste oameni care pur si simplu isi traiau zilele pregatindu-si viata de apoi, l-a inventat pur si simplu pe calugarul Tuck, calugar dedicat vietii sociale, dar cu probleme lumesti. Tot un personaj fictiv, probabil ca daca ar fi fost un calugar obisnuit nu ar fi prins la public si legenda lui nu s-ar fi perpetuat pana astazi. Interactiunile calugarului cu Robin Hood au adus beneficii si bisericii si legendei, iar publicul larg a capatat o justificare romantata pentru o serie de evenimente religioase pe care erau nevoiti sa le traiasca, cu speranta unei justitii ulterioare. Oricum, semnificativ este ca puternicii vremii, constienti sau nu de ceea ce fac, au modificat imaginea populara despre Robin Hood astfel incat sa isi creeze o imagine proprie mai buna. Cinstit sau nu, intreaga legenda este formata din acest fel de modificari si alterari.

Modificari si alterari care nu sunt putine. Bineinteles ca de la foarte inceput Robin Hood avea niste adepti, nu a fost singur, dar societatea medievala, din ce in ce mai “democratica” nu se simtea reprezentata. Robin Hood era un model, gloata era gloata, asa ca trebuia inventat un personaj nou. Asa ca a fost inventat Little John, om simplu, saracut la minte, dar puternic, corect, cinstit si loial, calitati care erau la moda in societatea despre care vorbim. Ce coincidenta! Asocierea lui Robin Hood cu Little John a prilejuit probabil nascocirea unor noi aventuri si o mai mare implicare populara, intr-o societate care incepuse sa isi castige libertatea mult asteptata si care nutrea acum idealuri noi.

Idealuri noi care includeau probabil si emanciparea femeii. Asa ca a aparut Maid Marian, fata cu moravuri rigide intr-o mare de barbati a caror moralitate nu o mai discutam. Si din nou legenda lui Robin Hood a fost modificata pentru a introduce in ecuatie femeia si cu aceasta ocazie aventuri romantice in concordanta cu moravurile epocii. Sa trecem mai repede peste asta si sa ne apropiem de zilele noastre.

Fura de la bogati si da la saraci. Cam asta a ajuns legenda lui Robin Hood pe la sfarsitul epocii feudale si primele experimente socialiste. Nu am inteles niciodata cum un erou poate sa fure si nu am inteles niciodata de ce trebuie sa fie admirat pentru asta. OK, lupta pentru libertate, bravo lui, bine pentru noi poporul, dar un hot de rand? Un amarat care fura de la bogati, care uraste o intreaga clasa sociala si care nu gaseste cum sa isi satisfaca nevoile si apeleaza la furt? De ce nu munceste, de exemplu, de ce nu Robin Hood cel care munceste si isi imparte salariul la saraci? Pai, simplu, pentru a introduce in constiinta populara justificarea imoralitatii oricaror actiuni in cadrul luptei de clasa. Sa il admiram pe cel care fura… pentru ca da la saraci. Nu, esenta lui Robin Hood nu este furtul, nu este afinitatea fata de saraci, este lupta pentru libertate. Atentie, nu lupta de clasa, ci lupta pentru libertate, lupta impotriva nedreptatilor, lupta pentru respectul legii si pentru schimbarea societatii intr-un profund democratica. Robin Hood, o legenda frumoasa pervertita intr-o lozinca comunista.

Si daca nu a fost chiar asa, macar povestea este frumoasa!