Comunism

Despre mostenire

O sa sarim peste toate intelesurile vulgare ale cuvantului si o sa enuntam direct sensul care ne intereseaza, asa cum este enuntat el de DEX: Patrimoniu de valori morale, idei, fenomene culturale, intelectuale, artistice care se transmit de la o generație la alta. Exact, idei, moralitate, cultura. Ceea ce ar trebui sa ramana in urma noastra, ceea ce ar trebui ca generatiile viitoare sa recunoasca util la generatia noastra. Exista insa o problema. Acest tip de mostenire o primesti fie ca vrei, fie ca nu vrei. Mai mult decat atat, nu te poti feri de ea, nu o poti arunca la gunoi, asa ca va trebui fie sa beneficiezi de ea, fie sa te lupti cu ea pentru tot restul vietii.

Pentru toate generatiile care au iesit din comunism viata nu a fost usoara caci nici mostenirea pe care au primi-o nu a fost de vreun ajutor. Sa nu uitam ca nu ne referim la bani, pamanturi si case, ne referim la idei, moralitate si cultura. Aceste concepte au fost din nefericire cele mai lovite de soarta in era comunista, tot ceea ce eu gasesc acceptabil din perioada interbelica a fost sters de comunisti cu ajutorul rusilor si a fost inocuit cu ideile imbecile ale proletariatului misionar. Aceste idei le-au placut romanilor si le-au adoptat imediat ca adevaruri de netagaduit, au devenit idei de capatai, de necontestat si demne de promovare. Sa ne amintim de cateva din aceste idei: “Singurul razboi bun e razboiul de clasa”, “Moarte bogatilor”, “Mancare pentru saraci”, “Puterea Sovietelor”, “De la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi”, “Proletari din toate tarile, uniti-va!”, “Comunist pana la moarte”,
“Abolirea claselor sociale”, “Patronul are nevoie de tine, tu nu ai nevoie de el”, “Noi, muncitorii, ne-am trezit” si altele si altele, asta doar ca sa nu le punem la socoteala pe cele de mai tarziu, cele ce faceau direct referire la partid si conducatorul iubit. Ca le-au adoptat imediat nu a fost o surpriza, intelectualitatea a disparut imediat prin puscarii sau peste granita si locul ei a fost luat de o patura de taranoi, echivalentii cocalarilor din ziua de azi. Acest bagaj cultural, aceasta mostenire proletara a trecut de la generatie la generatie pana la Revolutie. Pardon, pana in ziua de azi, pentru ca o mostenire nu este un intrerupator, sa o schimbi de la stanga la dreapta dupa nevoile vremii. Cand a cazut Zidul Berlinului in 1989 multi au crezut ca s-a terminat cu comunismul. In realitate occidentul si-a pierdut vigilenta si comunismul s-a imprastiat ca o hemoragie brutala in tot vestul, acolo de unde noi asteptam izbavirea, asteptam ceva care sa poata sa contrabalanseze efectele nocive ale mostenirii pe care am primit-o. Cand unii au spus dupa Revolutie ca s-a terminat, ca lumea nu mai are nici o sansa, ca a castigat comunismul, nimeni nu i-a ascultat, dat au avut dreptate, experienta de pana acum le-a dat dreptate, si stiti cum au reusit sa isi dea seama de realitatea pe care o traiau? Ei erau cei care au reusit sa se lupte cu mostenirea generatiilor trecute si sa o doboare, sa o anihileze, sa o inlocuiasca cu un sistem propriu de idei, valori, criterii culturale, morale si intelectuale.

Situatia nu este prea diferita acum fata de cea existenta cand generatia mea si-a preluat mostenirea nefasta de la generatiile precedente. Ma tem ca de la noi generatiile viitoare nu vor mosteni decat tot aceleasi sloganuri comuniste ale luptei de clasa spoite cu luciul unor concepte capitaliste care nu mai exista de aproape o suta de ani. Nu exista nici o posibilitate ca sa schimbam brusc macazul, ne lipseste stimululul social, mediul in care trebuie sa evoluam ca sa scapam de ideile comuniste care ne paralizeaza societatea in acest moment. Cu totii stim ca exista numai doua posibilitati de evolutie, sau scapam de ele repede si in mod violent, sau scapam de ele pe termen lung murind cu totii de foame, alte posibilitati nu mai exista, istoria nu ne mai arata si alte cai. Si totusi nu acesta este viitorul pe care ar trebui sa il pregatim pentru generatile care vin dupa noi, pentru ca la randul nostru nu ne-a convenit ce am primit de la cei care au fost inaintea noastra. Evenimentele recente ne arata ca si in ziua de azi romanii (si europenii in general) actioneaza sub impuls, toti cam la fel, fara nici un fel de gandire si fara nici un fel de remuscari atunci cand se dovedeste ca au gresit. In aceste conditii cea mai buna mostenire pe care am putea sa o lasam generatiilor viitoare ar fi sa ii invatam sa gandeasca, sa analizeze, sa ia decizii in favoarea lor si sa intreprinda actiuni care sa nu se intoarca impotriva lor in viitor. Dar stai! Am inceput sa bat campii! Gandire? Analiza? Scolile noastre mai au un pic si se desfiinteaza, aceste notiuni vor fi necunoscute generatiilor viitoare. Vai de noi!

Despre mostenire 4.50/5 (90.00%) 2 votes

Share...Email this to someoneShare on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInPrint this page

Leave a Reply